Recitale
(1) Obiectivul Uniunii de a constitui un spațiu de libertate, securitate și justiție ar trebui să fie realizat, printre altele, prin măsuri comune de configurare a unei politici privind azilul și imigrația, bazată pe solidaritate între statele membre, care să fie echitabilă față de țările terțe și resortisanții acestora. Consiliul European din 2 decembrie 2009 a recunoscut că resursele financiare din cadrul Uniunii ar trebui să devină mai flexibile și mai coerente, în ceea ce privește atât domeniul de aplicare, cât și aplicabilitatea, pentru a sprijini dezvoltarea politicilor în domeniul azilului și al migrației.
(2) Pentru a contribui la dezvoltarea politicii comune a Uniunii privind azilul și imigrația și la consolidarea spațiului de libertate, securitate și justiție, conform aplicării principiilor de solidaritate și de repartizare a responsabilității între statele membre și de cooperare cu țările terțe, prezentul regulament ar trebui să instituie Fondul pentru azil, migrație și integrare (denumit în continuare „fondul”).
(3) Fondul ar trebui să reflecte necesitatea unei flexibilități și a unei simplificări sporite, respectând, în același timp, cerințele legate de predictibilitate și asigurând o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor pentru a îndeplini obiectivele generale și specifice prevăzute de prezentul regulament.
(4) Eficiența măsurilor și calitatea cheltuielilor constituie principii directoare în punerea în aplicare a fondului. În plus, fondul ar trebui să fie pus în aplicare, de asemenea, în modul cel mai eficace și mai favorabil utilizatorului cu putință.
(5) Noua structură cu doi piloni a finanțării în domeniul afacerilor interne ar trebui să contribuie la simplificarea, raționalizarea, consolidarea și transparența finanțării în domeniul respectiv. Ar trebui să fie identificate sinergiile, coerența și complementaritatea între diferitele fonduri și programe, inclusiv în vederea alocării de finanțare pentru obiective comune. Cu toate acestea, ar trebui să se evite suprapunerea între diferite instrumente de finanțare.
(6) Fondul ar trebui să creeze un cadru flexibil care să permită statelor membre să primească resurse financiare în temeiul programelor lor naționale pentru a sprijini domeniile politice în cadrul fondului în funcție de situațiile și necesitățile lor specifice și din perspectiva obiectivelor generale și specifice ale fondului, pentru care sprijinul financiar ar fi cel mai eficace și mai adecvat.
(7) Fondul ar trebui să exprime solidaritatea prin intermediul asistenței financiare acordate statelor membre. Acesta ar trebui să îmbunătățească gestionarea eficace a fluxurilor de migrație către Uniune, în domeniile în care Uniunea aduce o valoare adăugată maximă, în special prin repartizarea responsabilității între statele membre, precum și prin repartizarea responsabilității cu țările terțe și prin consolidarea cooperării cu acestea.
(8) Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului general al fondului, statele membre ar trebui să se asigure că programele lor naționale includ acțiuni care abordează obiectivele specifice ale prezentului regulament și că alocarea resurselor între obiective asigură îndeplinirea acestora. În eventualitatea excepțională că un stat membru dorește să deroge de la procentajele minime prevăzute de prezentul regulament, statul membru în cauză ar trebui să prezinte o justificare detaliată în cadrul programului său național.
(9) Pentru a asigura o politică în domeniul azilului uniformă și de înaltă calitate și pentru a aplica standarde mai înalte în materie de protecție internațională, fondul ar trebui să contribuie la funcționarea eficace a sistemului european comun de azil, care cuprinde măsuri referitoare la politică, legislație și consolidarea capacităților, în cooperare cu alte state membre, agențiile Uniunii și țările terțe.
(10) Se impune susținerea și ameliorarea eforturilor depuse de statele membre pentru a pune în aplicare pe deplin și în mod corespunzător acquis-ul Uniunii în materie de azil, în special pentru a pune la dispoziție condiții adecvate de primire a persoanelor strămutate, a solicitanților și a beneficiarilor de protecție internațională, pentru a asigura determinarea corectă a statutului, în conformitate cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), pentru a aplica proceduri de azil echitabile și eficace și pentru a promova bunele practici în domeniul azilului, astfel încât să fie protejate drepturile persoanelor care necesită protecție internațională și să asigure funcționarea eficientă a sistemelor de azil ale statelor membre.
