Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă („strategia UE”), capitolul III al acesteia cuprinzând lista măsurilor de combatere a acestei proliferări.
(2) Uniunea pune în aplicare în mod activ strategia UE și pune în practică măsurile enumerate la capitolul III din aceasta, în special cele referitoare la consolidarea, punerea în practică și universalizarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, fabricării și stocării armelor bacteriologice (biologice) sau cu toxine și distrugerea acestora (BTWC).
(3) În cadrul celei de a șasea (2006) și a șaptea (2011) conferințe de examinare a BTWC, Uniunea a promovat deplina respectare a dispozițiilor BTWC de către toate statele părți și consolidarea, în cazul în care este necesar, a măsurilor naționale de punere în aplicare, inclusiv a legislației penale, și controlul microorganismelor și toxinelor patogene în cadrul BTWC.
(4) La 14 aprilie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea Comună 2008/307/PESC (1). Acțiunea comună respectivă a fost pusă în aplicare cu succes de către Organizația Mondială a Sănătății („OMS”) până la 31 decembrie 2011.
(5) La 11 decembrie 2008, Consiliul a adoptat „Noile linii de acțiune” pentru consolidarea strategiei UE. Capitolul IV prevede sprijinul Uniunii pentru o abordare coordonată și complementară a problemelor privind biosiguranța și biosecuritatea, care să garanteze o gestionare optimă, în special a riscurilor și a amenințărilor biologice.
(6) La 18 iulie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/429/PESC (2) care prevede că Uniunea susține dezvoltarea unor cadre de reglementare naționale, în special privind biosiguranța și biosecuritatea.
(7) Cea de a șaptea conferință de examinare a reafirmat angajamentul statelor părți de a adopta măsurile naționale necesare în temeiul articolelor I, III și IV ale BTWC, în scopul asigurării siguranței și securității agenților sau toxinelor de origine microbiană sau a altor agenți sau toxine de origine biologică, în laboratoare și în alte unități și pe parcursul transportului acestora, precum și în scopul de a se împiedica accesul neautorizat la astfel de agenți și toxine și eliminarea neautorizată a acestora. Conferința a îndemnat de asemenea statele părți cu experiență relevantă în domeniul măsurilor legale și administrative pentru punerea în aplicare a dispozițiilor BTWC să ofere asistență altor state părți, la solicitarea acestora din urmă. În cadrul conferinței, a fost încurajată o astfel de asistență la nivel regional.
(8) De asemenea, în cadrul celei de a șaptea conferințe de examinare s-a remarcat, în contextul articolului VII al BTWC, că nivelul național de pregătire al statelor părți contribuie la capacitățile internaționale de reacție la apariția unor focare de boli și de investigare și reducere a efectelor acestora, inclusiv în cazul bolilor cauzate de o presupusă utilizare a armelor biologice sau toxice.
(9) Cea de a șaptea conferință de examinare a încurajat statele părți, în contextul articolului X al BTWC, să continue consolidarea organizațiilor și rețelelor internaționale existente, în special cele ale OMS, ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE) și ale Convenției internaționale pentru protecția plantelor (CIPP).
(10) La 15 iunie 2007 a intrat în vigoare Regulamentul sanitar internațional („RSI”). Acesta reglementează deplasarea și controlul focarelor de boli infecțioase și reacția la acestea, indiferent de originea lor, și solicită statelor membre ale OMS să constituie capacități de bază în domeniul laboratoarelor și supravegherii în domeniul sănătății publice împotriva bolilor infecțioase, pentru a permite punerea în aplicare a RSI. Secretariatul OMS se angajează să sprijine statele membre ale OMS, în vederea punerii în aplicare a planurilor lor naționale privind RSI, prin intermediul sediului central și al birourilor regionale ale OMS. Programul OMS de gestionare a reducerii riscurilor biologice oferă îndrumări cu privire la condițiile în care ar trebui să funcționeze laboratoarele, prin intermediul orientărilor normative, al atelierelor și formării profesionale în domeniul practicilor de biosiguranță, al biosecurității în laboratoare și al codurilor de conduită privind cercetarea responsabilă în domeniul bioștiințelor. Acesta are, de asemenea, un rol important în elaborarea orientărilor ONU cu privire la transportul substanțelor infecțioase. În temeiul RSI, laboratoarele de sănătate publică au un rol important în ceea ce privește capacitatea de reacție la amenințările biologice, chimice, radiologice și nucleare. Definițiile biosiguranței și biosecurității în laboratoare sunt cuprinse în Manualul de biosiguranță în laboratoare al OMS, ediția a treia (2004) și în Îndrumările privind biosecuritatea în laboratoare și gestionarea riscurilor biologice (2006).
(11) OMS este singura agenție de punere în aplicare care beneficiază de competențele, cunoașterea aprofundată, personalul, structura și resursele pentru punerea în aplicare a proiectelor și activităților prevăzute în prezenta decizie a Consiliului.
(12) Comisia este însărcinată cu supravegherea aplicării corecte a contribuției financiare a Uniunii,