Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (2). În partea II titlul II capitolul I secțiunile 2 și 3 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se prevăd norme referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice, mențiunile tradiționale și etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol, iar Comisia este împuternicită să adopte în acest sens acte delegate și de punere în aplicare. Pentru a se asigura buna funcționare a pieței vitivinicole în noul cadru juridic, anumite norme trebuie adoptate prin intermediul unor astfel de acte. Actele respective ar trebui să înlocuiască dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei (3), care ar trebui, prin urmare, abrogat.
(2) Experiența dobândită prin punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 607/2009 a demonstrat că actualele proceduri pentru înregistrarea, modificarea și anularea denumirilor de origine sau a indicațiilor geografice ale Uniunii sau ale unor țări terțe pot fi complicate și împovărătoare și pot necesita mult timp. Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a generat viduri juridice, în special în ceea ce privește procedura care trebuie urmată în cazul cererilor de modificare a caietelor de sarcini ale produselor. Normele de procedură referitoare la denumirile de origine și la indicațiile geografice în sectorul vitivinicol nu sunt coerente cu normele din dreptul Uniunii aplicabile schemelor de calitate din sectorul produselor alimentare, din cel al băuturilor spirtoase și din cel al vinurilor aromatizate. Acest lucru generează incoerențe în aplicarea acestei categorii de drepturi de proprietate intelectuală. Aceste discrepanțe ar trebui abordate prin prisma dreptului la protejarea proprietății intelectuale stabilit la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Așadar, prezentul regulament ar trebui să simplifice, clarifice, completeze și armonizeze procedurile relevante. În măsura posibilului, procedurile ar trebui modelate pe procedurile eficiente și bine testate care sunt aplicate în cazul protejării drepturilor de proprietate intelectuală legate de produsele agricole și alimentare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4), în Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (5) și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (6) și ar trebui adaptate pentru a ține seama de specificitățile sectorului vitivinicol.
(3) Denumirile de origine și indicațiile geografice sunt legate intrinsec de teritoriul statelor membre. Autoritățile naționale și locale dețin cea mai bună expertiză și cunosc cel mai bine faptele relevante. Acest lucru ar trebui să se reflecte în normele procedurale relevante, având în vedere principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(4) Denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică ar trebui să fie înregistrată numai într-o limbă care să aibă cel puțin o legătură istorică cu arealul geografic în care este fabricat produsul. Ar trebui stabilite norme specifice privind utilizarea caracterelor lingvistice pentru o DOP și o IGP, pentru a se garanta că operatorii și consumatorii din toate statele membre pot să citească și să înțeleagă aceste denumiri cu mai multă ușurință.
(5) Ar trebui definite condițiile în care un producător individual poate fi considerat un solicitant eligibil. Un producător individual nu ar trebui să fie penalizat dacă circumstanțele predominante împiedică înființarea unui grup de producători. Totuși, ar trebui să se clarifice faptul că denumirea protejată poate fi utilizată de alți producători stabiliți în arealul geografic delimitat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în caietul de sarcini al produsului, chiar și în cazul în care denumirea protejată constă în numele exploatației producătorului individual solicitant sau conține numele respectiv.
(6) Dacă, în conformitate cu caietul de sarcini al produsului, un produs vitivinicol cu o denumire de origine sau o indicație geografică trebuie să fie ambalat numai în arealul geografic delimitat, acest lucru constituie o restricționare a liberei circulații a mărfurilor și a libertății de a presta servicii. Conform jurisprudenței Curții de Justiție, se pot impune astfel de restricții doar dacă acestea sunt necesare și proporționate în scopul protejării calității, al certificării originii produsului sau al asigurării controlului. Așadar, este necesar să se prevadă că orice restricționare referitoare la ambalare ar trebui justificată corespunzător din perspectiva liberei circulații a mărfurilor și a libertății de a presta servicii.
(7) Regulamentul (CE) nr. 607/2009 a stabilit o serie de derogări referitoare la producția în arealul geografic delimitat. Aceste derogări ar trebui menținute, în scopul păstrării practicilor de producție tradiționale. Derogările respective ar trebui să fie clar stabilite, din motive de securitate juridică și de claritate.
