Recitale
(1) Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (3) („Al șaptelea program-cadru”) prevede participarea Comunității în cadrul programelor de cercetare și dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea în cadrul structurilor create pentru executarea acelor programe, în sensul articolului 169 din Tratatul de instituire a Comunității Europene („Tratatul CE”).
(2) Decizia 2006/971/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (4) încurajează abordarea multitematică a subiectelor de cercetare relevante pentru una sau mai multe teme ale celui de Al șaptelea program-cadru și, în acest context, a identificat o inițiativă în temeiul articolului 169 din Tratatul CE în domeniul cercetării comune la Marea Baltică ca fiind unul dintre domeniile adecvate pentru participarea Comunității în programele naționale de cercetare puse în aplicare în comun.
(3) Ecosistemul Mării Baltice, o mare europeană interioară semiînchisă, reprezintă una dintre cele mai mari mase de apă salmastră și a fost grav afectat de numeroase presiuni naturale și de presiuni cauzate de activitatea umană, cum ar fi poluarea prin deversarea de arme chimice, de exemplu gazele de luptă din timpul celui de al doilea război mondial, și poluarea cu compuși de metale grele, substanțe organice, materiale radioactive și scurgeri de petrol și de produse din petrol utilizate pentru încălzire. Dezvoltarea agriculturii în bazinul hidrografic al Mării Baltice a cauzat, de asemenea, deversarea excesivă de îngrășăminte și de materiale organice, ceea ce a condus la eutrofizare avansată, precum și introducerea de organisme străine nonendemice în mediu. Exploatarea dezechilibrată a stocurilor de pește și schimbările climatice determină pierderea biodiversități inițiale. Acești factori, precum și intruziunea permanentă a activităților umane, incluzând proiectele de infrastructură din zona de coastă, din zona limitrofă acesteia și din bazinul hidrografic al Mării Baltice, precum și turismul nesustenabil din punct de vedere al mediului, conduc la degradarea mediului natural. Toate aceste aspecte reduc drastic capacitatea Mării Baltice de a furniza în mod durabil bunurile și serviciile de care oamenii depind direct și indirect pentru nevoile sociale, culturale și economice.
(4) Consiliul European din 14 decembrie 2007 a subliniat preocuparea în privința situației mediului din Marea Baltică, astfel cum se reflectă în Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice. În plus, Consiliul a invitat Comisia să prezinte o propunere de inițiativă în temeiul articolului 169 din Tratatul CE pentru regiunea Mării Baltice.
(5) Știința ar trebui să contribuie la abordarea acestor provocări și la găsirea unor soluții pentru problemele stringente de mediu de la Marea Baltică. Totuși, gravitatea situației actuale necesită o accelerare din punct de vedere calitativ și cantitativ a cercetării în curs în regiunea Mării Baltice prin dezvoltarea și punerea în aplicare a unei abordări complet integrate în cadrul căreia programele de cercetare relevante din toate statele vecine să poată fi raționalizate și orientate pentru a soluționa problemele complexe și stringente în mod coordonat, eficient și eficace.
(6) În prezent, o serie de programe sau activități de cercetare și dezvoltare derulate de statele membre în mod individual la nivel național pentru sprijinirea cercetării și dezvoltării în regiunea Mării Baltice nu sunt coordonate suficient la nivelul Uniunii pentru a obține masa critică necesară în domeniile strategice de cercetare și dezvoltare.
(7) În plus, actualele structuri de cercetare specifice în funcție de sector, care au evoluat de-a lungul unei lungi tradiții de politici naționale, sunt puternic ancorate în sistemele naționale de guvernanță și împiedică dezvoltarea și finanțarea cercetării multidisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare din domeniul mediului, necesară pentru abordarea provocărilor de la Marea Baltică.
(8) Deși există o lungă tradiție a cooperării în domeniul cercetării la Marea Baltică în rândul țărilor situate atât în interiorul, cât și în exteriorul zonei Mării Baltice, eforturile de colaborare nu au beneficiat până în prezent de resursele financiare adecvate pentru exploatarea optimă a potențialului de cercetare, din cauza situației economice și de dezvoltare neuniforme din aceste țări, precum și din cauza agendelor, temelor și priorităților naționale în materie de cercetare extrem de diferite.
(9) În programul său de lucru din 11 iunie 2007 pentru perioada 2007-2008 privind punerea în aplicare a programului specific „Cooperare”, Comisia a oferit sprijin financiar pentru BONUS ERA-NET și ERA-NET PLUS în domeniul cercetării de mediu de la Marea Baltică în vederea consolidării cooperării între agențiile de finanțare a cercetării din domeniul mediului din regiunea Mării Baltice și în vederea facilitării tranziției către un program comun de cercetare și dezvoltare la Marea Baltică care să fie pus în aplicare în temeiul articolului 169 din Tratatul CE.
(10) În general, BONUS ERA-NET și ERA-NET PLUS au funcționat bine și, prin urmare, este important să se asigure continuitatea eforturilor de cercetare pentru a aborda provocările importante din domeniul mediului.
(11) În conformitate cu abordarea din cel de Al șaptelea program-cadru și astfel cum s-a confirmat în cadrul consultărilor cu părțile interesate pe parcursul derulării BONUS ERA-NET, în regiunea Mării Baltice sunt necesare programe de cercetare circumscrise unei politici.
(12) Danemarca, Germania, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda și Suedia (denumite în continuare „statele participante”) au convenit să deruleze împreună Programul comun de cercetare și dezvoltare la Marea Baltică BONUS (denumit în continuare „BONUS”). BONUS vizează sprijinirea dezvoltării științifice și a inovării prin asigurarea cadrului juridic și organizațional necesar pentru cooperare transnațională între statele de la Marea Baltică în ceea ce privește cercetarea în domeniul mediului din regiunea Mării Baltice.
(13) Deși se concentrează în mare parte asupra cercetării din domeniul mediului, BONUS se intersectează cu o serie de programe de cercetare ale Uniunii conexe care privesc mai multe activități umane cu impact cumulat asupra ecosistemului, precum pescuitul, acvacultura, agricultura, infrastructura (inclusiv în domeniul energiei), transporturile, formarea și mobilitatea cercetătorilor, precum și cu aspecte socioeconomice. BONUS are o relevanță deosebită pentru o serie de politici și directive ale Uniunii, inclusiv Strategia Uniunii pentru regiunea Mării Baltice, politica comună în domeniul pescuitului, politica agricolă comună, Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (5), Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (6), precum și angajamentele internaționale ale Uniunii, cum ar fi Planul de acțiune pentru Marea Baltică al HELCOM. Drept urmare, multe alte sectoare ale politicii Uniunii vor beneficia în urma BONUS.
(14) Pentru a spori impactul BONUS, statele participante au fost de acord cu participarea Uniunii în cadrul acestuia.
(15) BONUS ar trebui să includă o etapă strategică, urmată de o etapă de punere în aplicare, pentru a oferi oportunitatea de organizare a unei consultări extinse cu părțile interesate asupra unei agende de cercetare circumscrise unei viziuni strategice și care să poată aborda necesitățile de cercetare emergente. Pe parcursul etapei strategice a BONUS, este necesar să fie implicate și alte agenții de finanțare, orientate către sectoare, în vederea consolidării integrării cercetării care vizează necesitățile utilizatorilor finali intersectoriali și în vederea asigurării utilizării și asimilării eficace a rezultatelor în perspectiva dispozițiilor privind politicile și administrarea resurselor în cadrul mai multor sectoare economice.
(16) La finalul etapei strategice, Comisia ar trebui să verifice că agenda strategică de cercetare, platformele de consultare a părților interesate și modalitățile de punere în aplicare sunt pregătite pentru a se putea trece la etapa de punere în aplicare a BONUS. Comisia poate, după caz, să facă recomandări pentru îmbunătățirea agendei strategice de cercetare. Tranziția către etapa de punere în aplicare ar trebui să se desfășoare fără întreruperi și fără întârzieri inutile.
(17) Statele participante au convenit să contribuie cu 50 milioane EUR la BONUS. Contribuțiile în natură sub forma accesului la infrastructuri și a utilizării acestora („contribuție în natură la infrastructuri”) ar trebui să fie permise cu condiția ca acestea să nu reprezinte o parte semnificativă a contribuției în ansamblu. Ar trebui să se evalueze valoarea și utilitatea acestora pentru desfășurarea proiectelor BONUS.
(18) Participarea Uniunii la BONUS ar trebui să nu depășească 50 milioane EUR pe întreaga durată a BONUS și să fie echivalentă, în această limită, cu contribuția statelor participante pentru a spori interesul acestora în ceea ce privește desfășurarea în comun a BONUS. O mare parte din contribuția financiară a Uniunii ar trebui să fie alocată etapei de punere în aplicare. Ar trebui să fie stabilit un plafon pentru fiecare etapă. Plafonul pentru etapa de punere în aplicare ar trebui să fie majorat cu orice sumă rămasă după punerea în aplicare a etapei strategice.
(19) Punerea în aplicare în comun a BONUS necesită o structură de punere în aplicare specifică, astfel cum se stipulează în Decizia 2006/971/CE. Statele participante au convenit cu privire la această structură specifică de punere în aplicare și au înființat Rețeaua organizațiilor baltice pentru finanțarea cercetării științifice („BONUS GEIE”) pentru punerea în aplicare a BONUS. BONUS GEIE ar trebui să fie beneficiarul contribuției financiare a Uniunii. Reamintind statelor participante importanța principiului unui fond comun efectiv, fiecare stat participant va decide, în conformitate cu normele și procedurile comune de finanțare din cadrul BONUS, dacă să își administreze propria contribuție sau dacă aceasta va fi administrată de BONUS GEIE. BONUS GEIE ar trebui să se asigure, de asemenea, că punerea în aplicare a BONUS respectă principiul bunei gestiuni financiare.
(20) Contribuția financiară a Uniunii ar trebui să fie furnizată sub rezerva angajamentelor oficiale din partea autorităților naționale competente ale statelor participante și a plății contribuțiilor financiare ale acestora.
