Articolul 1
(1) De la 1 ianuarie 1986, statele membre se asigură că:
— se percepe o taxă în cazul în care animalele menționate la alineatul (2) sunt sacrificate pentru costurile ocazionate de inspecțiile și controalele sanitar-veterinare;
— atât pentru a se asigura echivalența tratamentului prevăzut în articolul 15 din Directiva 71/118/CEE, cât și pentru a se acoperi costurile prevăzute de Directiva 72/462/CEE, se prevede perceperea unei taxe pe carnea menționată de aceste directive, importată din țări terțe;
— se interzice orice rambursare directă sau indirectă a taxelor.
(2) În sensul prezentei directive, se înțelege prin „animale” animalele domestice aparținând următoarelor specii: bovină (inclusiv bivoli), porcină, ovină și caprină, solipede domestice, precum și găini, curcani, bibilici, rațe și gâște.
Articolul 2
(1) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, ia, înainte de 1 ianuarie 1986, o decizie cu privire la nivelul sau nivelurile standard ale taxelor menționate la articolul 1 alineatul (1) primele două liniuțe, precum și cu privire la normele și principiile de punere în aplicare a prezentei directive și la posibilele excepții. Cu toate acestea, nivelurile taxelor care urmează să fie percepute pentru carnea provenită din abatoare care nu sunt autorizate în conformitate cu Directiva 64/433/CEE nu se fixează, cu excepția cazului în care Consiliul adoptă, înainte de acea dată, norme de inspecție a cărnii în cauză.
(2) Statele membre sunt autorizate să perceapă o sumă care depășește nivelul sau nivelurile menționate la alineatul (1), în cazul în care taxa totală percepută pentru fiecare stat membru rămâne mai mică sau egală cu cifra reală a costurilor de inspecție.
Articolul 3
Înainte de 1 ianuarie 1990, Comisia prezintă un raport cu privire la experiența acumulată, însoțit de propuneri de posibile modificări ale articolelor menționate anterior.
Articolul 4
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1986. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Cu toate acestea, Republica Elenă beneficiază de un termen suplimentar de doi ani pentru a se conforma prezentei directive.
Articolul 5
Prezenta directivă se adresează statelor membre.