Recitale
(1) La 26 octombrie 2004, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 (2) de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene („Agenția”).
(2) Un stat membru care se confruntă cu circumstanțe care fac necesară o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele sale externe poate, fără a aduce atingere articolului 64 alineatul (2) din tratat și în conformitate cu articolele 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 2007/2004, să solicite o astfel de asistență din partea Agenției sub formă de coordonare, în cazul în care sunt implicate alte state membre.
(3) Gestionarea eficientă a frontierelor externe prin intermediul activităților de control și de supraveghere contribuie la combaterea imigrației ilegale și a traficului de persoane, precum și la prevenirea oricărei amenințări la adresa siguranței interne, a ordinii publice, a sănătății publice și a relațiilor internaționale ale statelor membre. Controlul la frontiere este nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe este efectuat, ci și în interesul tuturor statelor membre care au renunțat la controlul la frontierele interne.
(4) Responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe revine statelor membre. Ținând seama de situațiile critice cu care statele membre se confruntă din când în când la frontierele lor externe, în special sosirea, la unele puncte ale frontierelor externe, a unui număr mare de resortisanți din țări terțe care încearcă să intre ilegal pe teritoriul statelor membre, ar putea fi necesar să se acorde asistență statelor membre, furnizându-le resurse adecvate și suficiente, în special în materie de personal.
(5) Posibilitățile actuale de furnizare a unei asistențe practice eficiente privind controlul persoanelor la frontierele externe și supravegherea frontierelor externe la nivel european nu sunt considerate suficiente, în special în cazurile în care statele membre se confruntă cu sosirea unui număr mare de resortisanți din țări terțe care încearcă să intre ilegal pe teritoriul statelor membre.
(6) Un stat membru ar trebui, în consecință, să aibă posibilitatea de a solicita detașarea pe teritoriul său, în cadrul Agenției, a unor echipe de intervenție rapidă la frontieră, care să aibă în componență experți special instruiți, provenind din alte state membre, pentru a oferi temporar asistență agenților săi de poliție de frontieră naționali. Detașarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră va contribui la sporirea solidarității și a asistenței reciproce dintre statele membre.
(7) Detașarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră pentru a furniza sprijin pe o perioadă determinată ar trebui să aibă loc în situații de presiune excepțională și urgentă. Asemenea situații ar apărea atunci când un stat membru ar fi confruntat cu un aflux masiv de resortisanți ai unor țări terțe care încearcă să intre în mod ilegal pe teritoriul său, ceea ce necesită o acțiune imediată, iar detașarea unei echipe de intervenție rapidă la frontieră ar contribui la realizarea unei acțiuni eficace. Echipele de intervenție rapidă la frontieră nu au menirea de a furniza asistență pe termen lung.
(8) Echipele de intervenție rapidă la frontieră vor depinde de atribuțiile planificate, disponibilitate și frecvența detașărilor. Pentru a asigura funcționarea eficace a echipelor de intervenție rapidă la frontieră, statele membre ar trebui să pună la dispoziție un număr corespunzător de agenți de poliție de frontieră („rezerva de intervenție rapidă”), care să reflecte mai ales specializarea și amploarea propriilor structuri de poliție de frontieră. Statele membre ar trebui să creeze, prin urmare, rezerve naționale de experți pentru a spori eficacitatea prezentului regulament. Agenția ar trebui să ia în considerare diferențele de mărime între statele membre, precum și specializările tehnice ale structurilor lor de poliție de frontieră.
(9) Bunele practici ale multor state membre demonstrează că o cunoaștere a profilurilor agenților de poliție de frontieră disponibili (în ceea ce privește aptitudinile și calificările acestora), înainte de desfășurarea operațiunilor, contribuie în mod semnificativ la planificarea și derularea eficientă a acestora. Agenția ar trebui, prin urmare, să determine profilurile și numărul global de agenți de poliție de frontieră care ar trebui incluși în cadrul echipelor de intervenție rapidă la frontieră.
(10) Ar trebui să se instituie un mecanism pentru crearea unor echipe de intervenție rapidă, care să ofere atât Agenției, cât și statelor membre suficientă flexibilitate și să asigure derularea operațiunilor la un nivel înalt de eficiență și eficacitate.
(11) Agenția ar trebui, printre altele, să coordoneze componența, instruirea și detașarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră. Este prin urmare necesar să se introducă noi dispoziții în Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 cu privire la rolul Agenției în raport cu echipele respective.
(12) Atunci când un stat membru se confruntă cu un aflux masiv de resortisanți ai unor țări terțe care încearcă să intre ilegal pe teritoriul său sau cu o altă situație excepțională care afectează în mod substanțial îndeplinirea sarcinilor naționale, acesta se poate abține de la punerea la dispoziție a agenților săi naționali de poliție de frontieră în vederea detașării.
(13) Pentru a conlucra în mod eficient cu agenții naționali de poliție de frontieră, membrii echipelor ar trebui să poată îndeplini misiuni privind controlul persoanelor și supravegherea frontierelor externe pe perioada detașării pe teritoriul statului membru care le-a solicitat asistența.
(14) În mod similar, eficiența acțiunilor comune coordonate de Agenție ar trebui îmbunătățită, permițând temporar agenților invitați ai altor state membre să îndeplinească misiuni privind controlul persoanelor la frontierele externe și supravegherea frontierelor externe.
(15) Astfel, este de asemenea necesar să se introducă noi dispoziții în Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 cu privire la sarcinile și competențele agenților invitați detașați pe teritoriul unui stat membru la cererea acestuia în cadrul Agenției.
(16) Prezentul regulament contribuie la aplicarea corectă a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (3). În acest scop, în cursul efectuării controalelor și al supravegherii la frontieră, membrii echipelor și agenții invitați nu ar trebui să facă nici o discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Orice măsuri luate în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor ar trebui să fie proporționale în raport cu obiectivele urmărite de măsurile în cauză.
(17) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Prezentul regulament trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu obligațiile statelor membre în ceea ce privește protecția internațională și principiul nereturnării.
(18) Prezentul regulament trebuie să fie pus în aplicare cu respectarea deplină a obligațiilor ce decurg din dreptul internațional al mării, în special în ceea ce privește căutarea și salvarea.
(19) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (4) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în aplicarea prezentului regulament.
(20) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestora din urmă în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen (5) care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6) privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.
(21) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Deciziile 2004/849/CE (7) și 2004/860/CE (8) ale Consiliului.
(22) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Dat fiind că prezentul regulament se întemeiază pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor prevăzute în partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca ar trebui, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, să decidă, în termen de șase luni de la data adoptării prezentului regulament, dacă îl transpune sau nu în legislația sa internă.
(23) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.
(24) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (10). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.
(25) Dispozițiile articolului 6 alineatele (8) și (9) din prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la accesul la Sistemul de Informații Schengen, dispoziții care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,