Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 909/2014 stabilește cerințe prudențiale aplicabile depozitarilor centrali de titluri de valoare (CSD) pentru a asigura stabilitatea acestora, precum și faptul că respectă în permanență cerințele de capital. Aceste cerințe de capital garantează că CSD-urile dispun permanent de capitalul adecvat pentru a-și acoperi riscurile la care sunt expuse și că sunt în măsură să asigure lichidarea sau restructurarea ordonată a activității, dacă este necesar.
(2) Având în vedere că dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 909/2014 privind riscurile de credit și de lichiditate cu care se confruntă CSD-urile și instituțiile de credit desemnate impun în mod explicit obligația ca regulile și procedurile interne ale acestora să le permită să monitorizeze, să evalueze și să gestioneze expunerile și necesarul de lichiditate nu numai în ceea ce privește participanții individuali, ci și în ceea ce privește participanții care aparțin aceluiași grup și care sunt contrapărți ale CSD-urilor, dispozițiile respective ar trebui să se aplice grupurilor de societăți formate dintr-o societate-mamă și filialele acesteia.
(3) În sensul prezentului regulament, s-a ținut seama de recomandările relevante din Principiile pentru infrastructurile pieței financiare emise de Comitetul pentru sisteme de plăți și de decontare și de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (principiile CPSS-IOSCO) (2). S-a ținut seama, de asemenea, de tratamentul aplicat capitalului instituțiilor de credit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3), având în vedere că CSD-urile sunt expuse, într-o anumită măsură, unor riscuri similare celor cu care se confruntă instituțiile de credit.
(4) Este necesar ca definiția capitalului din prezentul regulament să reflecte definiția capitalului prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (EMIR). Această definiție este cea mai adecvată în raport cu cerințele de reglementare, întrucât definiția capitalului din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a fost elaborată în mod specific pentru infrastructurile pieței. CSD-urile autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 trebuie să îndeplinească simultan cerințele de capital prevăzute în regulament și cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acestea trebuie să îndeplinească cerințele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 cu instrumente care respectă condițiile prevăzute de regulamentul respectiv. Pentru a se evita contradicțiile dintre cerințe și suprapunerea acestora și având în vedere că metodologiile utilizate pentru calcularea majorării de capital care se aplică CSD-urilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 sunt strâns legate de cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar trebui să li se permită CSD-urilor care oferă servicii auxiliare de tip bancar să îndeplinească cerințele de capital suplimentare din prezentul regulament cu aceleași instrumente cu care îndeplinesc cerințele stabilite fie în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie în Regulamentul (UE) nr. 909/2014.
(5) Pentru a se asigura faptul că un CSD este în măsură să organizeze, dacă este nevoie, restructurarea activităților sau lichidarea ordonată, CSD-ul respectiv ar trebui să dețină capital care, împreună cu rezultatul reportat și rezervele, să fie suficient, în permanență, pentru a susține cheltuielile operaționale în perioada în care CSD-ul își poate reorganiza operațiunile critice, inclusiv prin recapitalizare, înlocuirea conducerii, revizuirea strategiei de afaceri, revizuirea structurii costurilor sau a structurii tarifare și restructurarea serviciilor pe care le furnizează. Dat fiind că, în cursul lichidării sau al restructurării activității, CSD-ul trebuie să își continue operațiunile obișnuite și chiar dacă cheltuielile efective pentru lichidarea sau restructurarea operațiunilor pot fi mult mai ridicate decât cheltuielile operaționale brute anuale din cauza costurilor de restructurare sau de lichidare, utilizarea cheltuielilor operaționale brute anuale ca valoare de referință pentru calcularea cerințelor de capital ar trebui să fie o estimare adecvată a cheltuielilor suportate efectiv în perioada lichidării sau a restructurării operațiunilor CSD-ului.
(6) În mod similar cu dispozițiile de la articolul 36 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care impun instituțiilor obligația de a-și deduce pierderile exercițiului financiar în curs din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prezentul regulament ar trebui să recunoască rolul venitului net în acoperirea sau absorbția riscurilor care rezultă din modificări nefavorabile ale condițiilor comerciale. Prin urmare, aceste pierderi trebuie acoperite prin fonduri proprii numai în cazurile în care venitul net este insuficient pentru a acoperi pierderile care rezultă din materializarea riscului comercial. Ar trebui luate în considerare și valorile estimate pentru exercițiul în curs, astfel încât să se țină seama de circumstanțele noi atunci când nu sunt disponibile date pentru exercițiul precedent, cum ar fi în cazul CSD-urilor nou-înființate. În conformitate cu dispozițiile similare din Regulamentul delegat (UE) nr. 152/2013 al Comisiei (5), CSD-urile ar trebui să aibă obligația de a deține capital la o valoare minimă prudențială pentru acoperirea riscului comercial, astfel încât să garanteze un tratament prudențial minim.
