Recitale
(1) Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale și pentru a promova principiile economiei circulare.
(2) Pentru a reduce sarcina de reglementare suportată de unitățile sau întreprinderile mici, ar trebui să se introducă o simplificare a cerințelor de autorizare și de înregistrare a acestora.
(3) Rapoartele de punere în aplicare elaborate de statele membre o dată la trei ani nu s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru verificarea conformității sau pentru asigurarea unei bune puneri în aplicare, generând sarcini administrative inutile. Prin urmare, este oportun să se abroge dispozițiile care impun statelor membre obligația de a elabora astfel de rapoarte. În schimb, monitorizarea conformității ar trebui să se bazeze exclusiv pe datele pe care statele membre le raportează în fiecare an Comisiei.
(4) Datele raportate de statele membre sunt esențiale pentru Comisie în cadrul evaluării respectării dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor de către statele membre. Calitatea, fiabilitatea și comparabilitatea datelor ar trebui îmbunătățite prin introducerea unui punct de intrare unic pentru toate datele referitoare la deșeuri, prin eliminarea obligațiilor de raportare caduce, prin evaluarea comparativă a metodologilor naționale de raportare și prin introducerea unui raport privind verificarea calității datelor.
(5) Raportarea fiabilă a datelor privind gestionarea deșeurilor este esențială pentru punerea în aplicare eficientă și asigurarea comparabilității datelor între statele membre. Prin urmare, atunci când raportează cu privire la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directivele 2000/53/CE (4), 2006/66/CE (5) și 2012/19/UE (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului, statele membre ar trebui să utilizeze cele mai recente norme elaborate de Comisie și metodologiile elaborate de respectivele autorități naționale competente responsabile cu punerea în aplicare a respectivelor directive.
(6) Ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește ordinea priorităților în legislația Uniunii privind prevenirea și gestionarea deșeurilor. Atunci când se conformează obiectivelor prezentei directive, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a ține seama de ordinea priorităților din ierarhia deșeurilor și pentru a asigura punerea în practică a respectivelor priorități.
(7) În contextul angajamentului Uniunii de a realiza tranziția către o economie circulară, Directivele 2000/53/CE, 2006/66/CE și 2012/19/UE ar trebui revizuite și, după caz, modificate, ținând seama de punerea lor în aplicare și acordând atenție, printre altele, fezabilității stabilirii unor ținte pentru materiale specifice conținute în fluxurile de deșeuri relevante. În cadrul revizuirii Directivei 2000/53/CE, ar trebui să se acorde atenție, de asemenea, problemei vehiculelor scoase din uz care nu sunt contabilizate, inclusiv transferului de vehicule uzate despre care se crede că ar putea fi vehicule scoase din uz, dar și aplicării Orientărilor corespondenților nr. 9 privind transferurile de vehicule scoase din uz. La revizuirea Directivei 2006/66/CE, ar trebui, de asemenea, să se țină seama de evoluția tehnică a unor noi tipuri de baterii care nu folosesc substanțe periculoase.
(8) În vederea modificării și completării Directivei 2000/53/CE și în vederea modificării Directivei 2012/19/UE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) litera (b), articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (6) și articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2000/53/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și articolul 19 din Directiva 2012/19/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(9) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE în ceea ce privește articolul 7 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (1d) din respectiva directivă astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și pentru punerea în aplicare a Directivei 2012/19/UE în ceea ce privește articolul 16 alineatul (9) din respectiva directivă astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).
(10) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea gestionării deșeurilor în Uniune și, prin aceasta, contribuția la protecția, conservarea și îmbunătățirea calității mediului și la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele măsurilor, obiectivele respective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(11) Prin urmare, Directivele 2000/53/CE, 2006/66/CE și 2012/19/UE ar trebui modificate în consecință.
(12) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (10), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,