Articolul 1
Directiva 76/895/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1) Prezenta directivă reglementează produsele destinate consumului uman sau, în cazuri excepționale, cele destinate hranei animalelor care figurează la pozițiile din Tariful Vamal Comun reprodus în anexa I, în cazul în care reziduurile de pesticide enumerate în anexa II se găsesc pe sau în aceste produse. (2) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, acelorași produse după uscare sau prelucrare sau după integrarea într-un aliment compus, în măsura în care acestea pot conține unele reziduuri de pesticide. (3) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 91/321/CEE a Comisiei din 14 mai 1991 privind formula de început și preparatele instant (9) și Directivei 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele instant pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor si copiilor până la 3 ani (10). Totuși, până când conținutul maxim va fi stabilit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/321/CEE sau articolul 6 din Directiva 96/5/CE, articolul 5a alineatul (1) și alineatele (3)-(6) din prezenta directivă se aplică produselor respective.
2. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 În sensul prezentei directive, se înțelege prin: 1. «reziduuri de pesticide», urmele de pesticide precum și produsele lor de metabolizare, degradare sau reacție, conform anexei II, care sunt prezente pe sau în produsele prevăzute în articolul 1; 2. «punere în circulație», orice livrare, cu plată sau gratuită, a produselor prevăzute în articolul 1, după recoltare.”
3. La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Dacă un stat membru, pe baza unei noi informații sau a unei reevaluări a informației existente, estimează că un conținut maxim menționat în lista din anexa II reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau animală și necesită, prin urmare, o acțiune rapidă, respectivul stat membru poate reduce acest conținut în mod provizoriu, pe propriul teritoriu. În acest caz, acesta comunică în cel mai scurt timp celorlalte state membre și Comisiei măsurile luate, însoțite de o expunere de motive.”
4. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5 Modificările care trebuie aduse anexelor I și II în urma evoluției cunoștințelor științifice și tehnice se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7. Pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri, se ține seama îndeosebi de o evaluare corespunzătoare a riscurilor de ingerare alimentară precum și de numărul și calitatea datelor disponibile.”
5. După articolul 5 se inserează articolul 5a după cum urmează: „Articolul 5a (1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind statul membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatele (1) și (2) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind statul membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni, altele decât tranzitul spre un alt stat membru sau spre o țară terță. (2) Statele membre instaurează un regim care permite stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatele (1) și (2), care sunt introduse pe teritoriul lor și provin dintr-o țară membră, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu articolul 5. (3) În cazul în care: — un conținut maxim de reziduuri pentru un produs prevăzut în articolul 1 alineatele (1) și (2) nu a fost stabilit în conformitate cu articolul 5 și — produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a făcut obiectul unor măsuri, în statul membru de destinație, care au dus la interzicerea sau la limitarea punerii în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut în reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim de reziduuri acceptat de statul membru de destinație și — statul membru de destinație fie a introdus noi valori maxime pentru reziduuri sau a modificat conținutul prevăzut de legislația sa, fie a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția sa internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare, se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional: (a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență în cauză și Comisiei măsurile adoptate, în termen de douăzeci de zile de la punerea în aplicare. Notificarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația; (b) pe baza notificării menționate la litera (a), cele două state membre interesate se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, unde este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsurile convenite în comun; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la notificarea menționată la litera (a), statele membre interesate informează Comisia despre rezultatul acestor contacte și mai ales despre măsurile pe care doresc să le adopte, dacă e cazul, inclusiv despre conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestor contacte; (c) Comisia înaintează de îndată această problemă Comitetului fitosanitar permanent și, dacă e posibil, prezintă o propunere vizând stabilirea în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7. În propunerea sa, Comisia ține seama de cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și îndeosebi de datele înaintate de către statele membre interesate, mai ales de evaluarea toxicologică și de determinarea unei doze zilnice acceptabile (DZA), de practicile agricole corespunzătoare și de datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri, ca și de motivele invocate de către statul membru de destinație în procesul de luare a deciziilor în această problemă. Perioada de valabilitate a conținutului maxim temporar este fixată în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată poate fi coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 5. La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de teste pus în aplicare. (4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatele (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36. (5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (11), nu se aplică măsurilor adoptate și notificate de către statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. (6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute la prezentul articol pot fi adoptate prin procedura prevăzută la articolul 8.
6. La articolul 7, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Reprezentantul Comisiei înaintează Comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (5) Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul se pronunță cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective.”
7. La articolul 8, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Reprezentantul Comisiei înaintează Comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (5) Dacă, într-o perioadă de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul se pronunță cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective.”
8. După articolul 8 se inserează articolul 8a, după cum urmează: „Articolul 8a Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
9. Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 9 (1) Prezenta directivă se aplică produselor menționate la articolul 1 și destinate exportului către țări terțe. Totuși, conținutul maxim de reziduuri de pesticide stabilit în conformitate cu prezenta directivă nu se aplică produselor tratate înainte de a fi exportate dacă se prezintă probe suficiente din care să rezulte că: (a) țara terță de destinație solicită un tratament special pentru a preveni introducerea de organisme dăunătoare pe teritoriul său sau (b) tratamentul este necesar pentru a proteja produsele împotriva organismelor dăunătoare în timpul transportului în țara terță de destinație și în timpul depozitării în această țară. (2) Prezenta directivă nu se aplică produselor prevăzute în articolul 1 dacă se prezintă probe suficiente că acestea sunt destinate: (a) fabricării de produse altele decât produsele alimentare și furajele sau (b) însămânțării sau plantării.”
