Recitale
(1) Asistența reciprocă și sprijinul în cazul dezastrelor reprezintă atât o expresie fundamentală a valorii universale pe care o constituie solidaritatea între oameni, cât și un imperativ moral, întrucât dezastrele pot împiedica un număr semnificativ de persoane să își asigure nevoile de bază, ceea ce poate avea consecințe grave asupra sănătății și vieții acestora.
(2) Impactul dezastrelor naturale sau provocate de om în cadrul Uniunii este tot mai grav. Acest fenomen are legătură cu o serie de factori, precum schimbările climatice, dar și cu o serie de factori și circumstanțe determinante externe care se manifestă în vecinătatea Uniunii. Situația migrației și a refugiaților, care afectează în prezent Uniunea, este un exemplu elocvent de situație în care, în ciuda eforturilor depuse de Uniune pentru a aborda cauzele subiacente originare din țări terțe, situația economică a statelor membre ar putea fi direct afectată.
(3) Această situație a determinat Consiliul European ca la 19 februarie 2016 să invite Comisia să ia măsuri de instituire a capacităților necesare pentru furnizarea de asistență umanitară la nivel intern, pentru sprijinirea țărilor care se confruntă cu un număr mare de refugiați și de migranți.
(4) Dezastrele naturale sau provocate de om pot avea o amploare și un impact atât de mari încât să genereze dificultăți economice grave în unul sau mai multe state membre. De asemenea, ele pot surveni în unul sau mai multe state membre care se confruntă deja cu dificultăți economice grave din alte motive, ceea ce conduce la exacerbarea și agravarea suplimentară a situației economice generale a statelor membre respective. În ambele cazuri, capacitatea de reacție a statelor membre afectate ar fi mult îngreunată, ceea ce ar avea consecințe negative inclusiv asupra asistenței și sprijinului acordate persoanelor în nevoie.
(5) Deși Uniunea este deja în măsură să acorde sprijin de natură macrofinanciară statelor membre și să manifeste solidaritate europeană față de regiunile afectate de dezastre prin intermediul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (1), nu există în prezent, la nivelul Uniunii, un instrument adecvat pentru abordarea, pe o bază suficient de previzibilă și de independentă, a nevoilor umanitare ale persoanelor afectate de dezastre în cadrul Uniunii,cum ar fi asistență alimentară, asistență medicală de urgență, adăpost, apă, precum și accesul la instalații sanitare și la igienă, la protecție și la educație. Asistența reciprocă poate fi oferită în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), dar funcționarea acestuia se bazează pe contribuțiile voluntare ale statelor membre. Asistența și sprijinul ar putea fi oferite și prin intermediul politicilor și instrumentelor financiare existente ale Uniunii, cum ar fi cele care urmăresc crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniune. Cu toate acestea, orice astfel de asistență și sprijin ar avea un caracter accesoriu și auxiliar atingerii obiectivelor principale de politici ale instrumentelor respective, motiv pentru care ar fi limitate ca domeniu de aplicare și amploare.
(6) Prin urmare, pare oportun ca Uniunea să acționeze în spirit de solidaritate pentru a răspunde nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre din Uniune și să contribuie la reducerea impactului economic al acestor dezastre asupra statelor membre în cauză.
(7) Ținând cont de asemănările dintre furnizarea sprijinului de urgență pentru acoperirea nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre din Uniune și furnizarea de ajutor umanitar persoanelor afectate de dezastre naturale sau provocate de om din țări terțe, toate operațiunile derulate în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte principiile umanitare convenite la nivel internațional. Acțiunile respective constituie măsuri adecvate situației economice a statelor membre care se confruntă cu astfel de dificultăți și măsuri de completare a acțiunilor Uniunii, care încurajează cooperarea între statele membre în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de prevenire și protecție împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om.
(8) Ținând cont de necesitatea de a acționa în spirit de solidaritate, furnizarea sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanțată de la bugetul general al Uniunii, precum și din contribuții care ar putea fi efectuate de alți donatori publici sau privați.
(9) Rambursarea cheltuielilor și acordarea de contracte de achiziții publice și de granturi în temeiul prezentului regulament ar trebui puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ținând cont de natura specifică a sprijinului de urgență. Prin urmare, este oportun să se prevadă posibilitatea acordării directe sau indirecte a contractelor de achiziții publice și a granturilor, precum și posibilitatea ca granturile să finanțeze până la 100 % din costurile eligibile și să se acorde cu efect retroactiv. Comisia ar trebui să poată finanța operațiunile de sprijin de urgență ale oricărei organizații care, indiferent de statutul său juridic, fie acesta privat sau public, deține experiența necesară și recurge, în acest scop, la gestionare directă sau indirectă, după caz.
(10) De asemenea, este oportună implicarea organizațiilor care au încheiat acorduri-cadru de parteneriat cu Comisia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (4), din perspectiva experienței relevante dobândite de aceste organizații în furnizarea de ajutor umanitar în strânsă colaborare cu Comisia. De câte ori este posibil, ar trebui urmărită implicarea organizațiilor neguvernamentale locale prin intermediul organizațiilor partenere care au semnat acorduri-cadru de parteneriat, cu scopul de a maximiza sinergiile și eficiența oricărui sprijin de urgență furnizat în temeiul prezentului regulament.
(11) Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale, pe durata întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.
(12) Prezentul regulament ar trebui să stabilească bazele pentru furnizarea sprijinului financiar în caz de dezastre naturale sau provocate de om în legătură cu care Uniunea, în spirit de solidaritate, ar fi mai bine plasată decât statele membre, acționând pe cont propriu și în mod necoordonat, să mobilizeze nivelurile adecvate de finanțare și să le utilizeze pentru a pune în aplicare operațiuni care ar putea salva vieți, în mod economic, eficient și eficace, permițând astfel o acțiune mai eficace datorită amplorii și complementarității sale.
(13) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(14) Furnizarea sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie monitorizată cu atenție, făcându-se apel, dacă este cazul, la cele mai relevante cunoștințe specializate disponibile la nivelul Uniunii. În plus, punerea în aplicare globală a prezentului regulament ar trebui evaluată.
(15) Dată fiind urgența sprijinului necesar, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat,