Regulamentul (CE) nr. 2814/2000 al Comisiei din 21 decembrie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului cu privire la acordarea ajutorului pentru punerea în rezervă a anumitor produse pescărești

Articolul 1

Cantitățile de produse acceptate pentru a beneficia de ajutorul pentru punerea în rezervă în temeiul articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 se calculează pe baza cantităților clasificate în categoriile de calitate Extra, „E” și „A” numai în conformitate cu normele de comercializare prevăzute la articolul 2 din prezentul regulament.

Articolul 2

(1) Ajutorul pentru punerea în rezervă este vărsat numai organizațiilor de producători menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. (2) Plata ajutorului pentru punerea în rezervă pentru cantitățile eligibile este subordonată condiției ca, pentru produsele sau pentru grupa de produse în cauză, toate cantitățile puse în vânzare de organizația de producători sau de membrii acesteia pe parcursul campaniei de pescuit să fi fost în prealabil clasificate conform normelor de comercializare stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. (3) Cerințele prevăzute la articolul 23 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 sunt îndeplinite dacă produsele sunt clasificate în conformitate cu normele de comercializare descrise la articolul 2 din regulamentul respectiv.

Articolul 3

(1) În scopul obținerii ajutorului pentru punerea în rezervă, produsele trebuie supuse, în termen de patruzeci și opt de ore de la retragerea lor de pe piață, unora sau mai multora dintre prelucrările menționate la articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. Aceste operațiuni pot fi realizate de organizația de producători în cauză sau de o întreprindere căreia organizația de producători îi încredințează produsele. Înainte de prelucrare, produsele trebuie stocate astfel încât să se garanteze menținerea categoriei inițiale de prospețime. (2) Fără a se aduce atingere dispozițiilor naționale sau normelor comerciale mai restrictive aplicate în statele membre, diferitele tipuri de prelucrări trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime: (a) congelarea trebuie realizată în instalații adecvate care să permită, printre altele, atingerea rapidă a unei temperaturi de –18 °C în miezul produsului; (b) sărarea trebuie realizată printr-un tratament care să garanteze un conținut de sare al produsului finit de minimum 16 %; (c) uscarea trebuie realizată astfel încât conținutul de apă al produsului prelucrat să nu depășească 50 %; (d) marinarea trebuie realizată prin tratarea produsului cu oțet sau acid alimentar, sare și condimente, fără a încălzi produsul astfel încât pH-ul să scadă sub 4,8; (e) pasteurizarea trebuie realizată astfel încât temperatura în miezul produsului să se mențină la cel puțin 75 °C timp de minimum cincisprezece minute. (3) În scopul obținerii ajutorului pentru punerea în rezervă se acceptă și conservarea crabilor turta vii prin stocarea în bazine și cuști fixe, alimentate cu apă de mare sau apă sărată și autorizate în acest scop de statele membre.

Articolul 4

(1) Produsele pot beneficia de ajutorul pentru punerea în rezervă numai dacă, după prelucrarea definitivă, îndeplinesc condițiile privind stocarea și readucerea pe piață de la alineatele (2) și (3). (2) Pentru produsele congelate, durata de stocare nu poate fi mai mică de cinci zile începând de la data finalizării prelucrării, iar temperatura de stocare nu poate fi mai ridicată de -18 °C. Pentru produsele sărate, marinate, fierte sau pasteurizate, durata de stocare nu poate fi mai mică de cinci zile începând de la data finalizării prelucrării. Pentru produsele uscate, durata de stocare nu poate fi mai mică de cinci zile începând de la data finalizării prelucrării, iar stocarea trebuie realizată la o temperatură sub 4 °C și în condiții de higrometrie adecvate. Pentru toate produsele stocate în bazine sau în cuști, durata de stocare nu poate fi mai mică de cinci zile. (3) Toate produsele sunt readuse pe piață în loturi omogene pe specii, conform dispozițiilor în vigoare în fiecare stat membru privind comercializarea produselor destinate consumului uman. Produsele stocate în bazine sau cuști sunt readuse pe piață pentru vânzare în asemenea condiții încât să nu afecteze comercializarea normală a producției în cauză. (4) Produsele readuse pe piață nu pot face obiectul unei noi operațiuni de stocare pentru a beneficia de ajutor.

