Recitale
(1)
Sistemele și mecanismele de control al riscului utilizate de o firmă de investiții care efectuează tranzacții algoritmice, care furnizează acces electronic direct sau care acționează în calitate de membru compensator ar trebui să fie eficiente, reziliente și să aibă o capacitate adecvată în raport cu natura, amploarea și complexitatea modelului de afaceri al firmei de investiții respective.
(2)
În acest sens, o firmă de investiții ar trebui să abordeze toate riscurile care pot afecta principalele elemente ale unui sistem de tranzacționare algoritmică, inclusiv riscurile legate de hardware, software și liniile de comunicații conexe utilizate de firma respectivă pentru a-și desfășura activitățile de tranzacționare. Pentru a asigura aceleași condiții pentru tranzacționarea algoritmică independent de forma de tranzacționare, sub incidența prezentului regulament ar trebui să intre orice tip de sistem de executare sau de gestionare a ordinelor administrat de o firmă de investiții.
(3)
Ca parte a cadrului său global de guvernanță și de luare a deciziilor, o firmă de investiții ar trebui să dispună de un mecanism de guvernanță clar și formalizat, inclusiv de linii clare de responsabilitate, de proceduri eficace pentru comunicarea informațiilor și de o separare a sarcinilor și a responsabilităților. Acest mecanism ar trebui să asigure reducerea dependenței de o singură persoană sau unitate.
(4)
Ar trebui să se efectueze teste de conformitate pentru a verifica dacă sistemele de tranzacționare ale unei firme de investiții comunică și interacționează în mod corespunzător cu sistemele de tranzacționare ale locului de tranzacționare sau ale furnizorului de acces direct la piață (DMA) și dacă datele de piață sunt prelucrate în mod corect.
(5)
Algoritmii de luare a deciziilor de investiție iau decizii de investiție automatizate, determinând ce instrument financiar ar trebui să fie cumpărat sau vândut. Algoritmii de executare a ordinelor optimizează procesele de executare a ordinelor prin generarea și transmiterea automată a ordinelor sau a cotațiilor către unul sau mai multe locuri de tranzacționare de îndată ce a fost luată decizia de investiție. Algoritmii de tranzacționare care sunt algoritmi de luare a deciziilor de investiție ar trebui să fie diferențiați de algoritmii de executare a ordinelor ținând cont de impactul lor potențial asupra funcționării în general echitabile și ordonate a pieței.
(6)
Cerințele privind testarea algoritmilor de tranzacționare ar trebui să se bazeze pe impactul potențial pe care acești algoritmi îl pot avea asupra funcționării în general echitabile și ordonate a pieței. În această privință, ar trebui să fie excluși de la cerințele de testare numai algoritmii de luare a deciziilor de investiție puri, care generează ordine ce urmează să fie executate exclusiv prin mijloace neautomatizate și cu intervenție umană.
(7)
Atunci când introduce algoritmi de tranzacționare, o firmă de investiții ar trebui să asigure utilizarea controlată a acestora, indiferent dacă algoritmii de tranzacționare sunt noi sau au fost deja utilizați cu succes într-un alt loc de tranzacționare și dacă arhitectura lor a fost substanțial modificată. Prin utilizarea controlată a algoritmilor de tranzacționare ar trebui să se asigure faptul că algoritmii de tranzacționare funcționează conform așteptărilor într-un mediu de producție. Prin urmare, firma de investiții ar trebui să stabilească limite prudente în ceea ce privește numărul de instrumente financiare care sunt tranzacționate, prețul, valoarea și numărul ordinelor, pozițiile de strategie și numărul de piețe implicate și ar trebui să monitorizeze mai intens activitatea algoritmului.
(8)
Respectarea cerințelor organizatorice specifice aplicabile firmelor de investiții ar trebui să se poată determina cu ajutorul unei autoevaluări care include și o evaluare a respectării criteriilor prevăzute în anexa I la prezentul regulament. Autoevaluarea respectivă ar trebui să includă, în plus, toate celelalte circumstanțe care pot avea un impact asupra organizării firmei de investiții. Autoevaluarea ar trebui să se efectueze periodic și să îi permită firmei de investiții să înțeleagă pe deplin sistemele și algoritmii de tranzacționare pe care îi utilizează, precum și riscurile care decurg din tranzacționarea algoritmică, indiferent dacă aceste sisteme și algoritmi au fost elaborați de către firma de investiții însăși, au fost achiziționați de la o terță parte sau au fost proiectați ori elaborați în strânsă cooperare cu un client sau o terță parte.
(9)
O firmă de investiții ar trebui să fie în măsură să retragă toate sau unele dintre ordinele sale în cazul în care acest lucru devine necesar („funcționalitatea de anulare”). Pentru ca o astfel de retragere să fie eficace, o firmă de investiții ar trebui să fie întotdeauna în măsură să știe care algoritmi de tranzacționare, traderi sau clienți sunt responsabili pentru un anumit ordin.
(10)
O firmă de investiții care efectuează tranzacții algoritmice ar trebui să se asigure că sistemele sale de tranzacționare nu pot fi utilizate în scopuri care contravin Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau regulilor unui loc de tranzacționare la care este conectată firma. Tranzacțiile sau ordinele suspecte ar trebui să fie raportate autorităților competente în conformitate cu regulamentul menționat.
(11)
Tipuri diferite de riscuri ar trebui abordate prin tipuri diferite de mecanisme de control. Înainte de transmiterea unui ordin către un loc de tranzacționare, ar trebui aplicate mecanisme de control pretranzacționare. O firmă de investiții ar trebui, de asemenea, să își monitorizeze activitatea de tranzacționare și să instituie alerte în timp real care să permită identificarea semnelor de funcționare dezordonată a pieței sau a unei încălcări a limitelor sale pretranzacționare. Pentru a monitoriza riscurile de piață și de credit ale firmei de investiții prin reconciliere posttranzacționare, ar trebui să fie instituite mecanisme de control posttranzacționare. În plus, potențialele abuzuri de piață și încălcări ale normelor locului de tranzacționare ar trebui să fie prevenite prin sisteme de supraveghere specifice care generează alerte cel târziu în ziua următoare și care sunt calibrate astfel încât să se reducă la minimum alertele false pozitive și false negative.
(12)
Generarea de alerte în urma monitorizării în timp real ar trebui să aibă loc cu cea mai mare rapiditate posibilă din punct de vedere tehnic. Orice acțiune întreprinsă în urma acestei monitorizări ar trebui să fie realizată cât mai curând posibil, cu menținerea unui nivel rezonabil al eficienței și al cheltuielilor pentru persoanele și sistemele în cauză.
