Recomandarea (UE) 2017/1584 a Comisiei din 13 septembrie 2017 privind răspunsul coordonat la incidentele și crizele de securitate cibernetică de mare amploare

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2017/1584 A COMISIEI din 13 septembrie 2017 privind răspunsul coordonat la incidentele și crizele de securitate cibernetică de mare amploare COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Adoptată la Bruxelles, 13 septembrie 2017. Pentru Comisie Mariya GABRIEL Membru al Comisiei (1) Concluziile Consiliului privind protecția infrastructurilor critice de informație „Realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică”, documentul 10299/11, Bruxelles, 27 mai 2011. (2) COM(2016) 410 final, 5 iulie 2016. (3) Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1). (4) Documentul 14540/16, 15 noiembrie 2016. (5) Informații suplimentare pot fi găsite în secțiunea 3.1 din apendicele privind gestionarea crizei, mecanismele de cooperare și actorii la nivelul UE. (6) Ibid. (7) Decizia 2014/496/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind aspecte ale desfășurării, funcționării și utilizării Sistemului Global de Navigație prin Satelit European care afectează securitatea Uniunii Europene și de abrogare a Acțiunii comune 2004/552/PESC (JO L 219, 25.7.2014, p. 53) (8) În curs de elaborare; se preconizează că vor fi adoptate până la sfârșitul anului 2017. (9) Orientările sunt planificate să fie finalizate până la sfârșitul anului 2017. (10) Concluziile Consiliului referitoare la un cadru privind un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile cibernetice răuvoitoare („Setul de instrumente pentru diplomația cibernetică”), doc. 9916/17. (11) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind protocolul operațional al UE pentru combaterea amenințărilor hibride, SWD(2016) 227 final din 5 iulie 2016. (12) ST 15283/16, 6 decembrie 2016. ANEXĂ Plan de acțiune privind răspunsul coordonat la incidentele și crizele de securitate cibernetică transfrontaliere de mare amploare INTRODUCERE Prezentul plan de acțiune se aplică incidentelor de securitate cibernetică care afectează statul membru vizat într-o măsură prea mare pentru a gestiona situația pe cont propriu sau care afectează două sau mai multe state membre ori instituții ale UE, consecințele tehnice sau politice fiind atât de ample și de importante încât trebuie să se asigure rapid coordonarea politicilor și răspunsul la nivelul politic al Uniunii. Aceste incidente de securitate cibernetică de mare amploare sunt considerate o „criză” de securitate cibernetică. În cazul unei crize la nivelul UE cu impact asupra securității cibernetice, Consiliul asigură coordonarea răspunsului la nivelul politic al Uniunii, prin intermediul mecanismului integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR). În cadrul Comisiei, coordonarea se va asigura în conformitate cu ARGUS, sistemul de alertă rapidă. În cazul în care criza are o importantă dimensiune externă sau de politică de securitate și apărare comună (PSAC), se activează mecanismul de răspuns în caz de criză al SEAE. Planul de acțiune descrie modul în care aceste mecanisme precise de gestionare a crizelor ar trebui să recurgă pe deplin la entitățile din domeniul securității cibernetice instituite la nivelul UE, precum și la mecanismele de cooperare dintre statele membre. Astfel, planul de acțiune ține seama de o serie de principii directoare (principiul proporționalității, al subsidiarității, al complementarității și al confidențialității informațiilor), prezintă principalele obiective ale cooperării (răspuns eficace, conștientizare comună a situației, mesaje de comunicare publice) la trei niveluri (strategic/politic, operațional și tehnic), mecanismele și actorii implicați, precum și activitățile în vederea îndeplinirii obiectivelor principale menționate anterior. Planul de acțiune nu acoperă întregul ciclul de gestionare a crizelor (prevenire/atenuare, pregătire, răspuns, redresare), ci se concentrează asupra răspunsului. Cu toate acestea, se abordează anumite activități, în special cele legate de conștientizarea comună a situației. Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că incidentele de securitate cibernetică pot fi la originea unei crize mai ample sau pot fi o componentă a acestei crize mai ample, cu consecințe și asupra altor sectoare. În contextul în care se estimează că majoritatea crizelor de securitate cibernetică vor avea consecințe asupra lumii fizice, un răspuns adecvat trebuie să includă activități de atenuare atât cu caracter cibernetic, cât și fără caracter cibernetic. Activitățile de răspuns în caz de criză de securitate cibernetică ar trebui să fie coordonate cu alte mecanisme de gestionare a crizelor de la nivelul UE, de la nivel național sau sectorial. În fine, planul de acțiune nu înlocuiește și nu ar trebui să aducă atingere mecanismelor, sistemelor sau instrumentelor sectoriale sau de politică existente, precum cele instituite în cazul Programului pentru Sistemul Global de Navigație prin Satelit European (GNSS) (1). Principii directoare În demersurile întreprinse în vederea realizării obiectivelor, pentru a identifica activitățile necesare și a atribui rolurile și responsabilitățile actorilor sau ale mecanismelor respective s-au aplicat următoarele principii directoare, care trebuie respectate, de asemenea, atunci când se pregătesc viitoarele orientări de punere în aplicare. Proporționalitatea: marea majoritate a incidentelor de securitate cibernetică care afectează statele membre nu pot fi considerate nici pe departe o „criză” națională, și cu atât mai puțin una europeană. Cooperarea între statele membre în ceea ce privește răspunsul la astfel de incidente este asigurată de rețeaua echipelor de intervenție în caz de incidente de securitate informatică (CSIRT) instituită prin Directiva privind securitatea rețelelor și a informațiilor (2). Echipele CSIRT naționale cooperează și fac schimb de informații zilnic și în mod voluntar, inclusiv, atunci când este necesar, pentru a răspunde la incidentele de securitate cibernetică care afectează unul sau mai multe state membre, respectând procedurile standard de operare (PSO) ale rețelei CSIRT. Prin urmare, planul de acțiune ar trebui să utilizeze pe deplin aceste PSO, iar orice alte sarcini specifice crizelor de securitate cibernetică ar trebui să se regăsească în planul de acțiune. Subsidiaritate: principiul subsidiarității este un principiu esențial. Statele membre răspund în principal de răspunsul la incidentele sau crizele de securitate cibernetică de mare amploare care le afectează. Cu toate acestea, Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și celelalte instituții, organe, oficii și agenții ale UE au un rol important. Acest rol este definit în mod clar în mecanismele IPCR și derivă, de asemenea, din dreptul Uniunii sau din simplul fapt că incidentele și crizele de securitate cibernetică pot avea un impact asupra tuturor sectoarelor de activitate economică ale pieței unice, asupra securității și a relațiilor internaționale ale Uniunii, precum și asupra instituțiilor UE. Complementaritate: planul de acțiune ține seama pe deplin de mecanismele de gestionare a crizelor existente la nivelul UE, în principal mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR), ARGUS și mecanismul de răspuns în caz de criză al SEAE, integrează în PSO noile structuri și mecanisme prevăzute de Directiva privind securitatea rețelelor și a informațiilor, în principal rețeaua CSIRT, precum și agențiile și organismele relevante, în principal Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), Centrul european de combatere a criminalității informatice din cadrul Europol (Europol/EC3), Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN), Direcția de informații a Statului-Major al UE (EUMS INT) și Celula de supraveghere (SITROOM) din cadrul INTCEN care lucrează împreună ca SIAC (Capacitatea unică de analiză a informațiilor); celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride (din cadrul INTCEN) și Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organele și agențiile UE (CERT-UE). Astfel, planul de acțiune ar trebui să asigure, de asemenea, că interacțiunea și cooperarea între acestea asigură un grad maxim de complementaritate, concomitent cu un grad minim de suprapuneri. Confidențialitatea informațiilor: toate schimburile de informații în contextul planului de acțiune trebuie să respecte normele în materie de securitate aplicabile (3), cele privind protecția datelor cu caracter personal și protocolul de schimb de informații Traffic Light Protocol (4). În ceea ce privește schimbul de informații clasificate, indiferent de sistemul de clasificare aplicat, trebuie folosite instrumentele acreditate disponibile (5). În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, se vor respecta normele UE aplicabile, în special Regulamentul general privind protecția datelor (6), Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice (7), precum și regulamentul (8) „privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date”. Obiective principale Cooperarea în cadrul