Articolul 1
Dispoziție de fond
Dispozițiile prezentului regulament în domeniul transporturilor feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare se aplică pe de o parte tuturor acordurilor, deciziilor și practicilor concertate care au ca obiect sau efect să fixeze tarife și condiții de transport, să limiteze sau controleze prestarea serviciilor de transport, să împartă piețele transporturilor, modul de aplicare a îmbunătățirilor tehnice sau cooperării tehnice ori finanțările comune sau achiziționarea în comun de echipamente sau materiale de transport atunci când astfel de activități sunt direct legate de prestarea serviciilor de transport și sunt necesare pentru prestarea în comun a serviciilor de către un grup de întreprinderi de transporturi rutiere și pe căile navigabile interioare, în sensul articolului 4, precum și abuzului de poziție dominantă pe piața transporturilor. Aceste dispoziții se aplică și activității prestatorilor de servicii auxiliare transporturilor care au ca obiect sau efect unul dintre cele enumerate mai sus.
Articolul 2
Interzicerea practicilor restrictive
Sub rezerva dispozițiilor articolelor 3-6, sunt interzise ca fiind incompatibile cu piața comună și fără a fi necesară nici o decizie anterioară în acest sens: toate acordurile între întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi și practicile concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune, și în special acelea care:
(a) în mod direct sau indirect fixează tarife și condiții fixe de transport sau orice alte condiții comerciale;
(b) limitează sau controlează prestarea de servicii de transport, piețele, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
(c) împart piețele transporturilor;
(d) pun în aplicare condiții diferite față de tranzacțiile echivalente cu alți parteneri comerciali, plasându-i astfel pe aceștia într-o poziție concurențială dezavantajoasă;
(e) încheie contracte pe baza acceptării de către cealaltă parte a unor obligații suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanței comerciale, nu au nici o legătură cu prestarea serviciilor de transport.
Articolul 3
Exceptarea acordurilor tehnice
(1) Interdicția prevăzută la articolul 2 nu se aplică acordurilor, deciziilor sau practicilor concertate al căror obiect și efect este aplicarea de îmbunătățiri tehnice sau realizarea unei cooperări tehnice prin:
(a) standardizarea echipamentelor, materialelor, vehiculelor sau instalațiilor fixe;
(b) schimbarea sau folosirea în comun, în scopul efectuării de servicii de transport, a personalului, echipamentelor, vehiculelor sau instalațiilor fixe;
(c) organizarea și executarea de activități succesive, complementare, de substituție sau combinate, stabilirea și fixarea de tarife și condiții de transport pentru aceste activități, inclusiv tarife competitive speciale;
(d) utilizarea celor mai logice rute din punct de vedere funcțional pentru rute cu un singur mijloc de transport;
(e) coordonarea orarelor de transport pentru rutele de legătură;
(f) gruparea trimiterilor izolate;
(g) stabilirea de reguli uniforme în ceea ce privește structura tarifelor și termenii de aplicare a acestora, cu condiția ca aceste reguli să nu prevadă tarifele și condițiile de transport.
(2) Comisia înaintează propuneri Consiliului, acolo unde este cazul, în vederea extinderii sau reducerii listei de la alineatul (1).
Articolul 4
Exceptarea grupurilor de întreprinderi mici și mijlocii
(1) Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 2 sunt exceptate de la interdicția din articolul respectiv dacă scopul acestora este:
— constituirea și funcționarea grupurilor de întreprinderi de transport rutier sau pe căile navigabile interioare în vederea desfășurării de activități de transport;
— finanțarea în comun sau achiziționarea în comun de echipamente și materiale pentru transporturi, atunci când aceste activități sunt direct legate de prestarea de servicii de transport și sunt necesare pentru activitățile în comun ale grupurilor menționate anterior,
întotdeauna cu condiția ca, în total, capacitatea de transport a oricărui grup să nu depășească:
— 10 000 tone metrice în cazul transporturilor rutiere;
— 500 000 tone metrice în cazul transporturilor pe căile navigabile interioare.
Capacitatea individuală a fiecărei întreprinderi ce aparține unui grup nu trebuie să depășească 1 000 tone metrice în cazul transporturilor rutiere sau 50 000 tone metrice în cazul transporturilor pe căile navigabile interioare.
