Recitale
(1) Directiva 2002/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 februarie 2002 privind formalitățile de raportare pentru navele care sosesc în porturile statelor membre ale Comunității și/sau pleacă din porturile statelor membre ale Comunității (4) impune statelor membre să accepte anumite formulare standardizate (denumite în continuare „formulare FAL”) pentru a facilita traficul, astfel cum au fost stabilite de către Organizația Maritimă Internațională (OMI) prin Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional (Convenția FAL), adoptată la 9 aprilie 1965, astfel cum a fost modificată.
(2) În vederea facilitării transportului maritim și a reducerii sarcinilor administrative pentru companiile maritime, este necesară simplificarea și armonizarea în cel mai mare grad posibil a formalităților de raportare impuse de actele juridice ale Uniunii și de statele membre. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere naturii și conținutului informațiilor solicitate și nu ar trebui să introducă nicio cerință de raportare suplimentară pentru navele cărora nu le revine o astfel de obligație în temeiul legislației aplicabile în statele membre. Prezenta directivă ar trebui să vizeze numai modul în care procedurile de informare pot fi simplificate și armonizate și modul în care informațiile pot fi reunite mai eficient.
(3) Transmiterea datelor solicitate la sosirea în și/sau la plecarea din porturi în temeiul Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (5), al Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime (6), al Regulamentului (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare (7), al Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (8) și, după caz, al Codului maritim internațional pentru mărfuri periculoase adoptat în 1965, cu modificările sale adoptate și intrate în vigoare, vizează informațiile impuse prin formularele FAL. Prin urmare, în cazul în care respectivele informații corespund cerințelor din actelor juridice menționate, ar trebui acceptată furnizarea acestora prin formularele FAL.
(4) Având în vedere dimensiunea mondială a transportului maritim, actele juridice ale Uniunii trebuie să țină seama de cerințele OMI pentru a putea asigura o simplificare.
(5) Statele membre ar trebui să intensifice cooperarea dintre autoritățile competente, cum ar fi autoritățile interne din domeniul vamal, al controlului la frontiere, al sănătății publice și din domeniul transporturilor, pentru a continua simplificarea și armonizarea formalităților de raportare din cadrul Uniunii și pentru a utiliza în cel mai eficient mod sistemele de transmitere electronică a datelor și de schimb de informații, în vederea eliminării, simultane pe cât posibil, a barierelor din domeniul transportului maritim și a realizării unui spațiu european al transportului maritim fără bariere.
(6) Ar trebui să fie disponibile statistici detaliate referitoare la transportul maritim pentru a analiza eficiența și necesitatea măsurilor de politică ce vizează facilitarea traficului maritim în cadrul Uniunii, ținând seama de nevoia de a nu crea cerințe suplimentare inutile referitoare la colectarea de statistici și folosirea pe deplin a Eurostat de către statele membre. În sensul prezentei directive, ar fi important să se colecteze date relevante referitoare la traficul navelor în cadrul Uniunii și/sau la navele care fac escală în porturi din țări terțe sau în zone libere.
(7) Ar trebui să fie mai ușor pentru societățile de transport maritim să beneficieze de statutul de „servicii regulate de transport maritim autorizate” în conformitate cu obiectivul Comunicării Comisiei din 21 ianuarie 2009 intitulată „Comunicare și plan de acțiune în vederea instituirii unui spațiu european de transport maritim fără bariere”.
