Recitale
(1) Stabilirea grupelor menționate la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 și aspectul omogenității acestora au făcut obiectul unor interpretări divergente. Este necesar, așadar, să se precizeze în Regulamentul (CE) nr. 1825/2000 al Comisiei (2) modul de formare a acestor grupe.
(2) Au existat numeroase discuții privind aspectul etichetării cărnii de vită și mânzat tocate, în cazul în care aceasta este amestecată cu carne provenită de la alte specii. Titlul 1 din prima parte a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (3) prevede norme precise de clasificare a produselor rezultate în urma acestui tip de amestecuri. În acest context, o trimitere la nomenclatura menționată anterior prin intermediul codurilor NC prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 permite realizarea clarificării necesare.
(3) Din cauza cerințelor de omogenitate cărora trebuie să le corespundă grupele rezultate din aplicarea articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, agenții care produc carne tranșată și alte resturi se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește formarea unor grupe omogene, de dimensiuni suficiente pentru a corespunde cererilor clienților lor. Aceste dificultăți sporesc și mai mult atunci când se solicită cantități importante. Experiența arată că aceste dificultăți și manipulările suplimentare semnificative pe care le implică determină comiterea a numeroase erori și compromit adesea trasabilitatea acestui tip de producție.
(4) În măsura posibilului, acești agenți se orientează din ce în ce mai mult spre alegerea unui număr foarte restrâns de furnizori de dimensiuni mari, pentru a se sustrage cerințelor suplimentare rezultate din gestionarea mai multor grupe cu caracteristici diferite. Pe termen lung, acest lucru poate reprezenta un risc pentru menținerea în activitate a anumitor abatoare și unități de tranșare de talie mică și mijlocie, care pot fi, ca urmare, excluse din anumite circuite comerciale.
(5) În realitate, agenții care produc carne tranșată și resturi se confruntă cu același tip de dificultăți ca agenții producători de carne tocată. Adoptarea, în cazul resturilor, a unor măsuri similare celor prevăzute pentru carnea tocată ar duce la rezolvarea dificultăților cu care se confruntă acești agenți. În ceea ce privește carnea tranșată, experiența arată că, pentru rezolvarea marii majorități a problemelor întâlnite, ar fi de ajuns introducerea posibilității de formare a unor grupe din carnea provenită de la animale sacrificate în trei abatoare diferite și din carcase tranșate în trei ateliere de tranșare, asigurându-se, în același timp garantarea trasabilității.
(6) De asemenea, experiența arată că, în cadrul punctelor de vânzare către consumatorul final a cărnii tranșate care nu este preambalată, agenților le este adesea dificil să pună în aplicare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 privind etichetarea. În acest context, tranșarea și vânzarea se realizează în general la cererea clientului, ceea ce îngreunează sau chiar nu permite formarea prealabilă a unor grupe de animale în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000. În plus, pare foarte dificilă actualizarea în timp real în acest cadru a informațiilor obligatorii privind etichetarea, ținând seama de necesitatea de rearanjare continuă a vitrinelor de vânzare. Se impune, așadar, adoptarea unor dispoziții simplificate de etichetare și în cazul acestor tipuri de carne. Adoptarea, în cazul acestor tipuri de carne, a unor dispoziții similare celor existente pentru carnea tocată ar duce la rezolvarea problemelor cu care se confruntă acești agenți.
(7) În paralel, în cazul cărnii tranșate care nu este preambalată, expusă spre vânzare zilnic, este necesar să se asigure că, în punctele de vânzare către consumatorul final, informațiile privind unitățile de sacrificare a animalelor și unitățile de tranșare sunt disponibile în orice moment, spre a putea fi comunicate verbal consumatorului, la cerere. S-ar putea garanta astfel o trasabilitate cel puțin echivalentă cu cea prevăzută în cazul cărnii tocate.
(8) De altfel, menținând exigențele de trasabilitate și de înregistrare a informațiilor privind carnea expusă la vânzare în cadrul punctelor de vânzare către consumatorul final, se impune prevederea posibilității ca această carne să fie tranșată în zile diferite.
(9) Este necesară, prin urmare, modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 1825/2000.
(10) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și mânzat,