Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică explozivilor definiți la alineatul (2).
(2) „Exploziv” înseamnă materialele și articolele considerate ca atare în recomandările Organizației Națiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase și care se încadrează în clasa 1 a acestor recomandări.
(3) Prezenta directivă nu se aplică:
— explozivilor, inclusiv muniției, destinați utilizării, conform dispozițiilor legislației interne, de către forțele armate sau poliție;
— articolelor pirotehnice;
— muniției, cu excepția dispozițiilor articolelor 10, 11, 12, 13, 17, 18 și 19.
(4) În înțelesul prezentei directive:
— „recomandările Organizației Națiunilor Unite” înseamnă recomandările stabilite de comitetul de experți ai Organizației Națiunilor Unite în materie de transport al mărfurilor periculoase, așa cum au fost publicate de organizația menționată (Cartea Portocalie) și modificate până la data adoptării prezentei directive;
— „siguranță” înseamnă prevenirea accidentelor și, atunci când prevenirea eșuează, limitarea efectelor acestora;
— „securitate” înseamnă prevenirea utilizării în scopuri care contravin ordinii publice;
— „furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei ocupație constă, total sau parțial, în fabricarea, comercializarea, schimbul, închirierea, repararea ori transformarea armelor de foc și muniției;
— „autorizație de transfer” înseamnă decizia luată pentru a permite transferuri preconizate de explozivi în interiorul Comunității;
— „întreprindere din sectorul explozivilor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică posedând o licență sau o autorizație de fabricare, depozitare, utilizare, transfer ori comercializare de explozivi;
— „introducere pe piață” înseamnă orice primă punere la dispoziție, contra cost sau gratuit, a explozivilor care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive în scopul distribuirii și/sau utilizării acestora pe piața comunitară;
— „transfer” înseamnă orice deplasare fizică a explozivilor pe teritoriul Comunității, cu excepția deplasărilor în cadrul aceluiași amplasament.
(5) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să desemneze anumite substanțe ce nu intră sub incidența prezentei directive ca fiind explozivi, în temeiul unor acte cu putere de lege sau norme administrative interne.
CAPITOLUL II
Armonizarea legislațiilor referitoare la explozivi
Articolul 2
(1) Statele membre nu pot interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piață a explozivilor care fac obiectul prezentei directive și care îndeplinesc cerințele acesteia.
(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că explozivii care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive sunt introduși pe piața comunitară numai dacă respectă toate dispozițiile prezentei directive și dacă le este aplicat marcajul CE descris la articolul 7 și dacă au făcut obiectul unei evaluări a conformității potrivit procedurilor prevăzute în anexa II.
(3) Când explozivii care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive fac obiectul altor directive care reglementează alte aspecte și care prevăd aplicarea marcajului CE, acest marcaj indică faptul că produsele menționate mai sus sunt prezumate conforme și cu dispozițiile acestor directive care li se aplică.
Articolul 3
Explozivii care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive trebuie să respecte cerințele fundamentale de siguranță stabilite în anexa II care li se aplică.
Articolul 4
(1) Statele membre consideră ca fiind conformi cerințelor de siguranță esențiale prevăzute la articolul 3 explozivii care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, atunci când aceștia din urmă respectă standardele naționale relevante care transpun standardele armonizate ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Statele membre publică referințele standardelor naționale care transpun standardele armonizate.
(2) Comisia va preciza detaliile cu privire la lucrările în domeniul standardelor armonizate în cadrul raportului înaintat Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea Directivei 83/189/CEE, raport prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din directiva menționată.
Articolul 5
Atunci când un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate prevăzute la articolul 4 nu îndeplinesc total cerințele esențiale prevăzute la articolul 3, Comisia sau statul membru în cauză aduce chestiunea în fața comitetului permanent instituit prin Directiva 83/189/CEE, precizând motivele. Comitetul formulează un aviz fără întârziere.
În lumina avizului comitetului menționat, Comisa informează statele membre cu privire la măsurile ce trebuie luate în ceea ce privește standardele și publicarea prevăzute la articolul 4.
Articolul 6
(1) Procedurile de atestare a conformității explozivilor sunt:
(a) fie examinarea CE de tip (modulul B) prevăzută în anexa II partea 1 și, la alegerea fabricantului, una dintre următoarele: — conformitatea de tip (modulul C) prevăzută în anexa II partea 2; — procedura de asigurare a calității producției (modulul D) prevăzută în anexa II partea 3; — procedura de asigurare a calității produsului (modulul E) prevăzută în anexa II partea 4; — verificarea produsului (modulul F) prevăzută în anexa II punctul 5;
(b) fie verificarea pe unitate de produs (modulul G) prevăzută în anexa II partea 6.
(2) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele desemnate de ele pentru a efectua procedurile de evaluare a conformității menționate mai sus, precum și cu privire la sarcinile specifice atribuite acestor organisme și la numerele de identificare atribuite acestora în prealabil de către Comisie.
Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene lista organismelor notificate care cuprinde numerele de identificare ale acestora, precum și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.
Statele membre aplică criteriile minime enunțate în anexa III pentru evaluarea organismelor de notificat. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite prin standardele armonizate relevante sunt prezumate a îndeplini criteriile minime relevante.
Un stat membru care a notificat un organism retrage notificarea în cazul în care descoperă că organismul respectiv nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în paragraful al doilea. El informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.
Articolul 7
(1) Marcajul CE de conformitate se aplică în mod vizibil, ușor lizibil și de neșters fie pe explozivi, fie, dacă acest lucru nu este posibil, pe o placă de identificare fixată pe aceștia, fie, în ultimă instanță, dacă nici una dintre primele două metode nu poate fi aplicată, pe ambalaj. Placa de identificare trebuie să fie concepută astfel încât să fie imposibilă reutilizarea ei.
În anexa IV este prezentat modelul ce trebuie utilizat pentru marcajul CE de conformitate.
(2) Este interzisă aplicarea pe explozivi a oricărei mărci sau inscripții proprii ce ar putea induce în eroare terții cu privire la semnificația și modului de scriere a marcajului CE. Orice altă marcă poate fi aplicată pe exploziv, cu condiția ca aceasta să nu reducă vizibilitatea și lizibilitatea marcajului CE.
(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8:
(a) dacă un stat membru stabilește că marcajul CE de conformitate a fost aplicat incorect, fabricantul, reprezentantul acestuia sau persoana responsabilă pentru introducerea pe piața comunitară a produsului în cauză are obligația să repună produsul în conformitate cu dispozițiile referitoare la marcaj și să dispună încetarea infracțiunii în condițiile impuse de statul membru respectiv;
(b) în cazul în care neconformitatea persistă, statul membru trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restrânge sau interzice introducerea pe piață a produsului în cauză sau să asigure retragerea acestuia de pe piață conform procedurilor prevăzute la articolul 8.
Articolul 8
(1) Atunci când un stat membru stabilește că un exploziv care poartă marcajul CE de conformitate potrivit scopului în care acesta a fost produs riscă să compromită siguranța, acesta ia toate măsurile provizorii necesare pentru a retrage explozivul respectiv de pe piață sau pentru a interzice introducerea lui pe piață ori libera lui circulație.
Statul membru informează imediat Comisia cu privire la aceste măsuri, indicând motivele și, în special, dacă neconformitatea este rezultatul uneia dintre următoarele cauze:
— nerespectarea cerințelor esențiale;
— aplicarea incorectă a standardelor;
— o lacună a standardelor.
(2) Comisia consultă părțile implicate în cel mai scurt timp. Dacă, după consultarea acestora, Comisia stabilește că măsurile sunt întemeiate, ea informează imediat statul membru care a luat inițiativa, precum și celelalte state membre. Atunci când Comisia constată, după aceste consultări, că măsurile se justifică, ea informează imediat statul membru care a luat acea decizie.