(13)
O firmă de investiții care furnizează acces electronic direct („furnizorul de DEA”) ar trebui să rămână responsabilă pentru tranzacțiile efectuate prin utilizarea codului său de tranzacționare de către clienții săi de DEA. Un furnizor de DEA ar trebui, prin urmare, să instituie politici și proceduri pentru a se asigura că tranzacțiile realizate de clienții săi de DEA respectă cerințele care i se aplică furnizorului respectiv. Această responsabilitate ar trebui să constituie principalul factor pentru instituirea unor mecanisme de control pretranzacționare și posttranzacționare, precum și pentru evaluarea gradului de adecvare al clienților de DEA potențiali. Un furnizor de DEA ar trebui, prin urmare, să aibă cunoștințe suficiente despre intențiile, capacitățile, resursele financiare și credibilitatea clienților săi de DEA, inclusiv informații cu privire la antecedentele disciplinare ale potențialilor săi clienți de DEA în relația lor cu autoritățile competente și cu locurile de tranzacționare, în cazul în care aceste informații sunt publice.
(14)
Un furnizor de DEA ar trebui să respecte dispozițiile prezentului regulament chiar dacă nu efectuează tranzacții algoritmice, deoarece clienții săi pot utiliza DEA pentru a practica tranzacționarea algoritmică.
(15)
Evaluarea respectării de către potențialii clienți de DEA a obligației lor de diligență ar trebui să fie adaptată în funcție de riscurile generate de natura, amploarea și complexitatea activităților de tranzacționare preconizate ale acestora și în funcție de DEA furnizat. În mod concret, ar trebui să se evalueze nivelul preconizat de tranzacționare și nivelul preconizat al volumului ordinelor, precum și tipul de conexiune oferit locurilor de tranzacționare relevante.
(16)
Ar trebui să se precizeze conținutul și formatul formularelor care trebuie utilizate de către o firmă de investiții care utilizează tehnici de tranzacționare de mare frecvență pentru transmiterea către autoritățile competente a evidențelor cuprinzând ordinele pe care le-a plasat și perioadele de timp pentru care ar trebui păstrate evidențele respective.
(17)
Pentru a se asigura coerența cu obligația generală a unei firme de investiții de a ține o evidență a ordinelor, perioadele de păstrare a evidențelor impuse unei firme de investiții care utilizează tehnici de tranzacționare algoritmică de mare frecvență ar trebui să fie aliniate cu cele stabilite la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și a Consiliului (3).
(18)
Din motive de coerență și în scopul de a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prevăzute în prezentul regulament și dispozițiile naționale conexe care transpun Directiva 2014/65/UE să se aplice de la aceeași dată.
(19)
Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”).
(20)
ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),
Articolul 1
Cerințe organizatorice generale [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL I CERINȚE ORGANIZATORICE GENERALE
Ca parte a cadrului său global de guvernanță și de luare a deciziilor, o firmă de investiții instituie sisteme de tranzacționare și algoritmi de tranzacționare și le monitorizează prin intermediul unui mecanism de guvernanță clar și formalizat, care ține cont de natura, amploarea și complexitatea activităților sale și prin care se stabilesc:
(a) linii clare de responsabilitate, inclusiv proceduri de aprobare a elaborării, utilizării și actualizărilor ulterioare ale algoritmilor de tranzacționare, și proceduri de soluționare a problemelor identificate în contextul monitorizării algoritmilor de tranzacționare;
(b) proceduri eficace de comunicare a informațiilor în cadrul firmei de investiții, astfel încât instrucțiunile să poată fi găsite și puse în aplicare în timp util și în mod eficient;
(c) o separare a sarcinilor și responsabilităților birourilor de tranzacționare de cele ale funcțiilor auxiliare, inclusiv ale funcțiilor de control al riscurilor și de verificare a conformității, astfel încât activitățile de tranzacționare neautorizate să nu poată fi ascunse.
Articolul 2
Rolul funcției de verificare a conformității [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL I CERINȚE ORGANIZATORICE GENERALE
(1) O firmă de investiții se asigură că personalul său responsabil cu verificarea conformității are cel puțin o înțelegere generală a modului în care funcționează sistemele de tranzacționare algoritmică și algoritmii de tranzacționare utilizați de firma de investiții. Personalul responsabil cu verificarea conformității este în legătură permanentă cu persoanele din cadrul firmei care au cunoștințe tehnice detaliate cu privire la sistemele de tranzacționare algoritmică și algoritmii utilizați de firmă.
(2) O firmă de investiții se asigură, de asemenea, că personalul responsabil cu verificarea conformității poate lua legătura, în orice moment, cu persoana sau persoanele din cadrul firmei de investiții care are (au) acces la funcționalitatea menționată la articolul 12 („funcționalitatea de anulare”) sau are (au) acces direct la respectiva funcționalitate de anulare și la persoanele responsabile pentru fiecare sistem sau algoritm de tranzacționare.
(3) În cazul în care funcția de verificare a conformității sau elemente ale acesteia sunt externalizate către o terță parte, firma de investiții acordă părții terțe același nivel de acces la informații ca și personalului propriu responsabil cu verificarea conformității. O firmă de investiții trebuie să se asigure că, printr-o astfel de funcție externă de verificare a conformității: (a) este garantată protecția datelor; (b) funcția de verificare a conformității poate fi auditată de către auditori interni și externi sau de către autoritatea competentă.
Articolul 3
Personalul [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL I CERINȚE ORGANIZATORICE GENERALE
(1) O firmă de investiții trebuie să dispună de un număr suficient de membri ai personalului care să aibă competențele necesare pentru a gestiona sistemele sale de tranzacționare algoritmică și algoritmii săi de tranzacționare, precum și suficiente cunoștințe tehnice privind: (a) sistemele și algoritmii de tranzacționare relevanți; (b) monitorizarea și testarea unor astfel de sisteme și algoritmi; (c) strategiile de tranzacționare pe care firma de investiții le aplică prin intermediul sistemelor de tranzacționare algoritmică și al algoritmilor de tranzacționare; (d) obligațiile legale ale firmei de investiții.
(2) O firmă de investiții precizează competențele necesare menționate la alineatul (1). Personalul menționat la alineatul (1) are competențele necesare menționate la momentul recrutării sau le dobândește prin formare după recrutare. Firma de investiții se asigură că aceste competențe ale membrilor personalului sunt menținute la zi prin formare continuă și le evaluează cu regularitate.
(3) Formarea personalului menționată la alineatul (2) este adaptată în funcție de experiența și responsabilitățile personalului, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților firmei de investiții. În special, membrii personalului implicați în transmiterea ordinelor beneficiază de formare cu privire la sistemele de transmitere a ordinelor și la abuzurile de piață.