(7) În conformitate cu principiile CPSS-IOSCO, costurile de amortizare și de depreciere a imobilizărilor corporale și necorporale pot fi deduse din cheltuielile operaționale brute pentru calcularea cerințelor de capital. Având în vedere că aceste costuri nu generează fluxuri reale de fonduri bănești care trebuie să fie susținute de capital, aceste deduceri ar trebui să se aplice cerințelor de capital pentru riscul comercial, precum și cerințelor de capital care acoperă lichidarea sau restructurarea.
(8) Dat fiind că perioada necesară pentru lichidare sau pentru restructurarea ordonată depinde strict de serviciile furnizate de fiecare CSD și de condițiile de piață în care acesta își desfășoară activitatea, în special de posibilitatea ca un alt CSD să poată prelua, parțial sau total, serviciile furnizate, numărul de luni necesar pentru lichidarea sau restructurarea activității ar trebui să fie estimat de CSD-ul în cauză. Cu toate acestea, perioada respectivă nu ar trebui să fie mai mică decât numărul de luni minim necesar pentru lichidare sau restructurare, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital.
(9) CSD-urile ar trebui să elaboreze scenarii pentru lichidarea sau restructurarea activității care să fie adaptate la modelul de afaceri. Cu toate acestea, pentru a se asigura aplicarea armonizată în Uniune a cerințelor privind restructurarea sau lichidarea și îndeplinirea unor cerințe adecvate din punct de vedere prudențial, libertatea în elaborarea acestor scenarii ar trebui limitată prin criterii bine definite.
(10) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 reprezintă punctul de referință relevant pentru stabilirea cerințelor de capital aplicabile CSD-urilor. Pentru a se asigura convergența cu regulamentul respectiv, metodologiile de calculare a riscului operațional stabilite în prezentul regulament ar trebui înțelese în accepțiunea că acoperă și riscul juridic în sensul prezentului regulament.
(11) În cazul în care apar dificultăți în ceea ce privește custodia titlurilor de valoare în numele unui participant, acestea s-ar materializa fie ca un cost pentru participant, fie ca un cost pentru CSD împotriva căruia s-ar formula pretenții de natură juridică. Prin urmare, regulile pentru calcularea capitalului reglementat pentru riscul operațional țin deja seama de riscul de custodie. Din aceleași motive, riscul de custodie aferent titlurilor de valoare deținute prin intermediul unei conexiuni cu un alt CSD nu ar trebui să facă obiectul unei cerințe suplimentare de capital reglementat, ci ar trebui să fie considerat ca făcând parte din capitalul reglementat pentru riscul operațional. În mod similar, riscul de custodie cu care se confruntă un CSD pentru activele proprii care sunt deținute de o bancă custode sau de alte CSD-uri nu ar trebui să fie luat în considerare de două ori și nu ar trebui impusă nicio cerință suplimentară de capital reglementat.
(12) Un CSD se poate confrunta, de asemenea, cu riscul de investiții în ceea ce privește activele pe care le deține sau investițiile pe care le realizează utilizând garanții, depozite ale participanților, credite acordate participanților sau în ceea ce privește alte expuneri în cadrul serviciilor auxiliare de tip bancar pe care are dreptul să le presteze. Riscul de investiții este riscul de pierderi cu care se confruntă un CSD atunci când investește resurse proprii sau resursele participanților, cum ar fi garanțiile. Dispozițiile prevăzute în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 152/2013 reprezintă criteriile de referință adecvate în scopul stabilirii cerințelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, a riscului de credit al contrapărții și a riscurilor de piață care pot decurge din investițiile realizate de CSD-uri.
