Recitale
(1) Grupul științific pentru contaminanții din lanțul alimentar din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat, la 20 septembrie 2007, un aviz științific privind carbamatul de etil și acidul cianhidric în alimente și în băuturi (1). Grupul științific a concluzionat că substanța carbamat de etil din băuturile alcoolice determină riscuri pentru sănătate, în particular în ceea ce privește brandy-urile din fructe sâmburoase, și a recomandat luarea unor măsuri de atenuare a riscurilor prin reducerea nivelurilor de carbamat de etil din aceste băuturi. Deoarece acidul cianhidric constituie un precursor important pentru formarea carbamatului de etil în rachiul din fructe sâmburoase și în rachiul de marc din fructe sâmburoase, grupul științific a concluzionat că astfel de măsuri ar trebui să se concentreze, printre altele, pe acidul cianhidric și pe alți precursori ai carbamatului de etil, pentru a preveni formarea carbamatului de etil în cursul perioadei de valabilitate a acestor produse.
(2) Conținuturile maxime de acid cianhidric în rachiul din fructe sâmburoase și în rachiul de marc din fructe sâmburoase au fost stabilite în Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Acest regulament precizează că, în rachiul din fructe sâmburoase și în rachiul de marc din fructe sâmburoase, conținutul maxim de acid cianhidric este de 7 grame la hectolitrul de alcool 100 % vol. (70 mg/l).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește un nivel maxim de acid cianhidric de 35 mg/kg în băuturile alcoolice. Acest nivel maxim se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 110/2008.
(4) Recomandarea 2010/133/UE a Comisiei (4) a prevăzut un Cod de practici pentru prevenirea și reducerea contaminării cu carbamat de etil a rachiului din fructe sâmburoase și a rachiului de marc din fructe sâmburoase și a recomandat statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acest cod este pus în aplicare de către toți operatorii în cauză din sectorul alimentar. În plus, era necesar să se asigure că se iau toate măsurile adecvate pentru a obține niveluri cât mai mici posibile de carbamat de etil în rachiul din fructe sâmburoase și în rachiul de marc din fructe sâmburoase, obiectivul fiind acela de a obține nivelul de 1 mg/l. S-a mai recomandat să se monitorizeze nivelurile de carbamat de etil din rachiul din fructe sâmburoase și din rachiul de marc din fructe sâmburoase în cursul anilor 2010, 2011 și 2012 pentru a evalua efectele Codului de practici.
(5) Aceste rezultate ale monitorizării au fost raportate în raportul tehnic al EFSA intitulat „Evaluarea datelor de monitorizare a nivelurilor de carbamat de etil în perioada 2010-2012” (5), adoptat la 28 martie 2014. Raportul oferă o imagine de ansamblu asupra nivelurilor de carbamat de etil din „rachiurile din fructe sâmburoase” și din „rachiurile produse din alte fructe decât cele sâmburoase” în cei trei ani de eșantionare 2010-2012. În ansamblu, setul de date pentru perioada 2010-2012 relevă faptul că nivelurile de carbamat de etil au fost sub nivelul-țintă de 1 mg/l în cazul a 80 % din rezultatele analitice pentru „rachiurile din fructe sâmburoase” și în cazul a peste 95 % din rezultatele analitice pentru „rachiurile produse din alte fructe decât cele sâmburoase”. Prezența medie în aceleași grupe de alimente a fost, de asemenea, sub nivelul-țintă (aproximativ două treimi din nivelul-țintă pentru „rachiurile din fructe sâmburoase” și o treime din nivelul-țintă pentru „rachiurile produse din alte fructe decât cele sâmburoase”.
(6) Este adecvat să se mențină Codul de practici, cu nivelul-țintă pentru carbamatul de etil de 1 mg/l, dar în condițiile actualizării codului cu experiența dobândită, și să fie armonizat cu anumite aspecte din Codul de practici al Codex privind contaminarea cu carbamat de etil a rachiului de fructe sâmburoase, adoptat în 2011 (CAC/RCP 70-2011),