(2) Dacă aplicarea unui acord, decizii sau practici concertate prevăzute la alineatul (1) are, într-un caz dat, efecte incompatibile cu dispozițiile articolului 5 și care constituie un abuz al exceptării de la dispozițiile articolului 2, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi li se poate solicita să ia măsuri pentru încetarea acestor efecte.
Articolul 5
Neaplicarea interdicției
Interdicția de la articolul 2 poate fi declarată inaplicabilă cu efect retroactiv pentru:
— orice acord sau categorie de acorduri între întreprinderi;
— orice decizie sau categorie de decizii a unei asociații de întreprinderi sau
— orice practică concertată sau categorie de practici concertate care contribuie la:
— îmbunătățirea calității serviciilor de transport sau
— promovarea unei mai mari continuități și stabilități în satisfacerea necesităților a căror cerere și ofertă sunt supuse unei fluctuații temporare considerabile sau
— creșterea productivității întreprinderilor sau
— încurajarea progresului tehnic sau economic
și, în același timp, ține seama în mod corect de interesele utilizatorilor transporturilor și:
(a) nu impune întreprinderilor de transporturi implicate nici o restricție neesențială în atingerea obiectivelor de mai sus și
(b) nu dă posibilitatea întreprinderilor de a elimina concurența cu privire la o parte substanțială a respectivei piețe de transport.
Articolul 6
Acorduri menite să reducă perturbările care rezultă din structura pieței transporturilor
(1) Până în momentul în care Consiliul, acționând în conformitate cu politica comună din domeniul transporturilor, introduce măsurile corespunzătoare pentru a asigura o piață stabilă a transporturilor, interdicția prevăzută la articolul 2 poate fi declarată inaplicabilă pentru orice acord, decizie sau practică concertată ce tinde să reducă perturbările de pe piața respectivă.
(2) O decizie de a nu aplica interdicția prevăzută la articolul 2, adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, nu poate fi luată până când Consiliul, acționând fie cu o majoritate calificată, fie în unanimitate atunci când statele membre consideră că sunt îndeplinite condițiile stabilite în articolul 75 alineatul (3) din tratat, nu declară, pe baza unui raport al Comisiei, că există o situație de criză pe întreaga piață a transporturilor sau pe un segment al acesteia.
(3) Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (2), interdicția din articolul 2 poate fi declarată inaplicabilă numai atunci când:
(a) acordul, decizia sau practica concertată respectivă nu impune întreprinderilor implicate nici o restricție ce nu este indispensabilă pentru reducerea perturbărilor și
(b) nu dă posibilitatea acestor întreprinderi de a elimina concurența în ceea ce privește un segment substanțial al respectivei piețe a transporturilor.
Articolul 7
Nulitatea acordurilor și deciziilor
Orice acord sau decizie interzise în conformitate cu dispozițiile precedente sunt nule de drept.
Articolul 8
Interzicerea abuzului de poziție dominantă
Este interzis orice abuz de poziție dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în cadrul pieței comune sau pe un segment substanțial al acesteia, ca fiind incompatibil cu piața comună, în măsura în care el poate afecta comerțul dintre statele membre.
Un astfel de abuz constă în special în:
(a) impunerea în mod direct sau indirect a unor tarife și condiții de transport incorecte;
(b) limitarea ofertei serviciilor de transport, a piețelor sau a dezvoltării tehnice, în detrimentul consumatorilor;
(c) aplicarea unor condiții diferite pentru tranzacții echivalente cu alți parteneri comerciali, plasându-i astfel pe aceștia într-o poziție concurențială dezavantajoasă;
(d) încheierea de contracte cu condiția acceptării de către celelalte părți a unor obligații suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanței comerciale, nu au legătură cu efectuarea de servicii de transport.
Articolul 9
Întreprinderi de drept public
(1) În cazul întreprinderilor de drept public și al întreprinderilor cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă și nu mențin în vigoare măsuri care contravin dispozițiilor articolelor precedente.
(2) Întreprinderile cărora li se încredințează prestarea de servicii de importanță economică generală fac obiectul dispozițiilor articolelor precedente în măsura în care aplicarea acestora nu obstrucționează, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor specifice atribuite acestora. Dezvoltarea comerțului nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Comunității.
(3) Comisia verifică aplicarea dispozițiilor prezentului articol și, acolo unde este necesar, adresează statelor membre directivele sau deciziile necesare.
