Directiva Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație

Articolul 1

(1) Prezenta directivă definește condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din țări terțe. (2) Prezenta directivă nu se aplică păsărilor de curte pentru târguri, expoziții și concursuri.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, „medic veterinar oficial” și „țară terță” reprezintă medicul veterinar oficial și țara terță la care se face referire în Directiva 72/462/CEE. În plus, se înțelege prin: 1. păsări de curte: găinile, curcile, bibilicile, rațele, gâștele, prepelițele, porumbeii, fazanii și potârnichile, crescute sau ținute în captivitate pentru reproducere, pentru producția de carne sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat; 2. ouă pentru incubație: ouăle pentru incubație depuse de păsările de curte, conform definiției de la punctul 1; 3. pui de o zi: toate păsările de curte care au vârsta mai mică de 72 de ore și care nu au fost încă hrănite; totuși, rațele din specia Cairina moschata pot fi hrănite; 4. păsări de curte de reproducție: păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau de vârstă mai mare destinate producției de ouă pentru incubație; 5. păsări de curte pentru producție: păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult crescute pentru producția de carne și/sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat; 6. păsări de curte pentru tăiere: păsările de curte trimise direct la abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp, dar în 72 de ore de la sosirea lor; 7. efectiv: totalitatea păsărilor de curte având aceeași stare de sănătate și de imunitate, crescute în aceeași unitate sau adăpost și care constituie o unitate zootehnică de sine stătătoare; 8. fermă: o infrastructură, care poate cuprinde o unitate, utilizată pentru creșterea sau deținerea păsărilor de curte de reproducție sau pentru producție; 9. unitate: infrastructura sau partea unei infrastructuri situate în același loc și care se referă la sectoarele de activitate indicate în continuare: (a) unitate de selecție: unitate a cărei activitate constă în producția de ouă pentru incubație pentru producția de păsări de reproducție; (b) unitate de înmulțire: unitate care produce ouă de incubație pentru producția de păsări pentru producție; (c) unitate de creștere: unitate care crește păsări de curte până la stadiul depunerii ouălor; (d) incubator: unitate a cărei activitate constă în incubația, ecloziunea ouălor pentru incubație și furnizarea puilor de o zi; 10. medic veterinar autorizat: medicul veterinar însărcinat de autoritatea veterinară competentă să aplice, sub responsabilitatea acesteia, într-o unitate, controalele prevăzute în prezenta directivă; 11. laborator aprobat: un laborator situat pe teritoriul unui stat membru, aprobat de autoritatea veterinară competentă să efectueze, sub responsabilitatea acesteia, testele de diagnostic prevăzute în prezenta directivă; 12. vizită sanitară: o vizită efectuată de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar autorizat pentru examinarea stării de sănătate a tuturor păsărilor de curte dintr-o unitate; 13. boli cu notificare obligatorie: bolile indicate în anexa V; 14. focar: focarul definit în Directiva 82/894/CEE; 15. zonă infectată: în cazul bolilor menționate în anexa V, o zonă ce cuprinde, în funcție de mediul epizootiologic al focarului, un teritoriu bine definit ori o zonă de protecție cu o rază de cel puțin 3 kilometri din jurul focarului, inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puțin 10 kilometri; 16. loc de carantină: infrastructura în care păsările de curte sunt menținute în izolare totală, fără contact direct sau indirect cu alte păsări de curte, astfel încât să poată fi observate pe termen lung și testate cu privire la bolile indicate în anexa V; 17. tăiere sanitară: distrugerea, în condiții de asigurare a tuturor măsurilor de sănătate necesare, inclusiv dezinfecția, a tuturor păsărilor de curte și a produselor la locul focarului, infectate sau suspecte de a fi contaminate. CAPITOLUL II Norme pentru comerțul intracomunitar

Articolul 3

(1) Statele membre prezintă Comisiei, până la 1 iulie 1991, un plan cu măsurile naționale pe care intenționează să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea normelor definite în anexa II în vederea aprobării unităților pentru comerțul intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație. (2) Comisia examinează planurile. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32, planurile pot fi aprobate sau pot fi introduse modificări sau completări înainte de aprobare. (3) În conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), modificările sau completările unui plan aprobat în conformitate cu alineatul menționat pot fi: — aprobate la cererea statului membru în cauză, pentru a se ține seama de schimbarea situației din acest stat membru; — solicitate, pentru a se ține seama de progresele metodelor de prevenire și de control al bolilor.