(4) O firmă de investiții se asigură că personalul responsabil pentru funcțiile de control al riscurilor și de verificare a conformității aferente tranzacționării algoritmice dispune de: (a) suficiente cunoștințe privind tranzacționarea algoritmică și strategiile de tranzacționare algoritmică; (b) suficiente competențe pentru a lua măsurile necesare pe baza informațiilor furnizate prin alerte automate; (c) suficientă autoritate pentru a trage la răspundere personalul responsabil pentru tranzacționarea algoritmică atunci când aceste activități de tranzacționare conduc la condiții de tranzacționare dezordonată sau la suspiciuni de abuz de piață.
Articolul 4
Procurarea de instrumente IT prin externalizare și prin proceduri de achiziții [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL I CERINȚE ORGANIZATORICE GENERALE
(1) O firmă de investiții rămâne pe deplin responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament în cazul în care își procură elementele de software sau de hardware utilizate în activitățile de tranzacționare algoritmică prin externalizare sau prin proceduri de achiziții.
(2) O firmă de investiții trebuie să dispună de un nivel suficient de cunoștințe și de documentele necesare pentru a asigura conformitatea efectivă cu alineatul (1) în ceea ce privește orice element de hardware sau software procurat prin proceduri de achiziții sau prin externalizare, utilizat în tranzacționarea algoritmică.
Articolul 5
Metodologie generală [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA I Testarea și utilizarea algoritmilor, a sistemelor și a strategiilor de tranzacționare
(1) Înainte de utilizarea sau de actualizarea substanțială a unui sistem de tranzacționare algoritmică, a unui algoritm de tranzacționare sau a unei strategii de tranzacționare algoritmică, o firmă de investiții stabilește metodologii clar definite pentru elaborarea și testarea acestor sisteme, algoritmi sau strategii.
(2) O persoană desemnată în acest sens de conducerea superioară a firmei de investiții autorizează utilizarea sau actualizarea substanțială a unui sistem de tranzacționare algoritmică, a unui algoritm de tranzacționare sau a unei strategii de tranzacționare algoritmică.
(3) Metodologiile menționate la alineatul (1) vizează proiectarea, performanța, înregistrarea în evidență și aprobarea sistemului de tranzacționare algoritmică, a algoritmului de tranzacționare sau a strategiei de tranzacționare algoritmică. De asemenea, acestea stabilesc alocarea responsabilităților, alocarea de resurse suficiente și procedurile privind obținerea de instrucțiuni în cadrul firmei de investiții.
(4) Metodologiile menționate la alineatul (1) garantează faptul că sistemul de tranzacționare algoritmică, algoritmul de tranzacționare sau strategia de tranzacționare algoritmică: (a) nu se comportă într-un mod contrar așteptărilor; (b) respectă obligațiile care îi revin firmei de investiții în temeiul prezentului regulament; (c) respectă regulile și sistemele locurilor de tranzacționare accesate de firma de investiții; (d) nu contribuie la crearea unor condiții de tranzacționare dezordonată a pieței, continuă să funcționeze în mod eficace în condiții de criză a pieței și, în cazul în care este necesar, în aceste condiții, permite dezactivarea sistemului de tranzacționare algoritmică sau a algoritmului de tranzacționare.
(5) O firmă de investiții își adaptează metodologiile de testare în funcție de locurile de tranzacționare și de piețele în cadrul cărora va fi utilizat algoritmul de tranzacționare. O firmă de investiții efectuează teste suplimentare în cazul în care au loc modificări substanțiale ale sistemului de tranzacționare algoritmică sau ale modalității de accesare a locului de tranzacționare în care urmează să fie utilizat sistemul de tranzacționare algoritmică, algoritmul de tranzacționare sau strategia de tranzacționare algoritmică.
(6) Alineatele (2)-(5) se aplică doar algoritmilor de tranzacționare care conduc la executarea ordinelor.
(7) O firmă de investiții ține evidența oricărei schimbări importante aduse software-ului utilizat pentru tranzacționarea algoritmică, astfel încât să poată să determine: (a) când a fost făcută o modificare; (b) persoana care a făcut modificarea; (c) persoana care a aprobat modificarea; (d) natura modificării.
Articolul 6
Testarea conformității [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA I Testarea și utilizarea algoritmilor, a sistemelor și a strategiilor de tranzacționare
(1) O firmă de investiții testează conformitatea sistemelor sale de tranzacționare algoritmică și a algoritmilor săi de tranzacționare cu: (a) sistemul locului de tranzacționare în oricare dintre următoarele cazuri: (i) când accesează locul de tranzacționare respectiv în calitate de membru; (ii) când accesează pentru prima dată locul de tranzacționare respectiv pe baza unui acord de acces sponsorizat; (iii) când apare o modificare importantă a sistemelor locului de tranzacționare respectiv; (iv) înainte de utilizarea sau de actualizarea semnificativă a sistemului de tranzacționare algoritmică, a algoritmului de tranzacționare sau a strategiei de tranzacționare algoritmică a firmei de investiții în cauză. (b) sistemul furnizorului de acces direct la piață în oricare dintre următoarele cazuri: (i) când accesează pentru prima dată locul de tranzacționare respectiv pe baza unui acord de acces direct; (ii) în cazul în care există o modificare importantă care afectează funcționalitatea de acces direct la piață a furnizorului respectiv; (iii) înainte de utilizarea sau de actualizarea semnificativă a sistemului de tranzacționare algoritmică, a algoritmului de tranzacționare sau a strategiei de tranzacționare algoritmică a firmei de investiții în cauză.
(2) Testele de conformitate verifică dacă elementele de bază ale sistemului de tranzacționare algoritmică sau ale algoritmului de tranzacționare funcționează corect și în conformitate cu cerințele locului de tranzacționare sau ale furnizorului de acces direct la piață. În acest sens, testarea trebuie să verifice dacă sistemul de tranzacționare algoritmică sau algoritmul de tranzacționare: (a) interacționează conform așteptărilor cu logica în materie de corelare a locului de tranzacționare; (b) prelucrează în mod corespunzător fluxurile de date descărcate de la locul de tranzacționare.
Articolul 7
Mediile de testare [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA I Testarea și utilizarea algoritmilor, a sistemelor și a strategiilor de tranzacționare
(1) O firmă de investiții se asigură că testarea conformității cu criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) literele (a), (b) și (d) are loc într-un mediu separat de mediul său de producție, care este utilizat în mod specific pentru testarea și elaborarea sistemelor de tranzacționare algoritmică și a algoritmilor de tranzacționare. În sensul primului paragraf, un mediu de producție înseamnă un mediu în care sistemele de tranzacționare algoritmică funcționează efectiv și cuprinde elementele de software și hardware utilizate de traderi, direcționarea ordinelor către locurile de tranzacționare, datele de piață, bazele de date dependente, sistemele de control al riscurilor, captura de date, sistemele de analiză, precum și sistemele de prelucrare posttranzacționare.
