Recitale
(1) Regulamentul (CEE) nr. 1017/68 al Consiliului din 19 iulie 1968 privind aplicarea regulilor de concurență transporturilor feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare (3) a fost modificat în mod substanțial și în repetate rânduri (4). Din motive de claritate și de raționalizare, ar trebui să se codifice regulamentul menționat.
(2) Regulile de concurență pentru transporturile feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare sunt o componentă a politicii comune de transport și a politicii economice generale.
(3) Regulile de concurență pentru respectivele domenii ar trebui să țină seama de caracteristicile distinctive ale transporturilor.
(4) În măsura în care regulile de concurență în domeniul transporturilor derogă de la regulile generale de concurență, ar trebui să se asigure întreprinderilor posibilitatea de a cunoaște regulile care se aplică fiecărui caz în parte.
(5) Sistemul de reguli de concurență în domeniul transporturilor se aplică în mod egal finanțărilor comune sau achizițiilor comune de echipamente pentru transporturi, pentru exploatarea în comun a serviciilor de către anumite grupuri de întreprinderi și, de asemenea, anumitor operațiuni legate de transporturile feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare ale furnizorilor de servicii auxiliare transporturilor.
(6) Pentru ca între statele membre comerțul să nu fie afectat sau concurența din cadrul pieței interne să nu fie denaturată, trebuie interzise, în principiu, pentru cele trei moduri de transport specificate mai sus, toate acordurile între întreprinderi, deciziile de asociere între întreprinderi și practicile concertate între întreprinderi, precum și toate cazurile de abuz de poziție dominantă în cadrul pieței interne ce ar putea avea astfel de efecte.
(7) Unele tipuri de acorduri, decizii și practici concertate în domeniul transporturilor al căror obiect și efect reprezintă doar aplicarea îmbunătățirilor tehnice sau realizarea cooperării tehnice pot fi exceptate de la această interdicție care privește acordurile restrictive, întrucât contribuie la îmbunătățirea productivității. În lumina experienței care rezultă din aplicarea prezentului regulament, în baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul poate modifica lista acestor tipuri de acorduri.
(8) Pentru a stimula îmbunătățirea structurii, uneori prea dispersate, a industriei în domeniul transporturilor rutiere și pe căile navigabile interioare, ar trebui să fie acordate derogări de la interdicția care privește acordurile restrictive în cazul acelor acorduri, decizii și practici concertate care prevăd crearea și funcționarea unor grupuri de întreprinderi din aceste două sectoare ale transporturilor al căror obiectiv este efectuarea de activități de transport, inclusiv finanțarea comună sau achiziționarea comună de echipamente de transport pentru prestarea de servicii în comun. O astfel de exceptare generală poate fi acordată numai cu condiția ca în total capacitatea de transport a unui grup să nu depășească nivelul maxim fixat, iar capacitatea individuală a întreprinderilor aparținând grupului să nu depășească anumite limite stabilite pentru ca nici una dintre întreprinderi să nu poată deține o poziție dominantă în cadrul grupului. Comisia ar trebui să poată să intervină în anumite cazuri, atunci când aceste acorduri pot avea efecte incompatibile cu condițiile în care un acord restrictiv poate fi recunoscut drept legal și pot constitui un abuz în ceea ce privește exceptarea. Cu toate acestea, faptul că un grup are o capacitate totală de transport mai mare decât nivelul maxim fixat sau nu poate solicita exceptarea generală din cauza capacității individuale a întreprinderilor aparținând grupului nu împiedică prin el însuși un grup să realizeze un acord, o decizie sau o practică concertată legale dacă acestea îndeplinesc condițiile relevante prevăzute în prezentul regulament.
(9) Întreprinderile sunt în primul rând cele care trebuie să stabilească dacă efectele predominante ale acordurilor, deciziilor sau practicilor concertate între ele reprezintă o restricționare a concurenței sau avantaje economice acceptabile ca justificare pentru o astfel de restricționare și să decidă în consecință, pe propria răspundere, în ceea ce privește ilegalitatea sau legalitatea acestor acorduri, decizii sau practici concertate.
(10) Întreprinderilor ar trebui să poată să încheie sau să aplice acorduri fără a le declara. Acest lucru expune respectivele acorduri la riscul de a fi declarate nule cu efect retroactiv în cazul în care sunt examinate, ca urmare a unei plângeri sau la inițiativa Comisiei, dar nu împiedică declararea acestora în mod retroactiv ca fiind legale în cazul unei astfel de examinări ulterioare,