Articolul 10
Proceduri privind soluționarea plângerilor sau la inițiativa Comisiei
Acționând la primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă, Comisia inițiază procedurile pentru încetarea oricăror încălcări ale dispozițiilor articolului 2 sau ale articolului 8 ori pentru aplicarea articolului 4 alineatul (2).
Pot fi depuse plângeri de către:
(a) statele membre;
(b) persoanele fizice sau juridice care invocă un interes legitim.
Articolul 11
Rezultatul procedurilor privind soluționarea plângerilor sau la inițiativa Comisiei
(1) În cazul în care constată că au fost încălcate dispozițiile articolului 2 sau ale articolului 8, Comisia poate solicita, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză, să înceteze această încălcare.
Înainte de a lua o decizie în conformitate cu paragraful anterior și fără să aducă atingere celorlaltor dispoziții ale prezentului regulament, Comisia poate adresa întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză recomandări de încetare a încălcării.
(2) Alineatul (1) se aplică și cazurilor care intră sub incidența articolului 4 alineatul (2).
(3) În cazul în care, acționând în urma primirii unei plângeri, Comisia concluzionează pe baza dovezilor pe care le deține că nu există motive de intervenție în conformitate cu dispozitițiile articolului 2, ale articolului 4 alineatul (2) sau ale articolului 8 cu privire la un acord, decizie sau practică, acesta emite o decizie prin care respinge plângerea ca nefondată.
(4) În cazul în care, acționând fie în urma primirii unei plângeri, fie din oficiu, Comisia concluzionează că un acord, o decizie sau o practică concertată corespunde atât dispozițiilor articolului 2, cât și ale articolului 5, aceasta emite o decizie de aplicare a dispozițiilor articolului 5. Decizia respectivă indică data de la care produce efecte. Această dată poate fi anterioară datei deciziei.
Articolul 12
Aplicarea articolului 5 – obiecțiuni
(1) Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi care solicită aplicarea articolului 5 cu privire la acorduri, decizii și practici concertate la care acestea sunt parte și care intră sub incidența articolului 2 pot depune cereri către Comisie.
(2) În cazul în care Comisia consideră o cerere admisibilă și se află în posesia tuturor dovezilor disponibile și nu s-a luat nici o măsură în conformitate cu articolul 10 împotriva acordului, deciziei sau practicii concertate respective, publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene cât mai curând posibil un rezumat al cererii și invită toți terții interesați să înainteze comentarii Comisiei în termen de treizeci de zile. Această publicare are în vedere interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.
(3) În cazul în care Comisia nu notifică petenților, în termen de nouăzeci de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene existența unor îndoieli serioase referitoare la aplicabilitatea articolului 5, acordul, decizia sau practica concertată se consideră exceptată de la interdicție, în măsura în care se conformează cu descrierea dată în cerere, pe perioada de timp scursă deja și pentru o perioadă de maximum trei ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
În cazul în care Comisia constată, după expirarea termenului de nouăzeci de zile, dar înainte de expirarea perioadei de trei ani, că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 5, emite o decizie prin care declară că se aplică interdicția de la articolul 2. Această decizie poate fi retroactivă dacă părțile implicate au furnizat informații inexacte sau abuzează de exceptarea de la dispozițiile articolului 2.
(4) Dacă, în termen de nouăzeci de zile, Comisia notifică solicitanților așa cum se prevede în alineatul (3) primul paragraf, se verifică respectarea dispozițiilor articolelor 2 și 5.
Dacă se constată respectarea dispozițiilor articolelor 2 și 5, Comisia emite o decizie în aplicarea articolului 5. Decizia indică data de la care produce efecte. Această dată poate fi anterioară datei cererii.
Articolul 13
Durata de valabilitate și revocarea deciziilor de aplicare a dispozițiilor articolului 5
(1) Orice decizie de aplicare a articolului 5 luată în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) sau cu dispozițiile articolului 12 alineatul (4) al doilea paragraf indică durata de valabilitate; în mod normal această durată nu este mai mică de șase ani. Decizia poate fi însoțită de anumite condiții și obligații.
(2) Decizia poate fi reînnoită în cazul în care continuă să fie îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 5.