(8) Mijloacele electronice de transmitere a datelor ar trebui utilizate, de o manieră generală, pentru ansamblul formalităților de raportare, în cel mai scurt timp posibil și cel târziu la 1 iunie 2015, pe baza standardelor internaționale elaborate de Convenția FAL, ori de câte ori este aplicabil. Pentru a simplifica și a accelera transmiterea unor cantități posibil foarte mari de informații, ar trebui utilizate formatele electronice pentru formalitățile de raportare, ori de câte ori este aplicabil. În cadrul Uniunii, practica de a furniza informații prin formulare FAL pe suport de hârtie ar trebui să constituie o excepție și ar trebui să fie acceptată doar pentru o perioadă limitată. Statele membre sunt încurajate să utilizeze mijloace administrative, inclusiv stimulentele economice, pentru a promova utilizarea formatelor electronice. Din motivele menționate, schimbul de informații între autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să se realizeze pe cale electronică. Pentru a ajuta la introducerea acestei practici, sistemele electronice trebuie să devină interoperabile într-o mai mare măsură din punct de vedere tehnic și, în măsura posibilului, în același termen, pentru a asigura buna funcționare a spațiului european de transport maritim fără bariere.
(9) Părțile implicate în comerț și transport ar trebui să poată prezenta informații și documente standardizate printr-o interfață electronică unică pentru a îndeplini formalitățile în materie de raportare. Elementele individuale ar trebui să fie prezentate doar o singură dată.
(10) Sistemele SafeSeaNet stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii ar trebui să faciliteze primirea, schimbul și distribuirea informațiilor între sistemele de informare ale statelor membre în materie de activități maritime. În vederea facilitării transportului maritim și a reducerii sarcinilor administrative legate de acesta, sistemul SafeSeaNet ar trebui să fie interoperabil cu alte sisteme ale Uniunii pentru formalitățile de raportare. Sistemul SafeSeaNet ar trebui să fie utilizat pentru schimbul suplimentar de informații destinat facilitării transportului maritim. Formalitățile de raportare privind informațiile destinate exclusiv utilizării la nivel național nu ar trebui să fie introduse în sistemul SafeSeaNet.
(11) La adoptarea de noi măsuri la nivelul Uniunii, ar trebui să se asigure faptul că statele membre pot continua să transmită datele pe cale electronică și că nu li se impune utilizarea suportului de hârtie.
(12) Avantajele transmiterii electronice a datelor pot fi exploatate pe deplin numai dacă există o comunicare fluidă și eficientă între SafeSeaNet, e-Customs și sistemele electronice de introducere sau de consultare a datelor. În acest scop, pentru a limita formalitățile administrative, ar trebui utilizate, într-o primă fază, standardele aplicabile în prezent.
(13) Formularele FAL sunt actualizate periodic. Prezenta directivă ar trebui așadar să facă referire la versiunea actuală a acestor formulare. Orice informații solicitate de legislația statelor membre care depășesc cerințele Convenției FAL ar trebui transmise într-un format care urmează să fie dezvoltat pe baza standardelor Convenției FAL.
(14) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (9), Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (10), Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (11), legislației naționale în domeniul controlului la frontiere pentru statele membre care nu aplică acquis-ul Schengen în materie de control la frontieră și nici Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (12).
(15) Pentru ca transmiterea electronică a informațiilor să fie transformată într-o procedură standard și în vederea facilitării transportului maritim, statele membre ar trebui să extindă utilizarea mijloacelor electronice de transmitere a datelor în conformitate cu un calendar adecvat și, în cooperare cu Comisia, ar trebui să discute posibilitatea de a armoniza utilizarea mijloacelor electronice de transmitere a datelor. În acest scop, ar trebui să se țină seama de lucrările Grupului de coordonare la nivel înalt referitoare la sistemul SafeSeaNet, în special la foaia de parcurs privind SafeSeaNet, după ce va fi adoptată, precum și de cerințele concrete de finanțare și, respectiv, de alocare a mijloacelor financiare din partea Uniunii pentru dezvoltarea transmiterii electronice a datelor.
