Directiva 98/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind măsurile care urmează a fi adoptate împotriva poluării aerului cu emisii poluante provenind de la autovehicule, precum și modificarea Directivei 70/220/CEE

Articolul 1

Directiva 70/220/CEE se modifică după cum urmează: 1. La articolul 5, cuvintele „din anexele de la I la VII” se înlocuiesc cu cuvintele „din anexele de la I la XI”. 2. Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Sub rezerva dispozițiilor articolului 7, în cursul unui termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, din motive legate de poluarea atmosferică cu emisii ale autovehiculelor, statele membre: — nu pot să refuze acordarea omologării CE de tip conform articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE; — nu pot să refuze omologarea națională de tip; — nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a autovehiculelor conform articolului 7 din Directiva 70/156/CEE; dacă aceste autovehicule satisfac cerințele Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. (2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 7, începând cu 1 ianuarie 2000, pentru autovehiculele din categoria M, definite la anexa II punctul A la Directiva 70/156/CEE – cu excepția autovehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg – și pentru autovehiculele din clasa I a categoriei N1 și începând cu 1 ianuarie 2001, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, definite în tabelul de la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, și pentru autovehiculele din categoria M a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, statele membre nu mai pot acorda: — omologarea CE de tip conform articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE; — omologarea națională de tip, exceptând cazul în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE; unui nou tip de autovehicul, din motive legate de poluarea aerului cu emisii, dacă acest autovehicul nu respectă dispozițiile Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. În ceea ce privește testul de tip I, se utilizează valorile limită indicate în linia A din tabelul care figurează la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE. (3) Începând cu 1 ianuarie 2001, pentru autovehiculele din categoria M – cu excepția autovehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg – și pentru autovehiculele din clasa I a categoriei N1 și începând cu 1 ianuarie 2002, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, definite în tabelul de la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, și pentru autovehiculele din categoria M a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, statele membre sunt obligate: — să considere certificatele de conformitate cu care sunt dotate noile autovehicule conform Directivei 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din respectiva directivă; — să refuze înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a autovehiculelor noi care nu sunt dotate cu un certificat de conformitate valabil conform Directivei 70/156/CEE, exceptând cazul în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE; din motive legate de poluarea aerului cu emisii, dacă aceste autovehicule nu respectă dispozițiile Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. În ceea ce privește testul de tip I, se utilizează valorile limită indicate în linia A din tabelul care figurează la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE. (4) Sub rezerva dispozițiilor articolului 7, începând cu 1 ianuarie 2005, pentru autovehiculele din categoria M, definite în anexa II punctul (A) la Directiva 70/156/CEE – cu excepția autovehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg – și pentru autovehiculele din clasa I a categoriei N1 și începând cu 1 ianuarie 2006, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, definite în tabelul de la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, și pentru autovehiculele din categoria M a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, statele membre nu mai pot acorda: — omologarea CE de tip conform articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE sau — omologarea națională de tip, exceptând cazul în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE; unui nou tip de autovehicul, din motive legate de poluarea aerului cu emisii, dacă acest autovehicul nu respectă dispozițiile Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. În ceea ce privește testul de tip I, se utilizează valorile limită indicate în linia B din tabelul prevăzut la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE. (5) Începând cu 1 ianuarie 2006, pentru autovehiculele din categoria M – cu excepția autovehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg – și pentru autovehiculele din clasa I a categoriei N1 și începând cu 1 ianuarie 2007, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, definite în tabelul de la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, și pentru autovehiculele din categoria M a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, statele membre: — consideră certificatele de conformitate cu care sunt dotate noile autovehicule conform Directivei 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din respectiva directivă; — refuză înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a autovehiculelor noi care nu sunt dotate cu un certificat de conformitate valabil conform Directivei 70/156/CEE, exceptând cazul în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din respectiva directivă; din motive legate de poluarea aerului cu emisii, dacă aceste autovehicule nu respectă dispozițiile Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. În ceea ce privește testul de tip I, se utilizează valorile limită indicate în linia B din tabelul de la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE. (6) Până la 1 ianuarie 2003, autovehiculele din categoria M1 echipate cu motor cu aprindere prin compresie și a căror masă maximă este mai mare de 2 000 kg și care sunt: — destinate să transporte mai mult de 6 persoane, inclusiv șoferul sau — autovehicule de teren definite în anexa II la Directiva 70/156/CEE; vor fi considerate, în sensul alineatelor (2) și (3), ca fiind autovehicule din categoria N1. (7) Statele membre sunt obligate: — să considere certificatele de conformitate ale autovehiculelor aprobate conform notei 1, astfel cum a fost modificată prin notele 2 și 3, din tabelul care figurează la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, introdusă de Directiva 96/69/CE, ca nemaifiind valabile; — să refuze înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a autovehiculelor noi: (a) începând cu 1 ianuarie 2001, pentru autovehiculele din categoria M1 și din clasa I a categoriei N1, cu excepția autovehiculelor destinate să transporte mai mult de 6 persoane, inclusiv șoferul, și a autovehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg; (b) începând cu 1 ianuarie 2002, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, autovehiculele destinate să transporte mai mult de 6 persoane, inclusiv șoferul, și autovehiculele a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg. (8) Până la termenele prevăzute la alineatele (2) și (3), se poate acorda omologarea de tip și se pot executa verificările de conformitate a producției conform Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/69/CE.