(2) O firmă de investiții se poate conforma cerințelor de testare prevăzute la alineatul (1) prin utilizarea propriului mediu de testare sau a unui mediu de testare furnizat de un loc de tranzacționare, un furnizor de DEA sau un vânzător.
(3) O firmă de investiții păstrează întreaga responsabilitate pentru testarea sistemelor sale de tranzacționare algoritmică, a algoritmilor săi de tranzacționare sau a strategiilor sale de tranzacționare algoritmică și pentru orice modificare care trebuie adusă acestora.
Articolul 8
Utilizarea controlată a algoritmilor [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA I Testarea și utilizarea algoritmilor, a sistemelor și a strategiilor de tranzacționare
Înainte să utilizeze un algoritm de tranzacționare, o firmă de investiții stabilește limite predefinite în ceea ce privește:
(a) numărul de instrumente financiare tranzacționate;
(b) prețul, valoarea și numerele ordinelor;
(c) pozițiile de strategie; și
(d) numărul de locuri de tranzacționare către care sunt transmise ordinele.
Articolul 9
Autoevaluarea și validarea anuale ale sistemelor [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 2 Gestionarea după introducerea în utilizare
(1) O firmă de investiții desfășoară anual un proces de autoevaluare și validare și, pe baza acestui proces, publică un raport de validare. În cursul acestui proces, firma de investiții revizuiește, evaluează și validează următoarele aspecte: (a) sistemele sale de tranzacționare algoritmică, algoritmii săi de tranzacționare și strategiile sale de tranzacționare algoritmică; (b) cadrul său de guvernanță, responsabilitate și aprobare; (c) mecanismul său de continuitate a activității; (d) gradul general de respectare a articolului 17 din Directiva 2014/65/UE, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activității sale. Autoevaluarea menționată include, de asemenea, cel puțin o analiză a conformității cu criteriile stabilite în anexa I la prezentul regulament.
(2) Funcția de gestionare a riscurilor a firmei de investiții menționată la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (5) elaborează raportul de validare și implică, în acest scop, membri ai personalului care au cunoștințele tehnice necesare. Funcția de gestionare a riscurilor informează funcția de verificare a conformității cu privire la orice deficiență identificată în raportul de validare.
(3) Raportul de validare este auditat de funcția de audit intern al firmei, în cazul în care există o astfel de funcție, și este supus aprobării de către conducerea superioară a firmei de investiții.
(4) O firmă de investiții corectează orice deficiență identificată în raportul de validare.
(5) În cazul în care o firmă de investiții nu a instituit o funcție de gestionare a riscurilor astfel cum este menționată la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 cerințele stabilite în legătură cu funcția de gestionare a riscurilor din prezentul regulament se aplică oricărei alte funcții instituite de firma de investiții în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565.
Articolul 10
Simulările de criză [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 2 Gestionarea după introducerea în utilizare
În cadrul autoevaluării sale anuale menționate la articolul 9, o firmă de investiții testează dacă sistemele sale de tranzacționare algoritmică și procedurile și mecanismele de control menționate la articolele 12-18 pot face față unor fluxuri de ordine sporite sau unor tensiuni ale pieței. Firma de investiții trebuie să proiecteze aceste teste în funcție de natura activității sale de tranzacționare și a sistemelor sale de tranzacționare. Firma de investiții se asigură că testele sunt efectuate în așa fel încât să nu afecteze mediul de producție. Aceste teste cuprind:
(a) efectuarea de teste cu volume ridicate ale mesajelor, care utilizează cel mai mare număr de mesaje primite și transmise de firma de investiții în ultimele șase luni, înmulțit cu doi;
(b) efectuarea de teste cu volume ridicate ale tranzacțiilor, care utilizează cel mai mare volum de tranzacționare atins de firma de investiții în ultimele șase luni, înmulțit cu doi.
Articolul 11
Gestionarea modificărilor importante [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 2 Gestionarea după introducerea în utilizare
(1) O firmă de investiții se asigură că orice modificare importantă propusă a mediului de producție legată de tranzacționarea algoritmică este precedată de o analiză a acestei modificări de către o persoană desemnată de conducerea superioară a firmei de investiții. Gradul de detaliu al analizei este proporțional cu amploarea modificării propuse.
(2) O firmă de investiții instituie proceduri pentru a se asigura că orice modificare a funcționalității sistemelor sale este comunicată traderilor responsabili pentru algoritmul de tranzacționare și funcțiilor de verificare a conformității și de gestionare a riscurilor.
Articolul 12
Funcționalitatea de anulare [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții trebuie să poată anula imediat, ca o măsură de urgență, oricare sau toate ordinele neexecutate transmise către oricare sau toate locurile de tranzacționare la care firma de investiții este conectată („funcționalitatea de anulare”).
(2) În sensul alineatului (1), ordinele neexecutate le includ și pe cele care provin de la traderi individuali, de la birouri de tranzacționare sau, dacă este cazul, de la clienți.
(3) În sensul alineatelor (1) și (2), o firmă de investiții trebuie să poată identifica algoritmul de tranzacționare și traderul, biroul de tranzacționare sau, după caz, clientul care este responsabil pentru fiecare ordin care a fost transmis către un loc de tranzacționare.
Articolul 13
Sistemul de supraveghere automatizat pentru depistarea manipulărilor pieței [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții monitorizează toate activitățile de tranzacționare care au loc prin intermediul sistemelor sale de tranzacționare, inclusiv cele ale clienților săi, pentru a depista semne ale unei potențiale manipulări a pieței, astfel cum este menționată la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
(2) În sensul alineatului (1), firma de investiții instituie și menține un sistem de supraveghere automatizat care monitorizează în mod eficace ordinele și tranzacțiile, generează alerte și rapoarte și, dacă este cazul, utilizează instrumente de vizualizare.
(3) Sistemul de supraveghere automatizat acoperă întreaga gamă de activități de tranzacționare desfășurate de firma de investiții și toate ordinele transmise de aceasta. Sistemul trebuie proiectat ținând cont de natura, amploarea și complexitatea activității de tranzacționare a firmei de investiții, cum ar fi tipul și volumul instrumentelor tranzacționate, dimensiunea și complexitatea fluxului său de ordine și piețele accesate.
(4) Firma de investiții confruntă orice indiciu cu privire la o activitate de tranzacționare suspectă care a fost generat de sistemul său de supraveghere automatizat în faza de investigație cu alte activități de tranzacționare relevante întreprinse de firmă.
(5) Sistemul de supraveghere automatizat al firmei de investiții trebuie să se poată adapta la modificările obligațiilor de reglementare și ale activității de tranzacționare a firmei de investiții, inclusiv la modificările propriei strategii de tranzacționare și ale strategiei de tranzacționare a clienților săi.
