Recitale
(1)
Directiva 2003/87/CE stabilește norme privind modul în care ar trebui să aibă loc alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a certificatelor de emisii între 2021 și 2030.
(2)
Prin Decizia 2011/278/UE (2), Comisia a stabilit norme tranzitorii pentru întreaga Uniune privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE. Întrucât Directiva 2003/87/CE a fost modificată în mod substanțial prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (3), și din motive de claritate a normelor aplicabile între 2021 și 2030, Decizia 2011/278/UE ar trebui abrogată și înlocuită.
(3)
În conformitate cu articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, măsurile tranzitorii, la nivelul Uniunii și complet armonizate, pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii trebuie să stabilească, pe cât posibil, referințe ex ante, pentru a se asigura faptul că alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii se efectuează într-un mod care stimulează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și utilizarea tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic, ținând seama de cele mai eficiente tehnici, de produsele de substituție, de procesele alternative de producție, de cogenerarea cu randament ridicat, de recuperarea eficientă a energiei gazelor reziduale, de utilizarea biomasei și de captarea și stocarea dioxidului de carbon, atunci când aceste facilități sunt disponibile. În același timp, aceste măsuri nu trebuie să stimuleze creșterea emisiilor. Pentru a nu încuraja arderea gazelor reziduale cu flacără deschisă, alta decât arderea din motive de siguranță, numărul de certificate alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor relevante ar trebui redus cu emisiile istorice provenite de la gazele reziduale arse, cu excepția celor arse din motive de siguranță, care nu sunt utilizate pentru producerea de căldură măsurabilă, căldură nemăsurabilă sau energie electrică. Cu toate acestea, ținând seama de tratamentul special acordat în temeiul articolului 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE și pentru a asigura tranziția, această reducere ar trebui să se aplice începând din 2026.
(4)
Pentru colectarea datelor pe care se va baza adoptarea celor 54 de valori de referință pentru alocarea cu titlu gratuit între 2021 și 2030 prin acte de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, este necesar să se furnizeze în continuare definiții pentru referințe, inclusiv pentru produsele și procesele aferente, identice cu cele stabilite în prezent în anexa I la Decizia 2011/278/UE, cu excepția anumitor îmbunătățiri lingvistice și din motive de claritate juridică. Articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE prevede că actele de punere în aplicare privind cele 54 de valori de referință pentru alocarea cu titlu gratuit între 2021 și 2030 ar trebui să utilizeze punctele de plecare pentru determinarea ratei anuale de reducere pentru actualizarea valorii de referință, incluse în Decizia 2011/278/UE a Comisiei adoptată la 27 aprilie 2011. Din motive de claritate, aceste puncte de plecare ar trebui incluse, de asemenea, în una din anexele la prezentul regulament.
(5)
Colectarea datelor efectuată înainte de perioadele de alocare are scopul de a determina nivelul alocării cu titlu gratuit către instalații și de a furniza datele care vor fi utilizate pentru actele de punere în aplicare ce vor stabili cele 54 de valori de referință care se vor aplica între 2021 și 2030. Trebuie colectate date detaliate la nivelul subinstalației, după cum prevede articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE.
(6)
Având în vedere relevanța economică a alocării tranzitorii cu titlu gratuit și necesitatea unui tratament egal al operatorilor, este important ca datele colectate de la operatori, care vor fi utilizate pentru deciziile privind alocarea și pentru actele de punere în aplicare ce vor stabili cele 54 de valori de referință pentru alocările cu titlu gratuit între 2021 și 2030, să fie complete, coerente și cât mai precise posibil. În acest sens, verificarea de către verificatori independenți este o măsură importantă.
(7)
Cerința de a asigura colectarea de date de înaltă calitate și coerente cu monitorizarea și raportarea emisiilor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE reprezintă o responsabilitate comună a operatorilor și a statelor membre. În acest scop, ar trebui prevăzute norme specifice pentru monitorizarea și raportarea nivelurilor activității, a fluxurilor de energie și a emisiilor la nivel de subinstalație, ținând seama în mod corespunzător de dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (4). Datele furnizate de sectoarele industriale și colectate în conformitate cu aceste norme ar trebui să aibă cel mai înalt nivel de precizie și de calitate posibil, să reflecte funcționarea reală a instalațiilor și să fie luate în considerare în mod corespunzător la alocarea cu titlu gratuit.
(8)
Operatorul unei instalații ar trebui să înceapă monitorizarea datelor necesare în conformitate cu anexa IV de îndată ce prezentul regulament intră în vigoare, pentru a se asigura că datele pentru 2019 pot fi colectate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
(9)
Pentru a limita complexitatea normelor privind monitorizarea și raportarea nivelurilor activității, a fluxurilor de energie și a emisiilor la nivelul subinstalației, este oportun să nu se aplice o abordare structurată pe niveluri.
(10)
În vederea asigurării unor date comparabile pentru actele de punere în aplicare ce vor stabili valorile de referință aplicabile pentru alocarea cu titlu gratuit între 2021 și 2030, este necesar să se stabilească norme detaliate privind modul în care se atribuie subinstalațiilor nivelurile activității, fluxurile de energie și emisiile, în concordanță cu documentele de orientare elaborate pentru colectarea de date de referință pentru perioada 2013-2020.
(11)
Planul metodologic de monitorizare ar trebui să descrie în mod logic și simplu instrucțiunile către operator, evitând duplicarea eforturilor și ținând seama de sistemele instituite în instalație. Planul metodologic de monitorizare ar trebui să acopere monitorizarea nivelurilor activității, a fluxurilor de energie și a emisiilor la nivel de subinstalație și să servească drept bază pentru raportul cu date de referință și pentru raportarea anuală a nivelului activității, necesară pentru ajustarea alocării tranzitorii cu titlu gratuit în conformitate cu articolul 10a alineatul (20) din Directiva 2003/87/CE. Dacă este posibil, operatorul ar trebui să exploateze sinergiile cu planul de monitorizare aprobat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012.
(12)
Ar trebui ca planul metodologic de monitorizare să fie aprobat de autoritatea competentă, pentru a se asigura coerența cu normele de monitorizare. Din cauza constrângerilor de timp, pentru raportul cu date de referință care trebuie transmis în 2019 nu ar trebui să fie necesară aprobarea autorității competente. În acest caz, verificatorii ar trebui să evalueze conformitatea planului metodologic de monitorizare cu cerințele stabilite în prezentul regulament. Pentru a limita sarcina administrativă, numai modificările semnificative ale planului metodologic de monitorizare ar trebui să necesite aprobarea autorității competente.
(13)
Pentru a asigura coerența dintre verificarea rapoartelor anuale de emisii prevăzute în Directiva 2003/87/CE și verificarea rapoartelor transmise pentru a solicita alocarea cu titlu gratuit, precum și pentru a exploata sinergiile, este indicat să se utilizeze cadrul juridic stabilit prin măsurile adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE.
(14)
Pentru a facilita colectarea datelor de la operatori și calcularea certificatelor de emisii care trebuie alocate de statele membre, intrările, ieșirile și emisiile fiecărei instalații ar trebui atribuite subinstalațiilor. Operatorii ar trebui să se asigure că nivelurile activității, fluxurile de energie și emisiile sunt atribuite în mod corect subinstalațiilor relevante, respectând ierarhia și exclusivitatea reciprocă a subinstalațiilor, și că nu există suprapuneri între subinstalații. Dacă este cazul, această repartizare ar trebui să țină seama de producția de produse din sectoarele considerate a fi expuse unui risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinate în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.
(15)
Statele membre ar trebui să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2019, măsurile naționale de punere în aplicare. Pentru a promova tratamentul egal al instalațiilor și a evita denaturarea concurenței, aceste măsuri ar trebui să acopere toate instalațiile care vor fi incluse în Sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul articolului 24 din Directiva 2003/87/CE, în special dacă anterior, în perioada 2013-2020, au fost efectuate alocări către astfel de instalații pentru producția de căldură.
(16)
Pentru a evita orice denaturare a concurenței și a asigura funcționarea corectă a pieței carbonului, operatorii ar trebui să se asigure că la determinarea alocărilor către instalațiile individuale nu are loc nicio dublă contabilizare a fluxurilor de materiale sau de energie și nicio dublă alocare. În acest context, operatorii ar trebui să acorde o atenție deosebită cazului în care un produs pentru care există o referință este produs în mai multe instalații, cazului în care mai multe produse pentru care există o referință sunt produse în aceeași instalație și cazului în care au loc schimburi de produse intermediare dincolo de limitele instalațiilor. Statele membre ar trebui să verifice cererile în acest sens.
(17)
Articolul 10a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE prevede alocarea cu titlu gratuit pentru termoficare și cogenerarea cu randament ridicat. În conformitate cu articolul 10b alineatul (4) din directiva respectivă, factorul de relocare a emisiilor de carbon aplicat subinstalațiilor, cu excepția centralelor de termoficare, despre care se consideră că nu sunt expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon urmează să scadă linear de la 30 % în 2026, la 0 % în 2030, sub rezerva revizuirii în temeiul articolului 30 din directivă. Ca urmare a acestei distincții introduse între termoficare și celelalte forme de căldură eligibile pentru categoria subinstalațiilor cu referință pentru căldură, trebuie introdusă pentru termoficare o subinstalație separată legată de căldură, pentru a asigura o abordare clară în ceea ce privește formulele și cerințele referitoare la formularul cu date de referință. Termoficarea ar trebui să includă căldura măsurabilă utilizată pentru încălzirea și răcirea clădirilor sau a amplasamentelor care nu sunt incluse în EU ETS sau pentru producția de apă caldă menajeră.
(18)
Este oportun ca referințele pentru produse să țină seama de recuperarea eficientă a energiei gazelor reziduale și de emisiile legate de utilizarea acestor gaze. În acest scop, la determinarea valorilor de referință pentru produsele în a căror producție se generează gaze reziduale, conținutul de carbon al acestor gaze reziduale ar să fie luat în considerare într-o mare măsură. Atunci când gazele reziduale sunt exportate din procesul de producție în afara limitelor sistemului referinței relevante pentru produse și sunt arse pentru producția de căldură în afara limitelor sistemului unui proces definit pentru care există o referință, emisiile aferente ar trebui luate în considerare prin alocarea de certificate de emisii suplimentare pe baza referinței pentru căldură sau a referinței pentru combustibil. Având în vedere principiul general conform căruia nu trebuie să se aloce certificate de emisii cu titlu gratuit pentru nicio metodă de producție a energiei electrice, pentru a evita denaturări excesive ale concurenței pe piețele de energie electrică livrată instalațiilor industriale și ținând seama de transferul inerent al prețului carbonului în prețul energiei electrice, este oportun ca, atunci când gazele reziduale sunt exportate din procesul de producție în afara limitelor sistemului referinței relevante pentru produse și sunt arse pentru producția de energie electrică, să nu fie alocate certificate suplimentare peste cele corespunzătoare conținutului de carbon din gazul rezidual, care a fost luat în considerare în referința relevantă pentru produse.
(19)
Pentru a evita denaturări ale concurenței și pentru a stimula utilizarea gazelor reziduale, în lipsa informațiilor privind compoziția fluxurilor relevante de gaze, emisiile de CO2 care au loc în afara limitelor sistemului unei subinstalații cu referință pentru produse și care rezultă din reducerea oxizilor metalici sau din procese similare ar trebui să fie numai parțial atribuite subinstalațiilor cu emisii de proces, dacă nu sunt emise ca rezultat al valorificării energetice a gazelor reziduale.
(20)
Emisiile indirecte legate de producția de energie electrică au fost luate în considerare la determinarea anumitor valori de referință în Decizia 2011/278/UE, deoarece emisiile directe și emisiile indirecte provenite din producția de energie electrică sunt, într-o anumită măsură, interschimbabile. Dacă se aplică aceste valori de referință, emisiile indirecte ale unei instalații ar trebui să fie în continuare deduse aplicând factorul de emisii standard care este utilizat și pentru evaluarea expunerii la riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon a sectoarelor determinate în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Dispozițiile relevante ar trebui să fie revizuite cu regularitate, printre altele, pentru a extinde tratamentul egal al activităților care produc același produs și pentru a actualiza anul de referință 2015 pentru alocările tranzitorii cu titlu gratuit dintre 2026 și 2030.
(21)
Atunci când două sau mai multe instalații fac schimb de căldură măsurabilă, alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii ar trebui să se bazeze pe consumul de căldură al unei instalații și să țină seama de riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, după caz. În acest sens, pentru a se asigura faptul că numărul de certificate gratuite de emisii care trebuie alocate nu depinde de structura de aprovizionare cu căldură, certificatele de emisii ar trebui alocate consumatorului de căldură.
(22)
Cantitatea de certificate care trebuie alocate cu titlu gratuit instalațiilor autorizate ar trebui să se bazeze pe date privind activitatea istorică. Nivelurile activității istorice ar trebui să se bazeze pe media aritmetică a activității desfășurate în perioadele de referință. Perioadele de referință sunt suficient de lungi pentru a putea fi considerate reprezentative pentru perioadele de alocare care acoperă, de asemenea, cinci ani calendaristici. Pentru instalațiile nou-intrate, definite la articolul 3 litera (h) din Directiva 2003/87/CE, determinarea nivelurilor activității ar trebui să se bazeze pe nivelul activității din primul an calendaristic de funcționare după anul în care a început funcționarea normală, deoarece nivelul activității raportat pentru un an întreg este considerat a fi mai reprezentativ decât valoarea corespunzătoare primului an de funcționare, care ar putea acoperi numai o scurtă perioadă. Spre deosebire de perioada de alocare 2013-2020, ca urmare a introducerii ajustărilor alocării în conformitate cu articolul 10a alineatul (20) din Directiva 2003/87/CE, nu este necesar să se mențină conceptul de modificare semnificativă a capacității.
(23)
Pentru a se asigura faptul că EU ETS conduce, în timp, la scăderi, Directiva 2003/87/CE prevede scăderea lineară a cantității de certificate la nivelul Uniunii. În ceea ce privește producătorii de energie electrică, în conformitate cu articolul 10a alineatul (4) din directiva respectivă, se aplică un factor linear de reducere, utilizând ca referință anul 2013, cu excepția cazului în care este aplicabil factorul de corecție transsectorial uniform. Factorul de reducere lineară se majorează pentru a atinge 2,2 % pe an începând din 2021.
(24)
În cazul instalațiilor nou-intrate, factorul linear de reducere se aplică luând ca referință primul an din perioada de alocare relevantă.
(25)
Factorul de corecție transsectorial uniform aplicabil în fiecare an din perioada 20212025 și din perioada 2026-2030 instalațiilor care nu sunt identificate ca fiind producătoare de energie electrică și nu sunt nou-intrate, în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, ar trebui determinat pe baza cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit în fiecare perioadă de alocare, calculată pentru aceste instalații în conformitate cu prezentul regulament, excluzând instalațiile care sunt excluse de statele membre din EU ETS în conformitate cu articolul 27 sau 27a din directiva menționată. Cantitatea rezultată de certificate gratuite de emisii alocate în fiecare an din cele două perioade ar trebui comparată cu cantitatea anuală de certificate calculată în conformitate cu articolul 10a alineatele (5) și (5a) din Directiva 2003/87/CE pentru instalații, ținând seama de partea corespunzătoare din cantitatea anuală totală la nivelul Uniunii, determinată în conformitate cu articolul 9 din directiva menționată, și de cantitatea corespunzătoare de emisii incluse în EU ETS numai în perioada 2021-2025 sau în perioada 2026-2030, după caz.
(26)
Având în vedere că operatorii solicită o alocare cu titlu gratuit, aceștia ar trebui să aibă libertatea de a renunța la alocarea respectivă, total sau parțial, prin depunerea unei cereri către autoritatea competentă relevantă, în orice moment din perioada de alocare relevantă. Pentru a menține certitudinea și predictibilitatea, operatorii nu ar trebui să aibă dreptul de a retrage o astfel de cerere în aceeași perioadă de alocare. Operatorii care au renunțat la alocarea lor ar trebui să monitorizeze și să raporteze în continuare datele necesare, pentru a putea solicita alocarea cu titlu gratuit în următoarea perioadă de alocare. De asemenea, aceștia ar trebui să monitorizeze și să raporteze în continuare emisiile în fiecare an și să restituie cantitatea relevantă de certificate.
(27)
Pentru a asigura tratamentul egal al instalațiilor, este oportun să se stabilească norme privind fuziunile și scindările instalațiilor.
(28)
Pentru a facilita colectarea datelor de la operatori și calcularea certificatelor de emisii care trebuie alocate de statele membre instalațiilor nou-intrate, este oportun să se stabilească norme aplicabile unor astfel de instalații.
(29)
Pentru a se evita alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit unei instalații care și-a încetat activitatea, este necesar să se specifice condițiile în care se consideră că o instalație și-a încetat activitatea.
(30)
Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stabilește că politica Uniunii în domeniul mediului se bazează pe principiul „poluatorul plătește” și, în consecință, Directiva 2003/87/CE prevede tranziția, în timp, către licitarea integrală a certificatelor. Necesitatea de a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon justifică amânarea temporară a licitării integrale, iar alocarea specifică cu titlu gratuit a certificatelor către sectoarele industriale este justificată de nevoia de a răspunde riscurilor reale de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările terțe în care industria nu este supusă unor restricții comparabile în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, atât timp cât alte economii majore nu iau măsuri comparabile de politică în domeniul climei. În plus, normele privind alocarea cu titlu gratuit ar trebui să stimuleze reducerile de emisii, conform angajamentului Uniunii de a reduce, până în 2030, emisiile totale de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990. Ar trebui mărite stimulentele de reducere a emisiilor pentru activitățile care produc același produs.
(31)
În conformitate cu practica Comisiei de a consulta experți atunci când elaborează acte delegate, Grupul de experți al Comisiei pentru politica privind schimbările climatice, compus din experți ai statelor membre, ai industriei și ai altor organizații relevante, inclusiv ai societății civile, a fost consultat în legătură cu documentele; acesta a formulat observații și sugestii privind diferitele elemente ale propunerii și s-a reunit de trei ori în perioada mai-iulie 2018.
(32)
Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, întrucât operatorii trebuie să respecte normele acestuia privind raportarea datelor de referință începând din aprilie sau mai 2019, după cum prevede articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE,
Articolul 1
Domeniu de aplicare
CAPITOLUL I Dispoziții generale
Prezentul regulament se aplică alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în temeiul capitolului III (Instalații staționare) din Directiva 2003/87/CE pentru perioadele de alocare începând cu 2021, cu excepția alocării tranzitorii cu titlu gratuit a certificatelor de emisii pentru modernizarea producției de energie electrică în temeiul articolului 10c din Directiva 2003/87/CE.
Articolul 2
Definiții
CAPITOLUL I Dispoziții generale
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „instalație autorizată” înseamnă orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau o activitate inclusă pentru prima dată în Sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în conformitate cu articolul 24 din directiva respectivă, care a obținut o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră: (a) la 30 iunie 2019 sau înainte de această dată pentru perioada 2021-2025; (b) la 30 iunie 2024 sau înainte de această dată pentru perioada 2026-2030;
2. „subinstalație cu referință pentru produse” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, legate de producția unui produs pentru care a fost stabilită o referință în anexa I;
3. „subinstalație cu referință pentru căldură” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, neincluse într-o subinstalație cu referință pentru produse, legate de producția, alta decât producția din energie electrică, sau importul dintr-o instalație inclusă în EU ETS sau ambele, a căldurii măsurabile care este: (a) consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, și pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică; sau (b) exportată către o instalație sau către altă entitate neinclusă în EU ETS în alte scopuri decât termoficarea, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică;
4. „termoficare” înseamnă distribuția căldurii măsurabile în vederea încălzirii sau răcirii spațiilor închise sau a producerii de apă caldă menajeră, printr-o rețea, în clădiri sau amplasamente neincluse în EU ETS, cu excepția căldurii măsurabile utilizate pentru producția de produse și pentru activitățile aferente sau pentru producția de energie electrică;
5. „subinstalația de termoficare” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, neincluse într-o subinstalație cu referință pentru produse, legate de producția sau de importul dintr-o instalație inclusă în EU ETS, sau ambele, a căldurii măsurabile exportate în scop de termoficare;
6. „subinstalație cu referință pentru combustibil” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, neincluse într-o subinstalație cu referință pentru produse, legate de producția, prin arderea combustibilului, a căldurii nemăsurabile consumate pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, și care include arderea cu flacără deschisă din motive de siguranță;
7. „căldură măsurabilă” înseamnă un flux net de căldură, transportat prin țevi sau conducte identificabile utilizând un agent de transfer al căldurii, cum ar fi, în special, abur, aer cald, apă, ulei, metale și săruri lichide, pentru care s-a instalat sau poate fi instalat un contor de energie termică;
8. „contor de energie termică” înseamnă un contor de energie termică (MI-004) în sensul anexei VI la Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) sau orice alt dispozitiv de măsurare și înregistrare a cantității de energie termică produse, pe baza volumelor și a temperaturilor fluxului;
9. „căldură nemăsurabilă” înseamnă orice căldură, alta decât cea măsurabilă;
10. „subinstalație cu emisii de proces” înseamnă emisiile de gaze cu efect de seră menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, altele decât emisiile de dioxid de carbon, care au loc în afara limitelor sistemului unei referințe pentru produse menționate în anexa I la prezentul regulament sau emisiile de dioxid de carbon care au loc în afara limitelor sistemului unei referințe pentru produse menționate în anexa I la prezentul regulament, ca rezultat direct și imediat al oricăruia dintre următoarele procese, precum și emisiile provenind de la arderea gazelor reziduale în scopul producției de căldură măsurabilă, de căldură nemăsurabilă sau de energie electrică, cu condiția deducerii emisiilor care ar fi avut loc în urma arderii unei cantități de gaz natural echivalentă cu energia utilizabilă din punct de vedere tehnic a carbonului oxidat incomplet ars: (a) reducerea chimică, electrolitică sau pirometalurgică a compușilor metalici din minereuri, concentrate și materiale secundare pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură; (b) îndepărtarea impurităților din metale și din compușii metalici pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură; (c) descompunerea carbonaților, cu excepția celor pentru depoluarea gazelor de ardere, pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură; (d) sinteza chimică a produselor și a produselor intermediare, dacă materialul care conține carbon participă la reacție, pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură; (e) utilizarea aditivilor sau a materiilor prime care conțin carbon, pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură; (f) reducerea chimică sau electrolitică a oxizilor metaloizi sau a oxizilor nemetalici, cum ar fi oxizii de siliciu și fosfații, pentru un scop primar, altul decât producerea de căldură;
11. „gaz rezidual” înseamnă un gaz care conține carbon oxidat incomplet în stare gazoasă în condiții standard, care rezultă din oricare dintre procesele menționate la punctul (10), „condiții standard” însemnând temperatura de 273,15 K și presiunea de 101 325 Pa, la care se definește normal metrul cub (Nm3) în conformitate cu articolul 3 punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012;
12. „începerea funcționării normale” înseamnă prima zi de funcționare;
13. „arderea cu flacără deschisă din motive de siguranță” înseamnă arderea unor combustibili pilot și a unor cantități foarte fluctuante de gaze de proces sau reziduale într-o unitate expusă perturbărilor atmosferice, care este solicitată în mod explicit din motive de siguranță în autorizațiile relevante ale instalației;
14. „perioada de referință” înseamnă cei cinci ani calendaristici care precedă termenullimită pentru transmiterea datelor către Comisie, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE;
15. „perioada de alocare” înseamnă perioada de cinci ani care începe la 1 ianuarie 2021 și fiecare perioadă ulterioară de cinci ani;
16. „incertitudine” înseamnă un parametru asociat rezultatului determinării unei cantități, exprimat în procente, care caracterizează dispersia valorilor ce ar putea fi atribuite, în mod rezonabil, cantității respective, incluzând atât efectele factorilor sistematici, cât și pe cele ale factorilor accidentali, și descrie un interval de încredere în jurul valorii medii în care sunt cuprinse 95 % din valorile deduse, ținând seama de orice asimetrie a distribuției valorilor;
17. „fuziune” înseamnă fuziunea a două sau mai multe instalații care dețin deja autorizații privind emisiile de gaze cu efect de seră, cu condiția ca acestea să fie conectate din punct de vedere tehnic, să funcționeze pe același amplasament, iar instalația rezultată să facă obiectul unei autorizații privind emisiile de gaze cu efect de seră;
18. „scindare” înseamnă o divizare a unei instalații în două sau mai multe instalații care fac obiectul unor autorizații separate privind emisiile de gaze cu efect de seră și sunt administrate de operatori diferiți.
Articolul 3
Măsurile administrative naționale
CAPITOLUL I Dispoziții generale
Pe lângă desemnarea unei autorități sau a unor autorități competente în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2003/87/CE, statele membre iau măsurile administrative adecvate pentru punerea în aplicare a normelor prezentului regulament.
Articolul 4
Cererea de alocare cu titlu gratuit depusă de operatorii instalațiilor autorizate
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Operatorul unei instalații eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE poate transmite autorității competente o cerere de alocare cu titlu gratuit pentru o perioadă de alocare. Cererea se transmite înainte de 30 mai 2019 pentru prima perioadă de alocare și, ulterior, o dată la cinci ani. Statele membre pot stabili un alt termen-limită pentru transmiterea unor astfel de cereri, care însă nu poate depăși sau preceda cu mai mult de o lună termenul-limită prevăzut la primul paragraf.
(2) Cererea de alocare cu titlu gratuit transmisă în temeiul alineatului (1) este însoțită de următoarele: (a) un raport cu date de referință, care a fost considerat satisfăcător în urma verificării efectuate conform măsurilor adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE, ce conține datele specificate la articolul 10 și în anexele I și II la prezentul regulament referitoare la instalație și la subinstalațiile acesteia, ținând seama, pentru calculul nivelurilor activității istorice pentru referințele specifice pentru produse, de anexa III la prezentul regulament, cuprinde toți parametrii indicați în anexa IV la prezentul regulament și acoperă perioada de referință corespunzătoare perioadei de alocare la care se referă cererea; (b) planul metodologic de monitorizare care a stat la baza raportului cu date de referință și a raportului de verificare în conformitate cu anexa VI; (c) un raport de verificare, elaborat conform măsurilor adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE, a raportului cu date de referință și, dacă acesta nu a fost deja aprobat de autoritatea competentă, a planului metodologic de monitorizare.
Articolul 5
Cererea de alocare cu titlu gratuit depusă de instalațiile nou-intrate
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) La depunerea cererii de către o instalație nou-intrată, statul membru în cauză stabilește, pe baza prezentului regulament, cantitatea de certificate care trebuie alocate cu titlu gratuit operatorului instalației, după ce aceasta începe să funcționeze normal.
(2) Operatorul împarte instalația respectivă în subinstalații, în conformitate cu articolul 10. Operatorul transmite autorității competente, în sprijinul cererii menționate la alineatul (1), toate informațiile relevante și un raport cu datele instalației nou-intrate, care conține toți parametrii indicați în secțiunile 1 și 2 din anexa IV, pentru fiecare subinstalație separat, pentru primul an calendaristic după începerea funcționării normale, împreună cu planul metodologic de monitorizare menționat la articolul 8 și cu raportul de verificare elaborat conform măsurilor adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE și comunică autorității competente data începerii funcționării normale.
(3) Dacă cererea depusă de instalația nou-intrată îndeplinește toate condițiile stabilite la alineatul (2) și respectă normele de alocare prevăzute la articolele 17-22, autoritatea competentă aprobă cererea, precum și data specificată pentru începerea funcționării normale.
(4) Autoritățile competente acceptă datele transmise în temeiul prezentului articol numai dacă acestea au fost considerate satisfăcătoare în urma verificării efectuate de un verificator conform cerințelor stabilite în măsurile adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE.