(13) Având în vedere natura activităților pe care le desfășoară, un CSD își asumă riscuri comerciale generate de eventualele modificări ale condițiilor economice generale care i-ar putea periclita poziția financiară în urma scăderii veniturilor sau a creșterii cheltuielilor și care au drept rezultat o pierdere care ar trebui dedusă din capital. Dat fiind că nivelul riscului comercial depinde în mare măsură de situația individuală a fiecărui CSD și că poate fi determinat de diverși factori, cerințele de capital din prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe o estimare proprie efectuată de CSD-ul în cauză, iar metodologia utilizată de CSD pentru o astfel de estimare ar trebui să fie proporțională cu amploarea și complexitatea activităților. Un CSD ar trebui să elaboreze propria estimare a cerințelor de capital necesar pentru acoperirea riscului comercial pe baza unui set de scenarii de criză, astfel încât să acopere riscurile care nu sunt deja captate în metodologia utilizată pentru riscul operațional. Pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital pentru riscul comercial, atunci când se efectuează un calcul pe baza unor scenarii proprii, ar trebui introdus un nivel minim de capital sub forma unui prag prudențial. Nivelul minim de capital impus pentru riscul comercial ar trebui să fie aliniat la cerințe similare pentru alte infrastructuri ale pieței care sunt prevăzute în alte acte conexe ale Uniunii, cum ar fi Regulamentul delegat al Comisiei privind cerințele de capital pentru contrapărțile centrale („CPC”).
(14) Cerința de majorare a capitalului pentru riscurile legate de serviciile auxiliare de tip bancar ar trebui să acopere toate riscurile legate de acordarea de credite intraday participanților sau altor utilizatori ai CSD-urilor. În cazul în care expuneri aferente creditului overnight sau cu durată mai lungă rezultă din acordarea de credite intraday, riscurile corespunzătoare acestora ar trebui evaluate și abordate prin utilizarea metodologiilor prevăzute deja în capitolul 2 titlul II partea a treia, pentru abordarea standardizată, și în capitolul 3, pentru abordarea bazată pe rating intern (abordarea IRB), din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, întrucât regulamentul menționat stabilește normele prudențiale pentru evaluarea riscului de credit rezultat din expunerile de credit overnight sau cu durată mai lungă. Cu toate acestea, riscul de credit intraday necesită un tratament special, întrucât metodologia utilizată pentru evaluarea acestuia nu este prevăzută în mod explicit în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau în alte acte legislative aplicabile ale Uniunii. Prin urmare, metodologia care abordează în mod specific riscul de credit intraday ar trebui să aibă suficientă senzitivitate la risc pentru a ține seama de calitatea garanțiilor, de evaluarea calității creditului pentru participanți și de expunerile intraday observate efectiv. În același timp, metodologia ar trebui să ofere stimulentele corespunzătoare prestatorilor de servicii auxiliare de tip bancar, inclusiv stimulente care să îi determine să colecteze garanții de cea mai bună calitate și să selecteze contrapărți solvabile. Deși prestatorii de servicii auxiliare de tip bancar au obligația de a evalua în mod corespunzător și de a testa nivelul și valoarea garanțiilor și marjelor de ajustare, metodologia utilizată pentru stabilirea cerinței de majorare a capitalului pentru riscul de credit intraday ar trebui, totuși, să ia în considerare și să asigure suficient capital pentru cazul în care o scădere bruscă a valorii garanțiilor depășește estimările și are ca rezultat expuneri la riscul de credit rezidual care sunt parțial negarantate.
(15) Pentru calcularea cerinței de majorare a capitalului pentru riscurile care decurg din furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar, este necesar să se ia în considerare informații din trecut privind expunerile la riscul de credit intraday. Prin urmare, pentru a putea calcula cerința de majorare a capitalului, entitățile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar pentru utilizatorii de servicii de tip CSD în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 („prestatori de servicii bancare de tip CSD”) ar trebui să înregistreze date privind expunerile de credit intraday pentru cel puțin un an. În caz contrar, acestea nu sunt în măsură să identifice expunerile relevante pe baza cărora se efectuează calculele. În consecință, prestatorii de servicii bancare de tip CSD nu ar trebui să aibă obligația de a îndeplini cerința de fonduri proprii corespunzătoare majorării de capital decât după ce sunt în măsură să colecteze toate informațiile necesare pentru a calcula majorarea de capital.
(16) Articolul 54 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 impune elaborarea de norme pentru stabilirea cerinței de majorare a capitalului menționate la articolul 54 alineatul (3) litera (d) și la articolul 54 alineatul (4) litera (e) din același regulament. În plus, în conformitate cu articolul 54 din regulamentul menționat, cerința de majorare a capitalului trebuie să reflecte riscul de credit intraday care rezultă din activitățile desfășurate în temeiul secțiunii C din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014, în special acordarea de credite intraday pentru participanții la un sistem de decontare a titlurilor de valoare sau pentru alți utilizatori ai serviciilor de tip CSD. Prin urmare, expunerea la riscul de credit intraday ar trebui să includă, de asemenea, pierderea pe care ar suporta-o un prestator de servicii bancare de tip CSD în cazul în care un participant debitor ar intra în insolvență.