(16) Navele care operează între porturi situate pe teritoriul vamal al Uniunii ar trebui să fie exceptate de la obligația de a transmite informațiile ce figurează în formularele FAL în cazul în care aceste nave nu provin din, nu fac o escală în sau nu se îndreaptă către un port situat în afara acestui teritoriu sau a unei zone libere care face obiectul modalităților de control de tip I în sensul legislației vamale, fără a aduce atingere actelor juridice aplicabile ale Uniunii și informațiilor pe care statele membre le pot solicita pentru a proteja ordinea și securitatea internă și pentru a aplica actele legislative în materie vamală sau fiscală, precum și în materie de imigrare, de mediu sau de sănătate.
(17) Exceptările de la formalitățile administrative ar trebui admise și în funcție de încărcătura unei nave, nu doar de destinația sa și/sau de locul său de plecare. Acest lucru este necesar pentru a garanta reducerea formalităților suplimentare pentru navele care au făcut escală într-un port dintr-o țară terță sau o zonă liberă. Comisia ar trebui să examineze această chestiune în cadrul unui raport cu privire la funcționarea prezentei directive, adresat Parlamentului European și Consiliului.
(18) Se impune introducerea unui nou formular temporar în vederea armonizării informațiilor solicitate prin declarația de siguranță prealabilă prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 725/2004.
(19) Cerințele lingvistice naționale reprezintă adeseori un obstacol în calea dezvoltării rețelei de transport costier. Statele membre ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a facilita comunicarea scrisă și orală în cadrul traficului maritim dintre statele membre, în conformitate cu practica internațională, pentru a găsi mijloace de comunicare comune.
(20) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la anexa la prezenta directivă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.
(21) Diversele acte juridice ale Uniunii, în temeiul cărora este necesară, de exemplu, îndeplinirea unor formalități de notificare prealabilă la sosirea în porturi, cum ar fi Directiva 2009/16/CE, pot impune termene diferite pentru îndeplinirea acestor formalități de notificare prealabilă. Comisia ar trebui să examineze posibilitatea reducerii și armonizării acestor termene, profitând de progresele continue în materie de prelucrare electronică a datelor în cadrul raportului către Parlamentul European și Consiliu cu privire la funcționarea prezentei directive, raport care ar trebui să conțină, dacă este cazul, o propunere legislativă.
(22) În cadrul raportului către Parlamentul European și Consiliu cu privire la funcționarea prezentei directive, Comisia ar trebui să analizeze măsura în care domeniul de aplicare a prezentei directive, în ceea ce privește simplificarea formalităților administrative aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre ale Uniunii, ar trebui extins la zonele interioare ale acestor porturi, în special la transportul fluvial, pentru a obține un trafic maritim mai rapid și mai fluid în interior și a soluționa durabil congestionarea din porturile maritime și din zonele din preajma acestora.
(23) Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume facilitarea transportului maritim în mod armonizat pe teritoriul Uniunii, nu pot fi atinse în măsura necesară de către statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunile și efectelor acțiunii, pot fi mai bine atinse la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(24) Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, atunci când transpunerea unei directive este inutilă din motive geografice, transpunerea acesteia nu este obligatorie. Prin urmare, cerințele prevăzute în prezenta directivă nu sunt relevante pentru statele membre care nu au porturi în care pot face escală navele care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive.
(25) Măsurile prevăzute de prezenta directivă contribuie la atingerea obiectivelor Agendei de la Lisabona.
(26) Accesul la SafeSeaNet și la alte sisteme electronice ar trebui să fie reglementat pentru a proteja informațiile comerciale și confidențiale, fără a aduce atingere legislației aplicabile în domeniul protecției datelor comerciale și, în ceea ce privește datele cu caracter personal, Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (13) și Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (14). Statele membre și instituțiile și organismele Uniunii ar trebui să acorde o atenție specială necesității de a proteja informațiile comerciale și confidențiale prin sisteme adecvate de control al accesului.
(27) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (15), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele, care să ilustreze, în măsura posibilului, concordanța dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, și să le facă publice.
(28) Din motive de claritate, Directiva 2002/6/CE ar trebui înlocuită cu prezenta directivă,