Recitale
(1) Monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, realizate în conformitate cu orientările prevăzute în prezenta decizie, trebuie să fie complete, coerente, transparente şi precise pentru buna funcţionare a programului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră stabilit prin Directiva 2003/87/CE.
(2) În timpul primului ciclu de conformitate a programului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră care acoperea anul 2005, operatorii, verificatorii şi autorităţile competente ale statelor membre au dobândit o primă experienţă privind monitorizarea, verificarea şi raportarea în conformitate cu Decizia 2004/156/CE a Comisiei din 29 ianuarie 2004 de stabilire a orientărilor pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(3) În urma revizuirii Deciziei 2004/156/CE, a fost evident că orientările prevăzute în această decizie necesitau diverse modificări pentru a le face mai clare şi mai eficiente din punct de vedere economic. Datorită numărului mare de modificări aduse, este necesară înlocuirea Deciziei 2004/156/CE.
(4) Este necesară facilitarea aplicării orientărilor pentru instalaţii cu emisii declarate medii verificate, inferioare valorii de 25 000 de tone de CO2 pe an în timpul perioadei de comercializare anterioare, precum şi pentru continuarea armonizării şi clarificarea problemelor tehnice.
(5) Dacă a fost cazul, s-au luat în considerare recomandările privind monitorizarea gazelor cu efect de seră formulate de Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), Iniţiativa de protocol privind gazele cu efect de seră a Consiliului mondial de afaceri privind dezvoltarea continuă (WBCSD) şi de către Institutul Mondial al Resurselor (WRI).
(6) Informaţiile oferite de către operatori în conformitate cu prezenta decizie ar trebui să faciliteze atribuirea încrucişată a emisiilor declarate în temeiul Directivei 2003/87/CE cu emisiile declarate Registrului european al emisiilor şi transferului de poluanţi (EPRTR) înfiinţat prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi şi de modificare a Directivelor 91/689/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului (3), precum şi cu emisiile declarate în inventarele naţionale, folosind diferitele categorii de sursă ale Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC).
(7) Prin creşterea eficacităţii globale a costului metodelor de monitorizare, fără a compromite exactitatea datelor de emisie raportate şi integritatea totală a sistemelor de monitorizare, operatorii şi autorităţile competente ar trebui să-şi poată îndeplini, în general, obligaţiile în temeiul Directivei 2003/87/CE, cu costuri semnificativ reduse. Acest lucru se aplică, în special, instalaţiilor care folosesc combustibili de biomasă puri şi micilor emiţători.
(8) Cerinţele de raportare au fost aliniate cu cele prevăzute la articolul 21 din Directiva 2003/87/CE.
(9) Cerinţele pentru planul de monitorizare au fost clarificate şi restricţionate, pentru a reflecta mai bine importanţa acestuia în vederea asigurării unei raportări corecte şi a unor rezultate de verificare fiabile.
(10) Tabelul 1, care prevede cerinţele minime stabilite în anexa I, trebuie folosit în permanenţă. Rubricile specifice din acest tabel au fost revizuite pe baza informaţiilor colectate de statele membre, agenţi şi verificatori, având în vedere modificările aduse dispoziţiilor privind emisiile de ardere provenite din activităţile specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE şi modificările aduse orientărilor specifice activităţii şi care ar trebui să reflecte, în prezent, un echilibru adecvat între eficacitatea costului şi precizie.
(11) A fost introdusă o metodă alternativă cu praguri de incertitudine minime pentru a furniza o soluţie alternativă pentru monitorizarea emisiilor provenite de la instalaţii foarte specifice sau foarte complexe, cu excepţia instalaţiilor cărora li se aplică metoda graduală şi care permite elaborarea unei metode de monitorizare complet personalizată.
(12) Dispoziţiile privind CO2 inerent şi CO2 transferat, care intră sau ies din instalaţiile aflate sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, sub formă de substanţă pură sau de combustibil, au fost clarificate şi înăsprite pentru a armoniza şi mai mult cu cerinţele de raportare ale statelor membre, conform Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.
(13) Lista factorilor de emisie de referinţă a fost extinsă şi reactualizată, folosind informaţii provenite din orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, denumit în continuare „orientările IPCC”. De asemenea, pe baza orientărilor IPCC, lista a fost extinsă în ceea ce priveşte valorile de referinţă ale puterilor calorice nete ale unei game largi de combustibili.