10. După articolul 10 se inserează articolul 10a după cum urmează: „Articolul 10a Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a garanta că modificările aduse anexei II în urma deciziilor prevăzute la articolul 5 pot fi puse în practică pe teritoriul lor în termen de maxim opt luni de la adoptare și într-un termen mai scurt, dacă acest lucru este necesar pentru protecția sănătății publice. Pentru a proteja drepturile legitime, actele juridice comunitare de aplicare a dispozițiilor pot să prevadă termene tranzitorii pentru intrarea în vigoare a unor valori maxime pentru reziduuri care să permită comercializarea normală a recoltelor.”
Articolul 2
Directiva 86/362/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1) Prezenta directivă se aplică produselor enumerate în anexa I și produselor obținute din acestea, după uscare sau după prelucrare sau după integrarea într-un aliment compus, în măsura în care aceste produse pot conține anumite reziduuri de pesticide. (2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere următoarelor dispoziții: (a) Directiva 74/63/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 de stabilire a conținutului maxim pentru substanțele și produsele indezirabile în furaje (12); (b) Directiva 76/895/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de stabilire a conținutului maxim pentru reziduurile de pesticide de pe și din fructe și legume (13); (c) Directiva 90/642/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a conținutului maxim pentru reziduurile de pesticide de pe sau din unele produse de origine vegetală, inclusiv fructele și legumele (14); (d) Directiva 91/321/CEE a Comisiei din 14 mai 1991 privind formula de început și preparatele instant (15) și Directiva 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor până la 3 ani (16). Cu toate acestea, în așteptarea stabilirii conținutului maxim în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/321/CEE sau articolul 6 din Directiva 96/5/CE, articolul 5a alineatul (1) și alineatele (3)-(6) din prezenta directivă se aplică produselor respective. (3) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, produselor prevăzute la alineatul (1) și destinate exportului spre țări terțe. Cu toate acestea, conținutul maxim de reziduuri pentru pesticide, stabilit în conformitate cu prezenta directivă, nu se aplică produselor tratate înainte de export dacă se prezintă probe suficiente din care să rezulte că: (a) țara terță de destinație solicită un tratament special pentru a preveni introducerea de organisme dăunătoare pe teritoriul său sau (b) tratamentul este necesar pentru a proteja produsele contra organismelor dăunătoare în timpul transportului în țara terță de destinație și în timpul depozitării în această țară. (4) Prezenta directivă nu se aplică produselor prevăzute în alineatul (1) dacă se prezintă probe suficiente că sunt destinate: (a) fabricării de produse altele decât produsele alimentare și furajele sau (b) însămânțării sau plantării.
2. La articolul 2 alineatul (1), termenii „enumerați în anexa II” se elimină.
3. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4 (1) Fără a aduce atingere articolului 6, produsele prevăzute la articolul 1 nu pot prezenta, din momentul punerii în circulație, un conținut de reziduuri de pesticide mai mare decât cel indicat în lista din anexa II. Lista cu reziduurile de pesticide respective și conținutul maxim prevăzut este stabilită în anexa II în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12, ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale. (2) Pentru produsele uscate și prelucrate pentru care nu este prevăzut în mod explicit un conținut maxim în anexa II, conținutul maxim în reziduuri aplicabil este stabilit în anexa II, ținând seama de concentrația datorată uscării sau de concentrația sau diluarea datorată prelucrării. Un factor de concentrație sau de diluare care acoperă concentrația și/sau diluarea datorate unor operațiuni de uscare sau de prelucrare poate fi stabilit pentru anumite produse uscate sau prelucrate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. (3) În ceea ce privește alimentele compuse care conțin un amestec de ingrediente și pentru care nu este prevăzut un conținut maxim de reziduuri, conținutul maxim de reziduuri aplicat nu poate să depășească valorile stabilite în anexa II, ținând seama de concentrațiile relative ale ingredientelor în amestec și de dispozițiile alineatului (2). (4) Statele membre se asigură, cel puțin prin sondaj, cu privire la respectarea conținutului maxim prevăzut în alineatul (1). Inspecțiile și controalele necesare sunt aplicate în conformitate cu Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al produselor alimentare (17), cu excepția articolului 14 și în conformitate cu Directiva 93/99/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind măsurile suplimentare referitoare la controlul oficial al produselor alimentare (18) cu excepția articolelor 5, 6 și 8.