(17) Articolul 59 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 impune, în ceea ce privește riscul de credit al unui prestator de servicii bancare de tip CSD, obligația de a colecta „garanții foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim”. Articolul 59 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 impune, în ceea ce privește riscul de lichiditate al unui prestator de servicii bancare de tip CSD, obligația de a dispune de „resurse lichide calificate”. „Garanțiile foarte lichide” se numără printre aceste resurse lichide calificate. Deși este de înțeles că terminologia utilizată în fiecare dintre cele două cazuri este diferită, având în vedere că natura riscurilor implicate este diferită și că se face trimitere la concepte diferite din reglementările referitoare la riscurile de credit și de lichiditate, ambii termeni se referă la un nivel similar de calitate a prestatorilor sau a activelor. Prin urmare, ar fi oportun să se prevadă îndeplinirea acelorași condiții pentru ca o garanție sau o resursă de lichiditate sub formă de garanție să poată fi considerată ca aparținând categoriei de „garanții foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim” sau, respectiv, categoriei de „resurse lichide calificate”.
(18) În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, un prestator de servicii bancare de tip CSD trebuie să accepte garanții foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim pentru a-și gestiona riscul de credit corespunzător. Aceeași dispoziție permite utilizarea, în situații specifice, a altor tipuri de garanții decât garanțiile foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim, cu condiția aplicării unei marje de ajustare adecvate. Pentru a facilita aplicarea acestei dispoziții, ar trebui stabilită o ierarhie clară a calității garanțiilor pentru a se face distincția între garanțiile care ar trebui să fie acceptabile pentru acoperirea deplină a expunerilor la riscul de credit, garanțiile care sunt acceptabile ca resurse de lichiditate și garanțiile care, deși rămân acceptabile pentru minimizarea riscului de credit, necesită surse de lichiditate calificate. Nu ar trebui să se îngrădească libertatea furnizorilor de garanții de a înlocui o garanție cu alta în funcție de disponibilitatea resurselor sau de strategia de gestionare a activelor și obligațiilor. Prin urmare, practicile obișnuite referitoare la garanții, cum ar fi utilizarea conturilor de depozit ale participanților, un mecanism prin care garanțiile sunt depuse de participant în conturile aferente pentru a acoperi pe deplin expunerile la riscul de credit, ar trebui să poată fi utilizate pentru înlocuirea unei garanții cu o altă garanție atât timp cât calitatea și lichiditatea garanției sunt monitorizate și respectă cerințele prezentului regulament. Prin aceste mecanisme bazate pe conturi de depozit, garanțiile sunt depuse de către participant în conturile aferente pentru a acoperi pe deplin expunerile la riscul de credit. În plus, un prestator de servicii bancare de tip CSD ar trebui să accepte o garanție, ținând seama de ierarhia prevăzută, dar poate efectua lichidarea garanției acceptate, dacă este necesar, în cel mai eficient mod posibil în urma intrării în insolvență a unui participant. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă prudențială, un prestator de servicii bancare de tip CSD ar trebui să poată monitoriza disponibilitatea garanțiilor, calitatea și lichiditatea acestora în permanență pentru a-și acoperi pe deplin expunerile la riscul de credit. Prestatorul de servicii bancare de tip CSD ar trebui să încheie, de asemenea, acorduri cu participanții debitori, astfel încât să se asigure că toate cerințele referitoare la garanții prevăzute de prezentul regulament sunt îndeplinite în permanență.
(19) Pentru evaluarea riscului de credit intraday, prestatorii de servicii bancare de tip CSD ar trebui să fie în măsură să estimeze expunerile maxime pe zi. În acest scop, nu ar trebui să fie necesară o estimare a numărului exact de expuneri, ci numai să se identifice tendințele expunerilor intraday. Această abordare este susținută și de trimiterea la „estimarea expunerilor maxime” în standardele Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (7).