Articolul 6
Obligația generală de monitorizare
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
Operatorul unei instalații care solicită sau primește alocarea cu titlu gratuit în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE monitorizează datele care trebuie transmise, indicate în anexa IV la prezentul regulament, pe baza planului metodologic de monitorizare aprobat de autoritatea competentă până la 31 decembrie 2020.
Articolul 7
Principiile de monitorizare
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Operatorii determină date complete și coerente și se asigură că nu se produc suprapuneri între subinstalații și că nu are loc nicio dublă contabilizare. Operatorii aplică metodele de determinare stabilite în anexa VII, exercită diligența necesară și utilizează sursele de date care reprezintă cea mai mare precizie realizabilă, în conformitate cu punctul 4 din anexa VII.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), operatorul poate utiliza alte surse de date în conformitate cu punctele 4.4-4.6 din anexa VII, dacă este îndeplinită una din condițiile următoare: (a) utilizarea celor mai precise surse de date în temeiul punctului 4 din anexa VII nu este posibilă din punct de vedere tehnic; (b) utilizarea celor mai precise surse de date în temeiul punctului 4 din anexa VII ar conduce la costuri nerezonabile; (c) pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, care identifică principalele surse de incertitudine și estimează nivelurile de incertitudine asociate acestora, operatorul demonstrează, spre satisfacția autorității competente, că nivelul de precizie asociat sursei de date pe care o propune este mai mare sau echivalent cu nivelul de precizie al celor mai precise surse de date în temeiul punctului 4 din anexa VII.
(3) Operatorii țin o evidență completă și transparentă a tuturor datelor indicate în anexa IV și a documentelor justificative, timp de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de alocare cu titlu gratuit. La cerere, operatorul pune datele și documentele respective la dispoziția autorității competente și a verificatorului.
Articolul 8
Conținutul și transmiterea planului metodologic de monitorizare
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Operatorul unei instalații care solicită alocarea cu titlu gratuit în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (b) și al articolului 5 alineatul (2) elaborează un plan metodologic de monitorizare care conține, în special, o descriere a instalației și a subinstalațiilor acesteia, precum și a proceselor de producție, și o descriere detaliată a metodologiilor de monitorizare și a surselor de date. Planul metodologic de monitorizare include documentarea detaliată, completă și transparentă a tuturor etapelor relevante de colectare a datelor și conține cel puțin elementele stabilite în anexa VI.
(2) Pentru fiecare parametru indicat în anexa IV, operatorul alege o metodă de monitorizare pe baza principiilor stabilite la articolul 7 și a cerințelor metodologice prevăzute în anexa VII. Pe baza evaluării riscurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) și a procedurilor de control menționate la articolul 11 alineatul (2), atunci când alege metodele de monitorizare, operatorul acordă prioritate metodelor de monitorizare care asigură cele mai fiabile rezultate, reduc la minimum riscul de lacune în materie de date și sunt cel mai puțin expuse la riscurile inerente, inclusiv la riscurile de control. Metoda aleasă se documentează în planul metodologic de monitorizare.
(3) Dacă anexa VI face trimitere la o procedură și în sensul articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012, operatorul instituie, documentează, pune în aplicare și menține o astfel de procedură, separat de planul metodologic de monitorizare. Operatorul pune la dispoziția autorității competente, la cerere, documentația scrisă privind procedurile.
(4) Operatorul transmite autorității competente, spre aprobare, planul metodologic de monitorizare până la data stabilită la articolul 4 alineatul (1). Statele membre pot stabili pentru transmiterea planului metodologic de monitorizare un termen-limită anterior acestei date și pot solicita aprobarea planului metodologic de monitorizare de către autoritatea competentă înainte ca cererea de alocare cu titlu gratuit să fie depusă.
(5) Dacă solicită alocarea cu titlu gratuit, dar a renunțat la aceasta într-o perioadă de alocare anterioară, operatorul transmite planul metodologic de monitorizare spre aprobare cu cel puțin șase luni înainte de termenul-limită pentru depunerea cererii prevăzut la articolul 4 alineatul (1).
Articolul 9
Modificările planului metodologic de monitorizare
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Operatorul verifică periodic dacă planul metodologic de monitorizare reflectă natura și modul de funcționare al instalației și dacă acesta poate fi îmbunătățit. În acest scop, operatorul ține seama de orice recomandări de îmbunătățire incluse în raportul de verificare relevant.
(2) Operatorul modifică planul metodologic de monitorizare în una din următoarele situații: (a) dacă apar noi emisii sau niveluri ale activității, ca urmare a desfășurării unor activități noi sau a utilizării unor combustibili sau materiale noi, care nu sunt încă incluse în planul metodologic de monitorizare; (b) dacă utilizarea unor noi tipuri de instrumente de măsură, a unor noi metode de eșantionare sau de analiză sau a unor noi surse de date sau alți factori conduc la determinarea cu mai mare precizie a datelor raportate; (c) dacă s-a constatat că datele obținute prin metodologia de monitorizare aplicată anterior sunt incorecte; (d) dacă planul metodologic de monitorizare nu este sau nu mai este conform cu cerințele prezentului regulament; (e) dacă este necesar să se pună în aplicare recomandările de îmbunătățire a planului metodologic de monitorizare cuprinse într-un raport de verificare.
(3) Operatorul notifică autorității competente, fără întârzieri nejustificate, orice modificare preconizată a planului metodologic de monitorizare. Cu toate acestea, un stat membru poate permite operatorului să notifice, până la data de 31 decembrie a aceluiași an sau până la o altă dată stabilită de statul membru, modificările preconizate ale planului metodologic de monitorizare care nu sunt semnificative în sensul alineatului (5).
(4) Orice modificare semnificativă, în sensul alineatului (5), a planului metodologic de monitorizare se supune autorității competente, spre aprobare. Dacă consideră că o modificare notificată de operator ca fiind semnificativă nu este semnificativă, autoritatea competentă informează operatorul în acest sens.
(5) Următoarele modificări ale planului metodologic de monitorizare a unei instalații sunt considerate a fi semnificative: (a) modificări care rezultă din schimbări aduse instalației, în special apariția de subinstalații noi, modificări ale limitelor subinstalațiilor existente sau închideri ale subinstalațiilor; (b) trecerea de la o metodologie de monitorizare stabilită la punctele 4.4-4.6 din anexa VII la altă metodologie stabilită la punctele respective; (c) modificarea unei valori implicite sau a unei metode de estimare stabilite în planul metodologic de monitorizare; (d) modificările solicitate de autoritatea competentă pentru a asigura conformitatea planului metodologic de monitorizare cu cerințele prezentului regulament.
(6) Operatorul ține o evidență a tuturor modificărilor planului metodologic de monitorizare. Fiecare înregistrare cuprinde următoarele: (a) o descriere transparentă a modificării; (b) justificarea modificării; (c) data la care modificarea preconizată a fost notificată autorității competente; (d) data la care autoritatea competentă a confirmat primirea notificării menționate la alineatul (3), după caz, și data aprobării sau a furnizării informațiilor menționate la alineatul (4); (e) data de începere a punerii în aplicare a planului metodologic de monitorizare modificat.
Articolul 10
Divizarea în subinstalații
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) În vederea raportării datelor și a monitorizării, operatorul împarte în subinstalații fiecare instalație eligibilă pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE. În acest scop, intrările, ieșirile și emisiile instalației se atribuie uneia sau mai multor subinstalații, prin stabilirea, după caz, a unei metode de cuantificare a fracțiilor specifice ale intrărilor, ieșirilor sau emisiilor relevante care urmează să fie atribuite subinstalațiilor individuale.
(2) Pentru a atribui subinstalațiilor intrările, ieșirile și emisiile instalației, operatorul parcurge următoarele etape, în ordine descrescătoare: (a) dacă în instalație sunt produse oricare dintre produsele specificate pentru referințele pentru produse indicate în anexa I, operatorul atribuie subinstalațiilor cu referință pentru produse intrările, ieșirile și emisiile aferente, după caz, aplicând normele stabilite în anexa VII; (b) dacă intrările, ieșirile și emisiile eligibile pentru subinstalațiile cu referință pentru căldură sau pentru subinstalațiile de termoficare sunt relevante pentru instalație și nu sunt eligibile pentru niciuna dintre subinstalațiile menționate la litera (a), operatorul le atribuie subinstalațiilor cu referință pentru căldură sau subinstalațiilor de termoficare, după caz, aplicând normele stabilite în anexa VII; (c) dacă intrările, ieșirile și emisiile eligibile pentru subinstalațiile cu referință pentru combustibil sunt relevante pentru instalație și nu sunt eligibile pentru niciuna dintre subinstalațiile menționate la litera (a) sau (b), operatorul le atribuie subinstalațiilor cu referință pentru combustibil, după caz, aplicând normele stabilite în anexa VII; (d) dacă intrările, ieșirile și emisiile eligibile pentru subinstalațiile cu emisii de proces sunt relevante pentru instalație și nu sunt eligibile pentru niciuna dintre subinstalațiile menționate la litera (a), (b) sau (c), operatorul le atribuie subinstalațiilor cu emisii de proces, după caz, aplicând normele stabilite în anexa VII;
(3) Pentru subinstalațiile cu referință pentru căldură, subinstalațiile cu referință pentru combustibil și subinstalațiile cu emisii de proces, operatorul stabilește în mod clar, pe baza codurilor NACE și PRODCOM, dacă procesul relevant deservește sau nu un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinat în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. În plus, operatorul stabilește ce cantitate de căldură măsurabilă este exportată în scop de termoficare din căldura măsurabilă care nu deservește un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinat în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Dacă cel puțin 95 % din nivelul activității subinstalațiilor cu referință pentru căldură, al subinstalațiilor cu referință pentru combustibil sau al subinstalațiilor cu emisii de proces este dedicat unor sectoare sau subsectoare considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinate în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, sau dacă cel puțin 95 % din nivelul activității subinstalațiilor cu referință pentru căldură, al subinstalațiilor cu referință pentru combustibil sau al subinstalațiilor cu emisii de proces este dedicat unor sectoare sau subsectoare care nu sunt considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, operatorul este scutit de obligația de a furniza date care permit efectuarea unei distincții din punctul de vedere al expunerii la riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Dacă cel puțin 95 % din nivelul activității subinstalațiilor de termoficare sau al subinstalațiilor cu referință pentru căldură poate fi atribuit uneia dintre aceste subinstalații, operatorul poate atribui nivelul total al activității acestor subinstalații subinstalației cu cel mai înalt nivel al activității.