4. Articolul 5 se înlocuiește cu articolele 5 și 5a, după cum urmează: „Articolul 5 Dacă, pentru un produs care aparține unei grupe prevăzute în anexa I, Comisia stabilește un conținut maxim provizoriu de reziduuri aplicabil la nivelul întregii Comunități, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (19), acest conținut este indicat în anexa II cu o trimitere la procedura respectivă. Articolul 5a (1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni altele decât tranzitul către un alt stat membru sau o țară terță. (2) Statele membre instituie un sistem care să permită stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-un stat membru de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5. (3) Dacă: — un conținut maxim de reziduuri pentru un produs menționat în articolul 1 alineatul (1) nu s-a stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5 și — produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a făcut obiectul, în statul membru de destinație, unor măsuri care au dus la interzicerea sau la restrângerea punerii în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut de reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim de reziduuri acceptat de statul membru de destinație și — statul membru de destinație fie a introdus valori maxime noi pentru reziduuri sau a modificat conținutul prevăzut de legislația sa, fie a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare, se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional: (a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate, în termen de douăzeci de zile de la aplicare. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația; (b) pe baza comunicării prevăzute la litera (a), cele două state membre în cauză se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, dacă este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea prevăzută la litera (a), statele membre respective informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și mai ales cu privire la măsurile pe care doresc să le adopte, dacă e cazul, inclusiv conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestor contacte; (c) Comisia prezintă de îndată subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă e posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. În propunerea sa, Comisia ține seama de cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și îndeosebi de datele prezentate de către statele membre interesate, mai ales de evaluarea toxicologică și de stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), de practicile agricole corespunzătoare și de datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat în procesul de stabilire a conținutului maxim de reziduuri, precum și de motivele invocate de către statul membru de destinație cu privire la deciziile adoptate. Perioada de valabilitate a conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată poate fi coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare. (4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36. (5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (20), nu se aplică măsurilor adoptate și notificate de către statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. (6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11a.
5. Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7 (1) Statele membre desemnează o autoritate pentru a asigura controlul prevăzut la articolul 4 alineatul (4). (2) (a) La data de 30 iunie a fiecărui an, statele membre înaintează Comisiei programul previzional de supraveghere națională pe care intenționează să îl aplice în anul calendaristic următor. Acest program previzional precizează cel puțin: — produsele care trebuie inspectate și numărul inspecțiilor care trebuie realizate; — reziduurile de pesticide care trebuie inspectate; — criteriile aplicate în stabilirea programelor; (b) la data de 30 septembrie a fiecărui an, Comisia prezintă Comitetului fitosanitar permanent un proiect de recomandare care expune un program comunitar de supraveghere coordonată, cu identificarea sondajelor specifice care trebuie incluse în programele de supraveghere naționale. Recomandarea se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11b. Obiectivul fundamental al acestui program comunitar este de a profita cât mai mult posibil, la nivel comunitar, de sondajele efectuate privind cerealele aparținând grupelor enumerate în anexa I, produse și importate în țările comunitare, atunci când se descoperă existența unor probleme, pentru a asigura respectarea conținutului maxim de reziduuri de pesticide prevăzut în anexa II. (3) La data de 31 august a fiecărui an, statele membre prezintă Comisiei rezultatele analizelor eșantioanelor de control prelevate în cursul anului precedent în cadrul programului de supraveghere națională și al programului comunitar de supraveghere coordonată. Comisia examinează și colectează aceste informații, precum și rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu Directivele 86/363/CEE (21) și 90/642/CEE și analizează: — cazurile de nerespectare a conținutului maxim de reziduuri și — conținutul mediu efectiv de reziduuri și valoarea lor relativă față de conținutul maxim stabilit. Prin elaborarea programului de supraveghere coordonată, Comisia trebuie să ajungă progresiv la un sistem care să permită evaluarea expunerii dietetice efective la pesticide. Comisia transmite aceste informații statelor membre în cadrul Comitetului fitosanitar permanent, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pentru reexaminare și adoptarea măsurilor necesare, mai ales în ceea ce privește: — măsurile care trebuie luate la nivel comunitar, în cazul notificării nerespectării conținutului maxim, — oportunitatea publicării informațiilor examinate și colectate. (4) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11a, se pot adopta următoarele dispoziții: (a) modificarea alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, în măsura în care aceste modificări au legătură cu datele de comunicare; (b) modalitățile de aplicare necesare bunei funcționări a alineatelor (2) și (3). (5) Cel târziu la 31 decembrie 1999, Comisia transmite Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentului articol, însoțit, dacă este nevoie, de toate propunerile necesare.
6. La articolul 8 alineatul (1), cuvintele „articolul 12” se înlocuiesc cu „articolul 11a”.
7. Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 9 (1) Dacă un stat membru, pe baza unei noi informații sau a unei reevaluări a informației existente, consideră că un conținut maxim prevăzut în anexa II reprezintă un pericol pentru sănătatea publică sau animală și necesită, din acest considerent, o acțiune rapidă, respectivul stat poate reduce acest conținut, în mod provizoriu, pentru propriul teritoriu. În acest caz, acesta comunică fără întârziere celorlalte state membre măsurile luate, însoțite de o expunere de motive. (2) Comisia examinează imediat motivele prezentate de statul membru menționat în alineatul (1) și consultă statele membre în cadrul Comitetului fitosanitar permanent, denumit în continuare «comitetul»; ea își dă imediat avizul și adoptă măsurile necesare. Comisia informează Consiliul și statele membre în cel mai scurt timp cu privire la măsurile adoptate. Orice stat membru poate sesiza Consiliul în legătură cu măsurile adoptate de Comisie în următoarele cincisprezece zile după notificare. Consiliul, care hotărăște cu majoritate calificată, poate adopta o altă decizie în termen de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat. (3) Atunci când Comisia consideră că valorile maxime care figurează în anexa II trebuie modificate pentru a rezolva dificultățile menționate în alineatul (1) și a garanta protecția sănătății publice, ea demarează procedura prevăzută la articolul 13 în vederea adoptării acestor modificări. În acest caz, statul membru care adoptă măsurile în conformitate cu alineatul (1) le poate menține până când Consiliul sau Comisia adoptă o decizie în conformitate cu procedura respectivă.”
8. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 10 Fără a aduce atingere modificărilor operate în anexe în conformitate cu articolul 5, articolul 5a alineatul (3) și articolul 9, se adoptă modificări la anexe în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12, ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale. În special pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri, se ține seama de o evaluare adecvată a riscurilor de ingerare alimentară precum și de numărul și calitatea datelor disponibile.”
9. Articolul 11 se elimină.
10. Se adaugă articolele 11a și 11b după cum urmează: „Articolul 11a Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse. Articolul 11b Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, într-o perioadă de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
11. La articolul 12, se înlocuiesc alineatele (2), (3) și (4) cu următorul text: „(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (5) Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
12. Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 14 Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a garanta că modificările aduse la anexa II în urma deciziilor menționate în articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 5, articolul 5a alineatul (3), articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 pot fi puse în practică pe teritoriul lor în termen de maxim opt luni de la adoptare și într-un termen mai scurt dacă acest lucru este recomandat din motive urgente de protecție a sănătății publice. Pentru a proteja drepturile legitime, actele juridice comunitare de aplicare vor putea prevedea termene tranzitorii de intrare în vigoare pentru anumite valori maxime de reziduuri care să permită comercializarea normală a recoltelor.”
Articolul 5a
(1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni altele decât tranzitul către un alt stat membru sau o țară terță.
(2) Statele membre instituie un sistem care să permită stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-un stat membru de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5.
(3) Dacă:
— un conținut maxim de reziduuri pentru un produs menționat în articolul 1 alineatul (1) nu s-a stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5 și
— produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a făcut obiectul, în statul membru de destinație, unor măsuri care au dus la interzicerea sau la restrângerea punerii în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut de reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim de reziduuri acceptat de statul membru de destinație și
— statul membru de destinație fie a introdus valori maxime noi pentru reziduuri sau a modificat conținutul prevăzut de legislația sa, fie a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare,
se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional:
(a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate, în termen de douăzeci de zile de la aplicare. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația;
(b) pe baza comunicării prevăzute la litera (a), cele două state membre în cauză se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, dacă este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea prevăzută la litera (a), statele membre respective informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și mai ales cu privire la măsurile pe care doresc să le adopte, dacă e cazul, inclusiv conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestor contacte;
(c) Comisia prezintă de îndată subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă e posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. În propunerea sa, Comisia ține seama de cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și îndeosebi de datele prezentate de către statele membre interesate, mai ales de evaluarea toxicologică și de stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), de practicile agricole corespunzătoare și de datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat în procesul de stabilire a conținutului maxim de reziduuri, precum și de motivele invocate de către statul membru de destinație cu privire la deciziile adoptate. Perioada de valabilitate a conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată poate fi coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare.
(4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36.
(5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (20), nu se aplică măsurilor adoptate și notificate de către statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11a.
Articolul 11b
Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
Dacă, într-o perioadă de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
Articolul 3
Directiva 86/363/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1) Prezenta directivă se aplică produselor alimentare de origine animală enumerate în anexa I, precum și produselor obținute din acestea după uscare sau prelucrare sau după integrarea într-un aliment compus, în măsura în care acestea pot conține reziduuri de pesticide. (2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere: (a) Directivei 74/63/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 privind stabilirea conținutului maxim pentru substanțele și produsele indezirabile în alimentele pentru animale (22); (b) Directivei 91/321/CEE a Comisiei din 14 mai 1991 privind formula de început si preparatele instant (23) și Directivei 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor până la 3 ani (24). În așteptarea stabilirii conținutului maxim, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/321/CEE sau articolul 6 din Directiva 96/5/CE, articolul 5a alineatele (1) și (3)- (6) din prezenta directivă se aplică produselor în cauză. (3) Prezenta directivă se aplică de asemenea produselor prevăzute în alineatul (1) și destinate exportului către țări terțe. (4) Prezenta directivă nu se aplică produselor prevăzute în alineatul (1) atunci când se prezintă probe suficiente din care să rezulte că sunt destinate fabricării de produse altele decât produsele alimentare sau furaje.
2. La articolul 2 alineatul (1) temenii „enumerați în anexa II” se elimină.
3. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4 (1) Fără a aduce atingere articolului 6, produsele prevăzute la articolul 1 nu pot prezenta, începând din momentul în care sunt puse în circulație, valori pentru reziduuri de pesticide mai mari decât cele indicate în lista prevăzută la anexa II. Lista cuprinzând reziduurile de pesticide respective și conținutul maxim este stabilită în anexa II conform procedurii prevăzute la articolul 12, ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale. (2) Pentru produsele uscate și prelucrate pentru care nu se prevede în mod explicit conținutul maxim în anexa II, conținutul maxim aplicabil este stabilit în anexa II, ținând seama de concentrația datorată uscării sau respectiv de concentrația sau diluarea datorată prelucrării. Conform procedurii prevăzute în articolul 12, se poate stabili pentru anumite produse uscate sau prelucrate un factor de concentrație sau de diluare care acoperă concentrația datorată unor operațiuni de uscare sau de prelucrare. (3) În ceea ce privește alimentele compuse care conțin un amestec de ingrediente și pentru care nu se prevăd valori maxime de reziduuri, conținutul maxim de reziduuri aplicat nu poate depăși valorile stabilite în anexa II, ținând seama de concentrațiile relative ale ingredientelor în amestec și de dispozițiile din alineatul (2). (4) Statele membre garantează, prin controale efectuate cel puțin prin sondaje, respectarea conținutului maxim prevăzut în alineatul (1). Inspecțiile și controalele necesare se efectuează în conformitate cu Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al produselor alimentare (25), cu excepția articolul 14, și în conformitate cu Directiva 93/99/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind măsurile adiționale referitoare la controlul oficial al produselor alimentare (26), cu excepția articolul 5, 6 și 8 și a altor dispoziții legale pertinente referitoare la supravegherea reziduurilor în produsele alimentare de origine animală.
