Recitale
(1) Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a crește eficiența energetică și pentru a reduce gradul de dependență al Uniunii în materie de resurse importate.
(2) Obiectivele prevăzute de Directiva 1999/31/CE a Consiliului (4) care stabilesc restricțiile privind depozitarea deșeurilor ar trebui consolidate astfel încât să reflecte mai bine dorința Uniunii de a trece la o economie circulară și de a înregistra progrese în ceea ce privește aplicarea Comunicării Comisiei din 4 noiembrie 2008 către Parlamentul European și Consiliu – „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa”, prin reducerea progresivă la minim a practicii de depozitare a deșeurilor destinate depozitelor pentru deșeuri nepericuloase. Comisia și statele membre ar trebui să se asigure că această reducere se încadrează într-o politică integrată care asigură o aplicare temeinică a ierarhiei deșeurilor, consolidează reorientarea către prevenire inclusiv reutilizare, pregătire pentru reutilizare și reciclare și previne trecerea de la depozitarea deșeurilor la incinerarea acestora.
(3) Pentru a asigura o mai mare coerență a dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor, definițiile stabilite în Directiva 1999/31/CE ar trebui să fie aliniate, atunci când este cazul, cu cele prevăzute în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).
(4) Definiția în vigoare a „așezării izolate” ar trebui adaptată în ceea ce privește regiunile ultraperiferice pentru a ține seama de particularitățile unor astfel de așezări, care, din punctul de vedere al mediului, generează preocupări substanțial diferite în comparație cu alte regiuni.
(5) Domeniul de aplicare al Directivei 1999/31/CE ar trebui aliniat cu cel al Directivei 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și ar trebui să reglementeze în continuare depozitarea deșeurilor din industriile extractive care nu sunt reglementate de Directiva 2006/21/CE.
(6) Prin limitarea suplimentară a depozitării deșeurilor s-ar obține beneficii de mediu, economice și sociale evidente, începând cu fluxurile de deșeuri care fac obiectul colectării separate, precum materialele plastice, metalele, sticla, hârtia și bio-deșeurile. În punerea în aplicare a acestor restricții privind depozitarea de deșeuri ar trebui să se țină seama de fezabilitatea din punct de vedere tehnic, ecologic sau economic a reciclării sau a altei forme de valorificare a deșeurilor reziduale care rezultă din deșeurile colectate separat.
(7) Deșeurile municipale biodegradabile reprezintă o mare parte a deșeurilor municipale. Depozitarea deșeurilor biodegradabile netratate are efecte negative semnificative asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea apelor de suprafață, a apelor subterane, a solului și a aerului. Deși Directiva 1999/31/CE prevede deja obiective de reducere a eliminării deșeurilor biodegradabile în depozitele de deșeuri, este necesar să se stabilească restricții suplimentare privind depozitarea deșeurilor biodegradabile prin interzicerea eliminării prin depozitare a deșeurilor biodegradabile care au fost colectate separat pentru reciclare, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.
(8) Pentru a asigura aplicarea corectă a ierarhiei deșeurilor, ar trebui luate măsuri adecvate în vederea aplicării, începând din 2030, a unor restricții privind eliminarea prin depozitare a tuturor deșeurilor care pot fi reciclate sau valorificate din punct de vedere material sau energetic. Respectivele restricții nu ar trebui să se aplice atunci când se poate demonstra că deșeurile nu pot fi reciclate sau altfel valorificate și că depozitarea lor ar duce la cel mai bun rezultat general de mediu în conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE.
(9) Multe state membre încă nu au dezvoltat complet infrastructura necesară în materie de gestionare a deșeurilor. Stabilirea unor obiective privind reducerea eliminării prin depozitare a deșeurilor va necesita schimbări majore în multe state membre în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, va facilita progrese și investiții suplimentare privind colectarea separată, trierea și reciclarea deșeurilor și va evita blocarea materialelor reciclabile la nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor.
(10) O reducere progresivă a eliminării prin depozitare a deșeurilor este necesară pentru a preveni efectele nocive asupra sănătății umane și asupra mediului, precum și pentru a garanta că materialele din deșeuri valoroase din punct de vedere economic sunt recuperate în mod progresiv și eficace prin gestionarea adecvată a deșeurilor și în conformitate cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este prevăzută în Directiva 2008/98/CE. Respectiva reducere ar trebui să prevină crearea unei capacități excedentare pentru instalațiile de tratare a deșeurilor reziduale, de exemplu prin valorificare energetică sau tratarea mecano-biologică primară a deșeurilor municipale netratate, întrucât aceasta ar putea duce la subminarea atingerii de către Uniune a obiectivelor pe termen lung privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/98/CE. În mod similar, în timp ce, pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane și asupra mediului, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că numai deșeurile care au fost tratate sunt eliminate în depozite de deșeuri, respectarea acestei obligații nu ar trebui să ducă la crearea de capacități excedentare în tratarea deșeurilor municipale reziduale. Totodată, pentru a asigura coerența dintre obiectivele prevăzute în Directiva 2008/98/CE și obiectivul de reducere a eliminării prin depozitare a deșeurilor stabilit în Directiva 1999/31/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și pentru a asigura planificarea coordonată a infrastructurilor și investițiilor necesare pentru îndeplinirea acestor obiective, ar trebui ca statelor membre care, în conformitate cu datele comunicate prin chestionarul comun al OCDE și Eurostat, au eliminat peste 60 % din deșeurile lor municipale în depozite de deșeuri în 2013, să li se permită să decidă prelungirea perioadei pentru îndeplinirea obiectivului privind reducerea eliminării prin depozitare a deșeurilor stabilit pentru 2035.
(11) În vederea asigurării fiabilității datelor, este important să se stabilească norme mai precise referitoare la modul în care statele membre ar trebui să declare deșeurile municipale care au fost eliminate în depozite. Declararea ar trebui să se bazeze pe cantitatea de deșeuri municipale eliminate prin depozitare după operațiunile de tratare în vederea pregătirii acestor deșeuri pentru depozitarea ulterioară, precum stabilizarea deșeurilor biodegradabile municipale, precum și pe cantitatea de deșeuri supuse operațiunilor de eliminare prin incinerare. În ceea ce privește deșeurile municipale care sunt supuse operațiunilor de tratare înaintea reciclării și a valorificării deșeurilor, cum ar fi sortarea și tratarea mecanică, deșeurile care rezultă din astfel de operațiuni și care sunt, în cele din urmă, eliminate în depozite de deșeuri ar trebui luate în considerare la calcularea obiectivului privind eliminarea prin depozitare a deșeurilor.
(12) La punerea în aplicare a obligației prevăzute în Directiva 1999/31/CE pentru a asigura tratarea deșeurilor înainte de depozitarea acestora, statele membre ar trebui să utilizeze operațiunea de tratare cea mai potrivită, inclusiv stabilizarea fracțiunii organice din deșeuri, pentru a reduce, pe cât posibil, efectele negative ale depozitelor de deșeuri asupra mediului și a sănătății umane. Atunci când evaluează caracterul adecvat al unei operațiuni de tratare, statele membre ar trebui să ia în considerare măsurile deja puse în aplicare pentru a reduce aceste efecte negative, în special separarea bio-deșeurilor și colectarea separată a hârtiei și a cartonului.
(13) Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a prezentei directive și pentru a anticipa orice deficiență în materie de punere în aplicare, ar trebui instituit un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor.
(14) Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Directivei 1999/31/CE și la impulsionarea tranziției către o economie circulară, Comisia ar trebui să promoveze coordonarea și schimbul de informații și bune practici între statele membre și diferitele sectoare ale economiei.
(15) Rapoartele de punere în aplicare elaborate de statele membre o dată la trei ani nu s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru verificarea conformității sau pentru asigurarea unei bune puneri în aplicare, generând sarcini administrative inutile. Prin urmare, este oportun să se abroge dispozițiile în temeiul cărora statele membre au obligația de a elabora astfel de rapoarte. În schimb, monitorizarea conformității ar trebui să se bazeze exclusiv pe datele pe care statele membre le raportează în fiecare an Comisiei.
(16) Datele raportate de statele membre sunt esențiale pentru Comisie în cadrul evaluării respectării dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor de către statele membre. Calitatea, fiabilitatea și comparabilitatea datelor ar trebui îmbunătățite prin introducerea unui punct de intrare unic pentru toate datele referitoare la deșeuri, prin eliminarea obligațiilor de raportare caduce, prin evaluarea comparativă a metodologiilor naționale de raportare și prin introducerea unui raport privind verificarea calității datelor. Raportarea fiabilă a datelor privind gestionarea deșeurilor este esențială pentru punerea în aplicare eficientă, planificarea corectă a infrastructurii de tratare a deșeurilor și asigurarea comparabilității datelor între statele membre. Prin urmare, atunci când raportează cu privire la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 1999/31/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să utilizeze cele mai recente norme elaborate de Comisie și metodologiile elaborate de respectivele autorități naționale competente responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive.
(17) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/31/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește articolul 5a alineatul (4), articolul 15 alineatul (5) și articolele 15b și 15c din respectiva directivă astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(18) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea gestionării deșeurilor în Uniune și, prin aceasta, contribuția la protecția, conservarea și îmbunătățirea calității mediului și la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele măsurilor, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(19) Directiva 1999/31/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință.
(20) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (8), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,