(4) Dacă o instalație inclusă în EU ETS a produs și a exportat căldură măsurabilă către o instalație sau o altă entitate neinclusă în EU ETS, operatorul consideră că procesul relevant al subinstalației cu referință pentru căldură legat de această căldură nu deservește un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinat în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, cu excepția cazului în care operatorul furnizează autorității competente dovezi satisfăcătoare că respectivul consumator al căldurii măsurabile aparține unui sector sau unui subsector considerat a fi expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinat în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Pentru a stabili căldura măsurabilă care poate fi atribuită subinstalației de termoficare, operatorul furnizează autorității competente dovezi satisfăcătoare că această căldură măsurabilă este exportată în scop de termoficare.
(5) La efectuarea divizării conform alineatelor (1) și (2), operatorul se asigură că: (a) fiecare produs fizic al instalației este atribuit unei subinstalații, fără omisiuni sau dublă contabilizare; (b) 100 % din cantitatea tuturor fluxurilor și emisiilor instalației, indicate în planul de monitorizare al instalației aprobat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012, este atribuită subinstalațiilor fără omisiuni sau dublă contabilizare, cu excepția cazului în care acestea sunt legate de un proces neeligibil pentru alocarea cu titlu gratuit, cum ar fi producția de energie electrică în instalație, arderea cu flacără deschisă, alta decât cea din motive de siguranță, care nu se încadrează într-o subinstalație cu referință pentru produse sau producția de căldură măsurabilă exportată către alte instalații din EU ETS; (c) 100 % din cantitatea de căldură măsurabilă netă, eligibilă pentru alocarea cu titlu gratuit, produsă în instalație, importată sau exportată de instalație, precum și cantitățile transferate între subinstalații sunt atribuite subinstalațiilor fără omisiuni sau dublă contabilizare; (d) pentru toată căldura măsurabilă produsă, importată sau exportată de subinstalații, se precizează dacă aceasta a fost produsă printr-un proces de ardere într-o instalație din EU ETS, importată de la alte procese producătoare de căldură sau importată de la entități din afara EU ETS; (e) dacă se produce energie electrică în instalație, cantitățile produse în subinstalațiile cu referință pentru produse sunt atribuite subinstalațiilor respective fără omisiuni sau dublă contabilizare; (f) pentru fiecare subinstalație cu referință pentru produse, dacă interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice este relevantă în conformitate cu punctul 2 din anexa I, cantitatea relevantă de energie electrică consumată este identificată și atribuită separat; (g) dacă o subinstalație are ieșiri de materiale care conțin carbon sub formă de combustibili, produse, subproduse sau materii prime exportate către alte subinstalații sau instalații, sau gaze reziduale, aceste ieșiri sunt atribuite subinstalațiilor fără omisiuni sau dublă contabilizare, dacă nu se încadrează la litera (b); (h) emisiile de CO2 care au loc în afara limitelor sistemului unei subinstalații cu referință pentru produse, rezultate din procesele menționate la articolul 2 punctul 10 literele (a)-(f), sunt atribuite unei subinstalații cu emisii de proces în măsura în care se poate demonstra, spre satisfacția autorității competente, că aceste emisii sunt rezultatul direct și imediat al unuia dintre procesele menționate la articolul 2 punctul 10 și că nu rezultă din oxidarea ulterioară a carbonului oxidat incomplet în stare gazoasă în condiții standard; (i) dacă emisiile de CO2 provenite de la arderea gazelor reziduale care nu sunt utilizate pentru producția de căldură măsurabilă, de căldură nemăsurabilă sau de energie electrică au loc în afara limitelor sistemului unei subinstalații cu referință pentru produse ca rezultat al proceselor menționate la articolul 2 punctul 10 literele (a)-(f), 75 % din cantitatea de carbon a gazelor reziduale se consideră ca fiind convertită în CO2 și se atribuie unei subinstalații cu emisii de proces; (j) pentru a evita orice dublă contabilizare, produsele rezultate dintr-un proces de producție și reintroduse în același proces de producție se deduc din nivelurile activității anuale, după caz, în conformitate cu definițiile produselor prevăzute în anexa I; (k) dacă se recuperează căldură măsurabilă din procesele care se încadrează într-o subinstalație cu referință pentru combustibil, pentru a se evita dubla contabilizare, se scade din aportul de combustibil cantitatea relevantă de căldură măsurabilă netă, împărțită la un randament de referință de 90 %. Recuperarea căldurii din procesele care se încadrează într-o subinstalație cu emisii de proces se tratează în același mod.
Articolul 11
Sistemul de control
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Operatorul identifică sursele riscurilor de erori din fluxul de date, de la datele primare până la datele finale din raportul cu date de referință, și instituie, documentează, pune în aplicare și menține un sistem de control eficace pentru a se asigura că rapoartele rezultate din activitățile legate de fluxul de date nu conțin inexactități și sunt conforme cu planul metodologic de monitorizare și cu prezentul regulament. Operatorul pune la dispoziția autorității competente, la cerere, evaluarea riscurilor efectuată în temeiul primului paragraf. Operatorul pune la dispoziție această evaluare și pentru efectuarea verificării.
(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf, operatorul instituie, documentează, pune în aplicare și menține proceduri scrise pentru activitățile legate de fluxul de date, precum și pentru activitățile de control și include trimiteri la procedurile respective în planul metodologic de monitorizare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3).
(3) Activitățile de control menționate la alineatul (2) includ, după caz: (a) asigurarea calității echipamentelor de măsurare relevante; (b) asigurarea calității sistemelor informatice, garantând faptul că sistemele relevante sunt proiectate, documentate, testate, puse în aplicare, controlate și menținute într-un mod care asigură prelucrarea fiabilă, exactă și în timp util a datelor, conform riscurilor identificate în conformitate cu alineatul (1); (c) separarea atribuțiilor aferente activităților legate de fluxul de date și activităților de control, precum și gestionarea competențelor necesare; (d) reexaminarea și validarea internă a datelor; (e) corecții și măsuri corective; (f) controlul proceselor externalizate; (g) păstrarea evidențelor și a documentației, inclusiv gestionarea versiunilor documentelor.
(4) În sensul alineatului (3) litera (a), operatorul se asigură că toate echipamentele de măsurare relevante sunt calibrate, reglate și controlate la intervale regulate, inclusiv înainte de utilizare, sunt verificate în raport cu standarde de măsurare corespunzătoare standardelor de măsurare internaționale, dacă acestea există, și sunt adaptate la riscurile identificate. Dacă există componente ale sistemelor de măsurare care nu pot fi calibrate, operatorul le identifică în planul metodologic de monitorizare și propune activități de control alternative. Dacă constată că echipamentele nu asigură performanța cerută, operatorul ia imediat măsurile corective necesare.
(5) În sensul alineatului (3) litera (d), operatorul reexaminează și validează datele rezultate din activitățile legate de fluxul de date menționate la alineatul (2). Reexaminarea și validarea datelor include: (a) o verificare a exhaustivității datelor; (b) o comparație între datele pe care operatorul le-a determinat în perioada de referință precedentă și, în special, verificări ale coerenței pe baza seriilor cronologice ale randamentului fiecărei subinstalații în ceea ce privește gazele cu efect de seră; (c) o comparație a datelor și valorilor rezultate din diferitele sisteme operaționale de colectare a datelor, în special pentru protocoalele de producție, vânzări și stocurile de produse la care se referă referințele pentru produse; (d) comparații și verificarea exhaustivității datelor la nivel de instalație și subinstalație, pentru a asigura îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 10 alineatul (5).
(6) În sensul alineatului (3) litera (e), operatorul se asigură că, dacă se constată că activitățile legate de fluxul de date sau activitățile de control nu funcționează în mod eficace sau nu respectă normele stabilite în documentația privind procedurile aferente activităților respective, se iau măsuri corective, iar datele afectate sunt corectate fără întârzieri nejustificate.
(7) În sensul alineatului (3) litera (f), dacă externalizează una sau mai multe dintre activitățile legate de fluxul de date sau dintre activitățile de control menționate la alineatul (1), operatorul: (a) efectuează un control de calitate al activităților legate de fluxul de date și al activităților de control externalizate în conformitate cu prezentul regulament; (b) definește cerințe adecvate pentru rezultatele proceselor externalizate, precum și metodele utilizate în procesele respective; (c) efectuează un control de calitate al rezultatelor și al metodelor menționate la litera (b) a prezentului alineat; (d) se asigură că activitățile externalizate sunt desfășurate într-un mod care răspunde riscurilor inerente și riscurilor de control identificate în evaluarea riscurilor menționată la alineatul (1).
(8) Operatorul monitorizează eficacitatea sistemului de control, inclusiv prin efectuarea de reexaminări interne și luarea în considerare a constatărilor verificatorului cu ocazia verificării rapoartelor în sensul articolului 4 alineatul (2). Dacă constată că sistemul de control este ineficace sau neadaptat la riscurile identificate, operatorul depune eforturi pentru a îmbunătăți sistemul de control și a actualiza planul metodologic de monitorizare sau procedurile scrise care stau la baza activităților legate de fluxul de date, a evaluărilor riscurilor sau a activităților de control, după caz.
Articolul 12
Lacune în materie de date
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
(1) Dacă, din motive tehnice, nu poate aplica temporar planul metodologic de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, operatorul aplică o metodă bazată pe sursele alternative de date indicate în planul metodologic de monitorizare pentru efectuarea controalelor de coroborare în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) sau, dacă o astfel de alternativă nu este inclusă în planul metodologic de monitorizare, o metodă alternativă care asigură cel mai înalt grad de precizie realizabil în conformitate cu sursele de date generice și cu ierarhia acestora prevăzută la punctul 4 din anexa VII sau o abordare bazată pe o estimare prudentă, până la restabilirea condițiilor pentru aplicarea planului metodologic de monitorizare aprobat. Operatorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea promptă a planului metodologic de monitorizare aprobat.
(2) Dacă lipsesc date relevante pentru raportul cu date de referință, pentru care planul metodologic de monitorizare nu specifică metode alternative de monitorizare sau surse alternative de date pentru coroborarea datelor sau pentru umplerea lacunelor în materie de date, operatorul utilizează o metodă de estimare adecvată pentru determinarea unor date de substituție prudente pentru perioada de timp respectivă și pentru parametrul lipsă, bazată, în special, pe cele mai bune practici din sectoarele industriale și pe cunoștințe științifice și tehnice recente și furnizează, într-o anexă la raportul cu date de referință, o justificare corespunzătoare pentru lacunele în materie de date și pentru utilizarea metodelor respective.
(3) Dacă are loc abaterea temporară, prevăzută la alineatul (1), de la planul metodologic de monitorizare aprobat sau dacă constată că lipsesc date relevante pentru raportul menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (a) sau la articolul 5 alineatul (2), operatorul elaborează, fără întârzieri nejustificate, o procedură scrisă pentru evitarea pe viitor a acestui tip de lacună în materie de date și modifică planul metodologic de monitorizare în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). În plus, operatorul evaluează dacă și cum trebuie actualizate activitățile de control menționate la articolul 11 alineatul (3) și modifică activitățile de control respective și procedurile scrise relevante, după caz.
Articolul 13
Utilizarea formularelor electronice
CAPITOLUL II Norme privind cererea de alocare, raportarea datelor și monitorizarea
Statele membre pot solicita operatorilor și verificatorilor să utilizeze formulare electronice sau formate specifice de fișiere pentru transmiterea rapoartelor cu date de referință, a planurilor metodologice de monitorizare și a rapoartelor de verificare, menționate la articolul 4 alineatul (2), precum și a rapoartelor cu datele instalațiilor nou-intrate, a planurilor metodologice de monitorizare și a rapoartelor de verificare, menționate la articolul 5 alineatul (2).
Articolul 14
Măsuri naționale de punere în aplicare
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Lista prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE se transmite Comisiei utilizând formularul electronic furnizat de Comisie; în listă sunt identificați toți producătorii de energie electrică, instalațiile mici care pot fi excluse din EU ETS în temeiul articolelor 27 și 27a din Directiva 2003/87/CE și instalațiile care vor fi incluse în EU ETS în temeiul articolului 24 din directiva respectivă.
(2) Lista menționată la alineatul (1) conține următoarele informații pentru fiecare instalație autorizată pentru care se solicită alocarea cu titlu gratuit: (a) identificarea instalației și a limitelor sale, utilizând codul de identificare al instalației din Registrul de tranzacții al Uniunii Europene (EUTL); (b) informații privind activitatea și informații privind eligibilitatea pentru alocarea cu titlu gratuit; (c) identificarea fiecărei subinstalații a unei instalații; (d) pentru fiecare subinstalație, nivelul anual al activității și emisiile anuale din fiecare an al perioadei de referință relevante; (e) pentru fiecare subinstalație, se precizează dacă aceasta aparține unui sector sau subsector considerat a fi expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinat în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, indicând inclusiv codurile PRODCOM ale produselor fabricate, dacă este cazul; (f) pentru fiecare subinstalație, datele raportate în conformitate cu anexa IV.
(3) La primirea listei menționate la alineatul (1), Comisia evaluează oportunitatea includerii fiecărei instalații pe listă și datele aferente transmise în conformitate cu alineatul (2).
(4) În cazul în care Comisia nu respinge includerea unei instalații pe lista respectivă, datele se utilizează pentru calculul valorilor de referință revizuite, menționate la articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE.
(5) Statele membre stabilesc și notifică, pentru fiecare instalație, cantitățile anuale preliminare de certificate gratuite, utilizând valorile de referință revizuite pentru perioada de alocare relevantă, determinate în conformitate cu articolul 16 alineatele (2)-(7) și cu articolele 19-22.
(6) După notificarea cantităților anuale preliminare de certificate gratuite pentru perioada de alocare relevantă, Comisia determină factorii stabiliți în temeiul articolului 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE prin compararea sumei cantităților anuale preliminare de certificate alocate cu titlu gratuit instalațiilor în fiecare an din perioada de alocare relevantă, după aplicarea factorilor stabiliți în anexa V la prezentul regulament, cu cantitatea anuală de certificate calculată în conformitate cu articolul 10a alineatele (5) și (5a) din Directiva 2003/87/CE pentru instalații, ținând seama de cota relevantă din cantitatea anuală totală pentru întreaga Uniune, determinată în temeiul articolului 10 alineatul (1) și al articolului 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Pentru determinare se ține seama de includerile efectuate în temeiul articolului 24 și de excluderile efectuate în temeiul articolelor 27 și 27a din Directiva 2003/87/CE, după caz.
(7) După determinarea factorului stabilit în temeiul articolului 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, statele membre determină și transmit Comisiei cantitatea anuală finală de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru fiecare an din perioada de alocare relevantă în conformitate cu articolul 16 alineatul (8).
(8) Fiecare stat membru pune la dispoziția Comisiei, la cerere, rapoartele primite pe baza articolului 4 alineatul (2).
Articolul 15
Nivelul activității istorice al instalațiilor autorizate
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Statele membre evaluează rapoartele cu date de referință și rapoartele de verificare transmise în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), pentru a asigura conformitatea cu cerințele prezentului regulament. Dacă este cazul, autoritatea competentă solicită operatorilor corectarea eventualelor neconformități sau erori care afectează determinarea nivelurilor activității istorice. Autoritatea competentă poate solicita operatorilor să transmită și alte date pe lângă informațiile și documentele care trebuie furnizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).
(2) Pe baza evaluării rapoartelor cu date de referință și a rapoartelor de verificare, statele membre determină nivelurile activității istorice ale fiecărei subinstalații și ale fiecărei instalații pentru perioada de referință relevantă. Statele membre pot decide să determine nivelurile activității istorice numai dacă datele referitoare la o instalație au fost verificate și considerate satisfăcătoare sau dacă dispun de dovezi satisfăcătoare că lacunele în materie de date care au condus la emiterea avizului verificatorului se datorează unor circumstanțe excepționale și imprevizibile, care nu ar fi putut fi evitate chiar în condițiile luării tuturor măsurilor corespunzătoare.
(3) Nivelul activității istorice legat de produs se referă, pentru fiecare produs pentru care a fost stabilită o referință pentru produse menționată în anexa I, la media aritmetică a producției anuale istorice a acestui produs în instalația respectivă în cursul perioadei de referință.
(4) Nivelul activității istorice legat de căldură se referă la media aritmetică a importurilor anuale istorice dintr-o instalație inclusă în EU ETS, a producției sau a ambelor, din cursul perioadei de referință, de căldură măsurabilă netă, consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, și pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, sau exportată către o instalație sau către altă entitate neinclusă în EU ETS, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică, și se exprimă în terajouli pe an. Nivelul activității istorice legat de termoficare se referă la media aritmetică a importurilor anuale istorice dintr-o instalație inclusă EU ETS, a producției sau a ambelor, în cursul perioadei de referință, de căldură măsurabilă exportată în scop de termoficare și se exprimă în terajouli pe an.
(5) Nivelul activității istorice legat de combustibil se referă la media aritmetică a consumului anual istoric de combustibili utilizați pentru producția de căldură nemăsurabilă consumată pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, și pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, inclusiv pentru arderea cu flacără deschisă din motive de siguranță, în cursul perioadei de referință, și se exprimă în terajouli pe an.
(6) Pentru emisiile de proces provenite din producția de produse în instalația respectivă în cursul perioadei de referință, nivelul activității istorice legat de proces se referă la media aritmetică a emisiilor de proces anuale istorice și se exprimă în tone de dioxid de carbon echivalent.
(7) Pentru determinarea valorilor mediei aritmetice menționate la alineatele (3)-(6), se iau în considerare numai anii calendaristici în care instalația a funcționat cel puțin o zi. Dacă o subinstalație a funcționat mai puțin de doi ani calendaristici în cursul perioadei de referință relevante, nivelurile activității istorice sunt nivelurile activității din primul an calendaristic de funcționare după începerea funcționării normale a subinstalației. Dacă o subinstalație nu funcționează timp de un an calendaristic după începerea funcționării normale în cursul perioadei de referință, nivelul activității istorice se determină atunci când se prezintă raportul privind nivelul activității după primul an calendaristic de funcționare.
(8) Prin derogare de la alineatul (3), pentru produsele cărora li se aplică referințele pentru produse menționate în anexa III, statele membre determină nivelul activității istorice legat de produs pe baza mediei aritmetice a producției anuale istorice, utilizând formulele stabilite în anexa respectivă.
Articolul 16
Alocarea la nivel de instalație pentru instalațiile autorizate
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Dacă operatorul unei instalații autorizate a depus o cerere de alocare cu titlu gratuit valabilă în conformitate cu articolul 4, statul membru respectiv calculează, pe baza datelor colectate în conformitate cu articolul 14, pentru fiecare an începând din 2021, numărul de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației.
(2) Pentru calculul menționat la alineatul (1), statele membre determină mai întâi, pentru fiecare subinstalație separat, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit, după cum urmează: (a) pentru subinstalațiile cu referință pentru produse, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii acestei referințe pentru produse pentru perioada de alocare relevantă, adoptată în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de produsul respectiv; (b) pentru subinstalațiile cu referință pentru căldură, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii referinței pentru căldură pentru căldura măsurabilă pentru perioada de alocare relevantă, adoptată în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de căldură pentru consumul sau exportul către instalații sau către alte entități din afara EU ETS de căldură măsurabilă, în alte scopuri decât termoficarea; (c) pentru subinstalațiile de termoficare, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii referinței pentru căldură pentru căldura măsurabilă pentru perioada de alocare relevantă, adoptată în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de termoficare; (d) pentru subinstalațiile cu referință pentru combustibil, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii referinței pentru combustibil pentru perioada relevantă de cinci ani, adoptată în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de combustibil pentru combustibilul consumat; (e) pentru subinstalațiile cu emisii de proces, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde nivelului activității istorice legat de proces înmulțit cu 0,97. Dacă o subinstalație a funcționat mai puțin de un an calendaristic după începerea funcționării normale în cursul perioadei de referință, alocarea preliminară pentru perioada de alocare relevantă se determină după raportarea nivelului activității istorice.
(3) În sensul articolului 10b alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, factorii prevăzuți în anexa V la prezentul regulament se aplică numărului anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit, determinat pentru fiecare subinstalație în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol pentru anul în cauză, dacă procesele din aceste subinstalații deservesc sectoarele sau subsectoarele care nu sunt considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinate în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Prin derogare de la primul paragraf, pentru subinstalațiile de termoficare se aplică un factor de 0,3.
(4) Dacă procesele din subinstalațiile menționate la alineatul (2) deservesc sectoarele sau subsectoarele considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, determinate în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, factorul care se aplică este 1.
(5) Numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor care au primit căldură măsurabilă de la subinstalațiile care produc produse acoperite de referința „acid azotic” se reduce cu consumul anual istoric de astfel de căldură din cursul perioadelor de referință relevante, înmulțit cu valoarea referinței pentru căldură pentru această căldură măsurabilă pentru perioada de alocare relevantă, adoptată în conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE. Începând din 2026, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor cu referință pentru produse pentru perioada de alocare relevantă se reduce cu emisiile istorice anuale provenite de la gazele reziduale arse, cu excepția celor arse din motive de siguranță, și care nu se utilizează pentru producția de căldură măsurabilă, de căldură nemăsurabilă sau de energie electrică.
(6) Cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații este suma tuturor numerelor anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor, calculate în conformitate cu alineatele (2)-(5). Dacă o instalație cuprinde subinstalații care produc pastă (pastă kraft cu fibre scurte, pastă kraft cu fibre lungi, pastă termomecanică și pastă mecanică, pastă cu sulfit sau alte paste neacoperite de o referință pentru produse) și exportă căldură măsurabilă către alte subinstalații asociate din punct de vedere tehnic, cantitatea preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit ține seama, fără a aduce atingere numerelor anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit altor subinstalații ale instalației respective, numai de numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit, în măsura în care produsele din pastă fabricate în această subinstalație sunt introduse pe piață și nu sunt transformate în hârtie în aceeași instalație sau în alte instalații asociate din punct de vedere tehnic.
(7) La determinarea cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, statele membre și operatorii se asigură că emisiile sau nivelurile activității nu sunt contabilizate de două ori și că alocarea nu este negativă. În special, atunci când un produs intermediar, acoperit de o referință pentru produse în conformitate cu definiția limitelor sistemului respectiv stabilită în anexa I, este importat într-o instalație, emisiile nu se contabilizează de două ori la determinarea cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit celor două instalații în cauză.
(8) Cantitatea anuală finală de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații autorizate, cu excepția instalațiilor menționate la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, este cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (6) al prezentului articol, înmulțită cu factorul determinat în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din prezentul regulament. Pentru instalațiile menționate la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, care sunt eligibile pentru alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit, cantitatea anuală finală de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (6) al prezentului articol și ajustată anual cu factorul linear menționat la articolul 9 din Directiva 2003/87/CE, utilizând ca referință cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective pentru anul 2013, cu excepția anilor în care aceste alocări sunt ajustate în mod uniform în temeiul articolului 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru orice an în care factorul stabilit în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) este mai mic de 100 %, pentru instalațiile menționate la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și care sunt eligibile pentru alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit, cantitatea anuală finală de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (6) al prezentului articol și ajustată anual cu factorul stabilit în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din prezentul regulament.
(9) Numărul de certificate de emisii pentru subinstalații și instalații utilizat în calculele menționate la alineatele (1)-(8) este numărul întreg cel mai apropiat.
Articolul 17
Nivelul activității istorice al instalațiilor nou-intrate
CAPITOLUL III Norme de alocare
Statele membre stabilesc nivelurile activității istorice ale fiecărei instalații nou-intrate și ale subinstalațiilor acesteia după cum urmează:
(a) nivelul activității istorice legat de produs este, pentru fiecare produs pentru care a fost stabilită o referință pentru produse menționată în anexa I la prezentul regulament sau în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2003/87/CE, nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale pentru producția acestui produs în subinstalația respectivă;
(b) nivelul activității istorice legat de căldură este nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale pentru importul dintr-o instalație inclusă în EU ETS sau producția, sau ambele, de căldură măsurabilă consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, și pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, sau exportată către o instalație sau către altă entitate neinclusă în EU ETS, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică;
(c) nivelul activității istorice legat de termoficare este nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale pentru importul dintr-o instalație inclusă în EU ETS sau producția, sau ambele, de căldură măsurabilă exportată în scop de termoficare;
(d) nivelul activității istorice legat de combustibil este nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale a instalației în cauză pentru consumul de combustibili utilizați pentru producția de căldură nemăsurabilă consumată pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, și pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, inclusiv pentru arderea cu flacără deschisă din motive de siguranță;
(e) nivelul activității legat de emisiile de proces este nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale pentru producția de emisii de proces în unitatea de proces;
(f) Prin derogare de la litera (a), nivelul activității istorice legat de produs pentru produsele cărora li se aplică referințele pentru produse menționate în anexa III este nivelul activității din primul an calendaristic după începerea funcționării normale pentru producția acestui produs în subinstalația respectivă, determinat în conformitate cu formulele stabilite în aceeași anexă.
Articolul 18
Alocarea către instalațiile nou-intrate
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) În vederea alocării de certificate de emisii cu titlu gratuit către instalațiile nou-intrate, statele membre calculează separat, pentru fiecare subinstalație, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit de la începerea funcționării normale a instalației, după cum urmează: (a) pentru fiecare subinstalație cu referință pentru produse, fiecare subinstalație cu referință pentru căldură și fiecare subinstalație cu referință pentru combustibil, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii referinței respective pentru perioada relevantă, înmulțită cu nivelul relevant al activității istorice; (b) pentru fiecare subinstalație cu emisii de proces, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde nivelului activității istorice legat de proces înmulțit cu 0,97. Articolul 16 alineatele (3), (4), (5) și (7) se aplică mutatis mutandis pentru calcularea numărului anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalațiilor nou-intrate.
(2) Numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit pentru anul calendaristic în care începe funcționarea normală corespunde valorii referinței aplicabile pentru fiecare subinstalație, înmulțită cu nivelul activității din anul respectiv.
(3) Cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații este suma tuturor numerelor anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor, calculate în conformitate cu alineatele (1) și (2). Se aplică articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf.
(4) Statele membre notifică fără întârziere Comisiei cantitatea anuală de certificate de emisii per instalație, alocată cu titlu gratuit instalațiilor nou-intrate. Certificatele de emisii din rezerva pentru instalațiile nou-intrate, creată în temeiul articolului 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, se alocă de către Comisie la primirea acestei notificări, pe baza principiului „primul venit, primul servit”. Comisia poate respinge cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit unei anumite instalații.
(5) Cantitatea anuală finală de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde cantității anuale preliminare de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatele (1)-(4) și ajustată anual cu factorul linear menționat la articolul 9 din Directiva 2003/87/CE, utilizând ca referință cantitatea anuală preliminară de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective în primul an din perioada de alocare relevantă.
(6) Numărul de certificate de emisii pentru subinstalații și instalații utilizat în calculele menționate la alineatele (1)-(5) este numărul întreg cel mai apropiat.