Articolul 3

(1) Până la 31 decembrie 1999, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere vizând confirmarea sau completarea prezentei directive. Măsurile cuprinse în propunere sunt aplicabile de la 1 ianuarie 2005. Propunerea trebuie să cuprindă: — pentru clasele II și III ale categoriei N1, valorile limită pentru testul de pornire la rece la temperatură ambiantă joasă (266 °K) (–7 °C); — dispozițiile comunitare vizând îmbunătățirea controlului tehnic al autovehiculelor; — pragurile pentru sistemul de diagnosticare la bord (OBD) al autovehiculelor M1 și N1 în perspectiva 2005/2006; — analiza testului de tip V, inclusiv eventualitatea eliminării sale. (2) După 31 decembrie 1999, Comisia prezintă alte propuneri de acte legislative care urmează să intre în vigoare după anul 2005, privind următoarele elemente: — modificarea cerințelor în materie de durabilitate, inclusiv extinderea testului de durabilitate; — normele de calitate a carburantului, în special în funcție de tehnologia automobilului; — contribuția măsurilor posibile, inclusiv a celor privind carburanții și autovehiculele, la realizarea obiectivelor pe termen lung ale Comunității în domeniul calității aerului, ținând seama de evoluțiile tehnologice și de rezultatele noilor cercetări privind poluarea aerului, inclusiv efectele particulelor asupra sănătății umane; — potențialul și fezabilitatea măsurilor locale de a reduce emisiile autovehiculelor; în acest context, trebuie evaluată contribuția transporturilor și a măsurilor din celelalte domenii, cum ar fi gestionarea traficului, transporturile publice urbane, îmbunătățirea reviziei tehnice și a întreținerii și programele de eliminare a autovehiculelor; — situația specială a parcurilor auto ale întreprinderilor și posibilitățile de reducere a emisiilor care ar putea rezulta din utilizarea de către aceste parcuri auto a unor carburanți cu caracteristici ecologice foarte stricte; — posibilitățile de reducere a emisiilor care ar permite stabilirea caracteristicilor ecologice ale carburanților destinați tractoarelor agricole reglementate de Directiva 74/150/CEE și motoarelor cu combustie internă care urmează a fi instalate pe mașinile mobile nerutiere reglementate de Directiva 97/68/CE; — cerințele pentru funcționarea unui sistem de măsurare la bord (OBM). (3) Toate propunerile țin seama de următoarele considerații generale: — evaluarea consecințelor dispozițiilor prezentei directive din punct de vedere al contribuției lor la calitatea aerului, examinarea fezabilității tehnice și a raportului cost/eficiență, inclusiv o evaluare a avantajelor și a accesibilității tehnologiilor avansate; — compatibilitatea cu realizarea de alte obiective ale Comunității, precum cele privind realizarea obiectivelor de calitate a aerului și a celorlalte obiective comune, cum ar fi acidifierea și eutroficarea, precum și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; — emisiile poluante nocive din Comunitate provenite din sectoarele transportului și din alte surse precum și o estimare a contribuției pe care măsurile de reducere a emisiilor existente, estimate și potențiale din toate aceste surse ar putea să ducă la îmbunătățirea calității aerului; — emisiile motoarelor pe benzină cu injecție directă, inclusiv emisiile de particule; — evoluția depoluării totale a gazelor de eșapament; — dezvoltarea carburanților de înlocuire și a noilor tehnologii de propulsie; — progresele pe calea disponibilității industriale a sistemelor-cheie de postafinaj, cum ar fi catalizatori și captatori de DeNOx, și fezabilitatea tehnică a datei de punere în aplicare pentru motoarele diesel; — îmbunătățirea procedurilor de testare pentru particulele fine; — tehnicile de rafinare, situația în materie de aprovizionare și calitatea țițeiului brut disponibil în Comunitate; — contribuția pe care măsurile fiscale selective și diferențiate ar putea să o aducă la reducerea emisiilor autovehiculelor, fără ca acestea să aibă un impact negativ asupra funcționării pieței interne, ținând seama de efectele pierderilor de încasări în favoarea țărilor vecine.

Articolul 4

(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 1 ianuarie 2000, un raport privind elaborarea unui format electronic standard pentru informațiile în materie de reparare, ținând seama de normele internaționale pertinente. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 30 iunie 2002, un raport privind dezvoltarea sistemelor de diagnosticare la bord (OBD) în care își dă avizul în privința necesității extinderii procedurii de diagnosticare la bord și în privința cerințelor referitoare la utilizarea unui sistem de măsurare la bord (OBM). Pe baza acestui raport, Comisia prezintă o propunere care prevede că măsurile care urmează să intre în vigoare până la 1 ianuarie 2005 vor include prevederile tehnice și anexele corespunzătoare pentru a asigura o omologare de tip a tipului de sisteme de măsurare la bord care să garanteze niveluri de control cel puțin echivalente cu cele ale sistemelor de diagnosticare la bord și compatibile cu aceste sisteme. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind extinderea sistemelor de diagnosticare la bord la alte sisteme de control electronic al autovehiculelor privind siguranța activă și pasivă, inter alia, într-o formă compatibilă cu sistemele de control al emisiilor. (2) Înainte de 1 ianuarie 2001, Comisia ia măsurile necesare pentru a garanta că piesele de schimb sau de aliniere la norme pot fi introduse pe piață. Aceste măsuri conțin în special proceduri adecvate de aprobare care să permită definirea cât mai curând posibil a pieselor de schimb pentru componentele aparatelor de control al emisiilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemelor de diagnosticare la bord. (3) Până la 30 iunie 2000, Comisia ia măsurile necesare pentru a garanta că realizarea pieselor de schimb sau de aliniere la norme care sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului de diagnosticare la bord nu este obstrucționată de lipsa informațiilor pertinente, exceptând cazul în care aceste informații fac obiectul drepturilor de proprietate intelectuală sau constituie o pricepere specifică fabricanților sau furnizorilor fabricanților de echipament de origine (OEM); în acest caz, informațiile tehnice necesare nu se refuză în mod abuziv. (4) Totodată, până la 30 iunie 2000, Comisia prezintă propunerile adecvate pentru a garanta că piesele de schimb și de aliniere la norme sunt compatibile în special cu prevederile sistemului corespunzător de diagnosticare la bord pentru a permite repararea, înlocuirea și funcționarea corectă. Procedura de omologare de tip prevăzută în anexa la prezenta directivă constituie o bază în acest sens.

Articolul 5

Statele membre nu pot stabili stimulente fiscale decât pentru autovehiculele produse în serie și conforme cu Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Aceste stimulente trebuie să respecte dispozițiile tratatului și să îndeplinească următoarele condiții: — sunt valabile pentru toate autovehiculele noi produse în serie, introduse pe piața unui stat membru și care respectă anticipat valorile limită obligatorii indicate în linia A din tabelul care figurează la punctul 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și, de la 1 ianuarie 2000, pentru autovehiculele din categoria M1 și autovehiculele din clasa I a categoriei N1 și, de la 1 ianuarie 2001, pentru autovehiculele din clasele II și III ale categoriei N1, care respectă valorile limită din linia B din același tabel; — iau sfârșit la data de aplicare a valorilor limită ale emisiilor stabilite la articolul 2 alineatul (3) pentru autovehicule noi sau la datele stabilite la articolul 2 alineatul (4); — nu depășesc, pentru orice tip de autovehicul, costul suplimentar al dispozitivelor tehnice introduse pentru a garanta respectarea valorilor stabilite la articolul 2 alineatul (3) sau (5) și al instalării acestui dispozitiv pe autovehicul. Comisia este informată în timp util, pentru a-și putea prezenta observațiile, în legătură cu proiectele care vizează instituirea sau modificarea stimulentelor prevăzute la primul paragraf. Statele membre pot stabili stimulente fiscale sau financiare, inter alia, în vederea reechipării autovehiculelor uzate pentru ca acestea să respecte valorile prevăzute în prezenta directivă sau modificările anterioare ale Directivei 70/220/CEE și în vederea retragerii din circulație a autovehiculelor neconforme.

Articolul 6

De altfel, după caz, se definesc norme privind omologarea de tip a autovehiculelor cu propulsie alternativă și a autovehiculelor care utilizează carburanți alternativi.

Articolul 7

Dispozițiile prezentei directive se pun în aplicare concomitent și după același calendar cu măsurile specificate în Directiva 98/70/CE (22).

Articolul 8

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive după nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.