(20) Partea a treia titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește factorii de ponderare la risc care trebuie aplicați expunerilor de credit față de Banca Centrală Europeană și de alte entități exceptate. Atunci când riscul de credit este evaluat în scopuri de reglementare, factorii de ponderare la risc sunt recunoscuți pe scară largă ca fiind cea mai bună referință disponibilă. Prin urmare, aceeași metodologie poate fi aplicată expunerilor la riscul de credit intraday. Cu toate acestea, pentru a garanta corectitudinea acestei abordări din punct de vedere conceptual, sunt necesare unele corecții, în special atunci când se efectuează calculele pe baza cadrului privind riscul de credit prevăzut în capitolul 2 titlul II partea a treia, pentru abordarea standardizată, și în capitolul 3, pentru abordarea IRB, din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cazuri în care expunerile intraday ar trebui considerate drept expuneri la sfârșitul zilei, întrucât aceasta este ipoteza luată în considerare în regulamentul menționat.
(21) În conformitate cu articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, care include o trimitere explicită la articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, garanțiile bancare sau acreditivele, după caz, ar trebui să fie conforme cu principiile CPSS-IOSCO și să îndeplinească cerințe similare celor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Printre acestea se numără cerința ca garanțiile bancare și acreditivele să fie pe deplin garantate de către garanți. Cu toate acestea, pentru menținerea decontării eficiente a titlurilor de valoare în cadrul Uniunii, atunci când se utilizează garanții bancare sau acreditive în legătură cu expunerile de credit care pot apărea ca urmare a conexiunilor interoperabile între CSD-uri, ar trebui să se permită luarea în considerare a unor măsuri alternative adecvate de minimizare a riscurilor, atât timp cât acestea oferă un nivel de protecție echivalent sau mai ridicat decât dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Acest tratament special ar trebui să se aplice numai garanțiilor bancare sau acreditivelor care protejează o conexiune interoperabilă între CSD-uri și ar trebui să acopere exclusiv expunerea de credit dintre cele două CSD-uri conectate. Dat fiind că garanția bancară sau acreditivul protejează CSD-urile care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată împotriva pierderilor din credite, ar trebui abordate și necesarul de lichiditate al CSD-urilor care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, fie prin decontarea în timp util a obligațiilor garanților, fie prin deținerea de resurse lichide calificate.
(22) În conformitate cu articolul 59 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, prestatorii de servicii bancare de tip CSD trebuie să minimizeze riscul de lichiditate prin resurse lichide calificate în fiecare monedă. Prin urmare, resursele lichide necalificate nu pot fi utilizate pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul respectiv. Nimic nu împiedică, însă, utilizarea resurselor lichide necalificate, cum ar fi swapurile valutare, în gestionarea zilnică a lichidității, pe lângă resursele lichide calificate. Această practică este în concordanță și cu standardele internaționale, reflectate în principiile CPSS-IOSCO. Prin urmare, resursele lichide necalificate ar trebui să fie evaluate și monitorizate în acest scop.
(23) Riscul de lichiditate poate decurge, în principiu, din oricare dintre serviciile auxiliare de tip bancar furnizate de CSD. Cadrul de administrare a riscului de lichiditate ar trebui să identifice riscurile care decurg din diferitele servicii auxiliare de tip bancar, inclusiv din darea cu împrumut de titluri de valoare, și să facă distincție, în mod corespunzător, între modurile în care sunt gestionate aceste riscuri.
(24) Pentru a acoperi necesarul de lichiditate, inclusiv necesarul de lichiditate intraday al prestatorilor de servicii bancare de tip CSD, cadrul de administrare a riscului de lichiditate al CSD ar trebui să asigure efectuarea la scadență a obligațiile de plată și de decontare, inclusiv a obligațiilor intraday, în toate monedele de decontare ale sistemului de decontare a titlurilor de valoare administrat de CSD-ul respectiv.
(25) Având în vedere faptul că toate riscurile de lichiditate, cu excepția riscului de lichiditate intraday, sunt deja reglementate prin Directiva 2013/36/UE și Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prezentul regulament ar trebui să se concentreze asupra riscurilor intraday.
(26) Dat fiind că prestatorii de servicii bancare de tip CSD sunt infrastructuri ale pieței de importanță sistemică, este esențial să se asigure că prestatorii de servicii bancare de tip CSD gestionează prudent riscurile de credit și de lichiditate. Prin urmare, ar trebui ca prestatorilor de servicii bancare de tip CSD să li se permită să acorde numai linii de credit neangajate participanților debitori atunci când furnizează servicii auxiliare de tip bancar, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) nr. 909/2014.
