Recitale
(1) Într-un context internațional, existența unor legislații diferite în domeniul fiscal este în general acceptată ca o consecință a suveranității fiscale. În acest context, unele țări terțe, de obicei mici și având necesități financiare limitate, au optat pentru un nivel scăzut al impozitului pe venit, care se aplică în general atât persoanelor particulare, cât și companiilor, sau chiar pentru absența totală a oricărui impozit pe venit. Astfel de politici fiscale nu sunt neapărat indezirabile în sine, câtă vreme statul participă la cooperarea internațională pentru a permite altor state să își consolideze politica fiscală.
(2) Cu toate acestea, politicile care au ca efect un nivel scăzut al impozitului pe venit sau absența totală a impozitului respectiv merg adesea mână în mână cu lipsa transparenței sau a schimbului de informații cu alte state. Statele vizate atrag investiții prin faptul că le oferă nerezidenților un refugiu pentru anumite tipuri de venit sau de capital mobil și le permit acestora să ascundă administrației fiscale a statului lor de reședință existența veniturilor sau a capitalului respectiv.
(3) În cadrul unor foruri internaționale, precum Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau G20, au fost luate diverse inițiative pentru a răspunde acestor preocupări. Mai mult, Forumul mondial privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale (denumit în continuare „Forumul mondial”) a elaborat standarde privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale. În 2009, Forumul mondial a convenit să reexamineze implementarea standardelor respective, angajându-se într-un proces exhaustiv de evaluare inter pares, multe jurisdicții în care presiunea fiscală era, în mod tradițional, scăzută fiind de acord să încheie acorduri bilaterale privind schimbul de informații în domeniul fiscal.
(4) În Uniune, aspectele legate de transparență și de schimbul de informații sunt abordate în Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (1). Mai mult decât atât, întrucât în Uniune există un consens, formulat în Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor, menționat în anexa I la Concluziile reuniunii Consiliului ECOFIN din 1 decembrie 1997 privind politica fiscală (2), cu privire la inacceptabilitatea măsurilor fiscale dăunătoare, statelor membre le este greu să mențină sau să introducă astfel de măsuri. În plus, o serie de măsuri care ar putea cădea sub incidența Codului de conduită sunt supuse examinării în temeiul normelor privind ajutoarele de stat prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(5) În relațiile sale cu țări terțe, Uniunea a încercat să le convingă pe acestea să adere la principiile Uniunii privind transparența și schimbul de informații (similare cu standardele internaționale general acceptate privind transparența și schimbul de informații) și să elimine măsurile fiscale dăunătoare, astfel cum sunt descrise în Comunicarea Comisiei privind promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (3) și în Comunicarea Comisiei privind cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (4).
(6) Statele membre a căror bază impozabilă a fost afectată negativ de lipsa transparenței sau de măsuri fiscale dăunătoare din partea unor țări terțe au luat măsuri pentru remedierea situației respective. Cu toate acestea, contribuabilii reacționează la aceste măsuri prin direcționarea afacerilor sau a tranzacțiilor printr-o altă jurisdicție cu un nivel mai redus de protecție. Acest risc este important mai ales în Uniune, dată fiind libertatea operatorilor economici de a face afaceri oriunde în Uniune. În consecință, nivelul de protecție disponibil în Uniune împotriva acestei eroziuni a bazei impozabile corespunde, în general, celui mai redus nivel de protecție oferit de un stat membru.
(7) Denaturările care apar în Uniune din cauza acestei situații pot determina fluxuri de capital și mișcări ale contribuabililor artificiale în cadrul pieței interne, periclitând astfel buna funcționare a acesteia și erodând bazele impozabile ale statelor membre. Aceste denaturări ar trebui remediate printr-o abordare comună a tuturor statelor membre.
(8) Prin urmare, este necesar să se definească cu claritate standardele minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale, atât în ceea ce privește transparența și schimbul de informații, cât și măsurile fiscale dăunătoare, și să se ia măsuri în ceea ce privește țările terțe, pentru a le încuraja pe acestea să respecte standardele respective.
(9) Referitor la transparență și la schimbul de informații, un standard recunoscut la nivel internațional a fost stabilit în mandatul aprobat de Forumul mondial în 2009. Prin urmare, mandatul respectiv ar trebui să stea la baza prezentei recomandări. În ceea ce privește măsurile fiscale dăunătoare, Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor s-a dovedit a fi un element de referință pertinent în Uniune. Statele membre s-au angajat să promoveze principiile codului respectiv în țările terțe. Prin urmare, în sensul prezentei recomandări, este oportun să se facă trimitere la criteriile din codul respectiv. În această privință, este, de asemenea, oportun să se facă trimitere la activitatea Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea companiilor), înființat în cadrul Consiliului pentru a evalua măsurile fiscale care pot intra sub incidența Codului de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor (5). Cazurile evaluate de acest grup pot fi utile atunci când vine vorba să se examineze dacă o anumită măsură trebuie considerată dăunătoare sau nu.
(10) Prezenta recomandare ar trebui să indice un set de măsuri care urmează să fie aplicate în legătură cu țările terțe care nu îndeplinesc standardele minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale. Aplicând împreună aceste măsuri, statele membre ar spori considerabil eficacitatea globală a măsurilor luate de fiecare dintre ele. Prin urmare, s-ar putea reduce, pe de o parte, pierderile de venituri fiscale și costurile administrative suportate de administrațiile fiscale, iar pe de altă parte, constrângerile aferente respectării legislației impuse contribuabililor.
(11) Pentru a promova aplicarea standardelor minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale, este necesar, de asemenea, să se propună măsuri pozitive pentru încurajarea țărilor terțe care respectă aceste standarde sau care s-au angajat să le respecte, dar care au nevoie de ajutor în acest sens.
(12) Măsurile propuse în prezenta recomandare și aplicate de statele membre trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii, în special cu libertățile fundamentale prevăzute de TFUE,