Articolul 1
Prezentul regulament stabilește normele de deschidere și de gestionare a unor contingente tarifare aplicabile orezului, menționate la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2501/2001, pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005, 2005/2006, 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009.
Articolul 2
În sensul prezentului regulament, termenul „an de comercializare” se referă la anul de comercializare menționat la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 3072/95.
Articolul 3
(1) Contingente tarifare globale, cu taxă zero, aplicabile produselor de la codul NC 1006, exprimate în echivalent orez decorticat, sunt deschise pentru șapte ani de comercializare începând cu 2002/2003, în conformitate cu tabelul din anexă.
Aceste contingente nu se aplică decât importurilor originare din țări care, în conformitate cu anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2501/2001, beneficiază de regimul special acordat țărilor mai puțin dezvoltate.
(2) Rata de conversie a orezului decorticat în orez nedecorticat, orez semialbit sau orez albit este cea stabilită la articolul 1 din Regulamentul 467/67/CEE al Comisiei (7).
Pentru brizura de orez, cantitățile cerute sunt luate în considerare ca atare.
(3) Toate drepturile din Tariful Vamal Comun sunt suspendate pentru importurile efectuate în cadrul contingentelor menționate la alineatul (1).
Articolul 4
(1) Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1291/2000 (8) cu privire la certificate nu se aplică decât certificatelor menționate la alineatul (2), cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului regulament.
(2) Importurile efectuate în cadrul contingentelor menționate la articolul 3 alineatul (1) sunt condiționate de prezentarea unui certificat de import eliberat în conformitate cu prezentul regulament.
(3) Cererile de certificate de import trebuie să fie prezentate autorităților competente ale statelor membre în cursul primelor cinci zile lucrătoare din anul de comercializare respectiv.
Fiecare cerere de certificat trebuie să indice o cantitate care nu poate depăși cantitatea disponibilă pentru importul de echivalent orez decorticat pentru anul de comercializare respectiv.
(4) Cererea de certificat de import și certificatul de import cuprind următoarele informații:
(a) în căsuța 8, numele țării de origine; mențiunea „da” din această căsuță se marchează cu o cruce;
(b) în căsuța 20, mențiunea: „Orez originar din… [denumirea țării menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2501/2001] importat în temeiul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2501/2001 al Consiliului.”
(5) Certificatul de import cuprinde în căsuța 24 următoarea informație:
„Scutire de taxe vamale până la cantitatea indicată în căsuțele 17 și 18 din prezentul certificat [Regulamentul (CE) nr. 1401/2002].”
(6) Prin derogare de la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1162/95 al Comisiei (9), garanția certificatului de import este de 46 EUR pe tonă.
(7) Cererile de certificate de import pentru contingentul în cauză sunt însoțite:
(a) de dovada că solicitantul este o persoană fizică sau juridică care a desfășurat o activitate comercială în sectorul orezului pe parcursul a douăsprezece luni cel puțin și că acesta este înregistrat în statul membru în care se prezintă cererea;
(b) de o declarație scrisă a solicitantului care indică faptul că nu a prezentat decât o singură cerere pentru contingentul menționat la articolul 3 alineatul (1) sau, dacă este cazul, pentru cantitatea reziduală disponibilă pentru tranșa suplimentară prevăzută la articolul 5 alineatul (4).
În cazul în care solicitantul prezintă mai multe cereri de certificate de import, toate cererile acestuia sunt respinse.
Articolul 5
(1) În termen de două zile lucrătoare următoare ultimei zile din perioada stabilită la articolul 4 alineatul (3), Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre cantitățile, defalcate pe codul NC cu opt cifre și pe țară de origine, care au făcut obiectul unor cereri de certificate de import.
Statele membre comunică, de asemenea, numele și adresele solicitanților, precum și numărul și titlul prezentului regulament.
Aceste informații sunt notificate Comisiei prin poșta electronică sau fax cu ajutorul formularelor furnizate în acest scop statelor membre de către Comisie.
