Regulamentul (CE) nr. 2509/2000 al Comisiei din 15 noiembrie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului cu privire la acordarea compensației financiare pentru retragerea anumitor produse pescărești

Articolul 1

Cantitățile de produse admise pentru a beneficia de compensația financiară prevăzută la articolul 21 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 se calculează pe baza cantităților clasate conform normelor de comercializare definite conform articolului 2 din regulamentul menționat ca fiind numai de calitate „Extra” sau „A”.

Articolul 2

(1) Compensația financiară poate fi acordată unei organizații de producători numai dacă aceasta aplică și asigură respectarea de către membrii săi pe parcursul întregii campanii de pescuit, la prima punere în vânzare, a prețului comunitar de retragere în condițiile stabilite la articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. (2) În cazul în care utilizarea marjei de toleranță prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 conduce la stabilirea de niveluri diferite ale prețurilor de retragere pentru aceeași categorie de produse de către organizații de producători stabilite într-o zonă determinată, fiecare dintre aceste organizații poate reține, cu începere de la data punerii acesteia în aplicare și până la sfârșitul perioadei aferente, nivelul prețului stabilit de o altă organizație de producători din aceeași zonă. (3) Nivelul prețului de retragere stabilit de o organizație de producători care utilizează marja de toleranță este aplicabil tuturor cantităților puse în vânzare de respectiva organizație sau de membrii acesteia, inclusiv în afara zonei sale de activitate. Cu toate acestea, o organizație de producători sau unul dintre membrii săi care pune în vânzare produse într-o altă zonă decât zona lor proprie de activitate, aplică propriul nivel al prețului de retragere în măsura în care acest nivel de preț nu este inferior celui practicat în zona respectivă sau unui preț reținut, după eventuala utilizare a marjei de toleranță, de către organizațiile de producători din zona menționată. (4) Prețul de retragere nu poate include cheltuielile suportate după debarcarea produselor, cu excepția cheltuielilor de transport necesare pentru operațiunile de vânzare la licitație sau pe chei.

Articolul 3

(1) Orice organizație de producători care aplică marja de toleranță prețului comunitar de retragere comunică autorităților competente ale statului membru în care este recunoscută, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de aplicarea acestuia, nivelul prețului de retragere reținut pentru fiecare categorie de produse în orice parte a zonei sale de activitate. Dacă o organizație de producători dorește să modifice perioada de aplicare a marjei de toleranță sau nivelul prețului de retragere, sau să uzeze de posibilitatea prevăzută la articolul 2 alineatul (2), organizația informează autoritățile competente cu privire la aceasta cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de data punerii în practică a deciziei. Toate deciziile vizate în paragraful anterior se aplică timp de cel puțin cinci zile lucrătoare. (2) Autoritățile competente ale statului membru în cauză asigură fără întârziere publicitatea, conform uzanțelor și practicilor locale, a tuturor informațiilor comunicate conform alineatul (1). (3) Prin derogare de la Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 (9) al Consiliului și în scopul prezentului regulament, zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile legale sunt asimilate zilelor lucrătoare, cu condiția efectuării de puneri în vânzare conform dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (c).

Articolul 4

(1) Sunt considerate cantități care pot face obiectul unei compensații financiare numai cantitățile retrase de pe piață: (a) care au fost pescuite de un membru al unei organizații de producători; (b) care au fost puse în vânzare: (i) prin intermediul organizației de producători sau (ii) de către un membru, conform normelor comune stabilite de organizația de producători conform articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000; (c) care, înainte de retragere, au fost puse în vânzare astfel încât să fie accesibile tuturor operatorilor interesați, conform uzanțelor și practicilor regionale locale, stabilindu-se astfel că nu există cumpărători la prețurile stabilite conform articolului 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000; (d) care nu au făcut obiectul unei cereri și care nu au beneficiat de ajutorul pentru punerea în rezervă prevăzut la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. (2) Acordarea compensației financiare pentru cantitățile eligibile conform alineatului (1) se face cu condiția ca, pentru produsul sau pentru grupa de produse respective, toate cantitățile puse în vânzare de organizația de producători sau de membrii acesteia în perioada campaniei de pescuit să fi fost în prealabil clasificate conform normelor de comercializare definite conform articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000.

Articolul 5

(1) Compensația financiară este vărsată organizației de producători, la cererea acesteia, la sfârșitul fiecărei campanii de pescuit. (2) Cererea de vărsământ pentru compensația financiară este înaintată de organizația de producători autorităților competente ale statului membru în termen de maximum patru luni de la încheierea campaniei de pescuit respective. (3) Autoritățile naționale achită compensația financiară în termen de maximum opt luni de la încheierea campaniei respective. Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei numele și adresa organismului însărcinat cu acordarea compensației financiare.

Articolul 6

Statul membru acordă lunar, la cererea organizației de producători în cauză, un avans din compensația financiară, cu condiția ca solicitantul să fi constituit o garanție egală cu 105 % din valoarea avansului. Avansurile se calculează conform metodei din anexa I.

Articolul 7

În cazul în care o organizație de producători sau unul dintre membrii acesteia pune în vânzare produse într-un alt stat membru decât cel în care a fost recunoscută, autoritatea competentă a primului stat membru eliberează, la cerere și fără întârziere, organizației în cauză sau membrului acesteia, un atestat al cărui conținut este conform indicațiilor modelului din anexa II și transmite în același timp, oficial, un exemplar al acestui atestat organismului din celălalt stat membru însărcinat cu acordarea compensației financiare. Cererea de eliberare a atestatului trebuie înaintată autorității competente în cauză imediat după punerea în vânzare a produselor.

Articolul 8

(1) Statele membre instituie un sistem de control destinat verificării concordanței dintre datele care figurează în cererea de vărsământ și cantitățile efectiv puse în vânzare și retrase de pe piață de către organizația de producători în cauză. (2) Statele membre comunică Comisiei măsurile adoptate conform alineatului (1), după adoptarea lor și în orice caz înainte de 31 ianuarie 2001. Statele membre comunică Comisiei înainte de 31 ianuarie 2001 măsurile existente în domeniul aflat sub incidența alineatului (1).

Articolul 9

Se abrogă Regulamentul (CEE) nr. 3902/92.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunitățior Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2001.