(21) Plata contribuției Uniunii pentru etapa strategică ar trebui să facă obiectul unui acord de finanțare încheiat între Comisie, în numele Uniunii, și BONUS GEIE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de Al șaptelea program-cadru și de diseminare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (7) pentru facilitarea și simplificarea gestionării acestuia.
(22) Plata contribuției Uniunii pentru etapa de punere în aplicare ar trebui să facă obiectul încheierii între Comisie, în numele Uniunii, și BONUS GEIE a unui acord de punere în aplicare care să conțină dispoziții detaliate privind utilizarea contribuției financiare a Uniunii. Această parte a contribuției financiare a Uniunii ar trebui să fie administrată sub forma gestiunii centralizate indirecte în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (c) și cu articolul 56 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8) („regulamentul financiar”) și articolul 35, articolul 38 alineatul (2) și articolul 41 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a regulamentului financiar (9).
(23) Orice dobânzi generate de contribuțiile plătite către BONUS GEIE ar trebuie considerate a fi venituri ale BONUS GEIE și ar trebui alocate punerii în aplicare a BONUS.
(24) În vederea protejării intereselor sale financiare, Uniunea ar trebui să aibă dreptul de a reduce, reține sau anula contribuția sa financiară în situația în care BONUS este pus în aplicare în mod necorespunzător, parțial sau cu întârziere sau statele participante nu contribuie sau contribuie parțial sau cu întârziere la finanțarea BONUS, în conformitate cu condițiile stabilite în acordurile care urmează a fi încheiate între Uniune și BONUS GEIE.
(25) Pentru ca BONUS să fie pus în aplicare în mod eficient, pe parcursul etapei de punere în aplicare ar trebui să se acorde sprijin financiar participanților la proiectele BONUS selectate la nivel central sub responsabilitatea BONUS GEIE în urma cererilor de propuneri. Acordarea și furnizarea unui astfel de sprijin financiar participanților la BONUS ar trebui să fie transparente și nebirocratice și să se desfășoare în conformitate cu normele comune din cel de Al șaptelea program-cadru.
(26) Centrul Comun de Cercetare este un departament al Comisiei, însă institutele sale dețin capacități de cercetare care sunt relevante pentru BONUS și ar putea contribui la punerea în aplicare a acestuia. Prin urmare, se recomandă definirea rolului Centrului Comun de Cercetare sub raportul eligibilității sale pentru finanțare.
(27) Pentru a asigura egalitatea de tratament, evaluarea propunerilor ar trebui să urmeze aceleași principii aplicabile propunerilor înaintate în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru. Prin urmare, evaluarea propunerilor ar trebui să se realizeze la nivel central, sub responsabilitatea BONUS GEIE, de către experți independenți care cunosc bine condițiile locale, pe baza unor criterii transparente și comune, iar fondurile ar trebui alocate conform unei liste cuprinzând o clasificare aprobată la nivel central. Clasificarea și ordinea de prioritate ar trebui să fie aprobate de către BONUS GEIE strict pe baza concluziilor evaluării independente, care ar trebui să fie obligatorii.
(28) Orice stat membru și orice țară asociată la cel de Al șaptelea program-cadru ar trebui să aibă dreptul de a participa la BONUS.
(29) În conformitate cu obiectivele celui de Al șaptelea program-cadru, participarea oricăror alte țări în cadrul BONUS, în special a acelor țări riverane Mării Baltice sau situate în bazinul hidrografic al acesteia, ar trebui să fie posibilă dacă această participare este prevăzută în acordul internațional relevant și dacă atât Comisia, cât și statul membru participant sunt de acord. În conformitate cu cel de Al șaptelea program-cadru, Uniunea ar trebui să aibă dreptul de a conveni asupra condițiilor legate de contribuția sa financiară la BONUS în raport cu participarea altor țări în conformitate cu normele și condițiile prevăzute în prezenta decizie.
(30) Ar trebui luate măsuri corespunzătoare pentru prevenirea abaterilor și a fraudei și ar trebui depuse eforturile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (10), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (11) și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (12).
(31) Activitățile de cercetare realizate în cadrul BONUS ar trebui să respecte principiile de etică în conformitate cu principiile generale formulate în cel de Al șaptelea program-cadru și să adere la principiile egalității de șanse dintre femei și bărbați și al integrării acestei dimensiuni, precum și la principiul dezvoltării durabile.
(32) Din perspectiva evaluării intermediare efectuate de Comisie, asistată de experți independenți care cunosc bine condițiile locale, Comisia ar trebui să evalueze calitatea și eficiența punerii în aplicare a BONUS și progresele înregistrate în raport cu obiectivele stabilite și să efectueze o evaluare finală.
(33) Participanții la BONUS ar trebui să comunice și să disemineze pe scară largă rezultatele acestora, în special altor proiecte regionale de cercetare marină similare, și să pună informațiile la dispoziția publicului.
(34) Punerea în aplicare reușită a proiectelor deja efectuată în cazul BONUS ERA-NET și BONUS ERA-NET PLUS a dezvăluit situația dezastruoasă a Mării Baltice. Prin urmare, starea mediului din Marea Baltică ar trebui să continue să facă obiectul activităților de cercetare,