(6) Firma de investiții își analizează sistemul de supraveghere automatizat cel puțin o dată pe an pentru a evalua dacă sistemul, împreună cu parametrii și filtrele pe care le utilizează, mai este adecvat pentru obligațiile de reglementare ale firmei și pentru activitatea de tranzacționare a acesteia, inclusiv în ceea ce privește capacitatea sa de a reduce la minimum generarea de alerte de supraveghere false pozitive și false negative.
(7) Utilizând un nivel suficient de detaliere temporală, sistemul de supraveghere automatizat al firmei de investiții trebuie să fie capabil să citească, să reproducă și să analizeze a posteriori datele privind ordinele și tranzacțiile și să aibă o capacitate suficientă pentru a putea funcționa într-un mediu de tranzacționare automatizat cu latență scăzută, dacă este cazul. De asemenea, acesta trebuie să fie capabil să genereze alerte operabile la începutul următoarei zile de tranzacționare sau, dacă sunt implicate procese manuale, la sfârșitul următoarei zile de tranzacționare. Sistemul de supraveghere al firmei de investiții trebuie să dispună de documentație și de proceduri adecvate pentru a lua măsuri eficace ca răspuns la alertele generate.
(8) Personalul responsabil cu monitorizarea activităților de tranzacționare ale firmei de investiții în sensul alineatelor (1)-(7) raportează către funcția de verificare a conformității orice activitate de tranzacționare care ar putea să nu fie conformă cu politicile și procedurile firmei de investiții sau cu obligațiile de reglementare ale acesteia. Funcția de verificare a conformității evaluează aceste informații și ia măsurile corespunzătoare. Astfel de măsuri includ raportarea către locul de tranzacționare sau transmiterea unui raport privind o tranzacție sau un ordin suspect în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
(9) O firmă de investiții se asigură că evidențele sale privind tranzacțiile și conturile sunt exacte, complete și consecvente prin reconcilierea cât mai curând posibil a propriilor jurnale electronice de tranzacționare cu evidențele furnizate de locurile de tranzacționare, de brokeri, de membrii compensatori, de contrapărțile centrale, de furnizorii de date sau de alți parteneri de afaceri relevanți, după caz și în funcție de natura, amploarea și complexitatea activităților.
Articolul 14
Mecanismele de continuitate a activității [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții trebuie să dispună, pentru sistemele sale de tranzacționare algoritmică, de mecanisme de continuitate a activității care să corespundă naturii, amplorii și complexității activității sale. Aceste mecanisme sunt documentate pe un suport durabil.
(2) Mecanismele de continuitate a activității ale unei firme de investiții permit gestionarea cu eficacitate a incidentelor perturbatoare și, după caz, asigură o reluare rapidă a tranzacționării algoritmice. Mecanismele respective trebuie să fie adaptate la sistemele de tranzacționare ale fiecărui loc de tranzacționare accesat și să includă următoarele aspecte: (a) un cadru de guvernanță pentru elaborarea și utilizarea mecanismului de continuitate a activității; (b) o serie de posibile scenarii negative legate de exploatarea sistemelor de tranzacționare algoritmică, inclusiv indisponibilitatea sistemelor, a personalului, a spațiilor de lucru, a furnizorilor externi sau a centrelor de date sau pierderea ori modificarea unor date și documente critice; (c) proceduri pentru mutarea sistemului de tranzacționare într-un sediu de rezervă și utilizarea sistemului de tranzacționare din sediul respectiv, în cazul în care deținerea unui astfel de sediu este adecvată pentru natura, amploarea și complexitatea activităților de tranzacționare algoritmică ale firmei de investiții; (d) formarea personalului cu privire la utilizarea mecanismelor de continuitate a activității; (e) politica în materie de utilizare a funcționalității menționate la articolul 12; (f) mecanismele de închidere a algoritmului de tranzacționare sau a sistemului de tranzacționare relevant, după caz; (g) mecanismele alternative prin care firma de investiții gestionează ordinele neexecutate și pozițiile deschise.
(3) O firmă de investiții se asigură că algoritmul său de tranzacționare sau sistemul său de tranzacționare poate fi închis în conformitate cu mecanismele sale de continuitate a activității, fără crearea de condiții de tranzacționare dezordonată.
(4) O firmă de investiții își analizează și testează anual mecanismele de continuitate a activității și le modifică în funcție de rezultatele acestei analize.
Articolul 15
Mecanisme de control pretranzacționare la introducerea ordinelor [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții aplică următoarele mecanisme de control pretranzacționare la introducerea ordinelor cu privire la toate instrumentele financiare: (a) bariere de preț, care blochează sau anulează automat ordinele care nu corespund parametrilor de preț stabiliți, făcând distincție între diferite instrumente financiare, atât pentru fiecare ordin în parte, cât și de-a lungul unei perioade de timp specificate; (b) valori maxime ale ordinelor, care împiedică introducerea în registrul de ordine a unui ordin cu o valoare neobișnuit de mare; (c) volume maxime ale ordinelor, care împiedică introducerea în registrul de ordine a unui ordin cu o dimensiune neobișnuit de mare; (d) limite maxime ale mesajelor, care împiedică transmiterea către registrele de ordine a unui număr excesiv de mesaje referitoare la transmiterea, modificarea sau anularea unui ordin.
(2) O firmă de investiții include imediat toate ordinele trimise către un loc de tranzacționare în calculul limitelor pretranzacționare prevăzute la alineatul (1).
(3) O firmă de investiții instituie plafoane la executarea automată repetată care controlează de câte ori a fost aplicată o strategie de tranzacționare algoritmică. După un număr prestabilit de executări repetate, sistemul de tranzacționare este dezactivat automat până când este reactivat de către un membru desemnat al personalului.
(4) O firmă de investiții instituie limite ale riscului de piață și de credit care sunt fixate în funcție de baza sa de capital, de acordurile de compensare încheiate, de strategia sa de tranzacționare, de toleranța sa la risc, de experiența sa și de anumite variabile, precum perioada de timp de când firma de investiții efectuează tranzacții algoritmice și dependența sa de vânzători terți. Firma de investiții ajustează respectivele limite ale riscului de piață și de credit pentru a ține cont de variația impactului pe care îl au ordinele pe piața relevantă în funcție de nivelurile diferite ale prețurilor și lichidității.
(5) O firmă de investiții blochează sau anulează automat ordinele provenind de la un trader în cazul în care constată că traderul în cauză nu are permisiunea de a tranzacționa un anumit instrument financiar. O firmă de investiții blochează sau anulează automat ordinele în cazul în care ordinele respective riscă să compromită propriile praguri de risc ale firmei de investiții. Se aplică, dacă este cazul, mecanisme de control cu privire la expunerile față de clienți individuali, instrumente financiare, traderi, birouri de tranzacționare sau firma de investiții în ansamblu.
(6) O firmă de investiții instituie proceduri și mecanisme adecvate pentru a gestiona ordinele care au fost blocate de mecanismele de control pretranzacționare ale firmei de investiții, dar pe care firma de investiții dorește, totuși, să le transmită. Aceste proceduri și mecanisme se aplică în ceea ce privește o anumită tranzacție cu titlu temporar și în circumstanțe excepționale. Ele fac obiectul verificării de către funcția de gestionare a riscurilor și al autorizării de către o persoană desemnată în acest sens din cadrul firmei de investiții.
Articolul 16
Monitorizarea în timp real [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții monitorizează în timp real, în timpul orelor în care transmite ordine către locurile de tranzacționare, toate activitățile de tranzacționare algoritmică care se desfășoară în conformitate cu codul său de tranzacționare, inclusiv cu cele ale clienților săi, în scopul de a depista semne de tranzacționare dezordonată, inclusiv tranzacții pe mai multe piețe, cu mai multe clase de active sau cu mai multe produse, în cazurile în care firma sau clienții săi desfășoară astfel de activități.
(2) Monitorizarea în timp real a activității de tranzacționare algoritmică se efectuează de către traderul responsabil pentru algoritmul de tranzacționare sau pentru strategia de tranzacționare algoritmică și de către funcția de gestionare a riscurilor sau de către o funcție independentă de control al riscului instituită în sensul prezentei dispoziții. Această funcție de control al riscului este considerată drept independentă, indiferent dacă monitorizarea în timp real este efectuată de un membru al personalului firmei de investiții sau de o parte terță, cu condiția ca funcția respectivă să nu fie dependentă din punct de vedere ierarhic de trader și să îl poată trage la răspundere pe acesta, după caz și dacă este necesar în conformitate cu cadrul de guvernanță instituit în conformitate cu articolul 1.
(3) Membrii personalului responsabili cu monitorizarea în timp real răspund problemelor operaționale și de reglementare în timp util și inițiază măsuri corective atunci când este necesar.
(4) O firmă de investiții se asigură că autoritatea competentă, locurile de tranzacționare relevante și, dacă este cazul, furnizorii de DEA, membrii compensatori sau contrapărțile centrale pot lua legătura în orice moment cu membrii personalului responsabili cu monitorizarea în timp real. În acest scop, firma de investiții trebuie să identifice și să își testeze periodic canalele de comunicare, inclusiv procedurile sale de contact în afara orelor de tranzacționare, pentru a se asigura că, într-o situație de urgență, membrii personalului care au nivelul adecvat de autoritate pot lua legătura unii cu alții în timp util.
(5) Sistemele de monitorizare în timp real trebuie să dispună de alerte în timp real pentru a-i ajuta pe membrii personalului să identifice activitățile de tranzacționare neprevăzute realizate prin intermediul unui algoritm. Orice firmă de investiții trebuie să dispună de un proces care să îi permită să ia măsuri corective cât mai curând posibil după generarea unei alerte, inclusiv, dacă este necesar, retragerea ordonată de pe piață. Aceste sisteme generează, de asemenea, alerte legate de algoritmi și de ordinele DEA care declanșează mecanismele de întrerupere a tranzacționării ale unui loc de tranzacționare. Alertele în timp real sunt generate în primele cinci secunde de la producerea evenimentului relevant.
Articolul 17
Mecanisme de control posttranzacționare [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții aplică în permanență mecanismele de control posttranzacționare de care dispune. În cazul în care se declanșează aplicarea unui mecanism de control posttranzacționare, firma de investiții ia măsurile adecvate, care pot include ajustarea sau închiderea algoritmului de tranzacționare sau a sistemului de tranzacționare relevant sau o retragere ordonată de pe piață.
(2) Mecanismele de control posttranzacționare menționate la alineatul (1) includ evaluarea și monitorizarea continue ale riscului de piață și de credit al firmei de investiții exprimat ca expunere efectivă.
(3) O firmă de investiții păstrează o evidență a informațiilor privind tranzacțiile și conturile, care trebuie să fie completă, precisă și coerentă. Firma de investiții reconciliază propriile jurnale electronice de tranzacționare cu informațiile referitoare la ordinele neexecutate și expunerile la risc existente, astfel cum sunt prezentate de locurile de tranzacționare către care firma transmite ordine, de brokerii sau furnizorii de DEA, de membrii compensatori sau contrapărțile centrale, de furnizorii de date sau de alți parteneri de afaceri relevanți ai acesteia. Reconcilierea se face în timp real atunci când participanții la piață menționați mai sus furnizează informațiile în timp real. O firmă de investiții are capacitatea să calculeze în timp real expunerea sa existentă și pe cea a traderilor și a clienților săi.
(4) În cazul instrumentelor financiare derivate, mecanismele de control posttranzacționare menționate la alineatul (1) includ mecanisme de control privind pozițiile lungi și scurte maxime și pozițiile de strategie generale, cu limite de tranzacționare care trebuie să fie fixate în unități adecvate tipurilor de instrumente financiare implicate.
(5) Monitorizarea posttranzacționare se realizează de către traderii responsabili pentru algoritm și de către funcția de control al riscului din cadrul firmei de investiții.
Articolul 18
Securitate și limitări ale accesului [Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL II REZILIENȚA SISTEMELOR DE TRANZACȚIONARE / SECȚIUNEA 3 Mijloacele de asigurare a rezilienței
(1) O firmă de investiții pune în aplicare o strategie IT, cu obiective și măsuri bine definite, care: (a) este conformă cu strategia de afaceri și de risc a firmei de investiții și este adaptată la activitățile operaționale ale firmei și la riscurile la care este expusă aceasta; (b) are la bază o organizare fiabilă în materie de IT, inclusiv în ceea ce privește serviciile, producția și dezvoltarea; (c) este conformă cu o gestionare eficace a securității IT.
(2) O firmă de investiții instituie și menține mecanisme adecvate de securitate fizică și electronică de natură să reducă la minimum riscurile de atacuri împotriva sistemelor sale informatice, care includ și controlul eficace al identității și al accesului. Aceste mecanisme asigură confidențialitatea, integritatea, autenticitatea și disponibilitatea datelor, precum și fiabilitatea și robustețea sistemelor informatice ale firmei de investiții.
(3) O firmă de investiții informează cu promptitudine autoritatea competentă în legătură cu orice încălcare semnificativă a măsurilor sale de securitate fizică și electronică. Aceasta prezintă autorității competente un raport privind incidentul, indicând natura incidentului, măsurile adoptate în urma incidentului și măsurile luate pentru a evita producerea unor incidente similare în viitor.
(4) O firmă de investiții efectuează anual teste de penetrare și analize cu scanere de vulnerabilitate pentru a simula atacuri informatice.
(5) O firmă de investiții se asigură că este în măsură să identifice toate persoanele care au drepturi critice de acces în calitate de utilizatori la sistemele sale IT. Firma de investiții restrânge numărul acestor persoane și monitorizează accesul lor la sistemele IT pentru a asigura trasabilitatea în orice moment.