4. Articolul 5 se înlocuiește cu articolele 5 și 5a după cum urmează: „Articolul 5 Dacă, pentru un produs care aparține unei grupe prevăzute în anexa I, Comisia stabilește un conținut maxim provizoriu de reziduuri aplicabil la nivelul întregii Comunității în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (27), acest conținut este indicat în anexa II cu o trimitere la procedura respectivă. Articolul 5a (1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni altele decât tranzitul către un alt stat membru sau către o țară terță. (2) Statele membre instituie un sistem care permite stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-o țară membră de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care pentru aceste produse nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5. (3) Dacă: — un conținut maxim de reziduuri pentru un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) nu a fost stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5 și — produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a făcut obiectul unor măsuri, în statul membru de destinație, care au dus la interzicerea sau limitarea punerii în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut de reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim pentru reziduuri acceptat în statul de destinație și — statul membru de destinație fie a introdus noi valori maxime pentru reziduuri sau a modificat valorile prevăzute de legislația sa, fie și-a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial față de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim în reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare, se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional: (a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate în termen de douăzeci de zile de la aplicarea lor. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația; (b) pe baza comunicării precizate la litera (a), cele două state membre interesate se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, unde este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea menționată la litera (a), statele membre respective informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și mai ales despre măsurile pe care vor să le adopte, dacă e cazul, inclusiv despre conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre asupra rezultatului acestor contacte; (c) Comisia prezintă de îndată subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă e posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care este adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. În propunerea sa, Comisia ia în considerare cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și datele prezentate de către statele membre interesate, în special evaluarea toxicologică și stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), practicile agricole corespunzătoare și datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat la stabilirea conținutului maxim de reziduuri, precum și de motivele invocate de către statul membru de destinație la stabilirea măsurilor respective. Valabilitatea conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată poate fi coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare. (4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36. (5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (28), nu se aplică în cazul măsurilor pe care statele membre le adoptă și notifică în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. (6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11a.
5. Articolul 7 se completează cu următorul alineat: „Comisia examinează și colectează aceste informații și le prelucrează, precum și rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu Directivele 86/362/CEE (29) și 90/642/CEE (30).
6. La articolul 8 alineatul (1), cuvintele „articolul 12” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 11a”.
7. Articolul 9 se înlocuiește cu textul următor: „Articolul 9 (1) Atunci când un stat membru, pe baza unei noi informații sau a unei reevaluări a informației existente, consideră că un conținut maxim stabilit în anexa II reprezintă un pericol pentru sănătatea publică sau animală și necesită, din acest considerent, o acțiune rapidă, respectivul stat îl poate reduce provizoriu pentru propriul teritoriu. În acest caz, el comunică imediat celorlalte state membre și Comisiei măsurile luate, însoțite de o expunere de motive. (2) Comisia examinează imediat motivele prezentate de statul membru menționat în alineatul (1) și consultă statele membre în cadrul Comitetului fitosanitar permanent, denumit în continuare «comitetul»; ea își dă imediat avizul și ia măsurile necesare. Comisia informează în cel mai scurt timp Consiliul și statele membre cu privire la măsurile adoptate. Orice stat membru poate sesiza Consiliului în legătură cu măsurile adoptate de Comisie în următoarele cincisprezece zile după notificare. Consiliul, care hotărăște cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termen de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat. (3) Atunci când Comisia consideră că valorile maxime care figurează în anexa II trebuie modificate pentru a rezolva dificultățile menționate în alineatul (1) și a garanta protecția sănătății publice, ea demarează procedura prevăzută la articolul 13 în vederea adoptării acestor modificări. În acest caz, statul membru care a luat măsuri în conformitate cu alineatul (1) le poate menține până ce Consiliul sau Comisia adoptă o decizie în conformitate cu procedura respectivă.”
8. Articolul 10 se înlocuiește cu textul următor: „Articolul 10 Fără a aduce atingere modificărilor aduse anexelor în conformitate cu articolul 5, articolul 5a alineatul (3) și articolul 9, modificările la anexe se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12, ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale. In special pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri se ține seama de o evaluare adecvată a riscurilor de ingerare alimentară precum și de numărul și de calitatea datelor disponibile.”
9. Articolul 11 se elimină.
10. Se adaugă articolele 11a și 11b după cum urmează: „Articolul 11a Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse. Articolul 11b Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, într-o perioadă de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
11. La articolul 12, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (5) Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul se pronunță cu majoritate simplă împotriva respectivelor măsuri.”
12. Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 14 Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a garanta că modificările aduse anexei II în urma deciziilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 5, articolul 5a alineatul (3), articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 pot fi puse în practică pe teritoriul lor în termen de maxim 8 luni de la adoptare și într-un termen mai scurt dacă acest lucru este recomandat din motive urgente de protecție a sănătății publice. Pentru a proteja drepturile legitime, actele juridice comunitare de aplicare vor putea prevedea termene tranzitorii pentru intrarea în vigoare a anumitor valori maxime pentru reziduuri, care să permită comercializarea normală a recoltelor.”
