Recitale
(1) Problemele generate de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier, de planificarea fiscală agresivă și de concurența fiscală dăunătoare s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Erodarea bazei impozabile reduce considerabil veniturile fiscale naționale, ceea ce împiedică statele membre să aplice politici fiscale favorabile creșterii. Emiterea deciziilor fiscale anticipate, care facilitează aplicarea consecventă și transparentă a legislației, este o practică comună inclusiv în Uniune. Oferind certitudine mediului de afaceri, clarificarea legislației fiscale în beneficiul contribuabililor poate încuraja investițiile și conformarea cu legislația și, prin urmare, poate contribui la obiectivul dezvoltării în continuare a pieței unice a Uniunii pe baza principiilor și a libertăților care stau la baza tratatelor. Totuși, deciziile privind structurile create în funcție de sistemul de impozitare au condus, în anumite cazuri, la un nivel scăzut de impozitare a unor venituri artificial de ridicate în țara care emite, modifică sau reînnoiește decizia fiscală anticipată și au cauzat reducerea artificială a veniturilor impozitate în orice alte țări implicate. Creșterea transparenței este așadar necesară de urgență. Pentru a atinge acest scop, instrumentele și mecanismele instituite de Directiva 2011/16/UE a Consiliului (4) ar trebui consolidate.
(2) În concluziile sale din 18 decembrie 2014, Consiliul European a subliniat nevoia urgentă de intensificare a eforturilor de combatere a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, atât la nivel mondial, cât și la nivelul Uniunii. Subliniind importanța transparenței, Consiliul European a salutat intenția Comisiei de a prezenta o propunere privind schimbul automat de informații referitoare la deciziile fiscale în Uniune.
(3) Directiva 2011/16/UE prevede obligativitatea schimbului spontan de informații între statele membre în cinci cazuri specifice și în anumite termene. În cazurile în care autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru, schimbul spontan de informații se aplică deja deciziilor fiscale pe care un stat membru le emite, le modifică sau le reînnoiește la adresa unui anumit contribuabil în ceea ce privește interpretarea sau aplicarea dispozițiilor fiscale în viitor și care au o dimensiune transfrontalieră.
(4) Cu toate acestea, eficiența schimbului spontan de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer este împiedicată de o serie de dificultăți practice importante, cum ar fi marja de apreciere de care dispune statul membru emitent pentru a decide care alte state membre ar trebui informate. Prin urmare, informațiile schimbate ar trebui, după caz, să fie accesibile tuturor celorlalte state membre.
(5) Domeniul de aplicare al schimbului automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane, pe care această persoană sau acest grup de persoane are (au) dreptul să se bazeze, ar trebui să vizeze orice formă materială (indiferent de caracterul lor obligatoriu sau neobligatoriu și de modul în care sunt emise).
(6) Din rațiuni de securitate juridică, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată prin includerea unei definiții adecvate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și a acordului prealabil privind prețul de transfer. Domeniul de aplicare al acestor definiții ar trebui să fie suficient de larg pentru a cuprinde o gamă largă de situații, inclusiv, dar fără a se limita la următoarele tipuri de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri prealabile privind prețul de transfer: — acorduri prealabile și/sau decizii anticipate privind prețul de transfer unilaterale; — acorduri prealabile și decizii anticipate privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale; — acorduri sau decizii ce determină existența sau absența unui sediu permanent; — acorduri sau decizii ce determină existența sau absența unor elemente de fapt cu impact potențial asupra bazei de impozitare a unui sediu permanent; — acorduri sau decizii de stabilire a statutului fiscal al unei entități hibride într-un stat membru, care se referă la un rezident dintr-o altă jurisdicție; — precum și acorduri sau decizii privind baza de evaluare pentru amortizarea unui activ într-un stat membru, care este achiziționat de la o societate din grup într-o altă jurisdicție.
(7) Contribuabilii au dreptul să se bazeze pe decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau pe acorduri prealabile privind prețul de transfer, de exemplu în timpul proceselor de impozitare sau al auditurilor fiscale, cu condiția ca elementele de fapt pe care se bazează deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliere sau acordurile prealabile privind prețul de transfer să fi fost prezentate cu acuratețe și ca respectivii contribuabili să respecte dispozițiile deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer.
(8) Statele membre vor face schimb de informații, indiferent dacă contribuabilul respectă sau nu respectă dispozițiile deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer.
(9) Furnizarea de informații nu ar trebui să conducă la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori la o divulgare de informații care ar contraveni politicii publice.
(10) Pentru a profita de beneficiile oferite de schimbul automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, informațiile ar trebui comunicate în cel mai scurt timp după emitere, modificare sau reînnoire și, prin urmare, ar trebui stabilite intervale regulate de comunicare a informațiilor. Din aceleași motive este, de asemenea, necesar să se prevadă schimbul automat obligatoriu de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri prealabile privind prețul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite într-o perioadă care a debutat cu cinci ani înaintea datei aplicării prezentei directive și care sunt încă valabile la 1 ianuarie 2014. Cu toate acestea, anumite persoane sau grupuri de persoane cu o cifră de afaceri netă anuală la nivel de grup de sub 40 000 000 EUR ar putea fi excluse, în anumite condiții, de la un astfel de schimb automat obligatoriu.
(11) Din motive de securitate juridică este oportun ca, în conformitate cu un set de condiții foarte stricte, să se excludă de la schimbul automat obligatoriu acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe în conformitate cu cadrul tratatelor internaționale încheiate cu țările respective, în cazul în care dispozițiile respectivelor tratate nu permit divulgarea către o țară terță parte a informațiilor primite în temeiul respectivului tratat. Totuși, în astfel de cazuri ar trebui, în schimb, ca informațiile identificate la articolul 8a alineatul (6) referitoare la cererile care conduc la emiterea unor astfel de acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale să facă obiectul unui schimb de informații. Prin urmare, în astfel de cazuri, informațiile care urmează să fie comunicate ar trebui să includă o mențiune a faptului că sunt furnizate pe baza unei asemenea cereri.
(12) Schimbul automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer ar trebui să includă, în fiecare caz, comunicarea unui set definit de informații de bază care să fie accesibile tuturor statelor membre. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile practice necesare pentru a standardiza comunicarea unor astfel de informații în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2011/16/UE (care implică Comitetul privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării) pentru stabilirea unui formular-tip care să fie utilizat pentru schimbul de informații. Această procedură ar trebui utilizată și la adoptarea unor noi măsuri practice în vederea punerii în aplicare a schimbului de informații, cum ar fi precizarea cerințelor lingvistice care ar fi aplicabile schimbului de informații utilizând formularul-tip respectiv.
(13) La elaborarea unui astfel de formular-tip pentru schimbul automat obligatoriu de informații este oportun să se țină seama de activitatea desfășurată de Forumul privind practicile fiscale dăunătoare al OCDE, în cadrul căruia se află în curs de elaborare un astfel de formular-tip pentru schimbul de informații, în contextul planului de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor. Este de asemenea oportun să se lucreze îndeaproape cu OCDE, în mod coordonat, și nu doar în domeniul elaborării unui astfel de formular-tip pentru schimbul automat obligatoriu de informații. Obiectivul final ar trebui să îl constituie condițiile de concurență echitabile la nivel mondial, în care Uniunea ar trebui să își asume un rol de lider, promovând necesitatea ca domeniul de aplicare al informațiilor privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care urmează să facă obiectul schimbului automat să fie unul larg.
(14) Statele membre ar trebui să facă schimb de informații de bază, iar un set limitat de informații de bază ar trebui comunicate, de asemenea și Comisiei. Acest lucru ar trebui să permită Comisiei să monitorizeze și să evalueze în orice moment aplicarea efectivă a schimbului automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer. Totuși, informațiile primite de Comisie nu ar trebui să fie utilizate în niciun alt scop. În plus, această comunicare nu ar scuti statele membre de obligațiile lor de a notifica toate ajutoarele de stat Comisiei.
(15) Feedbackul oferit de statul membru care primește informațiile statului membru care le transmite este un element necesar al funcționării unui sistem eficient de schimb automat de informații. Prin urmare, este oportun să subliniem că autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să transmită, o dată pe an, feedback cu privire la schimbul automat de informații celorlalte state membre în cauză. În practică, acest feedback obligatoriu ar trebui să se efectueze pe baza unor acorduri convenite bilateral.
(16) Atunci când este necesar, în urma etapei schimbului automat obligatoriu de informații în temeiul prezentei directive, un stat membru ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe articolul 5 din Directiva 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul de informații la cerere pentru a obține informații suplimentare, inclusiv textul integral al deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordurilor prealabile privind prețul de transfer, de la statul membru care a emis astfel de decizii sau acorduri.
(17) Este oportun să se reamintească faptul că articolul 21 alineatul (4) din Directiva 2011/16/UE reglementează cerințele lingvistice și în materie de traducere aplicabile cererilor de cooperare, inclusiv cererilor de notificare, precum și documentelor anexate. Respectiva normă ar trebui să fie aplicabilă și în cazurile în care statele membre solicită informații suplimentare, în urma etapei de schimb automat obligatoriu de informații de bază privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer.
(18) Statele membre ar trebui să ia toate măsurile rezonabile necesare pentru a elimina orice obstacol care ar putea împiedica schimbul automat obligatoriu eficace și cât mai larg posibil de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer.
(19) Pentru a spori eficiența utilizării resurselor, a facilita schimbul de informații și a evita necesitatea ca fiecare stat membru să efectueze modificări similare la sistemul său de stocare a informațiilor, ar trebui să se prevadă instituirea unui registru central, accesibil tuturor statelor membre și Comisiei, în care statele membre ar urma să încarce și să stocheze informațiile, în loc să transmită respectivele informații prin e-mail securizat. Modalitățile practice necesare pentru crearea unui astfel de registru ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE.
(20) Având în vedere natura și amploarea modificărilor introduse prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului (5) și prin prezenta directivă, termenul pentru prezentarea informațiilor, a statisticilor și a rapoartelor prevăzute de Directiva 2011/16/UE ar trebui prelungit. Această prelungire ar trebui să asigure faptul că informațiile care trebuie furnizate pot reflecta experiența rezultată din modificările respective. Prelungirea ar trebui să se aplice atât statisticilor și altor informații care trebuie prezentate de către statele membre înainte de 1 ianuarie 2018, cât și raportului și, dacă este cazul, propunerii care urmează să fie prezentate de Comisie până la 1 ianuarie 2019.
(21) Dispozițiile existente privind confidențialitatea ar trebui modificate pentru a reflecta extinderea schimbului automat obligatoriu de informații la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer.
(22) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În mod concret, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a libertății de a desfășura o activitate comercială.
(23) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, din motive de uniformitate și eficacitate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(24) Directiva 2011/16/UE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,