În cazul special în care măsurile menționate la alineatul (1) sunt cauzate de lacune ale standardelor, Comisa consultă mai întâi părțile implicate și, în termen de două luni, aduce chestiunea în fața comitetului permanent instituit prin Directiva 83/189/CEE, dacă statul membru care a luat măsurile intenționează să le mențină și inițiază procedurile prevăzute la articolul 5.
(3) Când un exploziv neconform este prevăzut cu marcajul CE de conformitate, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare față de cel care a aplicat marcajul și informează Comisia, precum și celelalte state membre.
CAPITOLUL III
Dispoziții care reglementează supravegherea transferurilor în cadrul Comunității
Articolul 9
(1) Explozivii care fac obiectul prezentei directive pot fi transferați numai conform procedurii din alineatele care urmează.
(2) În cazul transferului explozivilor reglementați de prezentul articol, controalele efectuate cu respectarea dreptului comunitar sau legislației naționale nu se mai efectuează sub formă de controale la frontierele interne, ci doar în cadrul controalelor obișnuite efectuate în mod nediscriminatoriu pe teritoriul întregii Comunități.
(3) Pentru a putea realiza transferul explozivilor, destinatarul trebuie să obțină o autorizație de transfer de la autoritatea competentă din locul de destinație. Autoritatea competentă verifică dacă destinatarul este autorizat legal să achiziționeze explozivi și dacă deține licențele sau autorizațiile necesare. Persoana responsabilă pentru transfer trebuie să înștiințeze autoritățile competente din statul sau statele membre de tranzit cu privire la tranzitul explozivilor prin statul sau statele respective și trebuie să solicite aprobarea acestora.
(4) Dacă un stat membru consideră că există o problemă legată de verificarea dreptului de a achiziționa explozivi prevăzut la alineatul (3), statul membru transmite Comisiei informațiile deținute în acest sens, iar Comisia sesizează fără întârziere comitetul prevăzut la articolul 13.
(5) Dacă autoritatea competentă din locul de destinație autorizează transferul, aceasta eliberează destinatarului un document care se concretizează în autorizația de transfer ce include toate informațiile prevăzute la alineatul (7). Explozivii trebuie să fie însoțiți de un astfel de document până la destinația prevăzută. Documentul trebuie prezentat ori de câte ori este solicitat de către autoritățile competente. Destinatarul păstrează o copie a documentului, pe care o prezintă pentru examinare autorităților competente din locul de destinație, la cererea acestora.
(6) Dacă autoritatea competentă dintr-un stat membru consideră că nu sunt necesare cerințe speciale de siguranță, cum ar fi cele menționate la alineatul (7), explozivii pot fi transferați pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului acestui stat membru fără furnizarea în prealabil a informațiilor stipulate la alineatul (7). Autoritatea competentă din locul de destinație eliberează atunci o autorizație de transfer pe durată determinată, care poate fi suspendată sau retrasă în orice moment, pe baza unei decizii motivate. Documentul menționat la alineatul (5), care trebuie să însoțească explozivii până la destinație, se referă atunci numai la autorizația de transfer menționată mai sus.
(7) Dacă transferul explozivilor necesită controale specifice prin care să se poată determina dacă aceste transferuri răspund cerințelor speciale de siguranță pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului unui stat membru, înainte de transfer destinatarul trebuie să furnizeze autorității competente din locul de destinație următoarele informații:
— numele și adresa agenților implicați; aceste informații trebuie să fie îndeajuns de detaliate pentru a permite, pe de o parte, contactarea agenților și, pe de altă parte, obținerea confirmării că persoanele în cauză sunt abilitate oficial să recepționeze transportul;
— numărul și cantitatea explozivilor transferați;
— o descriere completă a explozivului în cauză, precum și modul de identificare, inclusiv numărul de identificare al Organizației Națiunilor Unite;
— dacă explozivii urmează a fi introduși pe piață, informații privind respectarea condițiilor impuse pentru introducerea pe piață;
— modul în care se efectuează transferul și itinerarul;
— datele prevăzute de plecare și de sosire;
— dacă este necesar, punctele exacte de trecere la intrarea și ieșirea din statele membre.
Autoritățile competente din locul de destinație examinează condițiile în care trebuie să aibă loc transferul, acordând o atenție deosebită normelor speciale de siguranță. În cazul în care sunt respectate normele speciale de siguranță, se autorizează transferul. În cazul tranzitului pe teritoriul altor state membre, aceste state membre trebuie, de asemenea, să examineze și să aprobe, în aceleași condiții, informațiile referitoare la transfer.
(8) Fără a aduce atingere controalelor obișnuite efectuate pe teritoriul său de către statul membru de plecare în conformitate cu prezenta directivă, destinatarii sau agenții din sectorul explozivilor înaintează autorităților competente din statul membru de plecare, precum și celor din statul membru de tranzit, la cererea acestora, orice informație utilă de care dispun în legătură cu transferul de explozivi.
(9) Nici un furnizor nu poate efectua transferul de explozivi dacă destinatarul nu a obținut autorizațiile necesare pentru transfer, conform dispozițiilor alineatelor (3), (5), (6) și (7).
Articolul 10
(1) Muniția nu poate fi transferată dintr-un stat membru în altul decât cu respectarea procedurii prevăzute la alineatele următoare. Aceste dispoziții se aplică și în cazul transferului muniției care a făcut obiectul unei vânzări prin corespondență.
(2) În ceea ce privește transferurile de muniție către un alt stat membru, persoana interesată comunică statului membru în care se află muniția, înainte de orice expediție:
— numele și adresa vânzătorului sau cedentului, al cumpărătorului sau al dobânditorului muniției și, când este cazul, al proprietarului;
— adresa la care va fi trimisă sau transportată muniția;
— cantitatea de muniție trimisă sau transportată;
— datele care permit identificarea muniției, precum și indicarea faptului că muniția a făcut obiectul unui control conform dispozițiilor Convenției din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcării armelor de foc mici;
— mijlocul de transfer;
— data plecării și data estimată de sosire a transportului.
Informațiile menționate la ultimele două liniuțe nu trebuie furnizate în cazul transferului între furnizori. Statul membru examinează condițiile în care are loc transferul, în special în ceea ce privește siguranța. În cazul în care un stat membru autorizează un astfel de transfer, el eliberează un permis care cuprinde toate informațiile menționate la primul paragraf. Acest permis însoțește muniția până la destinație; el trebuie prezentat ori de câtre ori autoritățile competente din statele membre solicită acest lucru.
(3) Fiecare stat membru poate acorda furnizorilor dreptul de a efectua transporturi de muniție de pe teritoriul său către un furnizor stabilit în alt stat membru, fără obținerea în prealabil a autorizației menționate la alineatul (2). În acest sens, statul membru eliberează o autorizație valabilă timp de trei ani, care poate fi suspendată sau anulată în orice moment printr-o decizie motivată. Un document care face referire la această autorizație însoțește muniția până la destinație. Acest document trebuie prezentat ori de câtre ori autoritățile competente ale statelor membre solicită acest lucru.
Înainte de efectuarea transferului, furnizorul comunică autorităților competente din statul membru din care se va efectua transferul toate informațiile enumerate la alineatul (2) primul paragraf.
(4) Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre lista cu tipurile de muniție pentru care autorizația de transfer către teritoriul său poate fi acordată fără consimțământ prealabil.
Astfel de liste de muniție vor fi comunicate furnizorilor care au obținut autorizație pentru transferul muniției fără autorizație prealabilă în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3).
(5) Fiecare stat membru transmite orice informație utilă de care dispune în legătură cu transferuri definitive de muniție statului membru pe teritoriul căruia sunt efectuate aceste transferuri.
Informațiile pe care statele membre le primesc ca urmare a aplicării procedurilor prevăzute în prezentul articol vor fi comunicate, cel târziu în momentul transferului, statului membru de destinație și, dacă este cazul, statelor membre de tranzit.
Articolul 11
Prin derogare de la articolul 9 alineatele (3), (5), (6) și (7) și de la articolul 10, în cazul unor amenințări grave sau al unor atentate la siguranța publică prin deținerea sau utilizarea ilicită a explozivilor sau muniției reglementate de prezenta directivă, un stat membru poate lua toate măsurile necesare referitoare la transferul explozivilor sau muniției pentru a preveni astfel de situații de deținere sau utilizare ilicită.
Aceste măsuri respectă principiul proporționalității. Ele nu trebuie să fie nici un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restricție mascată în comerțul dintre statele membre.
Orice stat membru care adoptă astfel de măsuri înștiințează imediat Comisia, care informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
CAPITOLUL IV
Alte dispoziții
Articolul 12
(1) Statele membre stabilesc rețele de schimb de informații pentru aplicarea articolelor 9 și 10. Statele membre înștiințează celelalte state membre și Comisia cu privire la autoritățile naționale responsabile pentru trimiterea și primirea informațiilor și pentru aplicarea procedurilor prevăzute la articolele 9 și 10 menționate anterior.
(2) În scopul aplicării prezentei directive, dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1468/81, în special cele referitoare la confidențialitate, se aplică mutatis mutandis.
Articolul 13
(1) Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Comitetul examinează orice chestiune care privește aplicarea prezentei directive adusă în discuție de președinte, fie din inițiativă proprie, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsuri care se aplică imediat. Totuși, dacă nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz, Comisia amână aplicarea măsurilor adoptate pentru o perioadă de trei luni de la data comunicării acestora.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termenul prevăzut în paragraful al doilea.
(3) Procedura definită la alineatul (2) se aplică în special pentru a ține seama de modificările viitoare ale recomandărilor Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 14
Statele membre păstrează la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei informații actualizate referitoare la întreprinderile din sectorul explozivilor care posedă o licență sau o autorizație menționate la articolul 1 alineatul (4).
Statele membre verifică dacă aceste întreprinderi din sectorul explozivilor dispun de un sistem de urmărire a deținerii de explozivi care să permită identificarea în orice moment a celor care dețin explozivi. Condițiile de aplicare a prezentului paragraf se adoptă în conformitate cu procedura comitetului, prevăzută la articolul 13.
Întreprinderile din sectorul explozivilor țin registre cu tranzacțiile efectuate care le permit să îndeplinească obligațiile prevăzute în prezentul articol.
Documentele menționate în prezentul articol trebuie păstrate cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc tranzacția, chiar dacă întreprinderea și-a încetat activitatea. Ele trebuie să fie disponibile imediat pentru un eventual control la cererea autorităților competente.
Articolul 15
Statele membre asigură marcarea corespunzătoare a explozivilor.
Articolul 16
Când un stat membru eliberează o licență sau o autorizație în scopul de a permite exercitarea unei activități de fabricare a explozivilor, acesta verifică în special dacă persoanele responsabile sunt în măsură să asigure respectarea angajamentelor tehnice asumate.
CAPITOLUL V
Dispoziții finale
Articolul 17
Fiecare stat membru stabilește sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie suficient de mari pentru a determina respectarea acestor dispoziții.
Articolul 18
În cadrul normelor de drept intern, fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite autorităților competente confiscarea oricărui produs care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, dacă există suficiente probe care să ateste că produsul respectiv va face obiectul unei achiziționări, utilizări sau trafic ilicite.
Articolul 19
(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare în conformitate cu articolele 9, 10, 11, 12, 13 și 14 până la 30 septembrie 1993.
(2) Statele membre adoptă și publică până la 30 iunie 1994 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma altor dispoziții decât acelea menționate la alineatul (1). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 1995.
(3) Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(4) Cu toate acestea, în perioada până la 31 decembrie 2002, statele membre permit introducerea pe piață a explozivilor care respectă reglementările interne în vigoare pe teritoriul acestora înainte de 31 decembrie 1994.
(5) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 20
Prezenta directivă se adresează statelor membre.