O notificare trebuie transmisă chiar dacă nu a fost prezentată nici o cerere într-un stat membru. Aceasta trebuie să indice că nici o cerere nu a fost primită în termenul menționat la articolul 4 alineatul (3).
(2) În cele 10 zile lucrătoare următoare ultimei zile din perioada stabilită la alineatul (1), Comisia adoptă cantitățile pentru care cererile pot fi acceptate.
În cazul în care totalul cantităților care au făcut obiectul cererilor depășește cantitatea contingentului respectiv, Comisia stabilește un procent de reducere care trebuie aplicat fiecărei cereri.
(3) În cazul în care din aplicarea procentului menționat la alineatul (2) rezultă, pe fiecare stat membru, una sau mai multe cantități mai mici de 20 de tone pe cerere, statul membru respectiv alocă totalul acestor cantități prin reunirea loturilor solicitanților și prin constituirea unuia sau mai multor loturi de 20 de tone și, dacă este necesar, un lot care să cuprindă restul.
(4) În cazul în care certificatele de import eliberate nu acoperă totalitatea sau anumite părți din contingentele menționate la articolul 3 alineatul (1), cantitățile reziduale pot fi acoperite de o tranșă suplimentară în luna februarie a anului de comercializare respectiv. Procedura de eliberare a certificatelor de import, prevăzută de prezentul regulament, se aplică mutatis mutandis.
Articolul 6
(1) În termen de două zile lucrătoare de la data publicării deciziei Comisiei, certificatele de import sunt eliberate pentru cantitățile care rezultă din aplicarea articolului 5.
(2) Prin derogare de la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, drepturile care decurg din certificatele de import alocate nu sunt transmisibile.
(3) Certificatele de import stabilite în conformitate cu prezentul regulament sunt valabile de la data efectivă a eliberării acestora. Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1162/1995, certificatele de import sunt valabile până la sfârșitul celei de-a șasea luni următoare.
Cu toate acestea, durata de valabilitate a certificatelor de import nu poate fi prelungită dincolo de anul de comercializare.
Articolul 7
(1) Dovada de origine a importurilor efectuate în cadrul contingentelor menționate la articolul 3 alineatul (1) este furnizată de certificatul de origine, formularul A, eliberat în conformitate cu articolele 67-97 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.
(2) Căsuța 4 din certificatul de origine, formularul A, indică:
(a) mențiunea „Contingent – Regulamentul (CE) nr. 1401/2002”;
(b) data de încărcare a orezului în țara exportatoare beneficiară și anul de comercializare pentru care s-a efectuat livrarea;
(c) codul NC 1006 (codul NC cu opt cifre).
Articolul 8
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, prin fax sau poștă electronică:
(a) în cele două zile lucrătoare următoare eliberării certificatului de import menționat la articolul 6 alineatul (1), cantitățile, defalcate pe codul NC cu opt cifre, pentru care au fost eliberate certificatele de import, precizând data, țara de origine și numele și adresa titularului;
(b) în cele două zile lucrătoare următoare unei eventuale anulări, cantitățile, defalcate pe codul NC cu opt cifre, pentru care a fost anulat certificatul, precum și numele și adresa titularului certificatului anulat;
(c) în ultima zi lucrătoare din a doua lună care urmează, cantitățile, defalcate pe codul NC cu opt cifre și pe țara de origine, efectiv puse în liberă circulație pe parcursul fiecărei luni.
Informațiile menționate anterior trebuie să fie notificate după modalități identice, dar separat de informațiile cu privire la celelalte certificate de import din sectorul orezului.
O notificare trebuie transmisă chiar dacă nici un certificat nu a fost eliberat și/sau nici un import nu a fost efectuat în perioada respectivă. Notificarea trebuie să indice în acest caz absența certificatelor și/sau a importului.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 septembrie 2002.