(3) Comisia poate revoca sau modifica decizia sau poate interzice anumite acțiuni specifice ale părților:
(a) dacă oricare dintre faptele care au fost esențiale în luarea deciziei a suferit o modificare;
(b) dacă părțile încalcă oricare dintre obligațiile ce însoțesc decizia;
(c) dacă decizia se bazează pe informații incorecte sau a fost obținută în mod fraudulos;
(d) dacă părțile abuzează de exceptarea de la dispozițiile articolului 2 care le-a fost acordată prin decizie.
În cazurile care intră sub incidența literelor (b), (c) sau (d), decizia poate fi revocată cu efect retroactiv.
Articolul 14
Decizii de aplicare a articolului 6
(1) Se notifică la Comisie orice acord, decizie sau practică concertată prevăzută la articolul 2 cu privire la care părțile solicită aplicarea dispozițiilor articolului 6.
(2) Orice decizie a Comisiei de aplicare a dispozițiilor articolului 6 produce efecte numai de la data adoptării ei. Decizia specifică durata de valabilitate. Această durată nu va depăși trei ani de la declararea de către Consiliu a situației de criză prevăzute în articolul 6 alineatul (2).
(3) Decizia respectivă poate fi reînnoită de către Comisie în cazul în care Consiliul constată din nou, acționând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 6 alineatul (2), că există o situație de criză și dacă celelalte condiții prevăzute la articolul 6 continuă să fie îndeplinite.
(4) Decizia poate fi însoțită de anumite condiții și obligații.
(5) Decizia Comisiei încetează să producă efecte în termen de maximum șase luni de la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
(6) Se aplică dispozițiile articolului 13 alineatul (3).
Articolul 15
Atribuții
Sub rezerva revizuirii deciziei de către Curtea de Justiție, Comisia este singura competentă:
— să impună obligații în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);
— să emită decizii în conformitate cu articolele 5 și 6.
Autoritățile statelor membre își rezervă competența de a decide dacă un caz intră sub incidența dispozițiilor articolului 2 sau 8, până în momentul când Comisia inițiază procedura în vederea formulării unei decizii în cazul respectiv sau trimite notificarea prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf.
Articolul 16
Legătura cu autoritățile statelor membre
(1) Comisia trebuie să îndeplinească procedurile prevăzute în prezentul regulament în legătură strânsă și permanentă cu autoritățile competente ale statelor membre; aceste autorități au dreptul de a-și exprima punctul de vedere asupra acestor proceduri.
(2) Comisia trebuie să transmită imediat autorităților competente ale statelor membre copii ale plângerilor și cererilor, precum și ale celor mai importante documente care îi sunt trimise sau pe care le expediază în decursul acestor proceduri.
(3) Înainte de a se lua orice decizie ca urmare a procedurii prevăzute la articolul 10 sau orice decizie în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf sau alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 14 alineatul (2) sau alineatul (3), trebuie solicitat avizul unui comitet consultativ privind practicile restrictive și monopolurile din industria transporturilor. Avizul comitetului consultativ este solicitat și înaintea adoptării dispozițiilor de aplicare prevăzute la articolul 29.
(4) Comitetul consultativ este format din reprezentanți competenți în materie de practici restrictive și monopoluri în domeniul transporturilor. Fiecare stat membru numește doi reprezentanți care să-l reprezinte, fiecare dintre aceștia putând fi, în cazul în care nu poate participa, înlocuit de un alt reprezentant.
(5) Consultarea are loc într-o ședință reunită convocată de către Comisie; această ședință are loc la cel puțin paisprezece zile de la expedierea înștiințării despre convocare. Această înștiințare este însoțită, pentru fiecare caz ce va fi studiat, de un rezumat al cazului, împreună cu o indicare a celor mai importante documente și un proiect preliminar de decizie.
(6) Comitetul consultativ poate emite un aviz chiar dacă unii dintre membrii săi sau dintre înlocuitorii acestora nu sunt prezenți. La proiectul de decizie se anexează un raport al rezultatului procedurii consultative. Acest raport nu trebuie făcut public.
Articolul 17
Analizarea de către Consiliu a chestiunilor de principiu privind politica comună în domeniul transporturilor ridicate în legătură cu anumite cazuri speciale
(1) Comisia emite o decizie pentru care este obligatorie consultarea prevăzută la articolul 16 numai după expirarea a douăzeci de zile de la data la care Comitetul consultativ a emis avizul.
