Recitale
(1) Decizia 2010/477/UE (2) a Comisiei a stabilit criterii pentru a fi utilizate de către statele membre în vederea stabilirii stării ecologice bune a apelor lor marine și pentru a le îndruma pe acestea în evaluările lor cu privire la starea respectivă în primul ciclu de punere în aplicare a Directivei 2008/56/CE.
(2) Decizia 2010/477/UE a confirmat faptul că se impune realizarea de progrese științifice și tehnice suplimentare pentru a susține elaborarea sau revizuirea unor astfel de criterii pentru anumiți descriptori calitativi, precum și dezvoltarea în continuare a normelor metodologice, în strânsă coordonare cu instituirea de programe de monitorizare. În plus, decizia respectivă a stabilit faptul că ar fi potrivit ca revizuirea să se realizeze cât mai curând posibil după finalizarea evaluării prevăzute la articolul 12 din Directiva 2008/56/CE, în timp util pentru a sprijini actualizarea reușită a strategiilor marine al căror termen limită este 2018, în temeiul articolului 17 din Directiva 2008/56/CE.
(3) În 2012, pe baza evaluării inițiale a apelor lor marine, efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, statele membre au raportat cu privire la starea ecologică a apelor lor marine și au informat Comisia cu privire la faptul că au determinat că starea ecologică este bună și cu privire la obiectivele lor de mediu în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/56/CE. Evaluarea de către Comisie (3) a rapoartelor statelor membre respective, efectuată în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2008/56/CE, a evidențiat faptul că se impune, de urgență, depunerea mai multor eforturi pentru ca statele membre să ajungă la o stare ecologică bună până în 2020. Rezultatele au arătat faptul că se impune îmbunătățirea semnificativă a calității și consecvenței în determinarea stării ecologice bune de către statele membre. În plus, în evaluare s-a recunoscut faptul că, în punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE, cooperarea regională trebuie să joace un rol central. De asemenea, s-a subliniat faptul că este necesar ca statele membre să se bazeze mai sistematic pe standardele care derivă din legislația Uniunii sau, în cazul în care acestea nu există, pe standardele stabilite prin convențiile privind mările regionale sau prin alte acorduri internaționale.
(4) Pentru a asigura faptul că cel de-al doilea ciclu de punere în aplicare a strategiilor marine din statele membre contribuie în continuare la realizarea obiectivelor Directivei 2008/56/CE și conduce la obținerea unor determinări mai consecvente ale stării ecologice bune, în raportul său privind prima fază de punere în aplicare, Comisia a recomandat serviciilor Comisiei și statelor membre să colaboreze la nivelul Uniunii pentru a revizui, consolida și îmbunătăți Decizia 2010/477/UE, cu scopul de a obține un set de criterii și norme metodologice mai clare, mai simple, mai concise, mai coerente și comparabile pentru stabilirea stării ecologice bune și, în același timp, să analizeze anexa III la Directiva 2008/56/CE și, dacă este necesar, să o revizuiască și să elaboreze orientări specifice pentru a se asigura o abordare mai coerentă și mai consecventă a evaluărilor efectuate în următorul ciclu de punere în aplicare.
(5) Pe baza acestor concluzii, procesul de revizuire a început în anul 2013, când Comitetul de reglementare înființat în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a aprobat o foaie de parcurs care cuprinde mai multe etape (etapa tehnică și științifică, consultarea și procesul decizional). În cursul acestui proces, Comisia a consultat toate părțile interesate, inclusiv convențiile privind mările regionale.
(6) Pentru a facilita viitoarele actualizări ale evaluării inițiale a apelor marine ale statelor membre și determinarea stării ecologice bune a acestora, precum și pentru a asigura un grad mai mare de coerență în punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE pe teritoriul Uniunii, este necesar să se clarifice, să se revizuiască sau să se introducă criterii și norme metodologice, specificații și metode standardizate care să fie utilizate de statele membre, în raport cu elementele prevăzute în prezent în Decizia 2010/477/UE. Drept urmare, numărul criteriilor pe care statele membre trebuie să le monitorizeze și să le evalueze ar trebui redus, aplicându-se o abordare bazată pe riscuri pentru criteriile menținute, pentru a permite statelor membre să își concentreze eforturile asupra principalelor presiuni antropice care afectează apele acestora. În cele din urmă, ar trebui să se prevadă dispoziții suplimentare pentru criterii și utilizarea acestora, inclusiv pentru valorile-prag sau stabilirea acestora, permițându-se astfel să se aprecieze în ce măsură se obține o stare ecologică bună în toate apele marine ale Uniunii.
(7) În conformitate cu angajamentul asumat de Comisie în adoptarea comunicării sale adresate Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor: O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE (4), prezenta decizie ar trebui să asigure coerența cu alte acte legislative ale Uniunii. Pentru a asigura o mai mare consecvență și comparabilitate la nivelul Uniunii cu privire la determinările de către statele membre a stării ecologice bune și pentru a evita suprapunerile inutile, este oportun să se ia în considerare standardele și metodele de monitorizare și de evaluare relevante existente din legislația Uniunii, inclusiv Directiva 92/43/CEE a Consiliului (5), Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (7), Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului (8), Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(8) Pentru fiecare dintre descriptorii calitativi enumerați în anexa I la Directiva 2008/56/CE și pe baza listelor orientative din anexa III la directiva respectivă, se impune definirea criteriilor, inclusiv a elementelor aferente criteriilor și, dacă este cazul, a valorilor-prag de utilizat. Valorile-prag sunt menite să contribuie la stabilirea de către statele membre a unui set de caracteristici pentru starea ecologică bună și la fundamentarea evaluării efectuate de acestea pentru a determina în ce măsură se obține starea ecologică bună. De asemenea, este necesar să se stabilească norme metodologice, inclusiv dimensiunile geografice pentru evaluare și modul în care ar trebui utilizate criteriile. Aceste criterii și norme metodologice vor asigura consecvența și vor permite efectuarea de comparații între regiuni sau subregiuni marine în cadrul evaluărilor efectuate pentru a se determina în ce măsură se obține starea ecologică bună.
(9) Pentru a asigura comparabilitatea dintre detaliile referitoare la orice actualizări realizate de către statele membre ca urmare a examinării anumitor elemente din strategiile lor marine, transmise în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, ar trebui să se stabilească specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare, luând în considerare specificațiile și standardele existente la nivel unional sau internațional, inclusiv la nivel regional sau subregional.
(10) Statele membre ar trebui să aplice criteriile, normele metodologice, specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare prevăzute în prezenta decizie în combinație cu elemente ecosistemului, presiunile și activitățile antropice menționate în lista orientativă din anexa III la Directiva 2008/56/CE și, prin raportare la evaluarea inițială efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din directiva menționată, atunci când stabilește un set de caracteristici pentru starea ecologică bună în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din directiva respectivă și atunci când instituie programe de monitorizare coordonate în temeiul articolului 11 din directiva respectivă.
(11) Pentru a stabili o legătură clară între determinarea unui set de caracteristici pentru starea ecologică bună și evaluarea progreselor înregistrate în vederea obținerii acesteia, este necesar ca respectivele criterii și norme metodologice să fie organizate pe baza descriptorilor calitativi prevăzuți în anexa I la Directiva 2008/56/CE, luându-se în considerare lista orientativă a elementelor ecosistemului, presiunilor și activităților antropice din anexa III la directiva respectivă. Unele dintre aceste criterii și norme metodologice se referă, în special, la evaluarea stării ecologice sau a presiunilor și impacturilor predominante în conformitate cu litera (a), respectiv (b) de la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE.
(12) În cazurile în care nu sunt prevăzute valori-prag, statele membre ar trebui să stabilească valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, de exemplu prin raportare la valorile existente sau prin dezvoltarea de noi standarde în cadrul convențiilor privind mările regionale. În cazurile în care ar trebui să se stabilească valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii (pentru descriptorii privind deșeurile marine, zgomotul subacvatic și integritatea fundului mării), acest lucru se va realiza în cadrul Strategiei comune de implementare instituite de statele membre și Comisie în sensul Directivei 2008/56/CE. Odată stabilite prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, aceste valori prag vor fi integrate în seturile de caracteristici pentru o stare ecologică bună ale statelor membre doar atunci când acestea sunt transmise Comisiei în cadrul raportării statelor membre respective în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE. Până când se stabilesc astfel de valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, statele membre ar trebui să poată utiliza, ca substituenți, valorile-prag stabilite la nivel național, tendințele direcționale sau valori-prag bazate pe presiune.
(13) Valorile-prag ar trebui să reflecte, după caz, nivelul de calitate care reflectă semnificația unui efect negativ pentru un criteriu și ar trebui să fie stabilite în raport cu o stare de referință. Valorile-prag ar trebui să fie în concordanță cu legislația Uniunii și să fie stabilite la dimensiuni geografice corespunzătoare, pentru a reflecta diferitele caracteristici biotice și abiotice ale regiunilor, subregiunilor și subdiviziunilor. Aceasta înseamnă că, chiar dacă procesul de stabilire a valorilor-prag are loc la nivelul Uniunii, în urma acestuia se pot stabili valori-prag diferite, care sunt specifice unei regiuni, subregiuni sau subdiviziuni. Valorile-prag ar trebui să fie stabilite și pe baza principiului precauției, cu reflectarea riscurilor potențiale asupra mediului marin. În stabilirea valorilor-prag ar trebui să se aibă în vedere natura dinamică a ecosistemelor marine și a elementelor lor, care se pot schimba în spațiu și timp prin variații hidrologice și climatice, relații prădător-pradă și alți factori de mediu. Valorile-prag ar trebui să reflecte, de asemenea, faptul că ecosistemele marine pot reveni, dacă sunt deteriorate, la o stare care să reflecte condițiile predominante de ordin fiziografic, geografic, climatic și biologic, decât să se revină la o anumită stare din trecut.