Articolul 5a
(1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni altele decât tranzitul către un alt stat membru sau către o țară terță.
(2) Statele membre instituie un sistem care permite stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-o țară membră de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care pentru aceste produse nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5.
(3) Dacă:
— un conținut maxim de reziduuri pentru un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) nu a fost stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau articolul 5 și
— produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a făcut obiectul unor măsuri, în statul membru de destinație, care au dus la interzicerea sau limitarea punerii în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut de reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim pentru reziduuri acceptat în statul de destinație și
— statul membru de destinație fie a introdus noi valori maxime pentru reziduuri sau a modificat valorile prevăzute de legislația sa, fie și-a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial față de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim în reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare,
se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional:
(a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate în termen de douăzeci de zile de la aplicarea lor. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația;
(b) pe baza comunicării precizate la litera (a), cele două state membre interesate se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, unde este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea menționată la litera (a), statele membre respective informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și mai ales despre măsurile pe care vor să le adopte, dacă e cazul, inclusiv despre conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre asupra rezultatului acestor contacte;
(c) Comisia prezintă de îndată subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă e posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care este adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. În propunerea sa, Comisia ia în considerare cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și datele prezentate de către statele membre interesate, în special evaluarea toxicologică și stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), practicile agricole corespunzătoare și datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat la stabilirea conținutului maxim de reziduuri, precum și de motivele invocate de către statul membru de destinație la stabilirea măsurilor respective. Valabilitatea conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată poate fi coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare.
(4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36.
(5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (28), nu se aplică în cazul măsurilor pe care statele membre le adoptă și notifică în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11a.
Articolul 11b
Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
Dacă, într-o perioadă de cincisprezece zile de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse.”
Articolul 4
Directiva 90/642/CEE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezenta directivă se aplică produselor care aparțin grupelor precizate în coloana 1 din anexa I, ale cărei exemple figurează în coloana 2, în măsura în care produsele acestei grupe sau părțile din produsele descrise în coloana 3 pot conține anumite reziduuri de pesticide. Directiva se aplică, de asemenea, acelorași produse după uscare sau prelucrare sau după integrare într-un aliment compus, în măsura în care acestea pot conține unele reziduuri de pesticide.”
2. La articolul 1, alineatul (2) se completează cu litera (e), după cum urmează: „(e) din Directiva 91/321/CEE a Comisiei din 14 mai 1991 privind formula de început și preparatele instant (31) și Directiva 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor până la 3 ani (32). Totuși, până la stabilirea valorilor maxime, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/321/CEE sau articolul 6 din Directiva 96/5/CE, articolul 5a alineatul (1) și articolul 5a alineatele (3)-(6) din prezenta directivă se aplică produselor în cauză.
3. La articolul 2, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) «reziduuri de pesticide»: urmele de pesticide precum și urmele produselor de metabolizare, degradare sau de reacție ale acestora, care sunt prezente pe sau în produsele prevăzute în articolul 1;”.
4. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 3 (1) Produsele aparținând grupelor sau, dacă e cazul, părților din produse prevăzute la articolul 1 nu pot prezenta, începând cu momentul în care sunt puse în circulație, un conținut de reziduuri de pesticide mai mare decât cel care figurează în lista prevăzută în anexa II. Lista cu reziduurile de pesticide și conținutul maxim este stabilită în anexa II în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10a, ținând seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale. Un reziduu de pesticid va fi inclus în listă atâta timp cât Directiva 76/895/CEE stabilește un conținut maxim pentru acest reziduu. (2) Pentru produsele uscate și prelucrate pentru care nu se prevede în mod explicit conținutul maxim în anexa II, conținutul maxim de reziduuri aplicabil este stabilit în anexa II ținând seama de concentrația datorată uscării sau respectiv de concentrația sau diluarea datorată prelucrării. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10a, se poate stabili pentru anumite produse uscate sau prelucrate un factor de concentrație sau de diluare care acoperă concentrația datorată unor operațiuni de uscare sau de prelucrare. (3) În ceea ce privește alimentele compuse care conțin un amestec de ingrediente și pentru care nu sunt prevăzute valori maxime pentru reziduuri, conținutul maxim de reziduuri aplicat nu poate depăși valorile stabilite în anexa II, ținând seama de concentrațiile relative ale ingredientelor în amestec și de dispozițiile alineatului (2). (4) Statele membre garantează, prin controale efectuate cel puțin prin sondaje, respectarea conținutului maxim prevăzut în alineatul (1). Inspecțiile și controalele necesare sunt efectuate conform Directivei 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al produselor alimentare (33), cu excepția articolului 14 și conform Directivei 93/99/CEE privind măsurile adiționale referitoare la controlul oficial al produselor alimentare (34), cu excepția articolele 5, 6 și 8.
5. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4 (1) Statele membre desemnează o autoritate pentru a asigura controlul prevăzut la articolul 3 alineatul (4). (2) (a) La data de 30 iunie a fiecărui an, statele membre înaintează Comisiei programul previzional de supraveghere națională pe care intenționează să îl aplice în anul calendaristic următor. Acest program previzional precizează cel puțin: — produsele care trebuie inspectate și numărul de inspecții care trebuie efectuate; — reziduurile de pesticide care trebuie inspectate; — criteriile aplicate în stabilirea programelor; (b) la data de 30 septembrie a fiecărui an, Comisia înaintează Comitetului fitosanitar permanent un proiect de recomandare care expune un program comunitar de supraveghere coordonată, cu identificarea sondajelor specifice care trebuie incluse în programele de supraveghere naționale. Recomandarea se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10. Obiectivul fundamental al acestui program comunitar este de a profita cât mai mult, la nivel comunitar, de sondajele efectuate pe produsele vegetale aparținând grupelor enumerate în anexa I, produse și importate în țările comunitate, atunci când apar probleme, pentru a asigura respectarea conținutului maxim de reziduuri de pesticide menționate în anexa II. (3) La data de 31 august a fiecărui an, statele membre înaintează Comisiei rezultatele analizelor pe eșantioane de control prelevate în cursul anului precedent, în cadrul programului de supraveghere națională și al programului comunitar de supraveghere coordonată. Comisia examinează și colectează aceste informații, precum și rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu Directivele 86/362/CEE și 86/363/CEE, și analizează: — cazurile de nerespectare a conținutului maxim de reziduuri și — conținutul mediu efectiv de reziduuri și valoarea sa relativă comparativ cu conținutul maxim stabilit. Prin elaborarea programului de supraveghere coordonată, Comisia trebuie să ajungă progresiv la un sistem care să permită evaluarea expunerii dietetice efective la pesticide. Comisia transmite aceste informații statelor membre în cadrul Comitetului fitosanitar permanent, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pentru reexaminare și adoptarea de măsuri care se impun, mai ales în ceea ce privește: — măsurile care trebuie luate la nivel comunitar în cazul notificării nerespectării conținutului maxim; — oportunitatea publicării informațiilor examinate și adunate. (4) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 se pot adopta următoarele dispoziții: (a) modificarea alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, în măsura în care aceste modificări se referă la datele de comunicare; (b) procedurile de aplicare necesare bunei funcționări din alineatele (2) și (3). (5) Cel târziu la 31 decembrie 1999, Comisia transmite Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentului articol, însoțit, dacă e necesar, de orice propunere adecvată.”
6. După articolul 5 se inserează articolele 5a și 5b, după cum urmează: „Articolul 5a Dacă, pentru un produs aparținând unei grupe prevăzute în anexa I, Comisia stabilește un conținut maxim provizoriu de reziduuri aplicabil la nivelul întregii Comunității în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (35), acest conținut este indicat în anexa II cu o trimitere la procedura respectivă. Articolul 5b (1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni, altele decât tranzitul către un alt stat membru sau către o țară terță. (2) Statele membre instaurează un sistem care permite stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-o țară membră de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau articolul 5a. (3) În cazul în care: — un conținut maxim de reziduuri pentru un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) nu a fost stabilit în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau articolul 5a și — produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a fost supus în statul membru de destinație la măsuri care au dus la interzicerea sau la restrângerea punerii sale în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut în reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim pentru reziduuri acceptat de statul membru de destinație și — statul membru de destinație fie a introdus noi valori maxime pentru reziduuri sau a modificat conținutul prevăzut de legislația sa, fie a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția sa internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial față de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare, se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional: (a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate, în termen de douăzeci de zile de la aplicare. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația; (b) pe baza comunicării menționate la litera (a), cele două state membre interesate se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, unde este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea prevăzută la litera (a), statele membre în cauză informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și în special cu privire la măsurile pe care doresc să le adopte, dacă e cazul, inclusiv despre conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestor contacte; (c) Comisia prezintă imediat subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă este posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10a. În propunerea sa, Comisia ia în considerare cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și în special datele prezentate de către statele membre interesate, cu precădere evaluarea toxicologică și stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), practicile agricole corespunzătoare și datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat la stabilirea conținutului maxim de reziduuri, precum și motivele invocate de către statul membru de destinație la adoptarea măsurilor respective. Valabilitatea conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată e coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare. (4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36. (5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (36), nu se aplică măsurilor adoptate și notificate de către statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. (6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute de prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9.
7. Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7 Fără a aduce atingere modificărilor aduse anexelor în conformitate cu articolul 5a, articolul 5b alineatul (3) și articolul 8, modificările la anexele I și II care decurg din evoluția cunoștințelor științifice și tehnice se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10a. În special în ceea ce privește stabilirea conținutului maxim de reziduuri, se ia în considerare o evaluare adecvată a riscurilor de ingerare alimentară și de numărul și de calitatea datelor disponibile.”
8. După articolul 10 se inserează articolele 10a și 10b, după cum urmează: „Articolul 10a Comisia este asistată de un comitet alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În timpul votării în cadrul Comisiei, voturile reprezentanților sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul respectiv. Președintele nu participă la vot. Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. Atunci când măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu ia o decizie, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul se pronunță cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective. Articolul 10b Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a garanta că modificările la anexa II în urma deciziilor prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2), articolele 5a și 5b alineatul (3), articolul 7 și articolul 8 alineatul (3) pot fi puse în aplicare pe teritoriul lor în termen de maxim opt luni de la adoptare și într-un termen mai scurt, dacă acest lucru este recomandat din motive urgente de protecție a sănătății publice. Pentru a proteja drepturile legitime, actele juridice comunitare de aplicare pot prevedea termene tranzitorii pentru intrarea în vigoare a unor valori maxime pentru reziduuri, ceea ce permite comercializarea normală a recoltelor.”
