Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 stabilește, printre alte aspecte, cerințe prudențiale pentru contrapărțile centrale (CPC) pentru a se asigura că acestea sunt sigure și solide și respectă în orice moment cerințele de capital. Având în vedere că, în mare măsură, riscurile care decurg din activitățile de compensare sunt acoperite prin resurse financiare specifice, astfel de cerințe de capital ar trebui să garanteze faptul că o CPC este capitalizată adecvat în orice moment împotriva riscurilor de credit, a riscurilor de contraparte, a riscurilor de piață, a riscurilor operaționale și a riscurilor juridice și comerciale care nu sunt deja acoperite de respectivele resurse financiare specifice, precum și că CPC are capacitatea de a realiza o lichidare sau o restructurare ordonată a operațiunilor sale dacă acest lucru este necesar.
(2) Tratamentul privind cerințele de capital al instituțiilor de credit și al societăților de investiții ar trebui să fie luat în considerare în mod expres în ceea ce privește standardele tehnice, deoarece contrapărțile centrale sunt expuse, atunci când realizează activități neacoperite, unor riscuri similare celor cu care se confruntă instituțiile de credit și societățile de investiții. Ar trebui luate în considerare și părțile relevante din Principiile pentru infrastructurile pieței financiare emise de Comitetul pentru plăți și decontări și de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare („principiile CPSS-IOSCO”). Pentru a se asigura că au capacitatea de a organiza o lichidare sau restructurare ordonată a activităților lor, contrapărțile centrale ar trebui să dețină suficiente resurse financiare pentru a susține cheltuielile operaționale pe o perioadă de timp adecvată. Pe parcursul unei astfel de perioade, o CPC ar trebui să poată să instituie orice fel de măsuri pentru a-și reorganiza operațiunile critice, inclusiv de recapitalizare, de înlocuire a conducerii, de revizuire a strategiilor de afaceri, a structurii cheltuielilor sau a tarifelor și comisioanelor, de restructurare a serviciilor pe care le oferă, de lichidare a portofoliului de compensare, de fuzionare cu o altă CPC sau de transfer al activităților sale de compensare către o altă CPC. O CPC trebuie să își continue operațiunile și pe perioada lichidării sau a restructurării. În acest caz, este posibil ca anumite costuri, precum cele de comercializare, să scadă, în timp ce altele, cum ar fi cheltuielile judiciare, pot crește. Prin urmare, utilizarea cheltuielilor de exploatare brute anuale este considerată o estimare adecvată a cheltuielilor efectuate realmente pe perioada lichidării sau a restructurării operațiunilor unei contrapărți centrale. Pentru a lua în considerare diversitatea practicilor contabile de la o CPC la alta, cheltuielile operaționale ar trebui evaluate în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (3) sau în conformitate cu un număr limitat de alte norme aplicabile în domeniu, astfel cum prevede dreptul Uniunii.
(3) Deoarece capitalul trebuie să fie în orice moment suficient pentru a asigura o lichidare ordonată și o protecție adecvată împotriva riscurilor relevante, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, este necesar să se creeze un instrument de avertizare timpurie pentru a permite informarea autorităților competente cu suficient timp înainte asupra situațiilor în care capitalul contrapărții centrale se apropie de cerința de capital, prin introducerea unui prag de notificare stabilit la 110 % din cerința de capital.
(4) În pofida dificultăților pe care le prezintă cuantificarea expunerii la riscul operațional, Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (4) reprezintă punctul de referință relevant în scopul stabilirii cerinței de capital pentru contrapărțile centrale. În conformitate cu Directiva 2006/48/CE, definiția riscului operațional ar trebui să includă riscul juridic legat de respectarea standardelor tehnice privind cerințele de capital pentru contrapărțile centrale.
(5) Directiva 2006/48/CE și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (5) reprezintă un punct de referință adecvat în scopul stabilirii cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor de piață, de credit și de contraparte care nu sunt acoperite de resurse financiare specifice, deoarece sunt similare celor cu care se confruntă instituțiile de credit sau de societățile de investiții.
(6) Dacă cerințele de la articolele 52 și 53 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt îndeplinite, o CPC nu trebuie să dețină capital pentru expunerile comerciale și contribuțiile la fondul de default rezultate în temeiul unui acord de interoperabilitate. Cu toate acestea, dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite, legăturile existente între contrapărțile centrale le-ar putea expune la riscuri suplimentare în cazul în care garanțiile furnizate de acestea nu sunt pe deplin protejate și nici izolate în caz de faliment (bankruptcy remote) sau în cazul în care contribuțiile la fondul de default sunt expuse riscului în eventualitatea situației de default a unui membru compensator al contrapărții centrale destinatare. Prin urmare, în astfel de cazuri ar trebui să se aplice cerințe de capital contribuțiilor la fondul de default și expunerilor din tranzacții cu alte contrapărți centrale. Pentru a se evita efectele de contagiune, ar trebui ca, în general, tratamentul acordat contribuțiilor la fondul de default al altor contrapărți centrale să fie mai conservator decât tratamentul acordat expunerilor instituțiilor de credit față de contrapărțile centrale. Resursele proprii al unei contrapărți centrale utilizate pentru a contribui la fondul de default al unei alte contrapărți centrale nu ar trebui să fie luate în considerare în sensul articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, deoarece acestea nu sunt investite în conformitate cu politica sa de investiții. De asemenea, aceste resurse nu ar trebui să fie luate în calcul de două ori în scopul calculării expunerilor ponderate la risc care decurg din aceste contribuții.
(7) Intervalul de timp necesar pentru o lichidare ordonată este strict dependent de serviciile de compensare furnizate de o anumită CPC și de condițiile de piață în care funcționează, în special în cazul în care o altă CPC îi poate prelua serviciile. Prin urmare, numărul de luni necesare pentru lichidare ar trebui să se bazeze pe estimări proprii ale contrapărții centrale, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă. Trebuie introdus un număr minim de șase luni pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital.
(8) Riscul comercial se referă la riscul pe care și-l asumă o CPC în raport cu eficiența sa și cu eventualele modificări ale condițiilor economice generale care i-ar putea periclita poziția financiară, ca o consecință a scăderii veniturilor sau a creșterii cheltuielilor sale, având ca rezultat o pierdere care trebuie să fie dedusă din capitalul contrapărții centrale. Întrucât nivelul riscului comercial depinde în mare măsură de situația individuală a fiecărei contrapărți centrale și poate fi cauzat de diverși factori, cum ar fi procedurile ineficiente, condițiile de piață defavorabile, reacția ineficace la progresul tehnologic sau executarea deficitară a strategiilor de afaceri, cerința de capital ar trebui să se bazeze pe o estimare proprie a contrapărții centrale, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă. Pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital, trebuie să fie introdus un prag.
(9) Autoritatea bancară europeană (ABE) a acționat în strânsă cooperare cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și a consultat Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) înainte de a prezenta proiectele de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament. Aceasta a organizat, de asemenea, consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(10) Prezentul regulament se bazează pe proiecte de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei Europene de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană),