Directiva Consiliului din 29 iulie 1991 privind condițiile de acordare de derogări temporare și limitate de la normele sanitar-veterinare comunitare specifice pentru producția și comercializarea de carne proaspătă

Articolul 1

Statele membre se asigură că, începând cu 1 ianuarie 1996: — toate unitățile respectă cerințele Directivei 64/433/CEE; — carnea provenită din aceste unități poartă marca de sănătate prevăzută la capitolul IX din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul unităților prevăzute la articolul 4 din directiva menționată anterior, marca de sănătate prevăzută la alineatul (3) de la respectivul articol.

Articolul 2

(1) Statele membre pot, până la 31 decembrie 1995, să autorizeze unitățile care, la data notificării prezentei directive, nu au fost considerate conforme cu condițiile de autorizare prevăzute în Directiva 64/433/CEE, să deroge de la anumite cerințe prevăzute la punctele 1-14 din anexa I la Directiva 64/433/CEE, atâta timp cât carnea provenită din respectivele unități este marcată cu ștampila națională. (2) Nu pot obține o derogare, asemenea celei menționate la alineatul (1), decât unitățile care au prezentat autorității naționale competente, înainte de 1 aprilie 1992, o cerere în acest sens. Această cerere trebuie să fie însoțită de un plan și de un program de lucrări care să precizeze termenele în care unitatea se poate conforma cerințelor menționate la primul paragraf. În cazul în care se solicită asistență financiară din partea Comunității, nu pot fi acceptate decât cererile de proiecte în conformitate cu cerințele Directivei 64/433/CEE. Statele membre prezintă Comisiei, înainte de 1 iulie 1992, lista unităților pentru care se are în vedere acordarea unei derogări. Această listă trebuie să precizeze, pentru fiecare unitate, tipul și durata derogărilor avute în vedere, natura controalelor care urmează să se efectueze asupra cărnii provenite din unitatea în cauză și personalul însărcinat cu aceste controale. Autorizarea națională a unităților care nu au prezentat o cerere de derogare până la data menționată la primul paragraf sau a căror cerere a fost refuzată de statul membru în cauză trebuie să fie retrasă înainte de 1 ianuarie 1993. După primirea listei menționate la alineatul (4), prezentată de un stat membru, Comisia dispune de un termen de două luni pentru a analiza lista și a o prezenta, după caz, după modificare, Comitetului permanent veterinar, care se pronunță în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6. (3) Comisia publică lista unităților care beneficiază de derogare.

Articolul 3

Cu efect de la 1 iulie 1992, articolul 2 din Directiva 88/409/CEE a Consiliului din 15 iunie 1988 de stabilire a normelor sanitar-veterinare aplicabile cărnii destinate pieței naționale și a nivelurilor taxei care se percepe în conformitate cu Directiva 85/73/CEE pentru inspecția cărnii menționate (6) se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 Statele membre iau, începând cu 1 ianuarie 1996, măsurile necesare pentru a garanta că toată carnea proaspătă, produsă pe teritoriul lor în vederea comercializării, se obține într-o unitate autorizată, în conformitate cu dispozițiile Directivei 64/433/CEE.”

Articolul 4

Până la 31 decembrie 1997, Republica Elenă este autorizată să mențină, în zonele defavorizate, cu o densitate redusă a populației, recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6, sacrificările de ovine și caprine care, de la 15 februarie până la 15 mai, se efectuează în spații care nu satisfac cerințele din anexele I și II la Directiva 64/433/CEE și să deroge, în ceea ce privește cerința referitoare la apa caldă, de la dispozițiile din anexa II punctul 2 litera (a) la directiva menționată anterior. Republica Elenă se asigură că loturile de carne obținută în conformitate cu această derogare nu pot fi introduse pe piață decât în Grecia și numai după ce au fost supuse unei inspecții post-mortem de către un medic veterinar oficial și marcate cu ștampila prevăzută la articolul 4 litera A punctul 3 din Directiva 64/433/CEE. Pe baza unui raport al Comisiei, însoțit de eventuale propuneri, asupra cărora hotărăște cu majoritate calificată, Consiliul procedează la reexaminarea prezentului articol.

Articolul 5

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6, Republica Federală Germania poate să obțină un termen suplimentar pentru unitățile situate în landurile fostei Republici Democrate Germania, în cadrul planurilor de restructurare în curs.

Articolul 6

În cazul în care se face trimitere la procedura prevăzută la prezentul articol, normele care se aplică sunt cele stabilite la articolul 16 din Directiva 64/433/CEE.

Articolul 7

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 alineatul (2) până la 1 ianuarie 1992 și celorlalte dispoziții ale prezentei directive până la 1 ianuarie 1993. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.