(2) Înainte de expirarea perioadei specificate în alineatul (1), orice stat membru poate solicita convocarea Consiliului pentru a examina împreună cu Comisia oricare chestiune de principiu privind politica comună de transporturi pe care respectivul stat membru o consideră implicată în cazul pentru care se emite o decizie.
Consiliul se reunește în termen de treizeci de zile de la solicitarea statului membru în cauză cu unicul scop de a lua în discuție aceste chestiuni de principiu.
Comisia emite decizia numai după reuniunea Consiliului.
(3) Mai mult, Consiliul poate în orice moment, la cererea unui stat membru sau a Comisiei, să ia în discuție chestiunile generale ridicate de aplicarea politicii de concurență în domeniul transporturilor.
(4) În toate cazurile în care este solicitată reunirea Consiliului pentru a lua în discuție chestiuni de principiu în conformitate cu alineatul (2) sau chestiuni generale în conformitate cu alineatul (3), Comisia ține seama, în sensul prezentului regulament, de orientările politicii care rezultă din reuniunea respectivă.
Articolul 18
Investigații în domeniul transporturilor
(1) Dacă tendințele din domeniul transporturilor, fluctuațiile sau rigiditatea tarifelor de transport sau alte circumstanțe relevă faptul că este restricționată sau denaturată concurența în domeniul transporturilor în cadrul pieței comune într-o anumită zonă geografică sau într-una sau mai multe legături de transport sau cu privire la transportul de pasageri ori de bunuri aparținând uneia sau mai multor categorii speciale, Comisia poate decide să efectueze o investigație generală în sectorul respectiv, în cursul căreia poate solicita întreprinderilor de transport din acel sector să furnizeze informațiile și documentele necesare punerii în aplicare a principiilor formulate în articolele 2-8.
(2) Atunci când se desfășoară investigații în conformitate cu alineatul (1), Comisia solicită de asemenea întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi a căror mărime relevă faptul că ocupă o poziție dominantă în cadrul pieței comune sau pe un segment substanțial din aceasta să furnizeze acele detalii despre structura întreprinderilor și comportamentul acestora care sunt necesare unei aprecieri a poziției pe care o ocupă în conformitate cu dispozițiile articolului 8.
(3) Se aplică articolul 16 alineatele (2)-(6) și articolele 17, 19, 20 și 21.
Articolul 19
Solicitări de informații
(1) În îndeplinirea îndatoririlor ce îi sunt atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate obține toate informațiile necesare de la guvernele și autoritățile competente ale statelor membre și de la întreprinderi și asociații de întreprinderi.
(2) Atunci când se transmite o solicitare de informații unei întreprinderi sau asociații de întreprinderi, Comisia înaintează în același timp o copie a solicitării către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderilor.
(3) În solicitarea sa, Comisia menționează temeiul juridic și scopul solicitării și, de asemenea, sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (b) pentru furnizarea de informații incorecte.
(4) Patronii întreprinderilor sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice, societăților sau firmelor, ori asociațiilor fără personalitate juridică, persoana autorizată să le reprezinte prin lege sau prin statut sunt obligați să furnizeze informațiile solicitate.
(5) Atunci când o întreprindere sau o asociație de întreprinderi nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia solicită prin decizie furnizarea informațiilor. Decizia precizează informațiile solicitate, stabilește un termen corespunzător în care să fie puse la dispoziție și indică sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (b) și articolul 23 alineatul (1) litera (c), precum și dreptul de revizuire a deciziei de către Curtea de Justiție.
(6) Comisia înaintează în același timp o copie după decizie autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.
Articolul 20
Investigațiile autorităților statelor membre
(1) La solicitarea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre efectuează investigațiile pe care Comisia le consideră necesare conform articolului 21 alineatul (1) sau care au fost dispuse prin decizie conform articolului 21 alineatul (3). Reprezentanții autorităților competente ale statelor membre care răspund de conducerea acestor investigații își exercită puterile pe baza prezentării unei autorizări scrise emise de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc investigația. În această autorizare se precizează obiectul și scopul investigației.
(2) Dacă se solicită acest lucru de către Comisie sau de către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc investigația, reprezentanții Comisiei îi pot asista pe reprezentanții autorității respective în îndeplinirea îndatoririlor.