Articolul 5b
(1) În sensul prezentului articol, un stat membru de proveniență este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) este fie produs legal și comercializat, fie pus în liberă practică, iar un stat membru de destinație este definit ca fiind un stat membru pe teritoriul căruia acest produs este introdus și pus în circulație pentru operațiuni, altele decât tranzitul către un alt stat membru sau către o țară terță.
(2) Statele membre instaurează un sistem care permite stabilirea conținutului maxim de reziduuri cu caracter permanent sau temporar pentru produsele prevăzute în articolul 1 alineatul (1), care sunt introduse pe teritoriul lor dintr-o țară membră de proveniență, ținând seama de practicile agricole corespunzătoare în vigoare în statul membru de proveniență și fără a aduce atingere condițiilor necesare pentru protecția sănătății consumatorilor, în cazurile în care nu s-a stabilit conținutul maxim de reziduuri pentru aceste produse în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau articolul 5a.
(3) În cazul în care:
— un conținut maxim de reziduuri pentru un produs prevăzut în articolul 1 alineatul (1) nu a fost stabilit în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau articolul 5a și
— produsul respectiv, care respectă conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de proveniență, a fost supus în statul membru de destinație la măsuri care au dus la interzicerea sau la restrângerea punerii sale în circulație, pe motivul că acest produs prezintă un conținut în reziduuri de pesticide care depășește conținutul maxim pentru reziduuri acceptat de statul membru de destinație și
— statul membru de destinație fie a introdus noi valori maxime pentru reziduuri sau a modificat conținutul prevăzut de legislația sa, fie a modificat controalele într-o manieră disproporționată și/sau discriminatorie în raport cu producția sa internă, fie conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație diferă în mod substanțial față de conținutul maxim corespunzător stabilit de celelalte state membre, ori conținutul maxim de reziduuri aplicat de statul membru de destinație reprezintă un nivel de protecție disproporționat în raport cu nivelul de protecție aplicat de statul membru pentru pesticide cu riscuri similare sau pentru produse agricole sau produse alimentare de consum similare,
se aplică următoarele dispoziții cu caracter excepțional:
(a) statul membru de destinație comunică statului membru de proveniență respectiv și Comisiei măsurile adoptate, în termen de douăzeci de zile de la aplicare. Comunicarea este însoțită de documente care dovedesc cazurile pe care se bazează informația;
(b) pe baza comunicării menționate la litera (a), cele două state membre interesate se contactează în cel mai scurt timp pentru a elimina, unde este posibil, efectul prohibitiv sau restrictiv al măsurilor adoptate de statul membru de destinație, aplicând măsuri convenite între ele; statele membre își comunică reciproc toate informațiile necesare în acest scop. În termen de trei luni de la comunicarea prevăzută la litera (a), statele membre în cauză informează Comisia cu privire la rezultatul acestor contacte și în special cu privire la măsurile pe care doresc să le adopte, dacă e cazul, inclusiv despre conținutul maxim de reziduuri convenit. Statul membru de proveniență informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestor contacte;
(c) Comisia prezintă imediat subiectul în cauză Comitetului fitosanitar permanent și, dacă este posibil, prezintă o propunere în vederea stabilirii în anexa II a unui conținut maxim temporar de reziduuri, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10a. În propunerea sa, Comisia ia în considerare cunoștințele tehnice și științifice existente în materie și în special datele prezentate de către statele membre interesate, cu precădere evaluarea toxicologică și stabilirea unei doze zilnice acceptabile (DZA), practicile agricole corespunzătoare și datele experimentale pe care statul de proveniență s-a bazat la stabilirea conținutului maxim de reziduuri, precum și motivele invocate de către statul membru de destinație la adoptarea măsurilor respective. Valabilitatea conținutului maxim temporar este stabilită în actul juridic adoptat și nu poate depăși patru ani. Această durată e coroborată cu punerea la dispoziție de către statul membru de proveniență și/sau de alte state membre interesate a datelor experimentale necesare Comisiei pentru stabilirea conținutului maxim de reziduuri în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). La cererea lor, Comisia și statele membre sunt informate în legătură cu programul de testare pus în aplicare.
(4) Statele membre adoptă măsurile prevăzute în alineatul (2) sau (3) cu respectarea obligațiilor care le revin în baza tratatului, în special articolele 30-36.
(5) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983, care prevede o procedură de informare în domeniul normelor și reglementărilor tehnice (36), nu se aplică măsurilor adoptate și notificate de către statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(6) Modalitățile de aplicare a procedurii prevăzute de prezentul articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9.
Articolul 10b
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a garanta că modificările la anexa II în urma deciziilor prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2), articolele 5a și 5b alineatul (3), articolul 7 și articolul 8 alineatul (3) pot fi puse în aplicare pe teritoriul lor în termen de maxim opt luni de la adoptare și într-un termen mai scurt, dacă acest lucru este recomandat din motive urgente de protecție a sănătății publice.
Pentru a proteja drepturile legitime, actele juridice comunitare de aplicare pot prevedea termene tranzitorii pentru intrarea în vigoare a unor valori maxime pentru reziduuri, ceea ce permite comercializarea normală a recoltelor.”
Articolul 5
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare, pentru a se conforma prezentei directive, până la 31 decembrie 1998.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea trebuie să facă trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de această trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc metoda de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 6
Prezenta directivă se adresează statelor membre.