Recitale
(1) La 25 iunie 2026, a intrat în vigoare Regulamentul privind oțelul, deschizând contingente tarifare de 18 345 922 de tone pentru 26 de categorii de produse și stabilind o taxă în afara contingentului la un nivel ad valorem de 50 % (denumit „nivelul taxei suplimentare” în anexa I).
(2) Regulamentul privind oțelul împuternicește Comisia să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească repartizarea pe țări a contingentelor tarifare, ținând seama de interesul Uniunii și, după caz, de următoarele elemente: nivelurile contingentelor tarifare echivalente cu cota de piață a importurilor care a prevalat pe piața oțelului din Uniune în 2013; contingentele tarifare pentru fiecare categorie de produse pe baza cotei de importuri reprezentate de fiecare categorie de produse în perioada 2022-2024; acordurile de liber schimb existente și viitoare; efectele de denaturare a schimburilor comerciale generate de măsurile țărilor terțe care afectează piața oțelului din Uniune; constatarea că o țară terță încalcă convențiile OIM sau acordurile multilaterale de mediu; orice acord internațional încheiat de Uniune, în temeiul articolului XXVIII din Acordul general pentru tarife și comerț (GATT) din 1994, referitor la contingentele tarifare; orice acord internațional sau înțelegere internațională fără caracter obligatoriu care abordează nivelurile supracapacității mondiale pentru categoriile de produse care intră sub incidența Regulamentului privind oțelul; diversificarea surselor de aprovizionare; situația unei țări candidate la aderarea la Uniune care se confruntă cu o situație excepțională și imediată în materie de securitate, în special în cazul în care aceasta a beneficiat anterior de acces preferențial la piața oțelului din Uniune.
(3) Contingentele tarifare prevăzute în anexa II la Regulamentul privind oțelul includ două părți. O parte este disponibilă pentru toate țările terțe pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate (CNF) (denumită în continuare „partea CNF”), în timp ce cealaltă parte este disponibilă numai pentru țările care beneficiază de un acord de liber schimb existent sau viitor cu Uniunea (denumită în continuare „partea ALS”). Din motive de transparență, diviziunea dintre aceste două părți ale contingentelor tarifare este reflectată în anexa I, referitoare la „volumele contingentelor tarifare”.
(4) În ceea ce privește partea CNF, este important să se asigure faptul că repartizarea contingentelor tarifare respectă obligațiile Uniunii în temeiul legislației OMC și, prin urmare, că respectivele contingente tarifare sunt repartizate partenerilor comerciali în mod nediscriminatoriu (pe baza cotei medii a fiecărui partener din importurile UE pentru o anumită categorie în perioada 2022-2024), în conformitate cu articolul XIII din GATT 1994.
(5) La repartizarea contingentelor tarifare în temeiul părții ALS, este oportun să se țină seama de următoarele elemente: acordurile de liber schimb existente sau viitoare, completate de orice acord obținut în principiu în contextul negocierilor care au loc în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994; efectele de denaturare a schimburilor comerciale generate de măsurile țărilor terțe care afectează piața oțelului din Uniune; necesitatea de a asigura diversificarea aprovizionării și situația unei țări candidate la aderarea la Uniune care se confruntă cu o situație excepțională și imediată în materie de securitate, în special în cazul în care aceasta a beneficiat anterior de acces preferențial la piața oțelului din Uniune. Prin urmare, unii dintre partenerii ALS trebuie să aibă acces diferențiat la contingentele tarifare deschise prin Regulamentul privind oțelul. În special, Ucraina trebuie să beneficieze de o repartizare mai avantajoasă a contingentelor tarifare în comparație cu alți parteneri ALS.
(6) Este necesar să se stabilească lista acordurilor de liber schimb existente sau viitoare cu Uniunea, menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind oțelul. Lista respectivă trebuie să includă orice astfel de acorduri care au fost semnate sau au intrat în vigoare până la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, precum și orice astfel de acorduri cu privire la care s-a ajuns la un acord politic până la aceeași dată și care acoperă oricare dintre categoriile de produse enumerate în anexa I la Regulamentul privind oțelul.
(7) Este necesar să se prevadă modalități specifice de gestionare a contingentelor tarifare pentru a se asigura faptul că operatorii economici înțeleg în mod clar interacțiunea dintre diferitele tipuri de contingente tarifare deschise în temeiul Regulamentului privind oțelul și al prezentului regulament.
(8) Contingentele specifice de țară trebuie repartizate pe baza cotei importurilor unei anumite țări în cursul perioadei de referință (2022-2024) pentru fiecare categorie de produse. Țările cu o cotă semnificativă a importurilor în cursul perioadei respective pentru o anumită categorie de produse trebuie să primească un contingent specific de țară pentru respectiva categorie de produse.
(9) Contingentele specifice de țară trebuie repartizate în cadrul părții CNF și, atunci când o țară are un acord de liber schimb existent sau viitor cu Uniunea, operatorii economici vor avea, de asemenea, acces la partea ALS din respectivele contingente. Operatorii economici pot avea acces simultan atât la partea CNF, cât și la partea ALS din contingentul specific de țară, care funcționează ca un contingent unic cu un număr de ordine unic. Dacă o țară nu figurează în secțiunea 1 din anexa II, operatorii economici pot accesa numai partea CNF din contingentul specific de țară.