Articolul 4

Fiecare stat membru desemnează un laborator național de referință să răspundă de coordonarea metodelor de diagnostic prevăzute în prezenta directivă și de utilizarea acestora de către laboratoarele aprobate situate pe teritoriul său. Laboratoarele de referință sunt enumerate în anexa I.

Articolul 5

Pentru a face obiectul comerțului intracomunitar: (a) ouăle pentru incubație, puii de o zi și păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie să fie conforme cu condițiile prevăzute în articolele 6, 12, 15, 17 și, respectiv, cu cele stabilite în conformitate cu articolele 13 și 14 sau enunțate la articolele 7, 8 și 9; (b) păsările de curte pentru tăiere și, prin derogare de la litera (a), păsările de curte destinate completării stocului de vânat, trebuie să fie conforme, până la punerea în aplicare a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile care provin din țări terțe de carne proaspătă de pasăre și de vânat pentru crescătorie, cu condițiile enunțate la articolele 10, 12, 15 și 17 și cu cele stabilite în conformitate cu articolele 13 și 14.

Articolul 6

Ouăle pentru incubație, puii de o zi, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie să provină: 1. din unități care îndeplinesc următoarele cerințe: (a) trebuie să fie aprobate de autoritatea competentă și să primească un număr distinctiv de la aceasta, în conformitate cu normele din anexa II capitolul I; (b) în momentul expedierii nu trebuie să facă obiectul nici unei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte; (c) trebuie să fie situate în afara zonelor infectate; 2. dintr-un efectiv care, în momentul expedierii, nu prezintă nici un semn clinic de boală sau nu este suspect de boală.

Articolul 7

În momentul expedierii lor, ouăle pentru incubație trebuie: 1. în cazul în care provin dintr-un stat membru, să îndeplinească următoarele cerințe: (a) să provină din efective: — care au staționat mai mult de șase săptămâni în una sau în mai multe unități din Comunitate, menționate la articolul 6 punctul 1 litera (a); — care, în cazul în care trebuie vaccinate, au fost vaccinate în conformitate cu condițiile de vaccinare prevăzute în anexa III; — care au fost supuse unei examinări sanitare efectuate de către un medic veterinar oficial sau de către un medic veterinar autorizat, în cursul celor douăzeci și patru de ore anterioare expedierii și, în momentul examinării, nu prezintă nici un semn clinic sau nu sunt suspecte de boală; (b) să fie identificate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1868/77 al Comisiei; (c) să fi fost dezinfectate în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial; 2. în cazul în care provin dintr-o țară terță, să fi fost importate în conformitate cu condițiile enunțate în capitolul III.

Articolul 8

Puii de o zi trebuie: (a) să provină din ouă pentru incubație care îndeplinesc cerințele articolelor 6 și 7; (b) să fie conformi cu condițiile de vaccinare enunțate în anexa III atunci când trebuie vaccinați; (c) să nu prezinte, în momentul expedierii, nici un simptom de boală, pe baza anexei II capitolul II partea B punctul 2 literele (g) și (h).

Articolul 9

În momentul expedierii, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie: (a) să fi fost ținute de la ecloziune sau mai mult de șase săptămâni în una sau în mai multe unități din Comunitate menționate la articolul 6 punctul 1 litera (a); (b) în cazul în care trebuie vaccinate, să fie în conformitate cu condițiile de vaccinare enunțate în anexa III; (c) să fi fost supuse unui examen de sănătate efectuat de un medic veterinar oficial sau de un medic veterinar autorizat pe parcursul celor douăzeci și patru de ore anterioare expedierii și, în momentul acestui examen, să nu prezinte nici un semn clinic de boală ori să nu fie suspect de boală.

Articolul 10

În momentul expedierii, păsările de curte pentru tăiere trebuie să provină dintr-o fermă: (a) în care au staționat de la ecloziune sau mai mult de douăzeci și unu de zile; (b) care nu face obiectul nici unei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte; (c) în care, cu ocazia examinării stării de sănătate a efectivului din care se expediază păsările de curte pentru tăiere, efectuat în termen de patruzeci și opt de ore anterioare expedierii de către medicul veterinar oficial sau autorizat, păsările de curte examinate nu au prezentat nici un semn clinic de boală sau nu au fost suspecte de boală; (d) situată în afara zonelor infectate cu gripă aviară sau cu boala Newcastle care urmează să fie definite în cadrul măsurilor ce trebuie adoptate pentru combaterea acestor boli, în conformitate cu articolul 19.

Articolul 11

(1) Cerințele articolelor 5-10 și 15 nu se aplică comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație în cazul loturilor mici care includ mai puțin de douăzeci de unități. (2) Cu toate acestea, păsările de curte și ouăle pentru incubație menționate la alineatul (1) trebuie, în momentul expedierii lor, să provină din efective: — care au staționat în Comunitate de la ecloziune sau cel puțin trei luni; — care nu prezintă semne clinice de boală contagioasă aviară în momentul expedierii lor; — care îndeplinesc, în cazul în care trebuie vaccinate, condițiile de vaccinare prevăzute în anexa III; — care nu fac obiectul nici unei restricții de sănătate animală aplicabilă păsărilor de curte; — care sunt situate în afara zonelor infectate cu gripă aviară sau cu boala Newcastle ce urmează să fie definite în cadrul măsurilor ce trebuie adoptate în conformitate cu articolul 19 pentru combaterea acestor boli; — care au dat rezultate negative la testul serologic pentru detectarea anticorpilor de S. Pullorum-Gallinarum, în conformitate cu capitolul III din anexa II.

Articolul 12

(1) Pentru expedierea păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație din state membre sau zone ale statelor membre care vaccinează împotriva bolii Newcastle păsările de curte prevăzute în articolul 1, către un stat membru sau zonă a unui stat membru cu statut stabilit în conformitate cu alineatul (2) de mai jos, se aplică următoarele norme: (a) ouăle pentru incubație trebuie să provină din efective: — fie nevaccinate; — fie vaccinate cu un vaccin inactivat; — fie vaccinate cu un vaccin viu, în cazul în care vaccinarea a fost realizată cu cel puțin șaizeci de zile înainte de colectarea ouălor pentru incubație; (b) puii de o zi trebuie să provină: — din ouă pentru incubație care îndeplinesc condițiile enunțate la litera (a); — dintr-un incubator în care metodele de muncă asigură o incubație a acestor ouă complet separată în timp de cea a ouălor care nu îndeplinesc condițiile enunțate la litera (a); (c) păsările de curte de reproducere sau pentru producție trebuie: — să nu fie vaccinate împotriva bolii Newcastle și — să fi fost izolate timp de paisprezece zile înainte de expediere, fie într-o fermă, fie într-o stație de carantină sub supravegherea medicului veterinar oficial. În această privință, nici o pasăre care se află în ferma de origine sau, dacă este cazul, în stația de carantină nu poate fi vaccinată împotriva bolii Newcastle în timpul celor douăzeci și unu de zile anterioare expedierii și nici o pasăre, alta decât cele care fac parte din transport, nu poate fi introdusă în fermă sau în stația de carantină în timpul aceleiași perioade; în plus, în stațiile de carantină nu se poate practica nici un fel de vaccinare și — să fi fost testat, în cele paisprezece zile anterioare expedierii, pe baza unui control serologic reprezentativ în vederea detectării anticorpilor bolii Newcastle conform normelor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32; (d) păsările de curte pentru tăiere trebuie să fie expediate din efective care: — în cazul în care nu au fost vaccinate împotriva bolii Newcastle, îndeplinesc cerințele enunțate la litera (c) a treia liniuță; — în cazul în care sunt vaccinate, nu au fost vaccinate cu un vaccin viu în cele treizeci de zile anterioare expedierii și au fost supuse unui test, în cele paisprezece zile anterioare expedierii și pe baza unui eșantion reprezentativ, în vederea izolării virusului bolii Newcastle conform normelor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32. (2) Statutul statelor membre sau al zonelor statelor membre în ceea ce privește boala Newcastle este stabilit de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32, cel târziu cu șase luni înainte de data la care statele membre trebuie să aducă la îndeplinire prezenta directivă. Elementele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea acestui statut sunt datele menționate la articolul 14 alineatul (1) și, în special, următoarele criterii: — cel puțin cu douăsprezece luni înainte să nu fi fost detectat nici un semn al bolii Newcastle la păsările de curte menționate la articolul 1; — cel puțin cu douăsprezece luni înainte să nu fi fost autorizată nici o vaccinare împotriva bolii Newcastle a păsărilor de curte prevăzute la articolul 1; — toate păsările de curte de reproducție să fi fost monitorizate cel puțin o dată pe an, în vederea detectării bolii Newcastle; — fermele să nu dețină nici o pasăre care să fi fost vaccinată împotriva bolii Newcastle. (3) Condițiile enunțate la alineatul (1) se revizuiesc înainte de 31 decembrie 1992.

Articolul 13

(1) În cazul în care un stat membru întocmește sau a întocmit un program de combatere obligatorie sau din proprie inițiativă a unei boli întâlnite la păsările de curte, statul membru respectiv îl poate prezenta Comisiei, indicând în special: — răspândirea bolii pe teritoriul său; — obiectivele programului, având în vedere importanța bolii și beneficiile estimate ale programului, raportate la costuri; — zona geografică în care se va aplica programul; — categoriile de statut aplicabile unităților, standardele care trebuie respectate de fiecare categorie, precum și procedurile de testare; — procedurile de monitorizare a programului; — acțiunile care trebuie întreprinse în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, o unitate își pierde statutul; — măsurile care trebuie adoptate în cazul în care rezultatele testelor derulate în conformitate cu prevederile programului sunt pozitive. (2) Comisia analizează programele trimise de către statele membre. Programele pot fi aprobate, cu respectarea criteriilor menționate la alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32. Orice garanții suplimentare, generale ori specifice, care pot fi necesare în comerțul intracomunitar, pot fi stabilite în conformitate cu aceeași procedură. Garanțiile nu trebuie să fie mai mari decât cele solicitate de statul membru pe teritoriul său. În cazul programelor prezentate Comisiei înainte de 1 iulie 1991, deciziile privind aprobarea și garanțiile comerciale suplimentare se adoptă înainte de 1 ianuarie 1992. (3) Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 32. Modificările sau completările aduse programelor care au fost deja aprobate sau garanțiilor care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (2) pot fi aprobate în temeiul aceleiași proceduri.

Articolul 14

(1) În cazul în care un stat membru consideră că teritoriul său ori parte din teritoriul său nu prezintă una dintre maladiile pe care le pot avea păsările de curte, statul membru respectiv transmite Comisiei documentația aferentă, menționând în special: — natura bolii și istoricul apariției acesteia pe teritoriul său; — rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigații serologice, microbiologice sau patologice și pe faptul că boala respectivă trebuie notificată, în temeiul legii, autorităților competente; — perioada în care s-a efectuat supravegherea; — dacă este cazul, perioada în care a fost interzisă vaccinarea împotriva bolii și zona geografică în care a fost instituită această interdicție; — normele pe baza cărora se verifică dacă zona de interes nu este afectată de boală. (2) Comisia examinează documentația prezentată de statele membre. Garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerțului intracomunitar, pot fi definite în conformitate cu procedura stabilită în articolul 32. Garanțiile nu trebuie să fie mai mari decât cele solicitate de statele membre pe teritoriul lor. În cazul unei motivații prezentate înainte de 1 iulie 1991, deciziile privind garanțiile suplimentare se adoptă înainte de 1 ianuarie 1992. (3) Statul membru în cauză notifică Comisia cu privire la orice modificare a cerințelor menționate la alineatul (1). Garanțiile definite conform dispozițiilor de la alineatul (2) pot fi modificate sau retrase, pe baza acestei notificări, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32.