(11) Fondul ar trebui să ofere sprijin adecvat eforturilor comune depuse de statele membre pentru identificarea, schimbul și promovarea celor mai bune practici și pentru instituirea unor structuri de cooperare eficace, în vederea îmbunătățirii calității procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil.
(12) Fondul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile întreprinse de Biroul European de Sprijin pentru Azil („EASO”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), în scopul de a coordona cooperarea practică în materie de azil între statele membre, de a susține statele membre care se confruntă cu o presiune deosebită asupra sistemelor lor de azil și de a contribui la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil. Comisia poate face uz de posibilitatea oferită de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) de a încredința EASO punerea în aplicare a unor sarcini specifice, ad-hoc, precum coordonarea acțiunilor statelor membre în ceea ce privește relocarea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 439/2010.
(13) Fondul ar trebui să sprijine eforturile depuse de Uniune și de statele membre pentru consolidarea capacității statelor membre de a dezvolta, a monitoriza și a evalua politicile lor în domeniul azilului din perspectiva obligațiilor care le revin în temeiul dreptului în vigoare al Uniunii.
(14) Fondul ar trebui să sprijine eforturile depuse de statele membre în scopul de a furniza, pe teritoriile lor, protecție internațională și o soluție durabilă pentru refugiații și persoanele strămutate identificate de către Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) ca eligibile în vederea relocării, cum ar fi evaluarea necesităților persoanelor în cauză în materie de relocare și transfer pe teritoriile lor, pentru a le acorda un statut juridic sigur și a promova integrarea lor efectivă.
(15) Fondul ar trebui să asigure sprijin pentru noi abordări privind accesul la procedurile de azil într-un mod mai sigur, în special prin vizarea principalelor țări de tranzit, printre care programe de protecție pentru anumite grupuri sau proceduri de examinare a cererilor de azil.
(16) Prin însăși natura sa, fondul ar trebui să poată oferi sprijin operațiunilor voluntare de împărțire a obligațiilor convenite între statele membre și care constau în transferul beneficiarilor și al solicitanților de protecție internațională dintr-un stat membru în altul.
(17) Parteneriatele și cooperarea cu țările terțe pentru a asigura gestionarea adecvată a afluxurilor de persoane care solicită azil sau alte forme de protecție internațională sunt o componentă esențială a politicii Uniunii în domeniul azilului. În scopul de a asigura acces la protecție internațională și soluții durabile în stadiul cel mai incipient posibil, inclusiv în cadrul programelor regionale de protecție, fondul ar trebui să includă o componentă solidă de relocare la nivelul Uniunii.
(18) Pentru a îmbunătăți și a consolida procesul de integrare în societățile europene, fondul ar trebui să faciliteze migrația legală către Uniune, în conformitate cu necesitățile economice și sociale ale statelor membre și să anticipeze pregătirea procesului de integrare încă din țara de origine a resortisanților din țări terțe care vin în Uniune.
(19) Pentru a fi eficient și pentru a aduce cea mare valoare adăugată, fondul ar trebui să urmărească o abordare mai bine direcționată, în sprijinul unor strategii coerente, concepute special în vederea promovării integrării resortisanților din țări terțe la nivel național, local și/sau regional, după caz. Aceste strategii ar trebui puse în aplicare mai ales de autorități locale sau regionale și de actori non-statali, fără a exclude autoritățile naționale, în special în cazul în care organizarea administrativă specifică a statului membru ar necesita acest lucru sau în care, într-un stat membru, acțiunile de integrare fac obiectul unei competențe partajate între respectivul stat și serviciile administrative descentralizate. Organizațiile de punere în aplicare ar trebui ca, dintr-o serie de măsuri disponibile, să le aleagă pe cele mai adecvate pentru situația lor specială.
(20) Punerea în aplicare a fondului ar trebui să fie coerentă cu principiile fundamentale comune ale Uniunii privind integrarea, astfel cum sunt stabilite în programul comun de integrare.
(21) Măsurile de integrare ar trebui să se aplice, de asemenea, beneficiarilor de protecție internațională, în vederea asigurării unei abordări cuprinzătoare a integrării, luând în considerare caracteristicile specifice ale acestor grupuri-țintă. Atunci când măsurile de integrare se combină cu măsuri de primire, acțiunile ar trebui să permită și includerea solicitanților de protecție internațională, după caz.
(22) Pentru a asigura coerența reacției Uniunii în domeniul integrării resortisanților din țări terțe, acțiunile finanțate în cadrul fondului ar trebui să fie specifice și complementare acțiunilor finanțate în temeiul Fondului social european. În acest context, autoritățile statelor membre responsabile pentru punerea în aplicare a fondului ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme de cooperare și coordonare cu autoritățile desemnate de statele membre în scopul gestionării intervențiilor Fondului social european.
(23) Din motive practice, unele acțiuni pot viza un grup de persoane care poate fi abordat mai eficient ca întreg fără să se facă distincție între membrii săi. Prin urmare, ar trebui să se asigure posibilitatea ca statele membre care doresc acest lucru să prevadă în programele lor naționale că acțiunile de integrare pot include rude apropiate ale resortisanților din țări terțe în măsura în care este necesar pentru punerea în aplicare efectivă a acestor acțiuni. Termenul de „rudă apropiată” ar trebui să fie interpretat în înțelesul de soți/soții/partener/parteneră, precum și orice altă persoană care are legături familiale directe în linie descendentă sau ascendentă cu resortisantul din țară terță vizat de acțiunile de integrare și care nu ar intra altfel în domeniul de aplicare al fondului.
(24) Fondul ar trebui să sprijine statele membre în stabilirea unor strategii care să organizeze migrația legală, îmbunătățind capacitatea acestora de a elabora, a pune în aplicare, a monitoriza și a evalua, în general, toate strategiile, politicile și măsurile în materie de imigrație și integrare a resortisanților țărilor terțe, inclusiv instrumentele juridice ale Uniunii. Fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, schimbul de informații, schimbul de cele mai bune practici și cooperarea între diferitele departamente ale administrației, precum și cu alte state membre.
(25) Uniunea ar trebui să folosească în continuare și să extindă utilizarea parteneriatelor pentru mobilitate, ca principal cadru strategic de cooperare, cuprinzător și pe termen lung, în scopul gestionării migrației cu țările terțe. Fondul ar trebui să susțină activități în cadrul parteneriatelor pentru mobilitate care se desfășoară fie în Uniune, fie în țările terțe și care vizează urmărirea necesităților și a priorităților Uniunii, în special acțiuni menite să asigure continuitatea finanțării, incluzând atât Uniunea, cât și țările terțe.
(26) Se impune să fie sprijinite și încurajate în continuare eforturile statelor membre pentru îmbunătățirea gestionării returnării resortisanților din țări terțe sub toate aspectele sale, în scopul punerii în aplicare continue, echitabile și eficace a standardelor comune privind returnarea, în special în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Fondul ar trebui să promoveze elaborarea unor strategii de returnare la nivel național, în cadrul conceptului gestionării integrate a returnării, precum și măsuri care să sprijine punerea lor efectivă în aplicare în țări terțe.
(27) În ceea ce privește returnarea voluntară a persoanelor, inclusiv a celor care doresc să fie returnate chiar dacă nu sunt obligate să părăsească teritoriul, ar trebui să se prevadă stimulente pentru astfel de persoane returnate, cum ar fi un tratament preferențial sub forma unei asistențe sporite la returnare. Acest tip de returnare voluntară este atât în interesul persoanelor returnate, cât și în interesul autorităților, din punct de vedere al raportului cost-eficacitate. Statele membre ar trebui încurajate să acorde preferință returnării voluntare.
(28) Cu toate acestea, din punct de vedere al politicii, returnarea voluntară și returnarea forțată sunt strâns legate între ele și se sprijină reciproc, ca atare, statele membre ar trebui încurajate să consolideze complementaritatea acestor două forme în cadrul gestionării returnărilor. Este necesar să se efectueze expulzări pentru a proteja integritatea politicilor Uniunii în domeniul imigrației și al azilului, precum și a sistemelor de imigrație și de azil ale statelor membre. Astfel, posibilitatea de a recurge la expulzări este o condiție necesară pentru a se asigura că această politică nu este subminată și pentru a respecta statul de drept, care reprezintă, la rândul său, un element esențial în crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție. Prin urmare, fondul ar trebui să sprijine acțiunile statelor membre de facilitare a expulzărilor, în conformitate cu standardele instituite în dreptul Uniunii, după caz, și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității persoanelor returnate.
(29) Este esențial ca fondul să sprijine măsuri specifice în beneficiul persoanelor returnate în țara de returnare, în scopul de a asigura reîntoarcerea efectivă în orașul sau în regiunea lor de origine în bune condiții și de a consolida reintegrarea durabilă a acestora în comunitatea lor.
(30) Acordurile de readmisie ale Uniunii fac parte integrantă din politica de returnare a Uniunii și sunt un instrument central pentru gestionarea eficientă a fluxurilor de migrație, întrucât acestea facilitează returnarea rapidă a migranților ilegali. Aceste acorduri sunt un element important în cadrul dialogului și al cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit ale migranților ilegali și punerea lor în aplicare în țările terțe ar trebui sprijinită pentru a asigura strategii de returnare eficace la nivel național și la nivelul Uniunii.
(31) Fondul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile întreprinse de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (8), dintre atribuțiile căreia face parte asigurarea sprijinului necesar pentru statele membre în organizarea de operații comune de returnare și identificarea celor mai bune practici privind obținerea documentelor de călătorie și expulzarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre, precum și sprijinirea statelor membre în circumstanțe care necesită o asistență tehnică și operațională sporită la frontierele externe, ținând cont că unele situații pot implica urgențe umanitare și salvare pe mare.
(32) În plus față de sprijinul pentru returnarea persoanelor conform dispozițiilor prezentului regulament, fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, alte măsuri de combatere a imigrației ilegale sau a eludării normelor juridice existente în privința migrației legale, salvgardând astfel integritatea sistemelor de imigrație ale statelor membre.
(33) Fondul ar trebui pus în aplicare cu respectarea deplină a drepturilor și principiilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a drepturilor fundamentale consacrate în instrumentele internaționale relevante, inclusiv în jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Acțiunile eligibile ar trebui să țină cont de o abordare bazată pe drepturile omului a protejării migranților, refugiaților și solicitanților de azil și ar trebui, în mod special, să asigure acordarea unei atenții speciale și un răspuns dedicat pentru situațiile specifice ale persoanelor vulnerabile, în special femei, minori neînsoțiți și alți minori în situație de risc.
(34) Termenii „persoane vulnerabile” și „membri ai familiei” au definiții diferite în diferite acte relevante pentru prezentul regulament. Prin urmare, aceștia ar trebui să fie interpretați în sensul actului relevant, ținând cont de contextul în care sunt utilizați. În contextul relocării, statele membre care relochează ar trebui să se consulte îndeaproape cu ICNUR în legătură cu termenul de „membri ai familiei” în practicile lor de relocare și în procesele efective de relocare.
(35) Măsurile din țările terțe și care au legătură cu țările terțe care beneficiază de sprijin prin intermediul fondului ar trebui adoptate în sinergie și coerență cu alte acțiuni desfășurate în afara Uniunii și care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentelor geografice și tematice de asistență externă a Uniunii. În special, în punerea în aplicare a unor astfel de acțiuni ar trebui să se urmărească coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii externe și ale politicii externe ale Uniunii referitoare la țara sau regiunea în cauză. Măsurile nu ar trebui să fie destinate să sprijine acțiuni care sunt direct orientate către dezvoltare și, atunci când este cazul, ar trebui să completeze asistența financiară acordată prin intermediul instrumentelor de ajutor extern. Ar trebui să se respecte principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, astfel cum este stabilit la punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea. De asemenea, este important să se asigure că punerea în aplicare a asistenței de urgență este coerentă și, după caz, complementară în raport cu politica umanitară a Uniunii și că aceasta respectă principiile umanitare, astfel cum sunt stabilite prin Consensul european privind ajutorul umanitar.
(36) O mare parte a resurselor disponibile în cadrul fondului ar trebui alocată în mod proporțional cu responsabilitatea asumată de fiecare stat membru prin eforturile sale în materie de gestionare a fluxurilor de migrație, pe baza unor criterii obiective. În acest scop, ar trebui să se utilizeze cele mai recente date statistice disponibile colectate de Eurostat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și referitoare la fluxurile de migrație, cum ar fi numărul primelor cereri de azil, numărul deciziilor pozitive de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare, numărul refugiaților relocați, numărul resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală, numărul resortisanților din țări terțe care au obținut o autorizație de ședere eliberată de un stat membru, numărul deciziilor de returnare emise de autoritățile naționale și numărul returnărilor efectuate.
(37) Prezentul regulament stabilește alocarea sumelor de bază către statele membre. Suma de bază este compusă dintr-o sumă minimă și o sumă calculată pe baza mediei alocărilor pentru 2011, 2012 și 2013 pentru fiecare stat membru în cadrul Fondului european pentru refugiați instituit prin Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), al Fondului european de integrare a resortisanților din țări terțe instituit prin Decizia 2007/435/CE a Consiliului (11) și al Fondului european de returnare instituit prin Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12). Calculul alocărilor s-a efectuat în conformitate cu criteriile de repartizare prevăzute de Decizia nr. 573/2007/CE, de Decizia 2007/435/CE și de Decizia nr. 575/2007/CE. Din perspectiva concluziilor Consiliului European din 7-8 februarie 2013 care au subliniat că ar trebui să se pună un accent special „pe societățile insulare care se confruntă cu provocări legate de migrația disproporționată”, se impune majorarea sumelor minime destinate pentru Cipru și Malta.
(38) Deși se impune ca fiecărui stat membru să i se aloce o sumă pe baza celor mai recente date statistice disponibile, resursele disponibile în cadrul fondului ar trebui, de asemenea, să fie parțial repartizată în scopul punerii în aplicare a acțiunilor specifice care necesită un efort de cooperare între statele membre și generează o valoare adăugată considerabilă pentru Uniune, precum și în scopul punerii în aplicare a Programului de relocare al Uniunii și al transferurilor de beneficiari de protecție internațională de la un stat membru la altul.
(39) În acest scop, prezentul regulament ar trebui să stabilească o listă de acțiuni specifice eligibile pentru a beneficia de resursele fondului. Sume suplimentare ar trebui alocate statelor membre care își asumă angajamentul de a pune în aplicare astfel de acțiuni.
(40) Din perspectiva instituirii treptate a unui program de relocare al Uniunii, fondul ar trebui să ofere asistență direcționată sub forma unor stimulente financiare (sume forfetare) pentru fiecare persoană relocată. Comisia, în cooperare cu EASO și în conformitate cu competențele care le revin, ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare efectivă a operațiilor de relocare sprijinite în cadrul fondului.
(41) În vederea sporirii impactului eforturilor de relocare depuse de Uniune în ceea ce privește furnizarea de protecție pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională și pentru maximizarea impactului strategic al relocării printr-o mai bună direcționare către persoanele care au cea mai mare nevoie de relocare, ar trebui formulate la nivelul Uniunii priorități comune referitoare la relocare. Prioritățile comune ar trebui să fie modificate numai atunci când există o justificare clară pentru aceasta sau în urma oricăror recomandări din partea ICNUR privind bazele categoriilor generale specificate în prezentul regulament.
(42) Având în vedere vulnerabilitatea lor deosebită, anumite categorii de persoane care au nevoie de protecție internațională ar trebui să fie întotdeauna incluse printre prioritățile comune ale Uniunii în materie de relocare.
(43) Luând în considerare necesitățile de relocare stabilite în cadrul priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare, este necesar, de asemenea, să se furnizeze stimulente financiare suplimentare pentru relocarea persoanelor din anumite regiuni geografice și de anumite naționalități, precum și a categoriilor specifice de persoane care urmează să fie relocate, atunci când relocarea este considerată a fi cel mai potrivit răspuns la nevoile speciale ale acestora.
(44) În scopul sporirii solidarității și al unei mai bune repartizări a responsabilității între statele membre, în special față de cele mai afectate de fluxurile de azil, ar trebui, de asemenea, să se instituie un mecanism similar bazat pe stimulente financiare pentru transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul. Mecanismul respectiv ar reduce presiunea asupra statelor membre care primesc un număr mai mare de solicitanți de azil și de beneficiari de protecție internațională, fie în termeni absoluți, fie în termeni proporționali.
(45) Sprijinul furnizat de fond va fi mai eficient și va aduce o valoare adăugată mai mare dacă prezentul regulament identifică un număr limitat de obiective obligatorii care să fie urmărite în cadrul programelor elaborate de fiecare stat membru luând în considerare situația și necesitățile sale specifice.
(46) În vederea sporirii solidarității, este important ca fondul să prevadă, în coordonare și sinergie cu asistența umanitară gestionată de Comisie, după caz, un sprijin suplimentar pentru abordarea situațiilor de urgență în care migrația exercită o presiune puternică în statele membre sau în țările terțe sau în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, în temeiul Directivei 2001/55/CE a Consiliului (13), prin acordarea de asistență de urgență. Asistența de urgență ar trebui să includă, de asemenea, sprijin pentru programele ad-hoc de admisie umanitară destinate să asigure șederea temporară pe teritoriul unui stat membru în eventualitatea unei crize umanitare urgente în țări terțe. Cu toate acestea, astfel de alte programe de admitere umanitară nu aduc atingere și nu ar trebui să submineze programul de relocare al Uniunii care vizează explicit de la început să ofere o soluție durabilă persoanelor care au nevoie de protecție internațională transferate Uniunii din țări terțe. În acest scop, statele membre nu ar trebui să fie îndreptățite să primească sume forfetare suplimentare pentru persoane cărora li s-a acordat drept de ședere temporară pe teritoriul unui stat membru în temeiul acestor alte programe de admisie umanitară.
(47) Prezentul regulament ar trebui să prevadă asistență financiară pentru activitățile Rețelei europene de migrație, înființată prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului (14), în conformitate cu obiectivele și atribuțiile care revin acesteia.
(48) Prin urmare, Decizia 2008/381/CE ar trebui să fie modificată în vederea alinierii procedurilor și pentru a facilita asigurarea unui sprijin financiar adecvat și prompt pentru punctele naționale de contact prevăzute de respectiva decizie.
(49) Având în vedere domeniul de aplicare al stimulentelor financiare alocate statelor membre pentru relocare și/sau transfer al beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul sub formă de sume forfetare și deoarece acestea reprezintă o mică parte a costurilor efective, prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite derogări de la normele privind eligibilitatea cheltuielilor.
(50) Pentru a completa sau a modifica dispozițiile prezentului regulament privind sumele forfetare aferente relocării și transferului de beneficiari de protecție internațională de la un stat membru la altul, precum și privind definirea acțiunilor specifice și a priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca, pe parcursul activității sale de pregătire, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(51) În aplicarea prezentului regulament, inclusiv la pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experți din toate statele membre.
(52) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).
(53) Finanțarea de la bugetul Uniunii ar trebui să se concentreze asupra activităților în care intervenția Uniunii poate aduce o valoare adăugată suplimentară, comparativ cu acțiunea individuală a statelor membre. Întrucât Uniunea se află într-o poziție mai bună decât statele membre pentru a furniza un cadru în vederea exprimării solidarității Uniunii în gestionarea fluxurilor de migrație, sprijinul financiar furnizat în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie în special la consolidarea capacităților naționale și ale Uniunii în acest domeniu.
(54) Se impune maximizarea impactului fondurilor Uniunii prin mobilizarea, gruparea și valorificarea resurselor financiare publice și private.
(55) Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a fondului în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (16) cu ajutorul indicatorilor comuni de evaluare a rezultatelor și a impactului. Acești indicatori, inclusiv bazele de referință relevante, ar trebui să ofere o bază minimă pentru a evalua măsura în care au fost îndeplinite obiectivele fondului.
(56) Pentru a măsura realizările fondului, ar trebui să se instituie indicatori comuni în legătură cu fiecare dintre obiectivele sale specifice. Indicatorii comuni nu ar trebui să afecteze natura facultativă sau obligatorie a punerii în aplicare a acțiunilor conexe, astfel cum se descrie în prezentul regulament.
(57) În scopul gestionării și punerii sale în aplicare, fondul ar trebui să facă parte dintr-un cadru coerent format din prezentul regulament și Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (17). În sensul fondului, parteneriatul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 514/2014 ar trebui să includă organizații internaționale, organizații neguvernamentale și parteneri sociali relevanți. Fiecărui stat membru ar trebui să-i revină răspunderea pentru stabilirea componenței parteneriatului și a dispozițiilor concrete privind punerea acestuia în aplicare.
(58) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a contribui la gestionarea eficace a fluxurilor de migrație și de a pune în aplicare, consolida și dezvolta politica comună în domeniul azilului, al protecției subsidiare și al protecției temporare și politica comună în domeniul imigrației, nu poate fi suficient realizat de statele membre dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.
(59) În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, fondul ar trebui să ia în considerare integrarea egalității între femei și bărbați și principiile referitoare la nediscriminare.
(60) Deciziile nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE ar trebui să fie abrogate, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute de prezentul regulament.
(61) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, respectivele state membre și-au notificat intenția de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.
(62) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.
(63) Se impune ca durata de aplicare a prezentului regulament să fie aliniată cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (18). În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,