Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 instituie Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „fondul”), care este deținut de Comitetul unic de rezoluție (denumit în continuare „comitetul”).
(2) Principiile și criteriile generale pentru strategia de investiții a fondului ar trebui să definească elementele esențiale și fundamentale ale strategiei de investiții care urmează să fie adoptată de comitet. Obiectivele în materie de investiții ar trebui să constituie unul dintre aceste elemente. În conformitate cu cerința, impusă comitetului, de a adopta o strategie de investiții prudentă și sigură, obiectivul primordial ar trebui să fie acela de a proteja valoarea fondului și de a satisface cerințele sale de lichiditate. Cu toate acestea, din cauza naturii intrinseci a investițiilor, a evoluției condițiilor de pe piață și a ratelor dobânzii, chiar și cele mai sigure și mai lichide active pot antrena randamente negative. În acest sens, o pierdere suferită din portofoliu nu ar trebui să însemne că obiectivele de investiții au fost încălcate.
(3) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 prevede ca cuantumurile deținute în cadrul fondului să fie investite în obligațiuni ale statelor membre sau ale organizațiilor interguvernamentale ori în active foarte lichide cu un nivel ridicat de bonitate financiară, ținând seama de Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (2), care definește activele cu un grad ridicat de lichiditate și de bonitate financiară și stabilește cerințele privind componența acestora. Prin urmare, activele eligibile pentru investiții ale fondului și criteriile în materie de componență a portofoliului ar trebui să fie definite făcându-se referire la Regulamentul delegat (UE) 2015/61. Eligibilitatea unui activ pentru investiții nu ar trebui să stimuleze comitetul să ia o decizie automată în materie de investiții. Mai mult, comitetul ar trebui să efectueze întotdeauna o evaluare a activelor eligibile. Ar trebui luată în considerare interacțiunea cu întregul portofoliu de investiții atunci când se stabilește caracterul prudent al unei anumite investiții. De exemplu, un activ volatil, care prezintă o corelație negativă cu portofoliul, ar putea fi considerat prea riscant atunci când este examinat în mod izolat, însă ar putea avea un efect de diversificare pozitiv pentru portofoliul global. Pentru această evaluare, comitetul ar trebui să aleagă între diferitele niveluri (emitent, categorie de active, securitate) și diferitele surse de informații care îi permit să evalueze lichiditatea, bonitatea financiară și compatibilitatea cu obiectivele în materie de investiții.
(4) Ar trebui să se stabilească criterii pentru a preciza și mai mult noțiunea de diversificare sectorială. Pentru a fi putea aplica această noțiune, este necesar să se definească noțiunea de „sector”. Din rațiuni practice, ar trebui să se utilizeze niveluri ridicate de clasificare sectorială. Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului (3) definește sectoarele instituționale care pot fi utilizate pentru a diversifica investițiile fondului în funcție de tipul de entitate economică. În plus, Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) definește un nomenclator statistic al activităților economice al căror nivel maxim (a căror secțiune maximă) poate furniza comitetului criterii de diversificare. În cele din urmă, având în vedere misiunea fondului, ar trebui să fie limitate nu numai expunerile directe, ci și cele indirecte asupra sectorului financiar.
(5) Ar trebui să se stabilească criterii pentru a preciza și mai mult noțiunea de diversificare geografică. Pentru a asigura un nivel suficient de diversificare geografică, comitetul ar trebui să utilizeze criteriile deja disponibile, și anume principiile menționate la articolul 77 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, care presupun calcularea cotelor contribuțiilor instituțiilor stabilite în fiecare stat membru participant. Având în vedere faptul că respectivele cote se bazează pe dimensiunea instituțiilor de credit și a firmelor de investiții care contribuie, fiind ajustate conform profilului de risc al acestora, ele vor fi corelate pozitiv cu dimensiunea și cu profunzimea piețelor financiare corespunzătoare. Întrucât alte considerente pot justifica realizarea unor investiții suplimentare într-un anumit stat membru participant, ar trebui introdus un amortizor pentru a permite comitetului să dispună de o marjă de apreciere mai mare, garantând, totodată, o diversificare minimă într-un număr suficient de state membre participante. Mai mult, dat fiind că aceste cote nu pot fi calculate pentru investiții realizate în state membre sau în țări terțe neparticipante, ele ar trebui să fie supuse unor limite stabilite de comitet, care să fie proporționale cu cele aplicabile statelor membre participante, pe baza similitudinilor dintre țări.
(6) Ar trebui să se stabilească criterii pentru a preciza și mai mult noțiunea de diversificare proporțională. Este prudent ca comitetul să limiteze expunerea la orice emitere sau emitent specific și să recurgă la scadențe diferite pentru a-și îndeplini obiectivele în materie de investiții. În ceea ce privește anumite emiteri, se eliberează un titlu comercial de valoare cu un număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (cod ISIN) care corespunde investiției specifice a investitorului (din punctul de vedere al scadenței, al cuantumului și al altor caracteristici), astfel încât investitorul să dețină 100 % din titlul de valoare, chiar dacă acesta nu deține 100 % din întregul program de emisiune de titluri. Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare la definirea limitelor de expunere la o anumită emitere. În plus, având în vedere faptul că angajamentele de plată irevocabile pot reprezenta o cotă semnificativă din cuantumul total al contribuțiilor la fond, comitetul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, garanțiile constituite în vederea garantării angajamentelor de plată irevocabile atunci când monitorizează riscul de concentrare global.
(7) Având în vedere necesitatea de a institui o strategie de investiții prudentă și sigură, comitetul ar trebui să limiteze utilizarea instrumentelor derivate. Pentru a reduce la minimum riscul de credit al contrapărții, comitetul ar trebui să recurgă doar la instrumente derivate compensate printr-o contraparte centrală autorizată sau recunoscută în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Efectuarea unor tranzacții cu anumite bănci centrale ar putea fi, de asemenea, în concordanță cu obiectivul ce constă în minimizarea riscului de contraparte, cu condiția ca alte riscuri, cum ar fi riscul de credit, să fie controlate în mod adecvat. Având în vedere faptul că instrumentele derivate sunt, de obicei, emise de instituții de credit și de alte entități menționate la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61, interdicția generală de a investi în active emise de către aceste entități, prevăzută în respectiva dispoziție, nu ar trebui să se aplice în cazul utilizării instrumentelor derivate.
(8) Comitetul ar trebui să depună eforturi pentru a acoperi riscul valutar într-o combinație de monede ale statelor membre care participă la fond pe baza capacității financiare a fondului și a plăților preconizate, întemeindu-se pe informații actuale, pe ipoteze și pe scenarii de criză. Sfera de acoperire a riscului și, prin urmare, sfera expunerii valutare restante, ar trebui să fie calibrată astfel încât să limiteze riscul valutar pentru fond, în măsura în care acest lucru este adecvat și compatibil cu obiectivele sale în materie de investiții.
(9) În ceea ce privește gestionarea riscurilor, comitetul ar trebui să aplice cele mai bune practici și să instituie capacitățile și funcțiile interne necesare pentru a le pune în practică. Evaluarea corespunzătoare a riscurilor ar trebui să reprezinte un element esențial al acestui proces continuu.
(10) Deși este prerogativa comitetului să decidă cu privire la punerea în aplicare a investițiilor și, prin urmare, să externalizeze o parte din sarcinile sale în materie de investiții, este oportun să se evite orice potențial conflict cu comportamentul prudent și sigur pe care comitetul ar trebui să îl adopte și cu obiectivele sale globale în materie de investiții, capacitatea fondului de a-și îndeplini misiunea în orice moment ținând de interesul public. Prin urmare, comitetul ar trebui să externalizeze sarcini în materie de investiții doar către prestatorii care nu sunt întreprinderi cu scop lucrativ. Acest lucru nu ar trebui să împiedice prestatorii de servicii și comitetul să externalizeze serviciile necesare către alte părți terțe în scopul executării acestora. În plus, comitetul ar trebui să își asume responsabilitatea și să asigure supravegherea, în orice moment, indiferent dacă se adoptă sau nu vreo decizie de externalizare. Atunci când face referire la cele mai bune practici în materie de externalizare în sectorul financiar, comitetul ar trebui să țină seama, în măsura în care este posibil, de cele mai bune practici existente, cum ar fi Orientările privind externalizarea din 14 decembrie 2006 elaborate de Comitetul european al inspectorilor bancari.
(11) Înainte de adoptarea primei sale strategii de investiții, comitetul ar trebui să fie autorizat să aplice articolul 75 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, prin efectuarea de depozite la bănci centrale. În mod similar, acesta ar trebui să fie autorizat să utilizeze estimări pentru a determina procentajele maxime în materie de concentrare geografică, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, înainte ca datele efective care permit calcularea acestora să fie disponibile.
(12) Având în vedere caracterul unic al fondului, principiile și criteriile generale pentru strategia de investiții a acestuia, precum și normele de gestionare a acestuia prevăzute în prezentul regulament pot să necesite o revizuire la destul de puțin timp după intrarea lor în vigoare, odată ce comitetul a început să le aplice. În acest scop, comitetul ar trebui să furnizeze Comisiei informații adecvate cu privire la aplicarea practică a noilor norme la un an de la instituirea fondului, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
(13) Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016, dată la care fondul devine operațional în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014,