planului de acțiune are loc la cele trei niveluri menționate mai sus, și anume la nivel politic, operațional și tehnic. La fiecare nivel, cooperarea poate implica schimb de informații și acțiuni comune, cu obiectivul de a atinge următoarele obiective principale. COOPERAREA LA NIVEL TEHNIC, OPERAȚIONAL ȘI STRATEGIC/POLITIC ÎNTRE STATELE MEMBRE ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE ȘI ACTORII UE Răspunsul eficace la incidentele sau crizele de securitate cibernetică de mare amploare la nivelul UE depinde de eficacitatea cooperării tehnice, operaționale și strategice/politice. La fiecare nivel, actorii implicați ar trebui să efectueze activități specifice în ceea ce privește atingerea celor trei obiective principale: Pe durata incidentului sau a crizei, nivelurile inferioare ale structurii de cooperare vor alerta, informa și sprijini nivelurile superioare, iar nivelurile superioare vor oferi orientări (10) și decizii nivelurilor inferioare, după caz. Cooperarea la nivelul tehnic Sfera activităților: Actori potențiali La nivel tehnic, mecanismul central de cooperare în cadrul planului de acțiune este rețeaua CSIRT, prezidată de președinție, ENISA asigurând secretariatul. Conștientizarea comună a situației Răspuns Comunicații publice Cooperarea la nivelul operațional Sfera activităților Actori potențiali Conștientizarea situației Răspuns (la cererea formulată de la nivel politic) Comunicații publice Cooperarea la nivel strategic/politic Actori potențiali Sfera activităților: gestionarea strategică și politică a aspectelor crizei cu caracter cibernetic, precum și a celor fără caracter cibernetic, inclusiv măsuri în temeiul Cadrului privind un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile informatice răuvoitoare. Conștientizarea comună a situației Răspuns Comunicații publice Luarea unei decizii cu privire la o strategie comună de comunicare cu publicul. RĂSPUNSUL COORDONAT CU STATELE MEMBRE LA NIVELUL UE ÎN CADRUL MECANISMELOR IPCR Având în vedere principiul complementarității la nivelul UE, această secțiune prezintă și pune accentul pe obiectivul principal și pe responsabilitățile și activitățile autorităților din statele membre, ale rețelei CSIRT, ENISA, CERT-UE, Europol/EC3, INTCEN, ale celulei de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride și ale Grupului de lucru orizontal pentru chestiuni cibernetice al Consiliului în contextul procesului IPCR. Se pleacă de la premisa că actorii acționează în conformitate cu procedurile stabilite la nivelul UE sau la nivel național. Trebuie precizat faptul că, după cum reiese din figura 1, indiferent dacă se activează mecanismele UE de gestionare a crizelor, activitățile la nivel național, precum și cooperarea în cadrul rețelei CSIRT (dacă este necesar) se derulează pe durata incidentului/crizei conform principiilor subsidiarității și proporționalității. Figura 1 Răspunsul la nivelul UE la incidentele/crizele de securitate cibernetică Toate activitățile descrise mai jos se vor desfășura în conformitate cu procedurile/normele standard de operare ale mecanismelor implicate și cu respectarea acestor proceduri/norme și în conformitate cu mandatele și competențele definite ale diferiților actori și ale diferitelor instituții. Pentru a asigura cooperarea optimă și răspunsul eficace la incidentele și crizele de securitate cibernetică de mare amploare, ar putea fi necesară completarea sau modificarea acestor proceduri/norme. S-ar putea, ca în cazul unui incident anume, să nu fie necesară intervenția tuturor actorilor prezentați mai jos. Cu toate acestea, planul de acțiune și procedurile standard de operare relevante ale mecanismelor de cooperare ar trebui să prevadă implicarea potențială a acestora. Având în vedere gradul diferit al impactului pe care un incident sau o criză de securitate cibernetică îl poate avea asupra societății, gradul ridicat de flexibilitate în ceea ce privește implicarea actorilor sectoriali de la toate nivelurile și răspunsurile adecvate vor depinde atât de activitățile de atenuare cu caracter cibernetic, cât și de activitățile de atenuare fără caracter cibernetic. Gestionarea crizelor de securitate cibernetică – Integrarea aspectelor legate de securitatea cibernetică în procesul IPCR Mecanismul IPCR, descris în PSO (23) ale IPCR, respectă ordinea etapelor descrise în continuare (efectuarea unora dintre aceste etape va depinde de situație). Pentru fiecare etapă se precizează activitățile și actorii implicați în securitatea cibernetică. Din considerente ce țin de facilitarea lecturii, pentru fiecare