Recitale
(1) Ordinele de tip „pachet” sunt comune pentru toate clasele de active și pot include multe componente diferite în cadrul aceleiași clase de active sau în clase de active diferite. Ordinele de tip „pachet” pot cuprinde, așadar, un număr nelimitat de combinații de componente. În consecință, este necesară adoptarea unei abordări holistice în ceea ce privește stabilirea unor criterii calitative care să permită identificarea ordinelor de tip „pachet” ce ar trebui să fie considerate standardizate și tranzacționate în mod frecvent și pentru care, luate în ansamblu, există, prin urmare, o piață lichidă. Pentru a se ține cont de caracteristicile diferitelor categorii de ordine de tip „pachet”, aceste criterii calitative ar trebui să includă atât criterii generale aplicabile tuturor claselor de active, cât și criterii specifice aplicabile diferitelor clase de active care cuprind un ordin de tip „pachet”.
(2) Pentru ca o clasă de instrumente financiare derivate să facă obiectul obligației de tranzacționare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, instrumentele financiare derivate care fac parte din clasa respectivă trebuie să fie standardizate și suficient de lichide. Prin urmare, se consideră că există o piață lichidă pentru un ordin de tip „pachet” în ansamblu atunci când toate componentele ordinului de tip „pachet” respectiv aparțin aceleiași clase de active și fac obiectul obligației de tranzacționare. Cu toate acestea, ordinele de tip „pachet” în care toate componentele depășesc o anumită dimensiune sau care includ un număr mare de componente nu sunt considerate suficient de lichide sau de standardizate. Prin urmare, este oportun să se precizeze că ordinele de tip „pachet” în care toate componentele sunt supuse obligației de tranzacționare ar trebui considerate ca având o piață lichidă atunci când ordinele de tip „pachet” sunt compuse din cel mult patru componente sau atunci când nu toate componentele din cadrul ordinelor de tip „pachet” sunt mai mari decât dimensiunea normală de piață.
(3) Posibilitatea de a tranzacționa instrumente financiare într-un loc de tranzacționare demonstrează că aceste instrumente sunt standardizate și relativ lichide. Prin urmare, este oportun să se ia în considerare faptul că, atunci când toate componentele unui ordin de tip „pachet” sunt disponibile pentru tranzacționare într-un loc de tranzacționare, acest ordin de tip „pachet”, luat în ansamblu, poate avea o piață lichidă. Un ordin de tip „pachet” ar trebui considerat ca fiind disponibil pentru tranzacționare atunci când un loc de tranzacționare îl propune spre tranzacționare membrilor, participanților sau clienților săi.
(4) Deși este posibilă tranzacționarea ordinelor de tip „pachet” cu un număr mare de componente diferite, lichiditatea este concentrată în pachete constituite exclusiv din componente care provin din aceeași clasă de active, cum ar fiinstrumentele financiare derivate pe rata dobânzii, instrumentele financiare derivate pe titluri de capital, instrumentele financiare derivate de credit sau instrumentele financiare derivate pe mărfuri. Prin urmare, ordinele de tip „pachet” constituite din instrumente financiare derivate care aparțin exclusiv uneia dintre aceste clase de active ar trebui să poată fi considerate ca având o piață lichidă, în timp ce ordinele de tip „pachet” constituite din componente derivate care aparțin mai multor clase de active nu sunt tranzacționate în mod frecvent și, în consecință, nu au o piață lichidă. În plus, ordinele de tip „pachet” care includ componente din alte clase de active decât instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii, instrumentele financiare derivate pe titluri de capital, instrumentele financiare derivate de credit sau instrumentele financiare derivate pe mărfuri nu sunt suficient de standardizate și, prin urmare, se consideră că nu au o piață lichidă.
(5) Este, așadar, necesar să se definească o metodologie cu ajutorul căreia să se stabilească dacă există o piață lichidă pentru ordinele de tip „pachet” luate în ansamblu, inclusiv atunci când se consideră că una sau mai multe dintre componentele unui ordin de tip „pachet” nu au o piață lichidă sau sunt de dimensiuni mari în comparație cu dimensiunea normală de piață. Pe de altă parte, ordinele de tip „pachet” în care niciuna dintre componente nu dispune de o piață lichidă, în care toate componentele sunt de dimensiuni mari în comparație cu dimensiunea normală de piață sau care conțin și componente care nu dispun de o piață lichidă și componente care sunt de dimensiuni mari în comparație cu dimensiunea normală de piață nu sunt considerate ca fiind standardizate sau tranzacționate în mod frecvent și, prin urmare, ar trebui să se considere că nu au o piață lichidă pentru ordinul de tip „pachet” luat în ansamblu.
(6) Pentru ordinele de tip „pachet” care constau în swapuri pe rata dobânzii, majoritatea tranzacțiilor sunt concentrate în ordine de tip „pachet” ale căror componente au anumite scadențe de referință. Prin urmare, este oportun să se ia în considerare numai ordinele de tip „pachet” care sunt lichide în ansamblu. Pentru a reflecta caracteristicile diferitelor swapuri pe rata dobânzii, este important să se facă distincția între contractele care încep imediat după efectuarea tranzacției și contractele care încep la o dată prestabilită în viitor. Scadența unui contract ar trebui să fie calculată în funcție de data la care obligațiile din contract încep să producă efecte, adică în funcție de data intrării în vigoare. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de profilul de lichiditate al contractelor și pentru a se evita eludarea normelor, aceste scadențe nu trebuie interpretate prea strict, ci mai degrabă ca intervale precise în jurul unei scadențe de referință.
(7) Mulți actori de pe piață tranzacționează ordine de tip „pachet” care constau din două contracte cu termene de expirare diferite. În special, contractele de tip „roll forward” sunt puternic standardizate și tranzacționate în mod frecvent. Aceste ordine de tip „pachet” sunt utilizate pentru a înlocui o poziție dintr-un contract care este pe punctul de a expira cu o poziție dintr-un contract care expiră la următoarea dată scadentă, permițându-le participanților de pe piață să își mențină o poziție investițională după data inițială de expirare a unui contract. Este oportun, prin urmare, să se considere că există o piață lichidă pentru aceste ordine de tip „pachet” luate în ansamblu.
(8) Din motive de consecvență și pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca prezentul regulament și dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.
(9) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
(10) ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),