(14) Secţiunea privind controlul şi verificarea a fost revăzută şi revizuită în vederea îmbunătăţirii consecvenţei conceptuale şi lingvistice cu recomandările formulate de Cooperarea europeană pentru acreditare (EA), Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi ISO.
(15) În ceea ce priveşte stabilirea proprietăţilor combustibilului şi materialului, cerinţele privind utilizarea rezultatelor provenite de la laboratoarele analitice şi de la analizatorii de gaz on-line au fost clarificate, luând în considerare experienţa privind punerea în aplicare a cerinţelor respective în statele membre în timpul primei perioade de comercializare. Au fost, de asemenea, prevăzute cerinţe suplimentare privind metodele şi frecvenţele de eşantionare.
(16) Pentru a îmbunătăţi eficacitatea costului în ceea ce priveşte instalaţiile cu emisii anuale de mai puţin de 25 000 de tone de CO2 fosil, au fost adăugate anumite excepţii de la cerinţele specifice aplicabile, în general, instalaţiilor.
(17) Utilizarea factorilor de oxidare în scopul metodologiei de monitorizare a devenit opţională în ceea ce priveşte procesele de ardere. S-a adăugat metoda bilanţului masic pentru instalaţiile care produc negru de fum şi pentru terminalele de procesare a gazului. Cerinţele în materie de incertitudine în ceea ce priveşte determinarea emisiilor provenite din arderi au fost reduse pentru a reflecta condiţiile tehnice specifice ale acestor instalaţii.
(18) Din cauza problemelor semnalate în timpul primei perioade de raportare în ceea ce priveşte nivelul de precizie realizabil, metoda bilanţului masic nu trebuie să facă parte din orientările specifice activităţii pentru rafinăriile de petrol mineral prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Recomandările privind regenerarea cracării catalitice sau regenerarea prin alte procedee de cataliză şi cele privind emisiile de cocs flexibil au fost revizuite pentru a reflecta condiţiile tehnice specifice ale acestor instalaţii.
(19) Dispoziţiile şi pragurile privind aplicarea metodei bilanţului masic au fost înăsprite pentru instalaţiile care produc cocs, sinter, fier şi oţel. Factorii de emisie din orientările IPCC au fost adăugaţi.
(20) Terminologia şi metodele pentru instalaţiile care produc clincher şi pentru instalaţiile care produc var au fost aliniate practicilor comerciale ale sectoarelor care intră sub incidenţa prezentei decizii. Utilizarea datelor de activitate, a factorului de emisie şi de conversie s-a conformat celorlalte activităţi reglementate de Directiva 2003/87/CE.
(21) În anexa IX au fost prevăzuţi factori de emisie suplimentari pentru instalaţii din industria sticlei.
(22) Cerinţele în materie de incertitudine în ceea ce priveşte emisiile rezultate din calcinarea materiilor prime pentru instalaţiile din industria ceramică au fost făcute mai puţin riguroase pentru a reflecta mai bine situaţiile în care argila provine direct din cariere. Metoda bazată exclusiv pe producţie nu mai trebuie utilizată din cauza aplicabilităţii sale limitate, constatată în timpul primului ciclu de raportare.
(23) Este necesară adăugarea de orientări specifice de determinare a emisiilor de gaze cu efect de seră, prin sisteme de măsurare continuă a emisiilor, pentru a facilita utilizarea consecventă a metodelor de monitorizare care au la bază măsurile, în conformitate cu articolele 14 şi 24 şi cu anexa IV la Directiva 2003/87/CE.
(24) Prezenta decizie nu prevede recunoaşterea activităţilor care privesc captarea şi stocarea carbonului, care presupune o modificare a Directivei 2003/87/CE sau introducerea acestor activităţi, în conformitate cu articolul 24 din această directivă.
(25) Orientările prevăzute în anexele la prezenta decizie stabilesc noile criterii detaliate în vederea monitorizării şi raportării emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din activităţile menţionate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Aceste orientări sunt specifice acestor activităţi, pe baza principiilor de monitorizare şi raportare stabilite în anexa IV la prezenta directivă, care se aplică de la 1 ianuarie 2008.
(26) Articolul 15 din Directiva 2003/87/CE solicită statelor membre să se asigure că rapoartele prezentate de către operatori sunt verificate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa V la această directivă.
(27) Se preconizează o nouă revizuire a orientărilor stabilite în prezenta decizie în termen de doi ani de la data punerii în aplicare a acesteia.
(28) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului înfiinţat în conformitate cu articolul 8 din Decizia 93/389/CEE (4),