Articolul 19
Prevederi generale pentru DEA [Articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL III ACCESUL ELECTRONIC DIRECT
Un furnizor de DEA instituie politici și proceduri pentru a se asigura că clienții săi de DEA realizează tranzacții în conformitate cu normele locului de tranzacționare, îndeplinind astfel cerințele de la articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE.
Articolul 20
Mecanismele de control ale furnizorilor de DEA [Articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL III ACCESUL ELECTRONIC DIRECT
(1) Un furnizor de DEA aplică mecanismele de control prevăzute la articolele 13, 15 și 17, precum și monitorizarea în timp real prevăzută la articolul 16 pentru fluxul de ordine al fiecăruia dintre clienții săi de DEA. Mecanismele de control și monitorizarea menționate sunt separate și distincte de mecanismele de control și monitorizarea aplicate de clienții de DEA. În mod concret, ordinele unui client de DEA sunt întotdeauna supuse mecanismelor de control pretranzacționare stabilite și controlate de către furnizorul de DEA.
(2) Un furnizor de DEA poate utiliza mecanisme de control pretranzacționare și posttranzacționare proprii, furnizate de o terță parte sau oferite de locul de tranzacționare, precum și monitorizarea în timp real. În orice situație, furnizorul de DEA este responsabil pentru eficacitatea acestor mecanisme de control. Furnizorul de DEA se asigură, de asemenea, că este singurul care are dreptul de a stabili sau modifica parametrii sau limitele acestor mecanisme de control pretranzacționare și posttranzacționare și ale monitorizării în timp real. Furnizorul de DEA monitorizează în permanență performanța mecanismelor de control pretranzacționare și posttranzacționare.
(3) Limitele mecanismelor de control pretranzacționare aplicate la transmiterea ordinelor se bazează pe limitele de credit și de risc pe care furnizorul de DEA le aplică activității de tranzacționare a clienților săi de DEA. Aceste limite se bazează pe obligația de diligență inițială și pe analiza periodică a clientului de DEA de către furnizorul de DEA.
(4) Parametrii și limitele controalelor aplicate clienților de DEA care utilizează accesul sponsorizat sunt la fel de stricte ca și cele impuse clienților de DEA care utilizează DMA.
Articolul 21
Specificații pentru sistemele furnizorilor de DEA [Articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL III ACCESUL ELECTRONIC DIRECT
(1) Un furnizor de DEA se asigură că sistemele sale de tranzacționare îi permit: (a) să monitorizeze ordinele transmise de un client de DEA care utilizează codul de tranzacționare al furnizorului de DEA; (b) să blocheze sau să anuleze automat ordinele din partea unor persoane fizice care administrează sisteme de tranzacționare ce transmit ordine legate de tranzacționarea algoritmică și care nu sunt autorizate să transmită ordine prin DEA; (c) să blocheze sau să anuleze automat ordinele din partea unui client de DEA pentru instrumente financiare pe care respectivul client nu este autorizat să le tranzacționeze, utilizând un sistem de marcare intern pentru identificarea și blocarea clienților de DEA individuali sau a unui grup de clienți de DEA; (d) să blocheze sau să anuleze automat ordinele din partea unui client de DEA care încalcă pragurile de gestionare a riscurilor ale furnizorului de DEA, aplicând mecanisme de control expunerilor clienților de DEA individuali, instrumentelor financiare sau grupurilor de clienți de DEA; (e) să sisteze fluxurile de ordine transmise de clienții săi de DEA; (f) să suspende sau să retragă furnizarea serviciilor de DEA către orice client de DEA în cazul în care furnizorul de DEA nu este convins că furnizarea în continuare a accesului ar fi conformă cu normele și procedurile sale de tranzacționare echitabilă și ordonată și cu integritatea piețelor; (g) să efectueze, ori de câte ori este necesar, o analiză a sistemelor interne de control al riscurilor ale clienților de DEA.
(2) Un furnizor de DEA trebuie să dispună de proceduri pentru evaluarea, gestionarea și atenuarea perturbărilor pieței și a riscurilor specifice fiecărei firme. Furnizorul de DEA este în măsură să identifice persoanele care trebuie notificate în cazul unei erori care atrage după sine încălcări ale profilului de risc sau potențiale încălcări ale regulilor locului de tranzacționare.
(3) Un furnizor de DEA este, în orice moment, în măsură să identifice diferiții săi clienți de DEA, precum și birourile de tranzacționare și traderii clienților de DEA respectivi, care transmit ordine prin intermediul sistemelor furnizorului de DEA, prin atribuirea unui cod unic de identificare a acestor ordine.
(4) Un furnizor de DEA care îi permite unui client de DEA să ofere accesul DEA de care dispune propriilor săi clienți („subdelegare”) trebuie să fie în măsură să identifice diferitele fluxuri de ordine care provin de la beneficiarii unei astfel de subdelegări, fără a fi obligat să cunoască identitatea beneficiarilor unui astfel de mecanism.
(5) Un furnizor de DEA ține o evidență a datelor referitoare la ordinele transmise de către clienții săi de DEA, care include modificările și anulările, alertele generate de sistemele sale de monitorizare și modificările aduse procesului său de filtrare.
Articolul 22
Evaluarea respectării de către potențialii clienți de DEA a obligației lor de diligență [Articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL III ACCESUL ELECTRONIC DIRECT
(1) Un furnizor de DEA realizează o evaluare a respectării de către potențialii clienți de DEA a obligației lor de diligență pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele stabilite în prezentul regulament și regulile locului de tranzacționare la care oferă acces.
(2) Evaluarea respectării de către potențialii clienți de DEA a obligației lor de diligență menționată la alineatul (1) trebuie să cuprindă: (a) guvernanța și structura de proprietate a potențialului client de DEA; (b) tipurile de strategii care urmează să fie aplicate de către viitorul client de DEA; (c) structura operațională, sistemele, mecanismele de control pretranzacționare și posttranzacționare și monitorizarea în timp real a potențialului client de DEA. Firma de investiții care oferă DEA și care le permite clienților de DEA să utilizeze software-ul de tranzacționare al unor terțe părți pentru a accesa locurile de tranzacționare se asigură că software-ul include mecanisme de control pretranzacționare care sunt echivalente cu mecanismele de control pretranzacționare prevăzute în prezentul regulament. (d) responsabilitățile din cadrul potențialului client de DEA în ceea ce privește tratarea acțiunilor și a erorilor; (e) tiparul de tranzacționare și comportamentul din trecut ale potențialului client de DEA; (f) nivelul volumului preconizat de tranzacționare și al volumului preconizat al ordinelor potențialului client de DEA; (g) capacitatea potențialului client de DEA de a-și îndeplini obligațiile financiare față de furnizorul de DEA; (h) antecedentele disciplinare ale potențialului client de DEA, în cazul în care acestea sunt disponibile.