(8) Cererile de protecție sunt examinate de autoritățile naționale ale statului membru în cauză printr-o procedură preliminară la nivel național. În cazul denumirilor de origine protejate, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită descrierii legăturii dintre calitatea și caracteristicile produsului, pe de o parte, și mediul geografic deosebit, pe de altă parte. În cazul indicațiilor geografice protejate, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită descrierii legăturii dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică și originea geografică a produsului, ținând seama de arealul delimitat și de caracteristicile produsului. Delimitarea arealului ar trebui să fie detaliată, precisă și neechivocă, astfel încât producătorii, autoritățile competente și organismele de control să poată verifica dacă operațiunile se desfășoară în interiorul arealului geografic delimitat.
(9) Evaluarea efectuată de autoritățile competente ale statelor membre este un pas esențial în cadrul procedurii. Datorită cunoștințelor, expertizei și accesului la date și fapte pe care le dețin, statele membre sunt cele mai în măsură să evalueze dacă o cerere referitoare la o denumire de origine sau la o indicație geografică îndeplinește cerințele pentru a benefica de protecție. Prin urmare, statele membre ar trebui să garanteze că rezultatul acestei evaluări, care ar trebui înregistrat cu acuratețe într-un document unic ce rezumă elementele relevante din caietul de sarcini al produsului, este fiabil și exact. Având în vedere principiul subsidiarității, Comisia ar trebui să examineze ulterior cererile, pentru a se asigura că nu există erori flagrante și că s-a ținut seama de legislația Uniunii și de interesele părților interesate din afara statului membru în care a fost depusă cererea.
(10) Pentru a se facilita cererile comune de protecție a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice, ar trebui stabilite etapele specifice ale procedurilor pentru cererile respective.
(11) În cazul în care consideră că denumirea care face obiectul cererii de protecție este eligibilă pentru înregistrarea ca denumire de origine protejată sau ca indicație geografică protejată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre ar trebui să poată acorda protecție tranzitorie la nivel național pentru perioada în care Comisia evaluează cererea de protecție.
(12) Informațiile care trebuie furnizate de solicitanți pentru ca cererile de protecție, de modificare sau de anulare sau opozițiile să fie considerate admisibile ar trebui stabilite, pentru a se facilita gestionarea unor astfel de cereri și pentru a se accelera examinarea dosarelor.
(13) Procedura de opoziție ar trebui scurtată și îmbunătățită. Din motive de securitate juridică, ar trebui stabilite termene-limită pentru diferitele etape ale procedurii și ar trebui specificate motivele de opoziție. Ar trebui introdusă o etapă de soluționare amiabilă pentru ca părțile să poată comunica în vederea ajungerii, eventual, la un acord.
(14) Ar trebui să se prevadă derogări specifice care să permită produselor vitivinicole care nu sunt în conformitate cu caietul de sarcini să utilizeze o denumire protejată pe parcursul unei perioade de tranziție. În scopul depășirii unor dificultăți temporare și pentru a se asigura faptul că toți producătorii respectă caietele de sarcini ale produselor pe termen lung, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda derogări pentru o perioadă de până la 10 ani în unele cazuri.
(15) Producătorii de produse vitivinicole cu denumire protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică se confruntă cu o piață în continuă schimbare și plină de provocări. Acești producători au nevoie de proceduri care să le permită să se adapteze rapid la cererile pieței, dar sunt, de fapt, penalizați din cauza lungimii și complexității actualei proceduri de modificare, care le limitează capacitatea de a reacționa rapid la evoluțiile pieței. De asemenea, producătorii de produse vitivinicole cu denumire protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică ar trebui să poată ține seama de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice și de schimbările legate de mediu. Pentru a se reduce etapele acestor proceduri și pentru a se aplica efectiv în acest domeniu principiul subsidiarității, deciziile privind modificările care nu se referă la elementele esențiale ale caietului de sarcini al produsului ar trebui aprobate la nivelul statului membru. Producătorii ar trebui să poată aplica modificările respective imediat după încheierea procedurii naționale. Nu ar trebui să existe nicio cerință privind reexaminarea cererii de aprobare la nivelul Uniunii.
(16) Totuși, pentru a se proteja interesele părților terțe stabilite în alte state membre decât cel în care sunt fabricate produsele vitivinicole, Comisia ar trebui să rămână responsabilă cu aprobarea modificărilor în cazul cărora este necesară o procedură de opoziție la nivelul Uniunii. Prin urmare, ar trebui introdusă o nouă clasificare a modificărilor: modificări standard, care intră în vigoare imediat după aprobarea lor de către statul membru în cauză, deoarece nu necesită o procedură de opoziție la nivelul Uniunii, și modificări la nivelul Uniunii, care intră în vigoare numai după aprobarea lor de către Comisie în urma finalizării unei proceduri de opoziție la nivelul Uniunii.
(17) Ar trebui introduse modificările temporare, pentru ca produsele vitivinicole cu denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate să poată fi comercializate în continuare cu denumirile protejate în cazul unui dezastru natural, în cazul unor condiții meteorologice nefavorabile sau în cazul adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare care împiedică temporar operatorii să respecte caietul de sarcini al produsului. Datorită naturii lor urgente, modificările temporare ar trebui să intre în vigoare imediat după aprobarea lor de către statul membru în cauză. Lista situațiilor de urgență care justifică efectuarea unor modificări temporare este exhaustivă, având în vedere caracterul excepțional al modificărilor temporare.
(18) Pentru a avea aceeași eficiență și aceleași garanții, modificările la nivelul Uniunii ar trebui să urmeze procedura care trebuie urmată în cazul cererilor de protecție. Această procedură ar trebui să se aplice mutatis mutandis, cu excluderea anumitor etape care ar trebui să fie omise în scopul reducerii sarcinii administrative. Ar trebui să se stabilească procedura referitoare la modificările standard și la modificările temporare, pentru ca statele membre să poată efectua o evaluare adecvată a cererilor și să se poată garanta o abordare consecventă în toate statele membre. Acuratețea și exhaustivitatea evaluării efectuate de statele membre ar trebui să fie echivalente cu acuratețea și exhaustivitatea necesare pentru procesul de evaluare din cadrul procedurii care trebuie urmate în cazul cererilor de protecție.
(19) Modificările standard și temporare legate de denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate ale țărilor terțe ar trebui să urmeze abordarea prevăzută pentru statele membre, iar decizia de aprobare ar trebui adoptată în conformitate cu sistemul în vigoare în țara terță în cauză.
(20) Procedura de anulare ar trebui să fie mai transparentă și mai clară. În special, ar trebui să fie posibilă opoziția față de cererea de anulare. În acest scop, procedura de anulare ar trebui să urmeze mutatis mutandis procedura standard care trebuie urmată în cazul cererilor de protecție, cu excluderea anumitor etape care ar trebui să fie omise în scopul reducerii sarcinii administrative. Denumirile protejate ar trebui să poată fi anulate dacă o denumire nu mai este utilizată pe piață.
(21) Ar trebui adoptate norme privind etichetarea temporară și prezentarea produselor vitivinicole ale căror denumiri fac obiectul unor cereri de protecție ca denumiri de origine sau indicații geografice, pentru a se asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, ținând seama, în același timp, de principiul concurenței loiale și de obligația de a se asigura transmiterea de informații adecvate consumatorilor.
(22) Anumite denumiri de origine protejate beneficiază de derogări de la obligația de a se utiliza termenul „denumire de origine protejată” pe etichete. Pentru a se menține această concesie istorică, este oportun să se confirme existența acestei derogări pentru denumirile respective.
(23) Utilizarea mențiunilor tradiționale pentru a descrie produsele vitivinicole este o practică aplicată de mult timp în Uniune. Aceste mențiuni desemnează o metodă de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul de loc sau un anumit eveniment care are legătură cu istoria unui produs vitivinicol care poartă o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată sau arată că produsul respectiv este un produs vitivinicol cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Articolele 112 și 113 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilesc normele generale referitoare la utilizarea și protejarea mențiunilor tradiționale. Pentru a se asigura o competiție loială și a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, ar trebui instituit un cadru comun referitor la protejarea și înregistrarea acestor mențiuni tradiționale. În plus, procedurile referitoare la acordarea protecției pentru mențiunile tradiționale ar trebui simplificate și, atunci când este posibil, armonizate cu procedurile aplicabile acordării protecției pentru denumirile de origine și indicațiile geografice.
(24) O mențiune tradițională poate reflecta caracteristicile deosebite ale produsului vitivinicol care poartă respectiva mențiune tradițională. Prin urmare, pentru a transmite informații clare, respectiva mențiune ar trebui indicată doar în limba utilizată în mod obișnuit, cu grafia și scrierea originale.
(25) Pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, utilizarea mențiunilor tradiționale pentru produsele vitivinicole fabricate în țări terțe ar trebui permisă cu condiția ca aceste produse să îndeplinească aceleași condiții sau condiții echivalente cu cele impuse statelor membre. Așadar, atât statele membre, cât și țările terțe ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita protejarea unei mențiuni tradiționale la nivelul Uniunii. Având în vedere că unele țări terțe nu au același sistem centralizat de protejare a mențiunilor tradiționale ca Uniunea, ar trebui stabilită definiția „organizațiilor profesionale reprezentative” care operează în țări terțe, pentru a se asigura aceleași garanții ca cele prevăzute de normele Uniunii.
(26) Statele membre, țările terțe sau organizațiile profesionale reprezentative care își desfășoară activitatea în țările terțe ar trebui să asigure că cererea de protecție prezentată Comisiei este completă și conține toate informațiile relevante care să permită Comisiei să constate că mențiunea tradițională îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și care să demonstreze că mențiunea tradițională este deja protejată în statul membru respectiv.
(27) Ar trebui să se acorde protecție numai mențiunilor tradiționale care sunt cunoscute publicului larg și care au un impact economic semnificativ asupra produselor vitivinicole pentru care sunt rezervate. Prin urmare, Comisia ar trebui să aprobe cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale numai dacă cererea furnizează dovezi exhaustive că mențiunea este utilizată în mod tradițional pentru a descrie produsele vitivinicole fabricate pe o mare parte a teritoriului Uniunii sau este o denumire cu reputație, utilizată în mod tradițional pe întregul teritoriu al unui stat membru sau al unei țări terțe, că este garantată concurența loială pentru producătorii care au utilizat mențiunea respectivă înaintea acordării protecției și că mențiunea tradițională respectivă nu este un termen generic. În acest scop, prezentul regulament ar trebui să definească înțelesul termenilor „utilizarea tradițională” și „generic”.
(28) Comisia ar trebui să examineze cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale pentru a se asigura că cererea este completată în mod corespunzător și îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul regulament. Dacă cererea nu îndeplinește cerințele, Comisia ar trebui fie să ceară solicitantului să facă modificările necesare, fie să retragă cererea. În absența unei acțiuni din partea solicitantului, cererea ar trebui respinsă.
(29) Pentru a se garanta absența oricărui obstacol în calea protejării unei mențiuni tradiționale, orice stat membru sau țară terță sau orice persoană fizică sau juridică ce are un interes legitim ar trebui să aibă posibilitatea de a se opune protejării respectivei mențiuni tradiționale. Pentru a fi considerată admisibilă, opoziția ar trebui să fie motivată și să demonstreze că cererea nu este în conformitate cu normele Uniunii privind mențiunile tradiționale. În plus, dacă opoziția este considerată admisibilă, Comisia ar trebui să furnizeze solicitantului o copie a opoziției primite, pentru a ajuta părțile să ajungă la un acord. Dacă nu se ajunge la un acord între părți, Comisia ar trebui să ia o decizie în privința opoziției și să acorde protecția sau să respingă cererea de protecție a mențiunii tradiționale.
(30) Pentru a se asigura claritatea pentru consumatori în ceea ce privește natura și originea produsului și pentru a se asigura concurența loială între producători, este necesară stabilirea condițiilor de utilizare a mărcilor care conțin o mențiune tradițională sau constau într-o mențiune tradițională și a condițiilor de utilizare a mențiunilor tradiționale omonime.
(31) Pentru a ține seama de evoluția modelelor de consum și pentru a face față evoluțiilor legate de fabricarea și de comercializarea produselor vitivinicole, statele membre și țările terțe ar trebui să poată solicita modificarea sau anularea unei mențiuni tradiționale. Pentru a fi considerată admisibilă, o cerere de modificare sau de anulare a unei mențiuni tradiționale trebuie să fie motivată în mod corespunzător.
(32) Sistemul instituit în țările terțe pentru protecția și utilizarea mențiunilor tradiționale poate fi diferit de cel existent în Uniune. Din motive de consecvență, ar trebui să se permită utilizarea mențiunilor tradiționale pentru a descrie produsele vitivinicole fabricate în țări terțe, cu condiția ca mențiunile tradiționale respective să nu intre în conflict cu dreptul Uniunii.
(33) Ar trebui să se țină seama de dreptul la protecție dobândit al mențiunilor tradiționale protejate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009. Prin urmare, mențiunile respective ar trebui să fie protejate în continuare în mod automat în temeiul prezentului regulament.
