Articolul 1
Pentru a putea beneficia de ajutorul forfetar, organizațiile de producători transmit autorităților competente din statul membru lista produselor defalcate pe categorii și prețul autonom de retragere menționat la articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 înainte de începutul anului de pescuit.
Organizațiile de producători pot aplica un preț autonom de retragere care să depășească nivelul maxim menționat la articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 pentru una sau mai multe categorii de produse. Cu toate acestea, ele pierd dreptul la ajutorul forfetar pentru categoria sau categoriile pentru care nivelul maxim este depășit.
Articolul 2
Ajutorul forfetar se plătește organizației de producători în cauză numai după ce autoritățile competente ale statului membru în cauză au constatat că nu se depășește limita stabilită la articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 în cazul cantităților pentru care se solicită ajutorul.
CAPITOLUL II
Condițiile de acordare a ajutorului forfetar menționat la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 (denumit în continuare „compensație forfetară”)
Articolul 3
Cerințele stabilite la articolele 1-4 și la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2509/2000 se aplică mutatis mutandis la acordarea compensației forfetare.
Articolul 4
Statele membre fixează valoarea standard care urmează să fie folosită la calcularea compensației forfetare și a avansurilor aferente acesteia, defalcată în conformitate cu destinația produselor retrase, astfel cum este menționată la articolul 1 literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1501/83.
Valoarea standard se fixează la începutul anului de pescuit și este identică pentru toate organizațiile de producători recunoscute de statul membru în cauză, folosindu-se ca bază încasările medii obținute din comercializarea prin punctele de desfacere din statele membre în cauză în cursul celor șase luni care preced fixarea acestei valori. Acest nivel se va modifica dacă se observă variații semnificative și de durată ale încasărilor pe piața statului membru în cauză.
CAPITOLUL III
Condiții de acordare a ajutorului forfetar menționat la articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 (denumit în continuare „primă forfetară”)
Articolul 5
(1) Valoarea primei forfetare se fixează înainte de începutul fiecărui an de pescuit în conformitate cu procedura menționată la articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. Valoarea se fixează pe unitate de greutate, care se aplică greutății nete a fiecărui produs enumerat în anexa IV la regulamentul menționat.
(2) Valoarea primei forfetare se calculează pe baza costurilor tehnice și financiare reale ale operațiunilor cerute pentru stabilizarea și depozitarea produselor în cauză, astfel cum sunt înregistrate în Comunitate în timpul anul de pescuit precedent.
(3) Se consideră costuri tehnice următoarele:
(a) costurile de energie;
(b) costurile forței de muncă pentru depozitarea și scoaterea din depozit;
(c) costurile materialelor pentru ambalarea directă;
(d) costurile de prelucrare (ingrediente);
(e) cheltuieli de transport de la locul de debarcare la locul de prelucrare.
(4) Costurile financiare reprezintă o sumă forfetară de 10 EUR per tonă pentru anul 2001. Ulterior, suma forfetară se ajustează în fiecare an, folosindu-se rata dobânzii stabilită anual în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1883/78 al Consiliului (11).
(5) Nivelul primei forfetare fixat pentru anul de pescuit în cauză se aplică produselor care intră în depozitare în cursul anului în cauză, indiferent de sfârșitul perioadei de depozitare.
Articolul 6
Articolul 3 alineatele (1) și (2) și articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2814/2000 se aplică mutatis mutandis la acordarea primei forfetare.
Articolul 7
Prima forfetară se plătește organizației de producători în cauză numai după ce autoritățile competente ale statului membru în cauză au constatat fie prelucrarea și depozitarea cantităților pentru care se solicită prima, fie conservarea și apoi introducerea din nou pe piață, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2814/2000.
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 8
(1) Cererile de plată a ajutorului forfetar sunt depuse de organizația de producători în cauză la autoritățile competente ale statului membru în termen de patru luni de la sfârșitul anului de pescuit în cauză. Acestea vor conține cel puțin informațiile prevăzute în anexă.
(2) Plățile în avans se acordă în fiecare lună la cererea organizației de producători în cauză pentru cantitățile retrase sau reportate, cu condiția ca aceasta să constituie o garanție de cel puțin 105 % din valoarea plății în avans.
(3) Valoarea plății în avans sau a plăților în avans se stabilește pe baza raportului provizoriu dintre cantitățile retrase și cantitățile puse în vânzare în perioada în cauză. Calculul valorii se ajustează în termen de două luni după luna în cauză, pe baza tranzacțiilor reale efectuate și raportate, utilizându-se modelul prezentat în anexă.
(4) Autoritățile naționale plătesc ajutorul forfetar în termen de opt luni de la sfârșitul anului de pescuit. Fiecare stat membru notifică celorlalte state membre și Comisiei numele și adresa organismului desemnat să plătească ajutorul forfetar.
Articolul 9
(1) Statele membre introduc un sistem de controale pentru a verifica dacă informațiile furnizate în cererile de plată corespund cantităților puse efectiv în vânzare și retrase de pe piață de către organizația de producători în cauză.
(2) Organizațiile de producători se asigură că beneficiarii ajutorului țin o evidență operativă a mărfurilor în conformitate cu modelul prezentat în anexă.
(3) Organizațiile de producători comunică în fiecare lună statului membru data, specia și cantitatea de produse retrase sau reportate.
Articolul 10
Statele membre informează Comisia asupra măsurilor luate în conformitate cu prezentul regulament de îndată ce acestea sunt luate și în orice caz înainte de 1 iulie 2001. Statele membre informează Comisia asupra măsurilor existente în domeniul reglementat de articolul 9 alineatul (1) până la 1 iulie 2001.
Articolul 11
Regulamentul (CEE) nr. 4176/88 se abrogă.
Articolul 12
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Se aplică de la 1 iunie 2001.