Recitale
(1) La 29 martie 2017, Regatul Unit a prezentat notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). TUE și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumite în continuare, împreună, „tratatele”) vor înceta să se aplice Regatului Unit de la data intrării în vigoare a unui acord de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificare, adică de la 30 martie 2019, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen.
(2) Acordul de retragere, astfel cum a fost convenit între negociatori, conține prevederi pentru ca dispozițiile din dreptul Uniunii să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia după data de la care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia. În cazul în care acordul respectiv intră în vigoare, Regulamentul (CE) nr. 32/2000 al Consiliului (2) se va aplica Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în perioada de tranziție în conformitate cu acordul respectiv și va înceta să se aplice la sfârșitul perioadei respective.
(3) Retragerea Regatului Unit din Uniune va avea efecte asupra relațiilor Regatului Unit și ale Uniunii cu terții, în special în contextul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în care ambele sunt membri inițiali. Întrucât negocierile cu privire la retragere s-au desfășurat în același timp cu negocierile privind cadrul financiar multianual (CFM) și luând în considerare cota alocată sectorului agricol în CFM, acest sector ar putea fi expus în mare măsură.
(4) Prin scrisoarea din 11 octombrie 2017, Uniunea și Regatul Unit au informat ceilalți membri ai OMC că intenția celor dintâi este ca, la ieșirea din Uniune, Regatul Unit să reproducă, în măsura posibilului, obligațiile sale actuale ca stat membru al Uniunii în noua sa listă separată de concesii și angajamente privind comerțul cu mărfuri. Cu toate acestea, întrucât, în ceea ce privește angajamentele cantitative, reproducerea nu este o metodă adecvată, Uniunea și Regatul Unit au informat ceilalți membri ai OMC cu privire la intenția lor de a garanta că nivelurile actuale de acces pe piață ale altor membri ai OMC vor fi menținute prin repartizarea contingentelor tarifare ale Uniunii între Uniune și Regatul Unit.
(5) Potrivit normelor OMC, o astfel de repartizare a contingentelor tarifare care fac parte din lista de concesii și angajamente a Uniunii va trebui să se facă în conformitate cu articolul XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (denumit în continuare „GATT 1994”). Prin urmare, după finalizarea contactelor preliminare, Uniunea va începe negocieri cu membrii OMC care au un interes principal sau substanțial de furnizare sau care dețin un drept de negociator inițial în legătură cu fiecare dintre aceste contingente tarifare. Aceste negocieri ar trebui să rămână limitate în ceea ce privește domeniul lor de aplicare și să nu fie extinse în niciun caz la renegocierea condițiilor generale de acces sau a gradului de acces al produselor la piața Uniunii.
(6) Cu toate acestea, având în vedere termenele impuse acestui proces de negocierile privind retragerea Regatului Unit din Uniune, este posibil să nu poată fi încheiate acorduri cu toți membrii OMC în cauză cu privire la totalitatea contingentelor tarifare până la data la care lista OMC de concesii și angajamente privind comerțul cu mărfuri a Uniunii încetează să se mai aplice Regatului Unit. Având în vedere necesitatea de a asigura securitatea juridică și buna funcționare continuă a importurilor în cadrul contingentelor tarifare în Uniune și Regatul Unit, este necesar ca Uniunea să poată efectua unilateral repartizarea contingentelor tarifare. Metodologia utilizată ar trebui să fie în conformitate cu cerințele de la articolul XXVIII din GATT 1994.
(7) Prin urmare, ar trebui să fie utilizată următoarea metodologie: într-o primă etapă, ar trebui să se stabilească cota de utilizare a Regatului Unit pentru fiecare contingent tarifar. Cota respectivă, exprimată procentual, este cota Regatului Unit din totalul importurilor Uniunii în cadrul contingentului tarifar pe o perioadă reprezentativă recentă de trei ani. Cota respectivă ar trebui apoi aplicată întregului volum al contingentului tarifar prevăzut, ținând seama de orice subutilizare a acestuia, pentru a obține cota Regatului Unit dintr-un anumit contingent tarifar. Cota Uniunii ar consta astfel din restul contingentului tarifar în cauză; aceasta înseamnă că volumul total al unui anumit contingent tarifar rămâne neschimbat, și anume volumul UE27 este egal cu volumul actual al UE28 minus volumul Regatului Unit. Datele subiacente ar trebui extrase din bazele de date corespunzătoare ale Comisiei.
(8) Metodologia de calculare a cotei de utilizare a fiecărui contingent tarifar individual a fost stabilită și convenită de Uniune și de Regatul Unit, în conformitate cu cerințele articolului XXVIII din GATT 1994, și, prin urmare, metodologia respectivă ar trebui să fie menținută în întregime pentru a asigura aplicarea sa consecventă.