Articolul 15

(1) Puii de o zi și ouăle pentru incubație trebuie transportate fie în ambalaje de unică folosință special proiectate în acest scop, fie în ambalaje care pot fi utilizate din nou, cu condiția ca acestea să fie dezinfectate în prealabil. Ambalajele trebuie să fie curățate și: (a) să conțină doar pui de o zi sau ouă pentru incubație din aceeași specie, de aceeași categorie și de la același tip de pasăre de curte și care să provină din aceeași unitate; (b) să prezinte indicațiile următoare: — numele statului membru de expediție; — specia de pasăre de curte căreia îi aparțin ouăle sau puii; — numărul de ouă sau de pui; — categoria și tipul de producție căruia îi sunt destinate; — numele sau denumirea comercială, adresa și numărul de aprobare a unității producătoare; — numărul de aprobare a unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2; — statul membru de destinație; (c) să fie închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, astfel încât să se evite orice posibilitate de înlocuire a conținutului. (2) Ambalajele care conțin pui de o zi sau ouă pentru incubație pot fi comasate în vederea transportului în containere corespunzătoare. Pe containerele respective trebuie să apară numărul de ambalaje comasate și indicațiile menționate la alineatul (1) litera (b). (3) Păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie transportate în cutii sau cuști: — care conțin doar păsări de curte din aceeași specie, din aceeași categorie și de același tip și care provin din aceeași unitate; — care prezintă numărul de aprobare al unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2; — care sunt închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, astfel încât să se evite orice posibilitate de înlocuire a conținutului. (4) (a) Păsările de curte pentru reproducție și puii de o zi trebuie transportați cât mai rapid spre unitatea de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări vii, cu excepția păsărilor de curte de reproducție și pentru producție ori a puilor de o zi care îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă; (b) păsările de curte pentru tăiere trebuie transportate fără întârziere spre abatorul de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări de curte, cu excepția păsărilor de curte pentru tăiere ce îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă. (5) Cutiile, cuștile și mijloacele de transport se concep astfel încât: — să se prevină pierderea de excremente și a penelor în timpul transportului; — să permită observarea păsărilor de curte; — să permită curățarea și dezinfectarea. (6) Mijloacele de transport și, în cazul în care acestea nu sunt de unică folosință, containerele, cutiile și cuștile, înainte de încărcare și după descărcare, trebuie curățate și dezinfectate în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru în cauză.

Articolul 16

Este interzis transportul păsărilor de curte menționate la articolul 15 alineatul (4) prin zonele infectate de gripă aviară sau cu boala Newcastle, cu excepția cazului în care acest transport se efectuează pe căi rutiere pentru camioane sau pe calea ferată.

Articolul 17

Păsările de curte și ouăle pentru incubație care fac obiectul comerțului intracomunitar trebuie să fie însoțite, în timpul transportului lor spre locul de destinație, de un certificat de sănătate animală care să fie: — în conformitate cu modelul corespunzător prevăzut în anexa IV; — semnat de un medic veterinar oficial; — întocmit, în ziua încărcării, în limba sau în limbile statului membru expeditor și în limba sau în limbile oficiale ale statului membru destinatar; — valabil pe o durată de cinci zile; — întocmit pe o singură filă; — adresat, în principiu, unui singur destinatar; — ștampilat, iar ștampila să aibă o culoare diferită de cea a certificatului.

Articolul 18

În conformitate cu dispozițiile generale din tratat, statele membre de destinație pot acorda unuia sau mai multor state membre expeditoare autorizații generale sau autorizații limitate la cazuri specifice prin care să se permită intrarea pe teritoriul lor a păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație fără a fi necesar certificatul prevăzut la articolul 17.

Articolul 19

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă, înainte de 1 iulie 1991, normele de control pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle. CAPITOLUL III Norme privind importurile din țări terțe

Articolul 20

Păsările de curte și ouăle pentru incubație importate în Comunitate trebuie să fie în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 21-24.

Articolul 21

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să provină din țări terțe sau din zone ale țărilor terțe menționate pe o listă întocmită de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32. Lista poate fi modificată sau completată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33. (2) Pentru a decide dacă o țară terță sau o zonă a acestei țări terțe poate figura pe lista menționată la alineatul (1), se iau în considerare în special: (a) starea de sănătate a păsărilor de curte, a altor animale domestice și a faunei din țara terță, acordându-se o atenție deosebită în special bolilor exotice ale animalelor, precum și starea de sănătate în zonele de vecinătate, în cazul în care oricare din cele două situații pot compromite sănătatea populației și a animalelor din statele membre; (b) regularitatea și rapiditatea furnizării de informații de către țara terță cu privire la existența pe teritoriul său a bolilor animale contagioase, în special a celor menționate la listele A și B ale Oficiului Internațional pentru Epizootii; (c) normele acestei țări privind prevenirea și combaterea bolilor la animale; (d) structura serviciilor veterinare din țara respectivă și atribuțiile acestor servicii; (e) organizarea și aplicarea măsurilor de prevenire și control al bolilor animale contagioase; (f) garanțiile pe care le poate oferi țara terță pentru conformare cu prezenta directivă; (g) respectarea normelor comunitare privind hormonii și reziduurile. (3) Lista menționată la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 22

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să provină din țări în care nu există gripă aviară și boala Newcastle. (2) Criteriile generale de clasificare a țărilor terțe din punct de vedere al bolilor se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32. (3) Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32, ca dispozițiile alineatului (1) din prezentul articol să se aplice numai unei anumite părți din teritoriul unei țări terțe.

Articolul 23

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație pot fi importate de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o zonă a unei țări terțe care figurează pe lista întocmită în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) numai dacă provin din efective care: (a) înainte de expediere au fost ținute fără întrerupere pe teritoriul unei țări terțe ori într-o zonă din această țară terță pe parcursul unei perioade care se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32; (b) îndeplinesc condițiile de sănătate animală adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 pentru importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din această țară. Aceste condiții pot să fie diferite în funcție de speciile și de categoriile de păsări de curte. (2) Condițiile de sănătate animală se stabilesc pe baza normelor prevăzute în capitolul II și în anexele aferente. În conformitate cu procedura stabilită la articolul 32 se pot stabili derogări, de la caz la caz, în situația în care țara terță respectivă oferă garanții similare privind sănătatea animală care să fie cel puțin echivalente.

Articolul 24

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să fie însoțite de un certificat întocmit și semnat de un medic veterinar oficial al țării terțe exportatoare. Certificatul trebuie: (a) să fie emis în ziua încărcării în vederea expedierii spre statul membru de destinație; (b) să fie redactat în limba oficială a statului membru destinatar sau în limbile oficiale ale statului membru de destinație; (c) exemplarul original al certificatului să însoțească transportul; (d) să ateste că păsările sau ouăle pentru incubație sunt conforme cu condițiile prezentei directive și cu cele stabilite în temeiul prezentei directive privind importurile din țări terțe; (e) să aibă o valabilitate de cinci zile; (f) să fie întocmit pe o singură filă; (g) să fie adresat unui singur destinatar; (h) să fie ștampilat, iar culoarea ștampilei să difere de cea a certificatului. (2) Certificatul menționat la alineatul (1) trebuie să fie în conformitate cu modelul stabilit în temeiul procedurii prevăzute la articolul 32.

Articolul 25

Experții veterinari ai statelor membre și ai Comisiei efectuează controale la fața locului pentru a verifica dacă toate dispozițiile prezentei directive se aplică efectiv. Experții statelor membre cu atribuții de control sunt desemnați de Comisie, la propunerea statelor membre. Controalele se efectuează din partea Comunității, care suportă cheltuielile aferente. Periodicitatea inspecțiilor și procedura de inspecție se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 26

(1) Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, să limiteze la anumite specii, ouă pentru incubație, păsări de curte de reproducție sau pentru producție, păsări pentru tăiere sau pentru utilizări speciale, importul dintr-o țară terță sau dintr-o zonă a unei țări terțe. (2) Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, să aplice restricții privind sănătatea animală, dacă este cazul, după efectuarea importului.