etapă se prezintă textul PSO ale IPCR, urmat de activitățile specifice planului de acțiune. Această abordare în etape permite, de asemenea, identificarea clară a lacunelor existente în ceea ce privește capacitățile și procedurile necesare care împiedică răspunsul eficace la crizele de securitate cibernetică. Figura 2 [de mai jos (24)] este o reprezentare grafică a procesului IPCR, noile elemente care se introduc fiind evidențiate în albastru. Figura 2 Elemente specifice securității cibernetice în cadrul IPCR Notă: dat fiind caracterul amenințărilor hibride în domeniul cibernetic ce nu vor atinge nivelul unei crize care va fi recunoscută, UE trebuie să ia măsuri de prevenire și de pregătire. Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride are sarcina de a analiza rapid incidentele relevante și de a informa structurile de coordonare corespunzătoare. Rapoartele periodice ale celulei de fuziune împotriva amenințărilor hibride poate contribui la informarea procesului de formulare a politicilor sectoriale, cu scopul de a consolida pregătirea. După ce a fost detectat un incident (1) Decizia 2014/496/PESC. (2) Directiva (UE) 2016/1148. (3) Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41) și Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53); Decizia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 aprilie 2013 privind normele de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă (JO C 190, 29.6.2013, p. 1); Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1). (4) https://www.first.org/tlp/ (5) În iunie 2016, aceste canale de transmitere a informațiilor erau: CIMS (Sistemul de gestionare al informațiilor clasificate), ACID (algoritmul de criptare), RUE (sistemul securizat pentru crearea, comunicarea și arhivarea documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED) și SOLAN. Alte modalități, de exemplu, pentru transmiterea informațiilor clasificate sunt PGP sau S/MIME. (6) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (7) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37). (8) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1) – în revizuire. (9) Trebuie precizat că prin comunicare publică se poate înțelege atât comunicarea cu publicul larg cu privire la incident, cât și comunicarea de informații cu caracter mai degrabă tehnic sau operațional cu sectoare critice și/sau cu cei afectați. Pentru aceasta ar putea fi necesar să se utilizeze canale de difuzare confidențiale și instrumente/platforme tehnice specifice. În orice caz, comunicarea cu operatorii și cu publicul larg în orice stat membru este prerogativa fiecărui stat membru și ține de responsabilitatea fiecărui stat membru. Așadar, în conformitate cu principiul subsidiarității prezentat mai sus, statele membre și CSIRT naționale au responsabilitatea finală pentru informațiile pe care le difuzează pe teritoriul lor și persoanelor pe care le reprezintă. (10) „Permisiunea de a acționa” – în caz de criză de securitate cibernetică, timpul de reacție scurt este esențial pentru stabilirea acțiunilor de atenuare adecvate. Pentru a asigura acest timp de reacție scurt, un stat membru poate acorda unui alt stat membru „permisiunea de a acționa” voluntară, astfel încât statul membru are permisiunea de a acționa imediat, fără a mai fi necesar să consulte nivelurile superioare sau instituțiile UE și să treacă prin toate canalele oficiale, prevăzute în mod normal, dacă acest lucru nu este impus într-un anumit incident (de exemplu, CSIRT nu ar trebui să consulte nivelurile superioare pentru a transmite informații importante CSIRT din alt stat membru). (11) „Administrarea incidentului” înseamnă toate procedurile utilizate pentru detectarea, analiza și limitarea unui incident și răspunsul la acesta; (12) În funcție de natura și de impactul incidentului asupra diferitelor sectoare de activitate (finanțe, transport, energie, asistență medicală etc.), agențiile sau organele relevante ale UE vor fi implicate. (13) Raportul asupra situației incidentelor de securitate cibernetică din UE este o agregare de rapoarte naționale furnizate de CSIRT naționale. Formatul raportului ar trebui să fie descris în procedurile standard de operare ale rețelei CSIRT. (14) În conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în cadrul juridic al EC3. (15) Indicatorul de compromitere – în criminalistica informatică este un element observat pe o rețea sau într-un sistem de operare care indică cu un grad ridicat de încredere o intruziune informatică. Printre indicatorii de compromitere obișnuiți se numără semnăturile de