Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică circulației, adăpostirii, imobilizării, asomării, sacrificării și uciderii animalelor crescute și deținute pentru producția de carne, piele, blană sau alte produse și metodelor de ucidere a animalelor în scopul combaterii bolilor.
(2) Nu se aplică:
— experimentelor tehnice sau științifice legate de procedurile menționate la alineatul (1), desfășurate sub supravegherea autorității competente;
— animalelor ucise în timpul evenimentelor culturale sau sportive;
— vânatului sălbatic ucis în conformitate cu articolul 3 din Directiva 92/45/CEE.
Articolul 2
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:
1. abator: orice clădire, inclusiv facilitățile acesteia, destinată mutării sau adăpostirii animalelor, utilizată pentru sacrificii în scopuri comerciale, după cum se face trimitere în articolul 5 alineatul (1);
2. circulație: descărcarea animalelor sau conducerea lor de pe platforma de descărcare, staluri sau țarcuri la abatoare, în clădirile sau locurile unde urmează să fie sacrificate;
3. adăpostire: închiderea animalelor în adăposturi, țarcuri, suprafețe acoperite sau câmpuri utilizate de abatoare în scopul de a primi îngrijire (apă, nutreț, odihnă) înainte de sacrificare;
4. imobilizare: aplicarea unei proceduri menite să restricționeze mișcările animalului pentru a facilita asomarea sau uciderea efectivă a acestuia;
5. asomare: orice proces care, aplicat unui animal, îi produce acestuia pierderea imediată a cunoștinței și care durează până la moartea acestuia;
6. ucidere: orice proces care cauzează moartea unui animal;
7. sacrificare: producerea morții unui animal prin sângerare;
8. autoritate competentă: autoritatea centrală a unui stat membru, competentă să efectueze controale veterinare sau orice autoritate căreia i se deleagă respectiva competență. Cu toate acestea, în statele membre, autoritatea religioasă în numele căreia se face sacrificarea deține competența necesară pentru aplicarea și monitorizarea dispozițiilor speciale care se aplică în cazul sacrificării, în conformitate cu anumite ritualuri religioase. În ceea ce privește dispozițiile menționate, autoritatea respectivă acționează sub responsabilitatea unui veterinar oficial, definit la articolul 2 din Directiva 64/433/CEE.
Articolul 3
Animalele trebuie ferite de orice șoc, durere sau suferință în timpul circulației, adăpostirii, imobilizării, asomării, sacrificării sau uciderii.
CAPITOLUL II
Cerințe aplicabile abatoarelor
Articolul 4
Construcția, instalațiile și echipamentul abatoarelor, precum și funcționarea acestora, sunt astfel realizate încât să ferească animalele de orice șoc, durere sau suferință ce pot fi evitate.
Articolul 5
(1) Solipezii, rumegătoarele, porcii, iepurii și păsările de curte aduse în abatoare pentru sacrificare sunt:
(a) mutate și, în cazul în care este necesar, adăpostite în conformitate cu dispozițiile anexei A;
(b) imobilizate în conformitate cu dispozițiile anexei B;
(c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu, în conformitate cu dispozițiile anexei C;
(d) li se produce sângerare, în conformitate cu dispozițiile anexei D.
(2) În cazul animalelor supuse metodelor speciale de sacrificare cerute de anumite ritualuri religioase nu se aplică cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (c).
(3) Respectând regulile generale ale tratatului, în cazul exploatațiilor care beneficiază de derogări în conformitate cu articolele 4 și 13 din Directiva 64/433/CEE, articolul 4 din Directiva 91/498/CEE și articolele 7 și 18 din Directiva 71/118/CEE, autoritățile competente ale statelor membre pot acorda derogări de la alineatul (1) litera (a) pentru bovine și derogări de la alineatul (1) litera (a) și de la metodele de asomare și ucidere la care se face trimitere în anexa C în ceea ce privește păsările de curte, iepurii, porcii, oile și caprele, cu condiția respectării cerințelor prevăzute la articolul 3.
Articolul 6
(1) Instrumentele, mijloacele de imobilizare și alte echipamente și instalații utilizate pentru asomarea sau uciderea animalelor, trebuie proiectate, construite, întreținute și utilizate astfel încât să se obțină o asomare sau ucidere rapidă și eficace, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Autoritatea competentă verifică dacă instrumentele, mijloacele de imobilizare și celelalte echipamente utilizate pentru asomarea sau uciderea animalelor îndeplinesc principiile de mai sus și le verifică în mod regulat pentru a se asigura că acestea sunt în bună stare de funcționare și permit atingerea obiectivelor menționate mai sus.
(2) Echipamente de rezervă și instrumente corespunzătoare trebuie ținute la locul sacrificării pentru utilizare în caz de urgență. De asemenea, acestea trebuie întreținute în mod corespunzător și verificate periodic.
Articolul 7
Nici o persoană nu se angajează la mutarea, adăpostirea, imobilizarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea animalelor în cazul în care nu are cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a îndeplini sarcinile în mod uman și eficient, în conformitate cu cerințele prezentei directive.
Autoritatea competentă se asigură că persoanele angajate pentru sacrificări posedă aptitudinile, abilitatea și cunoștințele profesionale necesare.
Articolul 8
Verificările și controalele abatoarelor se realizează sub responsabilitatea autorității competente care are în permanență acces liber la toate zonele abatorului pentru a se asigura de respectarea dispozițiilor prezentei directive. Cu toate acestea, astfel de verificări și controale pot fi desfășurate simultan cu controalele desfășurate în alte scopuri.
CAPITOLUL III
Sacrificarea și uciderea în afara abatoarelor
Articolul 9
(1) În cazul în care animalele la care se face trimitere la articolul 5 alineatul (1) sunt sacrificate în afara abatoarelor, se aplică articolul 5 alineatul (1) literele (b), (c) și (d).
(2) Statele membre pot acorda, cu toate acestea, derogări de la alineatul (1) pentru păsări de curte, iepuri, porci, oi și capre sacrificate sau ucise în afara abatoarelor de către proprietari pentru consumul personal, cu condiția respectării articolului 3 și a asomării prealabile a porcilor, oilor și caprelor.
Articolul 10
(1) În cazul în care animalele la care se face trimitere la articolul 5 alineatul (1) urmează să fie sacrificate sau ucise în scopul combaterii bolilor, acest lucru se efectuează în conformitate cu anexa E.
(2) Animalele crescute pentru blană trebuie ucise în conformitate cu anexa F.
(3) Puii în surplus de o zi, definiți la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 90/539/CEE și embrionii din deșeurile clocitoarelor sunt uciși cât mai repede posibil, în conformitate cu anexa G.
Articolul 11
Articolele 9 și 10 nu se aplică în cazul unui animal care trebuie ucis imediat din motive de urgență.
Articolul 12
Animalele rănite sau bolnave, trebuie sacrificate sau ucise pe loc. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza transportul animalelor rănite sau bolnave în scopul sacrificării sau uciderii acestora cu condiția ca transportul să nu presupună prelungirea suferinței animalelor.
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 13
(1) În cazul în care este necesar, la propunerea Comisiei, Consiliul adoptă norme privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii, altele decât cele din prezenta directivă, hotărând cu majoritate calificată.
(2) (a) La propunerea Comisiei, Consiliul modifică anexele la prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), în special în scopul adaptării acestora la progresul tehnologic și științific; (b) de asemenea, până la data de 31 decembrie 1995, Comisia înaintează Consiliului un raport întocmit pe baza unui aviz al Comitetului științific veterinar și propunerile privind utilizarea, în special, a: — pistoalelor cu gloanțe, aplicate în creier, sau a gazelor, altele decât cele la care se face trimitere în anexa C, sau combinații ale acestora în vederea asomării și, în special, a dioxidului de carbon folosit pentru asomarea păsărilor de curte; — gazelor, altele decât cele la care se face trimitere în anexa C, sau a combinațiilor acestora folosite pentru ucidere; — oricăror altor proceduri recunoscute științific pentru asomare sau ucidere. Consiliul aprobă cu majoritate calificată propunerile; (c) prin derogare de la litera (a) și până la data de 31 decembrie 1995, Comisia, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, înaintează Comitetului permanent veterinar un raport realizat pe baza avizului Comitetului științific veterinar, împreună cu propunerile corespunzătoare, în scopul stabilirii: (i) puterii și duratei de utilizare a curentului necesar pentru asomarea diferitelor specii în cauză; (ii) concentrației de gaz și duratei de expunere necesare pentru asomarea diferitelor specii vizate; (d) până la punerea în aplicare a alineatelor (b) și (c), se aplică normele naționale în domeniu, în conformitate cu dispozițiile generale ale tratatului;
Articolul 14
(1) În măsura în care acestea sunt necesare, experții Comisiei pot efectua verificări la fața locului pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive. În acest scop, pot verifica un eșantion reprezentativ de exploatații pentru a se asigura că autoritatea competentă verifică îndeplinirea cerințelor prezentei directive de către exploatațiile în cauză.
Comisia informează statele membre cu privire la rezultatele verificărilor efectuate.
(2) Verificările la care se face trimitere la alineatul (1) se desfășoară în colaborare cu autoritatea competentă.
(3) Statul membru pe al cărui teritoriu se efectuează verificarea acordă întregul sprijin necesar experților pentru a putea îndeplini sarcinile atribuite.
(4) Normele de punere în aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16.
Articolul 15
În timpul inspecției abatoarelor sau exploatațiilor care au fost sau urmează să fie aprobate în țări terțe pentru a putea exporta în Comunitate, în conformitate cu normele comunitare, experții Comisiei se asigură că animalele menționate la articolul 5 sunt sacrificate în condiții care oferă garanția unui tratament uman, cel puțin echivalent măsurilor reglementate prin prezenta directivă.
Pentru a se putea importa carne dintr-o țară terță, certificatul de sănătate care însoțește carnea respectivă trebuie însoțit de un atestat care să certifice conformitatea cu cerințele de mai sus.
Articolul 16
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, Comitetul permanent veterinar trebuie sesizat fără întârziere de către președintele său, fie din proprie inițiativă sau la solicitarea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei supune comitetului un proiect de măsuri ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl stabilește în funcție de urgența problemei. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul le adoptă la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate în maniera prevăzută de articolul în cauză. Președintele nu votează.
(3) (a) Comisia adoptă măsurile respective atunci când acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile respective nu sunt în conformitate cu avizul comitetului, sau în absența avizului, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere privind măsurile ce urmează a fi luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, la expirarea perioadei de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu votează, măsurile propuse se adoptă de către Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul decide împotriva măsurilor în cauză cu majoritate simplă.
Articolul 17
Directiva 74/577/CEE se abrogă cu efect de la data de 1 ianuarie 1995.
Articolul 18
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acesta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Cu toate acestea, de la data prevăzută la alineatul (1), respectând normele generale ale tratatului, statele membre pot menține sau aplica pe teritoriul lor dispoziții mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia despre măsurile în cauză.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 19
Prezenta directivă se adresează statelor membre.