Recitale
(1) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii (1), în special articolul 4, impune obligații clare referitoare la cooperarea dintre administrațiile naționale și atribuie statelor membre responsabilitatea de a crea condițiile necesare unei astfel de cooperări. În plus, directiva menționată impune, în mod clar, statelor membre obligația de a lua măsurile adecvate pentru ca informațiile privind condițiile de încadrare în muncă să fie accesibile în mod general, nu doar prestatorilor de servicii străini, ci și lucrătorilor detașați respectivi.
(2) Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor „Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii – creșterea beneficiilor și a potențialului acesteia, garantându-se în același timp protecția lucrătorilor” (2) din 13 iunie 2007 a precizat intenția acesteia de a institui un comitet la nivel înalt destinat sprijinirii și asistării statelor membre în vederea identificării și schimbului de bune practici, instituționalizării grupului de experți naționali, în prezent neoficial, și implicării în mod formal și periodic a partenerilor sociali.
(3) În Recomandarea Comisiei din 3 aprilie 2008 privind cooperarea administrativă în contextul detașării lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (3), se precizează că statele membre ar trebui să participe în mod activ la un proces sistematic și formal de identificare și de schimb de bune practici în domeniul detașării lucrătorilor, prin intermediul oricărui forum de cooperare instituit în acest scop de către Comisie.
(4) Concluziile Consiliului din 9 iunie 2008 invitau Comisia să instituționalizeze grupul informal privind detașarea lucrătorilor, prin instituirea unui comitet de experți.
(5) În conformitate cu concluziile aceluiași Consiliu, comitetul care urmează a fi instituit ar trebui să intre în contact cu organismele publice cu responsabilități de control, cum ar fi inspectoratele de muncă, precum și, la nivelurile corespunzătoare și în conformitate cu legislația și practicile naționale, să implice în mod formal și periodic partenerii sociali, în special reprezentanții partenerilor sociali în sectoarele care utilizează în mod frecvent lucrători detașați.
(6) Prin urmare, este necesar să se instituie un comitet de experți în domeniul detașării lucrătorilor și să se definească sarcinile, responsabilitățile și structura acestuia.
(7) Comitetul de experți ar trebui, inter alia, să sprijine și să asiste statele membre în vederea identificării și schimbului de bune practici, să promoveze schimbul de informații relevante, să examineze orice chestiuni și dificultăți care ar putea apărea în punerea în aplicare a legislației privind detașarea lucrătorilor, precum și în respectarea acesteia și să monitorizeze strict progresele înregistrate în îmbunătățirea atât a accesului la informații, cât și a cooperării administrative, inclusiv în privința dezvoltării unui posibil sistem electronic destinat schimbului de informații.
(8) Comitetul ar trebui să fie compus din experți reprezentând autoritățile naționale și care, în fiecare stat membru, sunt însărcinați cu sau implicați în punerea în aplicare, respectarea și monitorizarea normelor aplicabile detașării lucrătorilor în cadrul prestării de servicii. Acești experți ar trebui să dispună de toate cunoștințele, competențele și experiența în diferitele domenii de acțiune vizate. În conformitate cu legislația și practicile naționale, în comitet ar putea fi reprezentate organisme specializate responsabile cu controlul legislației, cum ar fi inspecțiile muncii, precum și partenerii sociali.
(9) De asemenea, comitetul ar trebui să implice în mod formal și periodic partenerii sociali la nivel european, în special reprezentanții sectoarelor în care se face apel mai frecvent la lucrători detașați, cum ar fi construcțiile, munca temporară, activitățile de catering, agricultura și transporturile. Comitetul ar trebui, de asemenea, să se poată sprijini pe experiența profesioniștilor cu competențe specifice în anumite domenii înscrise în ordinea sa de zi.
(10) Ar trebui să se permită participarea, în calitate de observatori, a reprezentanților statelor SEE/AELS, Autorității de Supraveghere a AELS, țărilor în curs de aderare și candidate, precum și a Elveției.
(11) Este necesară definirea unor norme privind divulgarea informațiilor de către membri, fără a aduce atingere normelor Comisiei privind securitatea, astfel cum sunt menționate în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (4).
(12) Datele cu caracter personal privind membrii ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (5).
(13) Cheltuielile ocazionate ar trebui finanțate în conformitate cu Decizia nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a Programului comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – Progress (6),