viruși, adresele IP, codurile hash MD5 ale fișierelor malware, URL-urile sau numele de domeniu ale serverelor de comandă și control ale botnetului. (16) Propunere de regulament privind ENISA, Agenția europeană de securitate cibernetică, abrogarea Regulamentului (UE) nr. 526/2013 și certificarea de securitate cibernetică pentru tehnologia informației și comunicațiilor („Actul privind securitatea cibernetică”), 13 septembrie 2017. (17) Informare de natură tehnică în ceea ce privește cauzele incidentului și eventuale măsuri de atenuare. (18) Informații cu privire la vulnerabilitatea tehnică care este exploatată pentru a crea efecte negative asupra sistemelor informatice. (19) Comitetul Reprezentanților Permanenți sau Coreper (articolul 240 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE) răspunde de pregătirea activității Consiliului Uniunii Europene. (20) Comitetul politic și de securitate este un comitet al Consiliului Uniunii Europene care se ocupă de politica externă și de securitate comună (PESC) menționată la articolul 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană. (21) În conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în cadrul juridic al EC3. (22) Fondul de intervenție de urgență în materie de securitate cibernetică este o acțiune propusă în temeiul Comunicării comune: „Reziliență, descurajare și apărare: asigurarea unei securități cibernetice solide pentru UE”, JOIN(2017) 450/1. (23) Din documentul 12607/15 „Procedurile standard de operare ale IPCR”, convenite de Grupul „Prietenii Președinției”, de care Coreper a luat act în octombrie 2015. (24) În apendice este inclusă o versiune mai mare a figurii. (25) Raportul asupra situației incidentelor de securitate cibernetică din UE este o agregare de rapoarte naționale furnizate de CSIRT naționale. Formatul raportului ar trebui să fie descris în procedurile standard de operare ale rețelei CSIRT. (26) procedurile standard de operare ale ISAA APENDICE 1. GESTIONAREA CRIZEI, MECANISMELE DE COOPERARE ȘI ACTORII LA NIVELUL UE Mecanisme de gestionare a crizei Mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR): Mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR), aprobat de Consiliu la 25 iunie 2013 (1), este conceput pentru a facilita o coordonare și un răspuns în timp util la nivelul politic al UE în eventualitatea unei crize majore. IPCR sprijină, de asemenea, coordonarea la nivel politic a răspunsului la invocarea clauzei de solidaritate (articolul 222 din TFUE), astfel cum este definită în Decizia 2014/415/UE a Consiliului privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate, adoptată la 24 iunie 2014. Procedurile standard de operare (PSO) ale IPCR (2) prevăd procesul de activare și acțiunile ulterioare care urmează să fie întreprinse. ARGUS: Sistemul de coordonare a crizelor instituit de Comisia Europeană în 2005 pentru a oferi un proces specific de coordonare în cazul unei crize multisectoriale majore. Este sprijinit de un sistem general de alertă rapidă (instrument informatic) cu același nume. ARGUS prevede două etape, etapa II (în caz de criză multisectorială majoră) declanșând reuniuni ale Comitetului de coordonare a crizelor (JRC) sub autoritatea președintelui Comisiei sau a unui comisar căruia i-a fost atribuită responsabilitatea. JRC reunește reprezentanți ai direcțiilor generale relevante ale Comisiei, ai cabinetelor și ai altor servicii ale UE pentru a conduce și coordona răspunsul Comisiei la criză. Prezidat de secretarul general adjunct, JRC evaluează situația, analizează opțiunile, ia decizii concrete în ceea ce privește instrumentele UE care intră în responsabilitatea Comisiei și se asigură că deciziile sunt puse în aplicare (3) (4). Mecanismul de răspuns în caz de criză al SEAE: Mecanismul de răspuns în caz de criză al SEAE este un sistem structurat care permite SEAE să răspundă la crize și situații de urgență cu un caracter extern sau cu o importantă dimensiune externă – inclusiv la amenințări hibride – care au un impact potențial sau efectiv asupra intereselor UE sau ale oricărui stat membru. Asigurând participarea serviciilor relevante ale Comisiei, precum și a funcționarilor Secretariatului Consiliului, la reuniunile sale, mecanismul de răspuns în caz de criză facilitează sinergia între eforturile diplomatice, de securitate și de apărare și instrumentele financiare, comerciale și de cooperare gestionate de Comisie. Celula de criză poate fi activată pe durata crizei. Mecanismele de cooperare Rețeaua CSIRT: Rețeaua echipelor de intervenție în caz de incidente de securitate informatică