Articolul 5

(1) Valoarea ajutorului pentru punerea în rezervă este stabilită înainte de începerea fiecărei campanii de pescuit, conform procedurii prevăzute la articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000. Această valoare se stabilește pe unitate de greutate și se referă la greutatea netă a fiecărui produs care figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 104/2000. (2) Valoarea ajutorului se calculează pe baza cheltuielilor tehnice și pe baza cheltuielilor financiare reale aferente operațiunilor indispensabile stabilizării și stocării produselor în cauză, constatate în Comunitate pe parcursul campaniei de pescuit precedente. (3) Sunt considerate cheltuieli tehnice: (a) cheltuielile pentru energie; (b) cheltuielile pentru personalul necesar stocării și scoaterii din stoc; (c) costul materialelor pentru ambalajul direct; (d) cheltuielile pentru prelucrare (ingrediente); (e) cheltuielile pentru transportul de la locul de debarcare la locul de prelucrare. (4) Pentru anul 2001 cheltuielile financiare sunt egale cu o valoare forfetară de 10 EUR pe tonă. În consecință, valoarea forfetară va fi adaptată în fiecare an pe baza ratei dobânzii stabilite anual conform articolului 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1883/78. (5) Nivelul ajutorului pentru punerea în rezervă, stabilit pentru campania de pescuit în cauză, se aplică produselor a căror stocare a început în timpul acestei campanii, indiferent de momentul încheierii perioadei de stocare. (6) Dispozițiile articolului 2 alineatele (1), (2) și (3), articolului 3, articolului 4 alineatul (1) litera (c) și articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2509/2000 al Comisiei se aplică, mutatis mutandis, dispozițiilor privind ajutorul pentru punerea în rezervă de la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000.

Articolul 6

(1) Statele membre instituie un sistem de control care permite garantarea faptului că produsele pentru care se solicită ajutorul pentru punerea în rezervă sunt îndreptățite la acest ajutor. (2) În privința perioadei minime de stocare prevăzute la articolul 4 alineatul (2), organizațiile de producători asigură faptul că cei care beneficiază de ajutor păstrează un registru al stocurilor pentru produsele din fiecare categorie introduse în antrepozit. (3) Organizația de producători comunică statului membru în cauză, în fiecare lună, data, specia, categoria și cantitatea de produse stocate.

Articolul 7

(1) Ajutorul pentru punerea în rezervă se achită organizației de producători în cauză numai după ce autoritatea competentă a statului membru în cauză constată că respectivele cantități pentru care se solicită ajutorul nu depășesc limita stabilită la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 și că au fost fie transformate și stocate, fie conservate și apoi readuse pe piață în conformitate cu prevederile prezentului regulament. (2) Cererea de ajutor pentru punerea în rezervă este înaintată de organizația de producători în cauză către autoritățile competente ale statului membru, în termen de patru luni de la încheierea campaniei în cauză. Elementele care trebuie să figureze în cerere sunt adoptate de statele membre. (3) Autoritățile naționale achită ajutorul pentru punerea în rezervă în termen de trei luni de la primirea cererii complete de plată depuse de organizația de producători în cauză.

Articolul 8

La cererea organizației de producători în cauză, statul membru acordă un avans lunar din ajutorul pentru punerea în rezervă pentru cantitățile pentru care se solicită un ajutor în cursul lunii respective, cu condiția ca organizația de producători să fi constituit o garanție egală cu 105 % din valoarea avansului. Avansurile se calculează conform metodei prezentate în anexă.

Articolul 9

(1) Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei numele și adresa organismului însărcinat cu plata ajutorului pentru punerea în rezervă. (2) Fiecare stat membru comunică Comisiei, cel mai târziu la 31 ianuarie 2001, măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (2), precum și orice modificare a acestor măsuri.

Articolul 10

Regulamentul (CEE) nr. 3901/92 se abrogă.

Articolul 11

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2001.