Articolul 19
Alocarea pentru cracarea cu abur
CAPITOLUL III Norme de alocare
Prin derogare de la articolul 16 alineatul (2) litera (a) și de la articolul 18 alineatul (1) litera (a), numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit unei subinstalații cu referință pentru produse pentru producția de produse chimice cu valoare ridicată („HVC”) corespunde valorii referinței pentru produse „cracare cu abur” pentru perioada de alocare relevantă, înmulțită cu nivelul activității istorice determinat în conformitate cu anexa III și cu raportul dintre emisiile directe totale, inclusiv emisiile provenite de la căldura netă importată în cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau în primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, calculate în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe totale și emisiile indirecte relevante din cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau din primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, calculate în conformitate cu articolul 22 alineatul (3). La rezultatul acestui calcul se adaugă 1,78 tone de dioxid de carbon pe tonă de hidrogen înmulțite cu producția medie istorică de hidrogen din materiale de alimentare suplimentare, exprimată în tone de hidrogen, 0,24 tone de dioxid de carbon pe tonă de etilenă înmulțite cu producția medie istorică de etilenă din materiale de alimentare suplimentare, exprimată în tone de etilenă, și 0,16 tone de dioxid de carbon pe tonă de produse chimice cu valoare ridicată înmulțite cu producția medie istorică de produse chimice cu valoare ridicată, altele decât hidrogenul și etilena, din materiale de alimentare suplimentare, exprimată în tone de HVC.
Articolul 20
Alocarea pentru clorura de vinil monomer
CAPITOLUL III Norme de alocare
Prin derogare de la articolul 16 alineatul (2) litera (a) și de la articolul 18 alineatul (1) litera (a), numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit unei subinstalații pentru producția de clorură de vinil monomer („VCM”) corespunde valorii referinței VCM pentru perioada de alocare relevantă, înmulțită cu nivelul activității istorice pentru producția de VCM, exprimat în tone, și cu raportul dintre emisiile directe pentru producția de VCM, inclusiv emisiile provenite de la căldura netă importată în cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau în primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, calculate în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe și emisiile legate de hidrogen pentru producția de VCM în cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau în primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, calculate pe baza consumului istoric de căldură provenită din arderea hidrogenului, exprimat în terajouli și înmulțit cu valoarea referinței pentru căldură pentru perioada de alocare relevantă.
Articolul 21
Fluxurile de căldură dintre instalații
CAPITOLUL III Norme de alocare
Dacă o subinstalație cu referință pentru produse cuprinde căldură măsurabilă importată dintr-o instalație sau din altă entitate neinclusă în EU ETS, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalației respective cu referință pentru produse, determinat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) litera (a) sau cu articolul 18 alineatul (1) litera (a), după caz, se reduce cu cantitatea de căldură importată istoric dintr-o instalație sau din altă entitate neinclusă în EU ETS în anul în cauză, înmulțită cu valoarea referinței pentru căldură pentru căldura măsurabilă pentru perioada de alocare relevantă.
Articolul 22
Interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Pentru fiecare subinstalație cu referință pentru produse care corespunde unei referințe pentru produse definite la punctul 2 din anexa I luând în considerare interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice, numărul anual preliminar de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde valorii referinței relevante pentru produse pentru perioada de alocare relevantă, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de produs și cu raportul dintre emisiile directe totale, inclusiv emisiile provenite de la căldura netă importată în cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau în primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, calculate în conformitate cu alineatul (2), exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe totale și emisiile indirecte relevante din cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau din primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, calculate în conformitate cu alineatul (3).
(2) Pentru calculul emisiilor provenite de la căldura netă importată, cantitatea de căldură măsurabilă utilizată pentru producția produsului în cauză, importată din instalații incluse în EU ETS în cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau în primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, se înmulțește cu valoarea referinței pentru căldură pentru perioada de alocare relevantă.
(3) Pentru calculul emisiilor indirecte, emisiile indirecte relevante, exprimate în tone de dioxid de carbon, se referă la consumul de energie electrică relevant, specificat în definiția proceselor și emisiilor incluse în anexa I, din cursul perioadei de referință menționate la articolul 15 alineatul (2) sau din primul an calendaristic după începerea funcționării normale menționat la articolul 17 litera (a), după caz, pentru producția produsului respectiv, exprimat în megawattore și înmulțit cu 0,376 tone de dioxid de carbon pe megawattoră.
Articolul 23
Modificări ale alocării către o instalație
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Operatorii comunică autorității competente relevante orice modificare a funcționării unei instalații care are impact asupra alocării către instalație. Statele membre pot stabili un termen-limită pentru această notificare și pot solicita utilizarea formularelor electronice sau a unor formate specifice de fișiere.
(2) După evaluarea informațiilor relevante, autoritatea competentă transmite Comisiei toate informațiile relevante, inclusiv cantitatea anuală finală revizuită de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective. Autoritatea competentă transmite informațiile relevante în temeiul primului paragraf, utilizând un sistem electronic operat de Comisie.
(3) Comisia poate respinge cantitatea anuală finală revizuită de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective.
(4) Comisia adoptă o decizie pe baza notificării primite, informează autoritatea competentă relevantă și introduce modificările, dacă este cazul, în registrul Uniunii înființat în temeiul articolului 19 din Directiva 2003/87/CE și în EUTL menționat la articolul 20 din directiva respectivă.
Articolul 24
Renunțarea la alocarea cu titlu gratuit a certificatelor
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Un operator care a beneficiat de alocarea cu titlu gratuit a certificatelor poate renunța la aceasta pentru toate subinstalațiile sau numai pentru unele dintre acestea, în orice moment din perioada de alocare relevantă, prin transmiterea unei cereri către autoritatea competentă.
(2) După evaluarea informațiilor relevante, autoritatea competentă transmite Comisiei cantitatea anuală finală revizuită de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective, după cum se indică la articolul 23 alineatul (2). Alocarea revizuită se referă la anii calendaristici ulteriori anului în care s-a depus cererea menționată la alineatul (1).
(3) Comisia adoptă o decizie în ceea ce privește renunțarea și urmează procedura menționată la articolul 23 alineatul (4).
(4) Operatorul nu are dreptul să își retragă cererea menționată la alineatul (1) în cursul aceleiași perioade de alocare.
Articolul 25
Fuziuni și scindări
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Operatorii noilor instalații rezultate în urma unei fuziunii sau a unei scindări furnizează autorității competente următoarea documentație, după caz: (a) numele, adresele și datele de contact ale operatorilor instalațiilor care anterior erau separate sau formau o singură instalație; (b) numele, adresele și datele de contact ale operatorilor instalațiilor nouconstituite; (c) o descriere detaliată a limitelor părților respective ale instalației, dacă este cazul; (d) identificatorul autorizației și codul de identificare din registrul Uniunii al instalației (instalațiilor) nou-constituite.
(2) Instalațiile rezultate din fuziuni sau scindări transmit autorității competente rapoartele menționate la articolul 4 alineatul (2). Dacă instalațiile erau înainte de fuziune sau scindare instalații nou-intrate, operatorii raportează autorității competente datele de la începerea funcționării normale.
(3) Fuziunile sau scindările instalațiilor, inclusiv scindările care au loc în același grup de întreprinderi, sunt evaluate de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă comunică Comisiei schimbarea operatorilor. Pe baza datelor primite în temeiul alineatului (2), autoritatea competentă stabilește nivelurile activității istorice din perioada de referință pentru fiecare subinstalație a fiecărei instalații nou-constituite după fuziune sau scindare. Dacă o subinstalație este scindată în două sau mai multe subinstalații, nivelul activității istorice și alocarea către subinstalații după scindare se bazează pe nivelurile activității istorice din perioada de referință ale unităților tehnice respective ale instalației înainte de scindare.
(4) Pe baza nivelurilor activității istorice după fuziune sau scindare, alocarea cu titlu gratuit a certificatelor către instalații după fuziune sau scindare corespunde cantității finale a alocării cu titlu gratuit înainte de fuziune sau scindare.
(5) Comisia evaluează fiecare alocare de certificate către instalații după fuziune sau scindare și comunică autorității competente rezultatele acestei evaluări.
Articolul 26
Încetarea funcționării unei instalații
CAPITOLUL III Norme de alocare
(1) Se consideră că o instalație și-a încetat funcționarea, dacă este îndeplinită una din condițiile următoare: (a) a fost retrasă autorizația relevantă privind emisiile de gaze cu efect de seră, inclusiv dacă instalația nu mai atinge pragurile activităților indicate în anexa I la Directiva 2003/87/CE; (b) instalația nu mai funcționează, iar repornirea acesteia este imposibilă din punct de vedere tehnic.
(2) Dacă o instalație și-a încetat funcționarea, statul membru respectiv nu mai eliberează certificate de emisii instalației respective începând din anul următor celui în care a încetat funcționarea.
(3) Statele membre pot suspenda eliberarea de certificate de emisii către instalațiile care și-au suspendat activitatea, atât timp cât nu se poate stabili dacă își vor relua activitatea.
Articolul 27
Abrogarea Deciziei 2011/278/UE
CAPITOLUL IV Dispoziții finale
Decizia 2011/278/UE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021. Cu toate acestea, decizia continuă să se aplice alocărilor aferente perioadei anterioare datei de 1 ianuarie 2021.
Articolul 28
Intrare în vigoare
CAPITOLUL IV Dispoziții finale
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.