(10) În plus, atunci când se epuizează un contingent specific de țară deschis pentru o țară care are un acord de liber schimb existent sau viitor cu Uniunea, operatorii din țara respectivă trebuie să poată accesa un contingent tarifar suplimentar (denumit în continuare „Contingentul ALS – Contingentul specific de țară”). Acest contingent este accesibil pe baza principiului „primul venit, primul servit”, în concurență cu operatorii economici din țările care au un acord de liber schimb existent sau viitor cu Uniunea, după ce și-au epuizat respectivele contingente specifice de țară. Secțiunea 2 din anexa II indică originea produselor care au acces la „Contingentul ALS – Contingentul specific de țară” pentru fiecare categorie de produse.
(11) La rândul său, atunci când o țară nu dispune de un contingent specific de țară pentru o anumită categorie de produse, țara respectivă trebuie să aibă acces numai la un contingent rezidual. Contingentul rezidual este, de asemenea, împărțit în două părți: o parte CNF reziduală și o parte ALS reziduală. Partea CNF reziduală (care figurează în anexa I la rubrica „Alte țări”) este accesibilă tuturor țărilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 3 din anexa II. Partea ALS reziduală (care figurează în anexa I la rubrica „Contingentul ALS – Alte țări”) este accesibilă numai țărilor menționate în secțiunea 1 din anexa II. Secțiunea 4 din anexa II indică țările care au acces la „Contingentul ALS – Alte țări” pentru fiecare categorie de produse.
(12) Țările care au un acord de liber schimb existent sau viitor cu Uniunea, enumerate în secțiunea 1 din anexa II, trebuie să aibă acces la ambele părți ale contingentului rezidual menționat în considerentul 11, care trebuie să se deschidă simultan în prima zi a fiecărui trimestru și să fie administrat pe baza principiului „primul venit, primul servit”.
(13) Pentru anumite categorii de produse, unele țări care au un acord de liber schimb existent sau viitor trebuie să beneficieze de un acces diferențiat la „Contingentul ALS – Alte țări”. În loc să acceseze „Contingentul ALS – Alte țări” pe baza principiului „primul venit, primul servit”, acestor țări trebuie să li se acorde un contingent specific în cadrul „Contingentului ALS – Alte țări”. Aceste țări vor putea, de asemenea, să acceseze partea CNF din contingentul rezidual („Alte țări”), cu excepția categoriei de produse 1A. Secțiunea 5 din anexa II indică țările care au un astfel de contingent specific în cadrul „Contingentului ALS – Alte țări”.
(14) Având în vedere caracterul specific al categoriei de produse 1A stabilite în anexa I la Regulamentul privind oțelul, care reprezintă aproape o treime din volumul total al contingentelor tarifare deschise, Comisia consideră că este necesar să se garanteze contingente specifice pentru anumiți parteneri comerciali atât în cadrul părții CNF din contingentul rezidual, cât și în cadrul „Contingentului ALS – Alte țări”. Acest lucru este considerat a fi în interesul Uniunii ca urmare a necesității de a diversifica sursele de aprovizionare ale Uniunii, având în vedere volumele ridicate comercializate în cadrul acestei categorii-cheie. În plus, având în vedere variațiile frecvente și mari ale importurilor din această categorie, observate pe parcursul punerii în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (2), Comisia a identificat un risc grav de excludere a anumitor origini care ar conduce la reducerea surselor de aprovizionare, ceea ce ar avea un impact negativ asupra accesului efectiv pe piață al mai multor parteneri ALS, având consecințe și asupra clienților lor din Uniune.
(15) Este necesar să se garanteze un acces continuu la contingentele tarifare deschise pentru Irlanda de Nord, astfel cum se prevede în Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2023/1331 (3) și (UE) 2023/2840 (4) ale Comisiei, în ceea ce privește fluxurile comerciale de produse siderurgice originare din Regatul Unit și introduse în Irlanda de Nord prin transport direct din alte părți ale Regatului Unit.
(16) Categoriile de produse care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind oțelul sunt identice cu cele acoperite de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 și, prin urmare, nu trebuie considerate critice în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii (5).
(17) Prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere viitoarelor acte de punere în aplicare care urmează să fie adoptate de Comisie în temeiul articolului 6 din Regulamentul privind oțelul și prin care se instituie măsuri de salvgardare bilaterale privind importurile din țările cu care Uniunea a încheiat un acord de liber schimb.
(18) Având în vedere motivele imperioase de urgență justificate de intervalul scurt de timp dintre intrarea în vigoare și aplicarea Regulamentului privind oțelul și pentru a garanta punerea în aplicare eficace a Regulamentului privind oțelul, dispozițiile prezentului regulament trebuie să se aplice imediat. Din aceleași motive, dispozițiile prezentului regulament trebuie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6), prezentul regulament trebuie să rămână în vigoare timp de șase luni,