Directiva Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

Articolul 1

Obiectul (1) Prezenta directivă, care este a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabilește cerințele minime pentru echipamentul individual de protecție utilizat de lucrători la locul de muncă. (2) Dispozițiile Directivei 89/391/CEE se aplică în întregime domeniului menționat la alineatul (1), fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau speciale cuprinse în prezenta directivă.

Articolul 2

Definiție (1) În sensul prezentei directive, echipament individual de protecție reprezintă orice echipament destinat să fie purtat sau ținut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să-i pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop. (2) Sunt excluse din definiția de la alineatul (1): (a) îmbrăcămintea de lucru și uniformele obișnuite care nu sunt proiectate în mod specific pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorului; (b) echipamentul folosit de serviciile de urgență și salvare; (c) echipamentul individual de protecție purtat sau folosit de armată, poliție sau alte agenții de ordine publică; (d) echipamentul individual de protecție pentru mijloace de transport rutier; (e) echipamentul sportiv; (f) echipamentul de autoapărare sau descurajare; (g) dispozitivele portabile pentru detectarea și semnalizarea riscurilor și a factorilor nocivi.

Articolul 3

Normă generală Echipamentul individual de protecție este folosit atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau proceduri de organizare a muncii. SECȚIUNEA II OBLIGAȚIILE ANGAJATORULUI

Articolul 4

Dispoziții generale (1) Echipamentele individuale de protecție trebuie să respecte dispozițiile comunitare relevante privind proiectarea și fabricarea în ceea ce privește securitatea și sănătatea. Toate echipamentele individuale de protecție a muncii trebuie: (a) să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără ca prin ele însele să conducă la vreun risc sporit; (b) să corespundă condițiilor existente la locul de muncă; (c) să țină seama de cerințele ergonomice și de starea sănătății lucrătorului; (d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după orice ajustare necesară. (2) În cazul în care prezența unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente individuale de protecție, aceste echipamente trebuie să fie compatibile și să continue să fie eficiente împotriva riscului sau riscurilor respective. (3) Condițiile de utilizare a echipamentului individual de protecție, în special durata purtării, sunt determinate pe baza gravității riscului, frecvenței expunerii la risc, caracteristicilor postului de lucru al fiecărui lucrător și performanței echipamentului individual de protecție. (4) Echipamentul individual de protecție este, în principiu, destinat uzului personal. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecție de către mai mult de o persoană, se iau măsuri adecvate pentru a asigura că această utilizare nu creează diferiților utilizatori nici o problemă de sănătate sau igienă. (5) În cadrul întreprinderii sau unității se furnizează și se pun la dispoziție informații adecvate privind fiecare echipament individual de protecție necesar în conformitate cu alineatele (1) și (2). (6) Echipamentul individual de protecție se distribuie gratuit de către angajator, care garantează buna sa funcționare și o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreținerii, reparării și înlocuirilor necesare. Cu toate acestea, statele membre pot prevedea, în conformitate cu practicile naționale, ca lucrătorului să i se ceară să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecție, în împrejurări în care utilizarea echipamentului nu este limitată la locul de muncă. (7) Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecție. (8) Angajatorul asigură formarea lucrătorului și, dacă este cazul, organizează demonstrații de purtare a echipamentului individual de protecție. (9) Echipamentul individual de protecție poate fi utilizat numai în scopurile specificate, cu excepția împrejurărilor specifice și excepționale. Acesta trebuie să fie utilizat în conformitate cu manualul de instrucțiuni. Aceste instrucțiuni trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor.

Articolul 5

Evaluarea echipamentului individual de protecție (1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecție, angajatorului i se cere să evalueze dacă echipamentul individual de protecție pe care intenționează să îl folosească îndeplinește cerințele articolului 4 alineatele (1) și (2). Această evaluare presupune: (a) analizarea și evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace; (b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă echipamentul individual de protecție pentru a fi eficient împotriva riscurilor prevăzute la litera (a), luând în considerare orice riscuri pe care le poate crea acest echipament în sine; (c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecție disponibil cu caracteristicile prevăzute la litera (b). (2) Evaluarea prevăzută la alineatul (1) este revizuită în funcție de modificările aduse oricăruia dintre elementele sale.

Articolul 6

Reguli de utilizare (1) Fără a aduce atingere articolelor 3, 4 și 5, statele membre se asigură că sunt prevăzute norme generale pentru utilizarea echipamentului individual de protecție și norme care reglementează cazurile și situațiile în care angajatorul trebuie să furnizeze echipamentul individual de protecție, luând în considerare legislația comunitară privind libera circulație a acestui echipament. Aceste norme indică, în special, împrejurările sau situațiile de risc în care este necesară utilizarea echipamentului individual de protecție, fără a aduce atingere priorității care trebuie să se acorde mijloacelor de protecție colectivă. Anexele I, II și III, care au caracter orientativ, conțin informații utile pentru stabilirea acestor norme. (2) Atunci când statele membre adaptează normele prevăzute la alineatul (1), acestea iau în considerare orice modificări semnificative ale riscului, mijloacelor de protecție colectivă și echipamentelor individuale de protecție, determinate de evoluțiile tehnologice. (3) Statele membre consultă organizațiile partenerilor sociali cu privire la normele prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 7

Informarea lucrătorilor Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, lucrătorii și reprezentanții acestora sunt informați cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, atunci când se utilizează echipamente individuale de protecție la locul de muncă.

Articolul 8

Consultarea și participarea lucrătorilor Consultarea și participarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta directivă, inclusiv anexele acesteia, se desfășoară în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE. SECȚIUNEA III DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 9

Adaptarea anexelor Adaptările de natură strict tehnică ale anexelor I, II și III în funcție de: — adoptarea directivelor de armonizare tehnică și standardizare cu privire la echipamentul individual de protecție și/sau — progresele tehnice, modificarea normelor sau specificațiilor internaționale și cunoștințele din domeniul echipamentului individual de protecție sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.

Articolul 10

Dispoziții finale (1) Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 1992. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă. (3) Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social și Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă. (4) Comisia raportează periodic Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social cu privire la aplicarea directivei, având în vedere alineatele (1), (2) și (3).

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.