(9) În cazurile în care nu s-au observat schimburi comerciale pentru un anumit contingent tarifar în perioada reprezentativă, ar trebui urmate două abordări alternative pentru a stabili cota de utilizare a Regatului Unit. În cazurile în care există un alt contingent tarifar cu o definiție identică a produsului, cota de utilizare a respectivului contingent tarifar identic ar trebui aplicată contingentului tarifar fără schimburi comerciale observate în cursul perioadei reprezentative. În cazurile în care nu există un contingent tarifar cu o definiție identică a produsului, formula pentru a calcula cota de utilizare ar trebui aplicată importurilor Uniunii de la liniile tarifare corespunzătoare din afara contingentului tarifar.
(10) Pentru contingentele tarifare agricole în cauză, articolele 184-188 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) prevăd temeiul juridic necesar pentru gestionarea contingentelor tarifare după ce au fost repartizate prin prezentul regulament. În această privință, cantitățile în cauză din contingentul tarifar sunt stabilite în partea A din anexa la prezentul regulament. Gestionarea respectivă ar trebui, prin urmare, să se efectueze ținând seama în mod corespunzător de obiectivele politicii agricole comune, astfel cum sunt stabilite în TFUE, și de multifuncționalitatea activităților agricole. În ceea ce privește contingentele tarifare care vizează majoritatea produselor pescărești, produsele industriale și anumite produse agricole prelucrate, gestionarea contingentelor tarifare se face în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 32/2000. Cantitățile în cauză din contingentele tarifare sunt prezentate în anexa I la regulamentul menționat și anexa respectivă ar trebui, prin urmare, înlocuită cu cantitățile prezentate în partea B din anexa la prezentul regulament. Patru contingente tarifare în domeniul produselor pescărești nu sunt gestionate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 32/2000, ci în temeiul Regulamentului (CE) nr. 847/2006 al Comisiei (4), care pune în aplicare Decizia 2006/324/CE a Consiliului (5). Cantitățile în cauză din contingentul tarifar sunt stabilite în partea C din anexa la prezentul regulament. Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adapta dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 847/2006 în ceea ce privește aceste patru contingente tarifare în domeniul produselor pescărești, în conformitate cu cantitățile repartizate stabilite de prezentul regulament. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(11) Pentru a lua în considerare faptul că negocierile cu membrii OMC afectați s-au desfășurat în paralel cu procedura legislativă ordinară pentru adoptarea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a modifica părțile A și C din anexa la prezentul regulament în ceea ce privește cantitățile de contingente tarifare repartizate enumerate acolo, pentru a ține seama de orice acorduri încheiate sau de informațiile pertinente pe care le-ar putea primi în contextul negocierilor respective din care ar rezulta că factori specifici ce nu erau cunoscuți anterior impun o ajustare a repartizării contingentelor tarifare între Uniune și Regatul Unit, asigurând în același timp coerența cu metodologia comună convenită împreună cu Regatul Unit. Această competență de a adopta acte ar trebui să fie delegată Comisiei și în cazul în care astfel de informații pertinente ajung să fie disponibile din alte surse cu un interes într-un contingent tarifar specific. În plus, Regulamentul (CE) nr. 32/2000 ar trebui să fie modificat pentru a delega Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica anexa I la respectivul regulament.
(12) În conformitate cu principiul proporționalității și ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune, este necesar și oportun să se reglementeze repartizarea contingentelor tarifare incluse în lista OMC a Uniunii. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din TUE.
(13) În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (7), încetarea aplicării unor acte stabilită la o dată determinată survine la expirarea ultimei ore din ziua corespunzătoare acelei date. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu ziua următoare celei în care Regulamentul (CE) nr. 32/2000 încetează să se mai aplice Regatului Unit, dat fiind faptul că începând din acea zi, atât Uniunea, cât și Regatul Unit trebuie să știe care le sunt obligațiile în cadrul OMC. Cu toate acestea, dispozițiile prezentului regulament care stabilesc delegarea de competențe și conferirea de competențe de executare ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(14) Luând în considerare cerințele procedurale ale procedurii legislative ordinare și necesitatea de a adopta ulterior acte de punere în aplicare pentru aplicarea prezentului regulament, pe de o parte, și necesitatea de a avea contingentele tarifare repartizate stabilite și gata de a fi aplicate în momentul în care Regatul Unit încetează să mai fie acoperit de lista de concesii și angajamente a Uniunii, ceea ce ar putea avea loc încă de la 30 martie 2019, pe de altă parte, este esențial ca prezentul regulament să intre în vigoare cât mai curând posibil,