Articolul 1
Scopul
Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu cerințele prezentei directive, pentru a se asigura că întreprinderile a căror activitate include transportul rutier, feroviar sau naval sau încărcarea sau descărcarea de mărfuri periculoase desemnează, fiecare în parte și nu mai târziu de 31 decembrie 1999, câte unul sau mai mulți consilieri pe probleme de siguranță pentru transportul de mărfuri periculoase, a căror sarcină este de a ajuta la prevenirea riscurilor inerente în astfel de activități, în ceea ce privește persoanele, bunurile și mediul.
Articolul 2
Definiții
În înțelesul prezentei directive:
(a) „întreprindere” înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu sau fără scop lucrativ, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism al unei autorități publice, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau este dependent de o autoritate care are o astfel de personalitate și care transportă, încarcă sau descarcă mărfuri periculoase;
(b) „consilier pe probleme de siguranță pentru transportul de mărfuri periculoase”, numit în continuare „consilier”, înseamnă orice persoană desemnată de către conducătorul unei întreprinderi și al cărui rol este acela de a realiza sarcinile și de a îndeplini funcțiile definite la articolul 4 și care deține un certificat de formare profesională prevăzut la articolul 5;
(c) „produse periculoase” reprezintă mărfuri definite astfel în anexa A la Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la transportul rutier de mărfuri periculoase (5);
(d) „activități” înseamnă transportul rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase, cu excepția căilor de navigație interioare care nu au legătură cu căile de navigație din alte state membre, împreună cu încărcarea și descărcarea aferentă acestor transporturi.
Articolul 3
Exceptări
Statele membre pot să prevadă că prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor ale căror/a căror:
(a) activități implică transportul de mărfuri periculoase prin mijloacele de transport care aparțin forțelor armate sau sunt în responsabilitatea acestora;
(b) activități presupun cantități, la fiecare transport, mai mici decât cele stabilite la pozițiile 10010 și 10011 din anexa B la Directiva 94/55/CE sau
(c) activitate principală sau secundară nu este cea de transport sau activitățile legate de încărcarea sau descărcarea mărfurilor periculoase, dar care efectuează ocazional transporturi naționale sau activități legate de încărcarea sau descărcarea de mărfuri periculoase care prezintă un pericol sau un risc scăzut de poluare.
Articolul 4
Rolul și desemnarea consilierului
(1) Sarcina principală a consilierului este, sub responsabilitatea conducătorului întreprinderii, de a încerca să faciliteze, prin toate mijloacele și acțiunile adecvate, în limitele activităților corespunzătoare ale întreprinderii respective, desfășurarea acelor activități care sunt conforme cu reglementările aplicabile și în condiții optime de siguranță. Consilierul îndeplinește sarcinile menționate în anexa I privind activitățile întreprinderii.
(2) Consilierul poate, de asemenea, să fie conducătorul întreprinderii, o persoană cu alte atribuții în întreprindere sau o persoană care nu este direct angajată de către întreprindere, dacă acea persoană este capabilă să îndeplinească sarcinile consilierului.
(3) La cerere, fiecare întreprindere interesată informează autoritatea competentă sau organul desemnat în acest scop de către fiecare stat membru cu privire la identitatea consilierului său.
Articolul 5
Certificatul de formare profesională
(1) Un consilier trebuie să fie titularul unui certificat comunitar tip de formare profesională, numit în continuare „certificat”, valabil pentru modul sau modurile de transport respective. Acest certificat este emis de către autoritatea competentă sau organismul desemnat în acest scop de către fiecare stat membru.
(2) Pentru a obține un certificat, un candidat trebuie să parcurgă procesul de formare profesională atestată prin rezultatul favorabil obținut în urma unui examen aprobat de către autoritatea competentă a statului membru.
(3) Scopurile principale ale formării profesionale constau în asigurarea de cunoștințe suficiente ale candidaților cu privire la riscurile inerente ale transportului de mărfuri periculoase, cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile modurilor de transport în cauză și la atribuțiile menționate în anexa I.
(4) Examenul include cel puțin subiectele menționate în anexa II.
(5) Forma certificatului este conform modelului prezentat în anexa III.
(6) Certificatul este recunoscut de statele membre.
Articolul 6
Valabilitatea certificatului
Certificatul este valabil pe o perioadă de cinci ani. Perioada de valabilitate a certificatului se prelungește automat pentru o perioadă de cinci ani în cazul în care, în cursul ultimului an înainte de expirarea certificatului, titularul său a urmat cursuri de perfecționare sau a fost admis la un examen, ambele aprobate de autoritatea competentă.
Articolul 7
Rapoartele referitoare la accidente
Ori de câte ori un accident aduce atingere unei persoane, unui bun sau mediului, sau cauzează prejudicii ale bunului sau mediului în timpul transportului, al încărcării sau al descărcării efectuate de întreprinderea respectivă, consilierul întocmește, după ce adună toate informațiile pertinente, un raport asupra accidentului, adresat conducerii întreprinderii sau unei autorități publice locale, după caz.
Raportul respectiv nu înlocuiește rapoartele întocmite de conducerea întreprinderii, care ar putea fi prevăzute în statele membre de orice altă legislație internațională, comunitară sau internă.
Articolul 8
Adaptarea directivei
Modificările necesare pentru adaptarea prezentei directive la progresul tehnic și științific în domeniile care intră în sfera sa de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9.
Articolul 9
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul pentru transportul de mărfuri periculoase, instituit prin articolul 9 din Directiva 94/55/CE, numit în continuare „comitet”, care este constituit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de către un reprezentant al Comisiei.
(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie adoptate. Comitetul emite avizul său cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate, conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(3) (a) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, în termen de trei luni de la data sesizării Consiliului, acesta nu a hotărât, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 10
Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind condițiile de siguranță și sănătate a muncitorilor la locul de muncă stabilite în Directiva 89/391/CEE și în directivele individuale de punere în aplicare a acesteia.
Articolul 11
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 31 decembrie 1999. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.