reunește toate echipele CSIRT naționale și guvernamentale, precum și CERT-UE. Obiectivul rețelei este de a permite și a consolida partajarea de informații între echipele CSIRT privind amenințările și incidentele de securitate cibernetică, precum și de a coopera pentru a răspunde la incidentele și crizele de securitate cibernetică. Grupul de lucru orizontal pentru chestiuni cibernetice al Consiliului: Grupul de lucru a fost instituit în vederea asigurării coordonării strategice și orizontale a aspectelor legate de politica cibernetică în cadrul Consiliului și poate participa la activități atât legislative, cât și nelegislative. Actori ENISA: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor a fost instituită în 2004. Agenția colaborează îndeaproape cu statele membre și cu sectorul privat pentru a oferi consultanță și soluții privind aspecte cum ar fi exercițiile paneuropene privind securitatea cibernetică, dezvoltarea strategiilor naționale de securitate cibernetică, cooperarea și consolidarea capacităților echipelor CSIRT. ENISA colaborează în mod direct cu echipele CSIRT în întreaga UE și asigură Secretariatul rețelei CSIRT. ERCC: Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență în cadrul Comisiei (sub tutela Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene – DG ECHO) susține și coordonează o gamă largă de activități de prevenire, pregătire și răspuns, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Inaugurat în 2013, el are rolul de platformă a răspunsului Comisiei la situațiile de criză (asigurând legătura cu alte celule de criză ale UE), inclusiv rolul de punct de contact central al IPCR 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Europol/EC3: Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), instituit în 2013 în cadrul Europol, sprijină răspunsul de asigurare a respectării legii la criminalitatea informatică în UE. EC3 oferă sprijin operațional și analitic pentru investigațiile statelor membre și are rolul de platformă centrală pentru informații și date operative privind criminalitatea, sprijinind operațiunile și investigațiile realizate de statele membre prin analize, coordonare și expertiză la nivel operațional, precum și oferind capacități de sprijin criminalistic la nivel tehnic și digital foarte specializate. CERT-UE: Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organele și agențiile UE are mandatul de a îmbunătăți protecția instituțiilor, a organelor și a agențiilor UE împotriva amenințărilor cibernetice. Este membru al rețelei CSIRT. CERT-UE are acorduri tehnice privind partajarea de informații cu privire la amenințările cibernetice cu CIRC (capacitatea de răspuns la incidente cibernetice) a NATO, cu unele țări terțe și cu actori comerciali majori în domeniul securității cibernetice. Comunitatea de Informații a UE cuprinde Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN) și direcția „informații” a Statului-Major al UE (EUMS INT) în cadrul acordului privind Capacitatea unică de analiză a informațiilor (SIAC). Misiunea SIAC este de a oferi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) analize ale informațiilor, mecanisme de alertă timpurie și conștientizare a situației. SIAC își oferă serviciile diverselor organe de decizie ale UE în domeniul politicii externe și de securitate comună (PESC), al politicii de securitate și apărare comună (PSAC) și al combaterii terorismului (CT), precum și statelor membre. INTCEN UE și EUMS INT nu sunt agenții operaționale și nu dispun de capacitate de colectare. Nivelul operațional de informații este de competența statelor membre. SIAC se ocupă doar de analiza strategică. Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride: Comunicarea comună privind contracararea amenințărilor hibride din aprilie 2016 desemnează Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride (HFC UE) ca punct focal pentru toate analizele privind sursele de amenințări hibride în UE: mandatul său a fost aprobat în decembrie 2016 de către Comisie printr-o consultare interservicii. Instituită în cadrul INTCEN, Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride face parte din SIAC și, prin urmare, colaborează cu EUMS INT, printre membrii săi permanenți numărându-se un militar. Termenul „hibrid” se referă la utilizarea în mod deliberat de către un stat sau un actor nestatal a unei combinații de multiple instrumente și pârghii vizibile sau sub acoperire, militare sau civile, cum ar fi atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare, spionajul, presiunile economice, utilizarea forțelor de