Articolul 27

(1) Normele și principiile generale aplicabile în cursul inspecțiilor în țările terțe sau în cursul inspecțiilor privind păsările de curte importate din țări terțe se stabilesc în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 89/662/CEE. Până la aplicarea normelor și principiilor menționate anterior, normele naționale rămân aplicabile, sub rezerva respectării normelor generale din tratat. (2) Păsările de curte și ouăle pentru incubație nu pot fi importate în cazul în care: — marfa nu provine de pe teritoriul sau dintr-o zonă de pe teritoriul unei țări terțe înscrise pe lista întocmită în conformitate cu articolul 21 alineatul (1); — marfa este infectată ori este bănuită a fi infectată sau contaminată de o boală contagioasă; — condițiile stabilite de prezenta directivă nu au fost respectate de către țara terță exportatoare; — certificatul care însoțește marfa nu îndeplinește condițiile enunțate în articolul 24; — în urma examinării se constată că nu au fost respectate normele comunitare referitoare la hormoni și reziduuri. (3) Fără a aduce atingere oricărei condiții speciale care ar putea fi adoptată în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 26, din motive de sănătate animală sau în cazul în care nu a fost acordată permisiunea de a trimite înapoi păsările de curte pentru care a fost refuzată intrarea în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru de destinație poate desemna abatorul care trebuie să accepte păsările respective.

Articolul 28

La sosirea în statul membru de destinație, păsările pentru tăiere trebuie duse direct într-un abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp. Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 33, autoritatea competentă a statului membru de destinație poate desemna, din motive de sănătate animală, abatorul spre care trebuie expediate păsările. CAPITOLUL IV Dispoziții comune

Articolul 29

(1) În sensul comerțului intracomunitar, măsurile de salvgardare prevăzute în Directiva 89/662/CEE se aplică păsărilor de curte și ouălor pentru incubație. (2) În cazul importurilor din țări terțe se aplică următoarele măsuri de salvgardare: (a) fără a aduce atingere articolului 22, în cazul în care o boală contagioasă a păsărilor de curte, de natură să compromită sănătatea păsărilor de curte dintr-un stat membru, apare sau se extinde într-o țară terță sau dacă orice alt considerent de sănătate animală justifică acest lucru, statul membru în cauză interzice importul animalelor din speciile prevăzute în prezenta directivă care provin direct sau indirect, prin intermediul unui alt stat membru, fie de pe întreg teritoriul țării terțe sau doar dintr-o parte a acestuia; (b) măsurile adoptate de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum și abrogarea acestora, se comunică imediat celorlalte state membre și Comisiei, cu menționarea motivelor. Comitetul veterinar permanent se reunește în cel mai scurt timp de la data comunicării și hotărăște, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32, dacă măsurile în cauză trebuie modificate, în special pentru a asigura coordonarea lor cu cele adoptate de alte state membre, sau dacă trebuie eliminate. În cazul în care intervine situația menționată la prezentul articol și dacă se dovedește necesar ca și alte state membre să aplice măsurile adoptate în temeiul acestui articol, eventual modificate în conformitate cu paragraful precedent, se adoptă dispoziții corespunzătoare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32; (c) reluarea importurilor din țara terță în cauză se autorizează în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 30

(1) Normele de control veterinar prevăzute în Directiva 90/425/CEE se aplică în cazul comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație. (2) Directiva 90/425/CEE se modifică după cum urmează: (a) la anexa A punctul (I) se adaugă următoarea trimitere: „Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație JO L 303, 31.10.1990, p. 6.”; (b) la anexa B, următoarele liniuțe se elimină: „— păsări de curte vii”, „— ouă pentru incubație”.

Articolul 31

Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 20, 21 și 22, statele membre aplică importurilor de păsări de curte și de ouă pentru incubație care provin din țările terțe condiții cel puțin echivalente cu cele care rezultă din aplicarea capitolului II.

Articolul 32

(1) În cazul în care se va aplica procedura prevăzută în prezentul articol, președintele notifică imediat Comitetul veterinar permanent cu privire la aceasta fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu votează. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, în termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse se adoptă de către Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 33

(1) În cazul în care urmează a fi aplicată procedura prevăzută în prezentul articol, președintele notifică imediat Comitetul veterinar permanent cu privire la aceasta fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la acest proiect într-un termen de două zile. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în Comitet sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu votează. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (4) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, la expirarea unui termen de cincisprezece zile de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu a hotărât, măsurile propuse se adoptă de către Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 34

Modificările anexelor, care au în vedere în special adaptarea lor la evoluția metodelor de diagnostic și la diferențele privind importanța economică a unor anumite boli, se decid de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 35

Dispozițiile prezentei directive, în special articolul 29, se revizuiesc înainte de 31 decembrie 1992 din perspectiva propunerilor referitoare la realizarea pieței interne.

Articolul 36

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 37

Prezenta directivă se adresează statelor membre.