(14) În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, presiunea colectivă exercitată de activitățile umane trebuie să fie menținută la niveluri compatibile cu asigurarea unei stări ecologice bune, astfel încât să se asigure că nu se compromite capacitatea ecosistemelor marine de a reacționa la schimbările induse de om. Acest fapt poate presupune, dacă este cazul, că nu se ating neapărat valori-prag pentru anumite presiuni și impacturile acestora asupra mediului în toate zonele cu ape marine ale statelor membre, cu condiția ca aceasta să nu compromită realizarea obiectivelor Directivei 2008/56/CE, asigurându-se totodată posibilitatea utilizării durabile a produselor și serviciilor marine.
(15) Este necesar să se stabilească valori-prag care vor face parte din setul de caracteristici utilizate de statele membre pentru determinarea stării ecologice bune în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, precum și în ce măsură trebuie atinse valorile-prag. Prin urmare, valorile-prag nu reprezintă, în sine, determinări ale stării ecologice bune de către statele membre.
(16) Statele membre ar trebui să exprime în ce măsură se obține starea ecologică bună ca proporție din apele lor marine în care s-au atins valorile-prag sau ca proporție din elementele aferente criteriilor (specii, contaminanți etc.) care au atins valorile-prag. Pentru a aprecia starea apelor lor marine în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/56/CE, statele membre ar trebui să exprime orice schimbare de stare ca fiind o îmbunătățire, o menținere a stării sau o degradare față de perioada precedentă de raportare, având în vedere reacția deseori lentă a mediului marin la schimbare.
(17) În cazul în care valorile-prag stabilite în conformitate cu prezenta decizie nu sunt respectate pentru un anumit criteriu, statele membre ar trebui să aibă în vedere luarea de măsuri adecvate sau efectuarea de cercetări sau de investigații suplimentare.
(18) În cazul în care statelor membre li se solicită să coopereze la nivel regional sau subregional, acestea ar trebui să utilizeze, atunci când este oportun și posibil din punct de vedere practic, structurile instituționale regionale existente în materie de cooperare, inclusiv cele înființate în temeiul convențiilor privind mările regionale, astfel cum se prevede la articolul 6 din Directiva 2008/56/CE. În mod similar, în absența unor criterii specifice, a unor norme metodologice, inclusiv pentru integrarea criteriilor, a unor specificații și a unor metode standardizate de monitorizare și evaluare, statele membre ar trebui ca, atunci când acest lucru este oportun și posibil din punct de vedere practic, să se bazeze pe cele elaborate la nivel internațional, regional sau subregional, de exemplu pe cele convenite în cadrul convențiilor privind mările regionale sau în cadrul altor mecanisme internaționale. În caz contrar, statele membre pot alege să se coordoneze între ele la nivel de regiune sau subregiune, după caz. În plus, un stat membru poate decide, de asemenea, pe baza particularităților apelor sale marine, să examineze elemente suplimentare care nu sunt prevăzute în prezenta decizie și care nu sunt abordate la nivel internațional, regional sau subregional, sau să aibă în vedere aplicarea elementelor din prezenta decizie în cazul apelor sale de tranziție, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (6) din Directiva 2000/60/CE, în vederea susținerii procesului de punere în aplicare a Directivei 2008/56/CE.
(19) Statele membre ar trebui să aibă suficientă flexibilitate, în condiții specifice, pentru a se concentra asupra presiunilor predominante și a impacturilor acestora asupra mediului la nivelul diferitelor elemente ale ecosistemului din fiecare regiune sau subregiune pentru a-și monitoriza și evalua apele marine în mod eficient și eficace și pentru a facilita stabilirea priorităților în ceea ce privește măsurile care trebuie întreprinse pentru a se asigura o stare ecologică bună. În acest scop, statele membre ar trebui, în primul rând, să fie în măsură să stabilească faptul că unele dintre criterii nu sunt adecvate pentru a fi aplicate, cu condiția ca acest lucru să fie justificat. În al doilea rând, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu utilizeze anumite elemente aferente criteriilor sau să selecteze elemente suplimentare sau să se axeze pe anumite matrice sau zone din apele lor marine, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe o evaluare a riscurilor în ceea ce privește presiunile și impactul lor. În fine, ar trebui introdusă o diferențiere între criteriile primare și secundare. Chiar dacă ar trebui să se utilizeze criterii primare pentru asigurarea consecvenței la nivelul Uniunii, ar trebui să se permită o flexibilitate în ceea ce privește criteriile secundare. Decizia cu privire la utilizarea unui criteriu secundar ar trebui să aparțină statelor membre, dacă este necesar, pentru a completa un criteriu primar sau atunci când, pentru un anumit criteriu, există riscul ca în mediul marin să nu se asigure sau să mențină o stare ecologică bună.
(20) Criteriile, inclusiv valorile-prag, normele metodologice, specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare ar trebui să se bazeze pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile. Cu toate acestea, se impune în continuare realizarea de progrese științifice și tehnice pentru a sprijini dezvoltarea permanentă a unora dintre criterii și acestea ar trebui să fie utilizate pe măsură ce se intră în posesia unor cunoștințe sau se asigură înțelegerea lor.
(21) Prin urmare, Decizia 2010/477/UE ar trebui abrogată.
(22) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare,