Recitale
(1) În conformitate cu tratatul, Parlamentul European și Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime în scopul de a promova îmbunătățirea, în special, a condițiilor de muncă, pentru a garanta un nivel mai bun de protecție a sănătății și a securității lucrătorilor. Astfel de directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
(2) Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.
(3) După intrarea în vigoare a Directivei 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (3), părțile interesate, în special comunitatea medicală, au exprimat preocupări serioase legate de potențialul impact al punerii în aplicare a respectivei directive asupra procedurilor medicale bazate pe imagistică medicală. Totodată, au fost exprimate preocupări cu privire la impactul directivei asupra anumitor activități industriale.
(4) Comisia a examinat cu atenție argumentele formulate de părțile interesate și, în urma mai multor consultări, a decis să revizuiască în mod cuprinzător anumite prevederi ale Directivei 2040/40/CE, pe baza noilor informații științifice furnizate de experți recunoscuți pe plan internațional.
(5) Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al cărei efect a fost amânarea cu patru ani a termenului de transpunere a Directivei 2004/40/CE, și, ulterior, prin Directiva 2012/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), al cărei efect a fost amânarea termenului de transpunere până la 31 octombrie 2013. Această amânare s-a stabilit pentru a permite Comisiei să prezinte o nouă propunere, iar colegiuitorilor să adopte o nouă directivă, pe baza unor dovezi științifice mai noi și mai riguroase.
(6) Directiva 2004/40/EC ar trebui abrogată și ar trebui introduse măsuri mai adecvate și mai proporționate de protejare a lucrătorilor de riscurile asociate câmpurilor electromagnetice. Directiva respectivă nu a abordat efectele pe termen lung, inclusiv posibile efecte cancerigene ale expunerii la câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice variabile în timp, pentru care nu există în prezent nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Prezenta directivă urmărește să abordeze toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice, astfel încât nu numai să asigure sănătatea și securitatea fiecărui lucrător în parte, ci și să creeze o bază minimă de protecție pentru toți lucrătorii din Uniune, concomitent cu diminuarea unor eventuale denaturări ale concurenței.
(7) Prezenta directivă nu abordează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice, întrucât, în prezent, nu există nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, în cazul în care apar astfel de dovezi științifice concludente, Comisia ar trebui să aibă în vedere mijloacele cele mai potrivite pentru abordarea acestor efecte și ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său privind punerea în practică a prezentei directive. În acest scop, Comisia, în completarea informațiilor relevante primite de la statele membre, ar trebui să ia în considerare cele mai recente cercetări și noile cunoștințe științifice pe baza datelor disponibile în acest domeniu.
(8) Ar trebui să fie stabilite cerințe minime, oferind astfel statelor membre posibilitatea de a menține sau de a adopta dispoziții mai favorabile pentru protecția lucrătorilor, în special de a stabili niveluri mai scăzute pentru nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) sau pentru valorile limită de expunere (ELV) la câmpuri electromagnetice. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să servească la justificarea unui regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.
(9) Sistemul de protecție împotriva câmpurilor electromagnetice ar trebui să se limiteze la definirea, fără detalii excesive, a obiectivelor urmărite, a principiilor care trebuie respectate și a valorilor fundamentale care trebuie aplicate, pentru a permite statelor membre să aplice cerințele minime în mod echivalent.
(10) Pentru a asigura protecția lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, se impune efectuarea unei evaluări eficiente și eficace a riscurilor. Totuși, această obligație ar trebui să fie proporțională cu situația întâlnită la locul de muncă. Prin urmare, ar trebui să se definească un sistem de protecție care să grupeze riscurile, în mod simplu, gradual și ușor de înțeles. În consecință, trimiterea la un număr de indicatori și situații standard care urmează să fie furnizate de ghidurile practice poate ajuta angajatorii să își îndeplinească obligațiile.
(11) Efectele nedorite asupra corpului uman depind de frecvența câmpurilor electromagnetice sau a radiațiilor la care este expus. Prin urmare, pentru protecția adecvată a lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, este necesar ca sistemele de limitare a expunerii să depindă de modele de expunere și de frecvență.
(12) Nivelul expunerii la câmpurile electromagnetice poate fi redus într-un mod mai eficace prin introducerea unor măsuri preventive încă din faza de proiectare a locurilor de muncă și prin prioritizarea reducerii riscurilor la sursă, în momentul selectării echipamentelor, procedurilor și metodelor de lucru. Dispozițiile privind echipamentele și metodele de lucru contribuie astfel la protecția lucrătorilor care le utilizează. Cu toate acestea, este necesar să se evite duplicarea evaluărilor atunci când echipamentele de lucru îndeplinesc cerințele dreptului Uniunii relevant referitor la produse, prin care se stabilesc niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Aceasta permite o evaluare simplificată într-un mare număr de cazuri.
(13) Angajatorii ar trebui să se adapteze la progresul tehnic și la cunoștințele științifice privind riscurile legate de expunerea la câmpuri electromagnetice, în vederea îmbunătățirii protecției sănătății și securității lucrătorilor.
(14) Deoarece prezenta directivă reprezintă o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (6), rezultă că Directiva 89/391/CEE se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și/sau speciale din prezenta directivă.
(15) Cantitățile fizice, ELV și AL stabilite în prezenta directivă se bazează pe recomandările Comisiei internaționale pentru protecția împotriva radiației neionizante (ICNIRP) și ar trebui luate în considerare în conformitate cu conceptele prevăzute de ICNIRP, în absența unor dispoziții contrare în prezenta directivă.
(16) Pentru a garanta actualizarea permanentă a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările de natură strict tehnică ale anexelor, modificări care să reflecte adoptarea unor regulamente și directive în domeniul armonizărilor tehnice și standardizării, progresul tehnic, modificările aduse standardelor sau specificațiilor cele mai relevante și noile descoperiri științifice privind riscurile asociate câmpurilor electromagnetice, precum și în ceea ce privește adaptarea AL. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(17) Dacă se impun modificări de natură pur tehnică ale anexelor, Comisia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă instituit prin Decizia Consiliului din 22 iulie 2003 (7).
(18) În situații excepționale, atunci când acest lucru este necesar din motive imperioase de urgență, cum ar fi posibile riscuri iminente pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor cauzate de expunerea acestora la câmpuri electromagnetice, ar trebui să existe posibilitatea de a aplica procedura de urgență în cazul actelor delegate adoptate de Comisie.
(19) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (8), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În cazul prezentei directive, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(20) Un sistem care include ELV și AL ar trebui să poată fi considerat, ori de câte ori este cazul, drept un mijloc de a facilita furnizarea unui nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea decurge din expunerea la câmpuri electromagnetice. Un astfel de sistem poate însă fi incompatibil cu condițiile specifice în cazul anumitor activități, de exemplu utilizarea tehnicii de rezonanță magnetică în sectorul medical. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare aceste condiții speciale.
(21) Date fiind particularitățile forțelor armate și pentru a permite operarea și interoperabilitatea lor eficace, inclusiv în cadrul exercițiilor militare internaționale comune, statele membre ar trebui să poată pune în aplicare sisteme de protecție echivalente sau mai specifice, precum standardele convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele NATO, cu condiția evitării efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității.
(22) Angajatorilor ar trebui să li se impună să se asigure că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum. Cu toate acestea, este posibil ca, în anumite cazuri și în circumstanțe justificate în mod corespunzător, să fie depășite, doar în mod temporar, ELV prevăzute în prezenta directivă. Într-un astfel de caz, angajatorilor ar trebui să li se impună să ia măsurile necesare pentru a reveni la respectarea ELV cât mai curând posibil.
(23) Un sistem care garantează un nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea rezulta din expunerea la câmpurile electromagnetice ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător anumite categorii de lucrători expuși unui risc deosebit și să evite problemele de interferență cu dispozitivele medicale, cum ar fi proteze metalice, stimulatoare cardiace și defibrilatoare, implanturi cohleare și alte implanturi sau dispozitive medicale purtate pe corp, sau efectele asupra funcționării acestora. Problemele de interferență, în special interferența cu stimulatoarele cardiace, se pot produce la niveluri aflate sub AL și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unor precauții și măsuri de protecție corespunzătoare,