(3) Un furnizor de DEA care permite subdelegarea se asigură că, înainte de acordarea unui astfel de acces pentru clienți, un potențial client de DEA dispune de un cadru privind obligația de diligență cel puțin echivalent cu cel descris la alineatele (1) și (2).
Articolul 23
Analiza periodică a clienților de DEA [Articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL III ACCESUL ELECTRONIC DIRECT
(1) Un furnizor de DEA își analizează anual procesele de evaluare a respectării de către potențialii clienți de DEA a obligației lor de diligență.
(2) Un furnizor de DEA efectuează o reexaminare anuală în funcție de risc a caracterului adecvat al sistemelor și mecanismelor de control ale clienților săi, în special ținând cont de schimbările apărute în ceea ce privește amploarea, natura sau complexitatea activităților sau strategiilor de tranzacționare, personalul, structura de proprietate, contul de tranzacționare sau contul bancar, situația în ceea ce privește reglementarea, poziția financiară a acestora și dacă clientul de DEA și-a exprimat intenția de a subdelega accesul pe care îl primește de la furnizorul de DEA.
Articolul 24
Sistemele și mecanismele de control ale firmelor de investiții care acționează în calitate de membru compensator general [Articolul 17 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL IV FIRME DE INVESTIȚII CARE ACȚIONEAZĂ ÎN CALITATE DE MEMBRU COMPENSATOR GENERAL
Orice sistem utilizat de o firmă de investiții care acționează în calitate de membru compensator general („firmă de compensare”) pentru a sprijini furnizarea de servicii de compensare clienților săi face obiectul unor evaluări ale respectării obligației de diligență, mecanisme de control și procese de monitorizare adecvate.
Articolul 25
Evaluarea respectării de către potențialii clienți de compensare a obligației lor de diligență [Articolul 17 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL IV FIRME DE INVESTIȚII CARE ACȚIONEAZĂ ÎN CALITATE DE MEMBRU COMPENSATOR GENERAL
(1) O firmă de compensare efectuează o evaluare inițială a unui potențial client de compensare, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activității acestuia. Fiecare potențial client de compensare este evaluat în funcție de următoarele criterii: (a) bonitatea sa, inclusiv eventualele garanții acordate; (b) sistemele interne de control al riscurilor; (c) strategia de tranzacționare preconizată; (d) sistemele de plăți și mecanismele care îi permit potențialului client de compensare să asigure transferul rapid al activelor sau al numerarului ca marjă în conformitate cu cerințele firmei de compensare în legătură cu serviciile de compensare pe care le oferă; (e) configurarea sistemelor și accesul la informații care îi permit potențialului client de compensare să respecte o eventuală limită maximă de tranzacționare convenită cu firma de compensare; (f) orice garanție reală furnizată firmei de compensare de către potențialul client de compensare; (g) resursele operaționale, inclusiv interfețele tehnologice și conectivitatea; (h) orice implicare a potențialului client de compensare într-o încălcare a normelor care asigură integritatea piețelor financiare, inclusiv implicarea în abuzuri de piață, infracțiuni financiare sau activități de spălare de bani.
(2) O firmă de compensare examinează anual performanța în curs a clienților săi de compensare pe baza criteriilor enumerate la alineatul (1). Acordul scris cu caracter obligatoriu menționat la articolul 17 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE cuprinde criteriile respective și stabilește frecvența cu care firma de compensare urmează să analizeze performanța clienților săi de compensare în funcție de aceste criterii, în cazul în care respectiva analiză are loc mai frecvent decât o dată pe an. Acordul scris cu caracter obligatoriu stabilește consecințele nerespectării acestor criterii de către clienții de compensare.
Articolul 26
Limitele pozițiilor [Articolul 17 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL IV FIRME DE INVESTIȚII CARE ACȚIONEAZĂ ÎN CALITATE DE MEMBRU COMPENSATOR GENERAL
(1) O firmă de compensare stabilește și comunică clienților săi de compensare limite adecvate ale tranzacționării și ale pozițiilor pentru a atenua și a gestiona propriile sale riscuri de contraparte, de lichiditate, operaționale și de alte tipuri.
(2) O firmă de compensare monitorizează pozițiile clienților săi de compensare în raport cu limitele menționate la alineatul (1), în timp real sau la intervale cât mai apropiate de timpul real, și trebuie să dispună de proceduri pretranzacționare și posttranzacționare adecvate pentru gestionarea riscului de încălcare a limitelor pozițiilor, printr-o practică adecvată în ceea ce privește constituirea marjelor și prin alte mijloace adecvate.
(3) O firmă de compensare stabilește în scris procedurile menționate la alineatul (2) și înregistrează în evidență dacă clienții de compensare respectă aceste proceduri.
Articolul 27
Prezentarea informațiilor privind serviciile furnizate [Articolul 17 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL IV FIRME DE INVESTIȚII CARE ACȚIONEAZĂ ÎN CALITATE DE MEMBRU COMPENSATOR GENERAL
(1) O firmă de compensare face publice condițiile în care își oferă serviciile de compensare. Aceasta furnizează serviciile respective în condiții comerciale rezonabile.
(2) O firmă de compensare își informează clienții de compensare potențiali și existenți cu privire la nivelurile de protecție și la costurile aferente diferitelor niveluri de segregare pe care le oferă. Informațiile privind diferitele niveluri de segregare cuprind o descriere a principalelor efecte juridice ale nivelurilor de segregare respective oferite, inclusiv informații despre legislația în materie de insolvență aplicabilă în jurisdicția relevantă.
Articolul 28
Conținutul și formatul evidențelor privind ordinele [Articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL V TEHNICA DE TRANZACȚIONARE ALGORITMICĂ DE MARE FRECVENȚĂ ȘI DISPOZIȚII FINALE
(1) O firmă de investiții care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență înregistrează, imediat după transmiterea ordinelor, detaliile fiecărui ordin transmis utilizând formatul prevăzut în tabelele 2 și 3 din anexa II.
(2) O firmă de investiții care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență actualizează informațiile menționate la alineatul (1) în standardele și formatele menționate în a patra coloană din tabelele 2 și 3 din anexa II.
(3) Evidențele menționate la alineatele (1) și (2) sunt păstrate pentru o perioadă de cinci ani de la data transmiterii unui ordin către un loc de tranzacționare sau către o altă firmă de investiții în vederea executării.
Articolul 29
Intrarea în vigoare și aplicarea [Articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE]
CAPITOLUL V TEHNICA DE TRANZACȚIONARE ALGORITMICĂ DE MARE FRECVENȚĂ ȘI DISPOZIȚII FINALE
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 3 ianuarie 2018.