(27) Pentru a se asigura faptul că procedurile de administrare a riscului aplicate de un prestator de servicii bancare de tip CSD sunt suficient de fundamentate, chiar și pentru condiții nefavorabile, simulările de criză pentru resursele financiare lichide ale respectivului prestator de servicii bancare de tip CSD ar trebui să fie riguroase și prospective. Din același motiv, simulările ar trebui să ia în considerare o serie de scenarii extreme, dar plauzibile și să fie realizate pentru fiecare monedă relevantă oferită de prestatorul de servicii bancare de tip CSD, ținând seama de posibilitatea ca unul dintre mecanismele de finanțare prestabilite să nu funcționeze. Scenariile ar trebui să includă, dar să nu se limiteze la situația în care doi dintre cei mai mari participanți ai prestatorului de servicii bancare de tip CSD în moneda respectivă intră în insolvență. Acest lucru este necesar pentru a stabili o regulă care să fie pe de o parte prudentă, deoarece ia în considerare faptul că, pe lângă cel mai mare participant, și alți participanți pot genera riscuri de lichiditate, și pe de altă parte, proporțională în raport cu obiectivul urmărit, deoarece nu ia în considerare alți participanți cu potențial mai redus de a genera risc de lichiditate.
(28) În conformitate cu articolul 59 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, prestatorii de servicii bancare de tip CSD trebuie să asigure resurse lichide suficiente în toate monedele relevante în cadrul unei game largi de posibile scenarii de criză. Prin urmare, regulile care stabilesc cadrele și instrumentele de administrare a riscului de lichiditate în scenarii de criză ar trebui să prevadă o metodologie pentru identificarea monedelor care sunt relevante pentru managementul riscului de lichiditate. Identificarea monedelor relevante ar trebui să se bazeze pe considerente legate de pragul de semnificație, pe expunerea de lichiditate netă cumulată identificată și pe date colectate pe o perioadă de timp îndelungată și bine definită. În plus, pentru a menține convergența cadrului de reglementare în Uniune, cele mai relevante monede din Uniune identificate în Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei (8) în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 ar trebui incluse în mod automat printre monedele relevante.
(29) Pentru a se putea colecta date suficiente pentru identificarea tuturor celorlalte monede decât cele mai relevante monede din Uniune, este necesar să treacă o perioadă minimă de timp de la data autorizării prestatorilor de servicii bancare de tip CSD. Prin urmare, ar trebui să se permită utilizarea metodelor alternative pentru identificarea tuturor celorlalte monede decât cele mai relevante monede din Uniune, în cursul primului an după autorizarea prestatorilor de servicii bancare de tip CSD, în temeiul noului cadru de reglementare instituit de Regulamentul (UE) nr. 909/2014 pentru prestatorii de servicii bancare de tip CSD, care prestează deja servicii auxiliare de tip bancar la data intrării în vigoare a standardelor tehnice menționate la articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Acest regim de tranziție nu ar trebui să afecteze cerința ca prestatorii de servicii bancare de tip CSD să asigure resurse lichide suficiente ca atare, ci numai identificarea monedelor care sunt obiectul simulărilor de criză pentru gestionarea lichidității.
(30) În conformitate cu articolul 59 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, prestatorii de servicii bancare de tip CSD trebuie să dispună de mecanisme de finanțare convenite în prealabil și extrem de fiabile care să asigure faptul că garanțiile furnizate de un client în stare de insolvență pot fi convertite în fonduri bănești, chiar și în condiții de piață extreme, dar plauzibile. Același regulament impune prestatorilor de servicii bancare de tip CSD obligația de a minimiza riscurile intraday prin garanții foarte lichide, cu risc de credit și de piață minim. Având în vedere că lichiditățile trebuie să fie disponibile imediat, prestatorii de servicii bancare de tip CSD ar trebui să fie în măsură să acopere necesarul de lichiditate în aceeași zi în care apare. Având în vedere că prestatorii de servicii bancare de tip CSD pot să își desfășoare activitatea în mai multe zone de fus orar, dispoziția privind convertirea garanțiilor în fonduri bănești în aceeași zi pe baza unor acorduri de finanțare prestabilite ar trebui aplicată ținând cont de programul de lucru al sistemelor de plată locale care corespund fiecărei monede pentru care se aplică dispoziția.
(31) Există legături strânse între dispozițiile prezentului regulament întrucât acestea se referă la cerințele prudențiale aplicabile CSD-urilor. În vederea asigurării convergenței acestor dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a asigura persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de reglementare impuse prin Regulamentul (UE) nr. 909/2014 să fie incluse într-un singur regulament.
(32) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(33) Autoritatea Bancară Europeană a acționat în strânsă cooperare cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) înainte de a prezenta proiectul de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament. Aceasta a organizat, de asemenea, consultări publice cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat opina Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9),