(34) Articolele 117-121 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevăd normele generale referitoare la etichetarea și prezentarea produselor vitivinicole. De asemenea, regulamentul respectiv armonizează utilizarea altor mențiuni decât cele menționate în mod expres de legislația Uniunii, cu condiția ca mențiunile respective să nu inducă în eroare. În scopul bunei funcționări a pieței interne, ar trebui stabilite norme la nivelul Uniunii privind utilizarea indicațiilor obligatorii în etichetarea produselor vitivinicole. În plus, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, ar trebui prevăzute, de asemenea, dispoziții privind utilizarea indicațiilor facultative în etichetare.
(35) Pentru a ajuta consumatorii, informațiile obligatorii ar trebui grupate într-un singur câmp vizual pe recipient. Totuși, în conformitate cu cerințele din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7), anumite indicații obligatorii, cum ar fi indicarea importatorului și enumerarea ingredientelor care pot cauza alergii sau intoleranțe, ar trebui exceptate de la această obligație.
(36) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, substanțele sau produsele care pot cauza alergii sau intoleranțe și termenii care trebuie utilizați pentru a le indica pe eticheta produselor alimentare sunt cei enumerați în anexa II la regulamentul menționat. În cazul produselor vitivinicole, alți termeni sunt utilizați, de asemenea, pentru a face referire la produse din ouă, produse lactate și sulfiți. Așadar, termenii respectivi ar trebui utilizați la etichetarea produselor vitivinicole.
(37) Există produse vitivinicole fabricate în Uniune care sunt exportate către țări terțe. Pentru a se garanta că consumatorii din țările respective înțeleg informațiile referitoare la produsele pe care le achiziționează, ar trebui să fie posibil ca etichetele să fie traduse în limbile țărilor importatoare. În plus, pentru a se facilita schimburile comerciale, ar trebui prevăzute dispoziții care să permită includerea pe etichete a eventualelor indicații prevăzute de legislația țării importatoare, indiferent dacă acestea sunt sau nu în conformitate cu dreptul Uniunii. Mai mult, din motive de securitate, ar trebui să fie posibilă, de asemenea, acordarea unei derogări de la cerințele Uniunii în materie de prezentare pentru produsele vitivinicole care urmează a fi consumate la bordul unui avion, de exemplu de la obligația de a se utiliza sticle din sticlă pentru vinurile spumante.
(38) Ar trebui interzisă în continuare utilizarea capsulelor pe bază de plumb pentru acoperirea dispozitivelor de închidere ale recipientelor care conțin produse aflate în sfera de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, pentru a se evita orice risc de contaminare prin contactul cu aceste capsule și poluarea cu deșeuri a mediului.
(39) Ar trebui să se acorde atenția cuvenită naturii specifice a produselor vitivinicole și gradului de variabilitate a conținutului lor de alcool. Prin urmare, ar trebui permise toleranțe pozitive și negative în ceea ce privește indicarea pe etichetă a tăriei alcoolice dobândite în volume.
(40) Pentru a se asigura trasabilitatea, ar trebui introduse norme privind „indicarea provenienței”. În plus, normele respective ar trebui să țină seama de așteptările consumatorilor în ceea ce privește originea produselor vitivinicole și originea strugurilor și a mustului utilizați pentru fabricarea produsului final.
(41) În scopul bunei funcționări a pieței interne și pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, indicarea numelui și a adresei îmbuteliatorului, a producătorului, a vânzătorului sau a importatorului ar trebui să fie obligatorie.
(42) Consumatorii iau adesea decizii de cumpărare pe baza informațiilor furnizate referitoare la conținutul de zahăr al vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate și al vinului spumant de calitate de tip aromat. Prin urmare, indicarea conținutului de zahăr ar trebui să fie obligatorie pentru aceste categorii de produse vitivinicole, dar ar trebui să rămână facultativă pentru alte categorii de produse vitivinicole.
(43) Consumatorii nu cunosc întotdeauna caracteristicile și metodele de producție ale vinului spumos și ale vinului perlant, în special în ceea ce privește utilizarea dioxidului de carbon. Așadar, este necesar ca pe eticheta respectivului vin să se indice faptul că a fost fabricat prin adăugarea de dioxid de carbon.
(44) Indicarea anului de recoltă și indicarea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de struguri de vinificație necesită norme specifice pentru a se garanta că informațiile transmise consumatorilor nu sunt înșelătoare. În special, ar trebui stabilite restricții privind utilizarea denumirilor soiurilor de struguri care conțin sau constau într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.
(45) Consumatorii iau adesea decizii de cumpărare pe baza soiului de struguri de vinificație utilizat. În scopul prevenirii practicilor de etichetare înșelătoare, ar trebui stabilite norme referitoare la condițiile de utilizare a denumirilor folosite pentru a indica soiurile de struguri de vinificație. În plus, având în vedere importanța economică pentru producători a vinurilor cu denumire de soi, producătorii de produse vitivinicole fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată ar trebui să poată include pe etichetă mențiunea „vin cu denumire de soi”, împreună cu numele țării în care a fost fabricat produsul vitivinicol.
(46) Conținutul de zahăr al altor produse vitivinicole decât vinul spumant, vinul spumos, vinul spumant de calitate și vinul spumant de calitate de tip aromat nu constituie un element esențial al informațiilor destinate consumatorilor. Prin urmare, indicarea de către producători pe etichete a conținutului de zahăr al produselor vitivinicole respective ar trebui să fie facultativă. Totuși, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor, ar trebui reglementată utilizarea voluntară a termenilor referitori la conținutul de zahăr pentru produsele respective.
(47) Pentru a se asigura veridicitatea și acuratețea informațiilor transmise consumatorilor, ar trebui stabilite condiții specifice pentru indicarea pe etichetă a metodelor de producție, în special în ceea ce privește metodele de producție a vinurilor spumante și practicile de învechire pentru toate produsele vitivinicole. În mințile consumatorilor, acești termeni evocă produse vitivinicole cu un standard mai înalt și, prin urmare, acești termeni ar trebui rezervați pentru produsele vitivinicole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.
(48) Indicarea exploatației care deține plantațiile viticole din care provin produsele vitivinicole și în care se desfășoară toate procesele de vinificație poate constitui o valoare adăugată pentru producători și o indicație de calitate superioară pentru consumatori. Prin urmare, ar trebui să li se permită producătorilor să indice numele unei exploatații pe etichetele produselor vitivinicole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.
(49) Indicarea pe etichetă a numelui unei arii geografice care este mai mică sau mai mare decât arealul unei denumiri de origine protejate sau al sau indicații geografice protejate ar trebui să fie permisă în cazul produselor vitivinicole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată, pentru a informa mai bine consumatorul cu privire la locul în care a fost fabricat produsul vitivinicol, în special dacă locurile respective sunt bine cunoscute de către consumatori.
(50) Utilizarea unor sticle cu forme deosebite pentru anumite produse vitivinicole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată este o practică aplicată de mult în Uniune și o astfel de utilizare poate evoca anumite caracteristici sau proveniența produselor vitivinicole în mințile consumatorilor. Prin urmare, aceste forme de sticle ar trebui rezervate pentru vinurile în cauză.
(51) Tipul tradițional de sticlă din sticlă și de închidere a vinurilor spumante reflectă practicile tradiționale de producție și de îmbuteliere. Așadar, acestea ar trebui să fie rezervate pentru vinul spumant. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată autoriza utilizarea acestui tip de sticlă și de închidere pentru alte băuturi, cu condiția să nu inducă în eroare consumatorii în ceea ce privește adevărata natură a produsului.
(52) Pentru a-și pune în aplicare politica în domeniul calității, statele membre ar trebui să poată prevedea norme suplimentare referitoare la etichetarea produselor vitivinicole fabricate pe teritoriile lor, cu condiția ca produsele respective să fie compatibile cu dreptul Uniunii.
(53) Orice document sau informație trimis(ă) Comisiei în legătură cu o cerere de protecție, de modificare sau de anulare a unei denumiri de origine protejate, a unei indicații geografice protejate sau a unei mențiuni tradiționale ar trebui să fie în una dintre limbile oficiale ale Uniunii sau să fie însoțit(ă) de traducerea în una dintre limbile respective, pentru a se permite Comisiei să efectueze analiza corectă a documentației și a informațiilor prezentate.
(54) Pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 607/2009 la noile norme prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 al Comisiei (8), ar trebui prevăzute perioade de tranziție care să permită operatorilor economici stabiliți în Uniune și în țări terțe să respecte cerințele referitoare la etichetare. Prin urmare, ar trebui adoptate dispoziții care să garanteze că produsele vitivinicole etichetate în conformitate cu normele existente pot fi comercializate în continuare până la epuizarea stocurilor,