substituție sau alte activități subversive. HFC UE colaborează cu o rețea extinsă de puncte de contact (PC), atât în cadrul Comisiei, cât și în cadrul statelor membre pentru a oferi răspunsul integrat necesar/abordarea la nivelul întregii administrații necesară pentru combaterea diverselor provocări. Celula de supraveghere a UE: Celula de supraveghere a UE face parte din Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) și oferă SEAE capacitatea operațională de a asigura un răspuns imediat și eficace la situațiile de criză. Acesta este un organism permanent civil și militar gata de intervenție care oferă monitorizare și conștientizare a situației la nivel mondial, având capacitatea de a fi operațional 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Instrumente relevante Cadrul privind un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile informatice răuvoitoare: cadrul, convenit în iunie 2017, face parte din abordarea UE în ceea ce privește diplomația cibernetică, care contribuie la prevenirea conflictelor, la atenuarea amenințărilor la adresa securității cibernetice și la o mai mare stabilitate în relațiile internaționale. Cadrul utilizează pe deplin măsurile în temeiul politicii externe și de securitate comună, inclusiv, dacă este necesar, măsurile restrictive. Utilizarea măsurilor în contextul cadrului ar trebui să încurajeze cooperarea, să faciliteze atenuarea amenințărilor imediate și pe termen lung și să influențeze comportamentul autorului responsabil și al agresorilor potențiali pe termen lung. 2. COORDONAREA GESTIONĂRII CRIZELOR DE SECURITATE CIBERNETICĂ ÎN CADRUL MECANISMULUI IPCR – COORDONARE LA NIVEL ORIZONTAL ȘI ACTIVAREA NIVELULUI POLITIC Mecanismul IPCR poate fi (și a fost) utilizat pentru a aborda aspecte tehnice și operaționale, dar întotdeauna dintr-un punct de vedere politic/strategic. În ceea ce privește activarea, IPCR poate fi utilizat în funcție de nivelul crizei, trecând de la modul „monitorizare” la modul „partajare de informații”, care este primul nivel de activare a IPCR, până la „activarea deplină a IPCR”. Activarea deplină este o decizie a președinției prin rotație a Consiliului UE. Comisia, SEAE și SGC pot activa IPCR în modul „partajare de informații”. Monitorizarea și partajarea de informații atrag după sine niveluri diferite de schimb de informații, partajarea de informații activând cererea de elaborare a rapoartelor ISAA. Prin activarea deplină se adaugă la setul de instrumente reuniunile mesei rotunde ale IPCR, aducând la masa reuniunilor Președinția (de regulă președintele Coreper II sau un expert în domeniu la nivel de consilier al Reprezentanței Permanente, însă, în mod excepțional, au fost organizate mese rotunde la nivel ministerial). Actori Sfera activităților: generarea unui tablou integrat comun al situației și sensibilizarea cu privire la blocaje sau deficiențe la fiecare dintre cele trei niveluri pentru a le aborda la nivel politic, generarea de decizii la masa reuniunilor dacă acestea țin de domeniul de competență al participanților sau generarea de propuneri de acțiune care să fie transmise Coreper II și ulterior Consiliului. Conștientizarea comună a situației Cooperare și răspuns Activarea/sincronizarea mecanismelor/instrumentelor adiționale de gestionare a crizelor în funcție de natura și impactul incidentului. Acestea pot include, de exemplu, mecanismul de protecție civilă, Cadrul privind un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile informatice răuvoitoare sau „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride”. Comunicarea în situații de criză Rețeaua IPCR a comunicatorilor care intervin în situații de criză poate fi activată de către Președinție, după consultarea cu serviciile relevante din cadrul Comisiei, SGC și SEAE, pentru a sprijini crearea unor mesaje comune sau pentru a elabora cele mai eficiente instrumente de comunicare. 3. GESTIONAREA CRIZELOR DE SECURITATE CIBERNETICĂ ÎN ARGUS – PARTAJAREA DE INFORMAȚII ÎN CADRUL COMISIEI EUROPENE Fiind confruntată cu crize neprevăzute pentru care a fost necesară o acțiune la nivel european, de exemplu, atacurile teroriste de la Madrid (martie 2004), tsunamiul din Asia de Sud-Est (decembrie 2004) și atacurile teroriste de la Londra (iulie 2005), Comisia a instituit în 2005 sistemul de coordonare ARGUS, sprijinit de un sistem general de alertă rapidă cu același nume (5) (6). Obiectivul său este de a asigura un proces specific de coordonare în caz de criză în situația unei crize multisectoriale majore, de a permite schimbul de informații cu privire la criză în timp real și de a asigura un proces decizional rapid. ARGUS definește două etape, în funcție de gravitatea evenimentului: 4. MECANISMUL DE RĂSPUNS ÎN CAZ DE CRIZĂ AL SEAE Mecanismul de răspuns în caz de criză al SEAE (MRC) este activat în cazul unei situații grave sau al unei urgențe care se referă la dimensiunea externă a UE sau care implică în orice mod această dimensiune. MRC este activat de către Secretarul General adjunct pentru răspunsul în caz de criză, după consultarea cu ÎR/VP sau cu Secretarul General. De asemenea, ÎR/VP sau SG sau un alt secretar general adjunct sau director executiv pot solicita Secretarului General adjunct pentru răspunsul în caz de criză să inițieze mecanismul de răspuns în caz de criză. MRC contribuie la coerența la nivelul UE a răspunsului în caz de criză în cadrul strategiei în materie de securitate. În special, MRC facilitează sinergia între eforturile diplomatice, de securitate și de apărare și instrumentele financiare, comerciale și de cooperare gestionate de Comisie. MRC este legat de sistemul general de răspuns în caz de urgență al Comisiei (ARGUS) și de mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR) al UE pentru a exploata sinergiile în cazul unei activări simultane. Celula de supraveghere din cadrul SEAE acționează ca platformă de comunicare între SEAE și sistemele de răspuns în caz de urgență din cadrul Consiliului și al Comisiei. În mod normal, prima acțiune legată de punerea în aplicare a MRC este convocarea unei reuniuni de criză între cadrele de conducere de nivel superior ale SEAE, ale Comisiei și ale Consiliului direct afectate de criza în cauză. Reuniunea de criză evaluează efectele pe termen scurt ale crizei și poate conveni asupra adoptării unor acțiuni imediate sau asupra activării celulei de criză sau asupra convocării unei platforme de criză. Aceste acțiuni pot fi puse în aplicare în orice succesiune temporală. Celula de criză este un centru operațional la scară redusă, în care reprezentanții serviciilor SEAE, Comisiei și Consiliului implicați în răspunsul la criză se reunesc pentru a monitoriza în permanență situația pentru a oferi sprijin factorilor de decizie din sediul central al SEAE. Atunci când este activată, celula de criză este operațională 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Platforma de criză reunește servicii relevante ale SEAE, Comisiei și Consiliului pentru a evalua efectele pe termen mediu și lung ale crizelor și pentru a conveni asupra măsurilor care trebuie luate. Este prezidată de către ÎR/VP sau de către Secretarul General sau de către Secretarul General adjunct pentru răspunsul în caz de criză. Platforma de criză evaluează eficacitatea acțiunii UE în țara sau în regiunea aflată în situație de criză, decide cu privire la modificarea măsurilor suplimentare și discută propuneri pentru acțiunea Consiliului. Platforma de criză este o reuniune ad-hoc; prin urmare, nu este activată în mod permanent. Grupul operativ este alcătuit din reprezentanți ai serviciilor implicate în răspuns și poate fi activat pentru a monitoriza și a facilita punerea în aplicare a răspunsului UE. El evaluează impactul acțiunii UE, pregătește documentele de politică și documentele privind opțiunile, contribuie la pregătirea cadrului politic de abordare a crizelor, contribuie la strategia de comunicare și adoptă orice alte mecanisme care pot facilita punerea în aplicare a răspunsului UE. 5. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ Mai jos este prezentată o listă a documentelor de referință care au fost luate în considerare pentru pregătirea planului de acțiune: 6. ELEMENTELE SPECIFICE PRIVIND SECURITATEA CIBERNETICĂ ÎN PROCESUL IPCR (1) 10708/13 privind „Finalizarea procesului de revizuire a CCA: mecanismele referitoare la un răspuns integrat al UE la criza politică”, aprobat de Consiliu la 24 iunie 2013. (2) 12607/15 „Procedurile standard de operare ale IPCR”, convenite de Grupul „Prietenii Președinției”, de care Coreper a luat act în octombrie 2015. (3) Dispozițiile Comisiei de stabilire a sistemului general de alertă rapidă „ARGUS”, COM(2005) 662 final, 23 decembrie 2005. (4) Decizia 2006/25/CE, Euratom a Comisiei din 23 decembrie 2005 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 19, 24.1.2006, p. 20), de instituire a sistemului general de alertă rapidă „ARGUS”. (5) Comisia Comunităților Europene din 23 decembrie 2005, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Dispozițiile Comisiei privind sistemul general de alertă rapidă „ARGUS”, COM(2005) 662 final. (6) Decizia 2006/25/CE, Euratom.