Articolul 21
Atribuțiile de investigare ale Comisiei
(1) În îndeplinirea îndatoririlor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate întreprinde toate investigațiile necesare cu privire la întreprinderi sau asociații de întreprinderi. În acest scop, reprezentanții autorizați de Comisie sunt împuterniciți:
(a) să studieze registrele contabile și alte evidențe comerciale ale firmei;
(b) să preia copii sau extrase din registrele contabile și evidențele comerciale ale firmei;
(c) să solicite explicații verbale pe loc;
(d) să intre în incinta, pe teritoriul sau în vehiculele întreprinderilor.
(2) Reprezentanții Comisiei autorizați în sensul acestor investigații își exercită puterile de investigare pe baza prezentării unei autorizări scrise care să specifice obiectul și scopul investigației și sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (c) în cazurile în care prezentarea registrelor contabile și a altor evidențe comerciale ale firmei solicitate este incompletă.
În timp util înainte de investigație, Comisia informează autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc investigația despre aceasta și despre identitatea reprezentanților autorizați.
(3) Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi se supun investigațiilor ordonate prin decizie a Comisiei. Decizia precizează obiectul și scopul investigației, stabilește data la care trebuie începută și indică sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (c) și articolul 23 alineatul (1) litera (d), precum și dreptul de revizuire a deciziei de către Curtea de Justiție.
(4) Comisia ia deciziile prevăzute la alineatul (3) în urma consultării autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc investigația.
(5) La cererea autorității competente sau a Comisiei, reprezentanții respectivei autorități competente a statului membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc investigația pot sprijini reprezentanții Comisiei în îndeplinirea îndatoririlor acestora.
(6) Atunci când o întreprindere se opune unei investigații ordonate în conformitate cu prezentul articol, statul membru respectiv oferă sprijinul necesar reprezentanților autorizați ai Comisiei pentru a le permite acestora să-și desfășoare investigația. În urma consultării cu Comisia, statele membre iau măsurile necesare în acest sens până la 1 ianuarie 1970.
Articolul 22
Amenzi
(1) Comisia poate impune prin decizie întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi între o sută și cinci mii de unități de cont atunci când, în mod intenționat sau din neglijență:
(a) acestea furnizează informații incorecte sau înșelătoare într-o cerere depusă în conformitate cu dispozițiile articolului 12 ori într-o notificare în conformitate cu dispozițiile articolului 14 sau
(b) furnizează informații incorecte ca răspuns la o solicitare făcută în conformitate cu articolul 18 ori cu articolul 19 alineatul (3) sau (5) sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit prin decizia luată în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) sau
(c) pun la dispoziție registrele contabile și alte evidențe necesare ale firmei în formă incompletă în timpul investigațiilor desfășurate conform articolului 20 sau articolului 21 ori refuză să se supună unei investigații ordonate prin decizie emisă în aplicarea dispozițiilor articolului 21 alineatul (3).
(2) Comisia poate impune prin decizie întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi între o mie și un milion de unități de cont sau de valoare mai mare, dar care să nu depășească 10 % din cifra de afaceri corespunzătoare exercițiului financiar precedent, fiecărei dintre întreprinderile care participă la încălcare, dacă în mod intenționat sau din neglijență:
(a) încalcă dispozițiile articolului 2 sau ale articolului 8 ori
(b) nu respectă orice obligație impusă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) sau articolul 14 alineatul (4).
La stabilirea valorii amenzii trebuie să se aibă în vedere gravitatea și durata încălcării.
(3) Se aplică dispozițiile articolului 16 alineatele (3)–(6) și ale articolului 17.
(4) Deciziile luate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu au caracter penal.
Articolul 23
Daune cominatorii
(1) Comisia poate impune prin decizie întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi daune cominatorii între cincizeci și o mie de unități de cont pe zi, calculate de la data stabilită prin decizie, pentru a le obliga:
(a) să înceteze o încălcare a articolului 2 sau a articolului 8 din prezentul regulament, încălcare a cărei încetare a fost ordonată în conformitate cu dispozițiile articolului 11, sau să se conformeze unei obligații impuse în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);
(b) să se abțină de la orice acțiune interzisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (3);
(c) să furnizeze informațiile complete și corecte care au fost solicitate prin decizie luată în conformitate cu articolul 19 alineatul (5);
(d) să se supună unei investigații care a fost ordonată prin decizie luată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3).
(2) Atunci când întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi au îndeplinit obligația care a făcut obiectul daunei cominatorii, Comisia poate stabili suma totală a daunei cominatorii la un nivel mai mic decât cel care ar decurge din decizia inițială.
(3) Se aplică dispozițiile articolului 16 alineatele (3)–(6) și ale articolului 17.
Articolul 24
Revizuirea de către Curtea de Justiție
Curtea de Justiție are competență materială în sensul articolului 172 din tratat pentru revizuirea deciziilor prin care Comisia a stabilit o amendă sau daune cominatorii; aceasta poate anula, reduce sau mări amenda sau daunele cominatorii impuse.
Articolul 25
Unitate de cont
În sensul aplicării articolelor 23 și 24, unitatea de cont este cea adoptată la întocmirea bugetului Comunității în conformitate cu dispozițiile articolelor 207 și 209 din tratat.
Articolul 26
Audierea părților și a terților
(1) Înainte de a decide în conformitate cu articolele 11, 12 alineatul (3) paragraful al doilea, articolul 12 alineatul (4), articolul 13 alineatul (3), articolul 14 alineatele (2) și (3), articolele 22 și 23, Comisia acordă întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi audiate cu privire la chestiunile la care Comisia a avut obiecții.
(2) În cazul în care Comisia sau autoritățile competente ale statelor membre consideră că este necesar, pot fi audiate și alte persoane fizice sau juridice. Se acordă audieri pentru acele persoane care își manifestă un interes suficient.
(3) Atunci când Comisia intenționează să emită o decizie de neintervenție în conformitate cu dispozițiile articolului 5 sau ale articolului 6, aceasta publică un rezumat al acordului, deciziei sau practicii concertate relevante și invită toți terții interesați să depună observații într-un termen pe care îl stabilește de cel puțin o lună. Publicarea ține seama de interesul legitim al întreprinderilor pentru a le proteja secretele de afaceri.
Articolul 27
Secretul profesional
(1) Informațiile dobândite ca urmare a aplicării dispozițiilor articolelor 18, 19, 20 și 21 sunt folosite numai în scopul solicitărilor relevante sau al investigației.
(2) Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 26 și 28, Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, reprezentanții acestora și alți funcționari nu trebuie să dezvăluie informațiile dobândite în urma aplicării prezentului regulament și nici informațiile de genul celor care fac obiectul obligației secretului profesional.
(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu împiedică publicarea informațiilor generale sau a rapoartelor care nu conțin informații referitoare la întreprinderi sau asociații de întreprinderi anume.
Articolul 28
Publicarea deciziilor
(1) Comisia publică deciziile pe care le ia în conformitate cu dispozițiile articolului 11, articolului 12 alineatul (3) al doilea paragraf, articolului 12 alineatul (4), articolului 13 alineatul (3) și articolului 14 alineatele (2) și (3).
(2) Publicarea menționează numele părților și conținutul principal al deciziei; se ține seama de interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretul de afaceri.
Articolul 29
Dispoziții de aplicare
Comisia are atribuția să adopte dispozițiile de aplicare cu privire la forma, conținutul și alte detalii ale plângerilor în conformitate cu articolul 10, ale cererilor în conformitate cu articolul 12, ale notificărilor în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatul (1) și ale audierilor prevăzute în articolul 26 alineatele (1) și (2).
Articolul 30
Intrarea în vigoare, acorduri existente
(1) Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 iulie 1968.
(2) Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (1), articolul 8 intră în vigoare în ziua următoare publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
(3) Interdicția prevăzută la articolul 2 se aplică de la 1 ianuarie 1969 pentru toate acordurile, deciziile și practicile concertate care intră sub incidența articolului 2 existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau care au apărut între acea dată și data publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
(4) Alineatul (3) nu trebuie invocat împotriva întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi care, anterior zilei care urmează publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, au încetat orice acorduri, decizii sau practici concertate la care sunt parte.
Articolul 31
Revizuirea regulamentului
(1) În termen de șase luni de la încheierea discuțiilor cu țările terțe semnatare ale Convenției revizuite privind navigația pe Rin, Consiliul, la propunerea Comisiei, aduce prezentului regulament toate modificările care se dovedesc necesare în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția revizuită privind navigația pe Rin.
(2) Comisia înaintează Consiliului, până la 1 ianuarie 1971, un raport general privind aplicarea prezentului regulament și, până la 1 iulie 1971, o propunere de regulament care să aducă modificările necesare prezentului regulament.