Recitale
(1) Sectorul siderurgic este esențial pentru competitivitatea și securitatea Uniunii. De asemenea, oțelul este esențial pentru multe alte industrii, cum ar fi industria tehnologiei curate, a transporturilor, a construcțiilor și a infrastructurii energetice din Uniune. Prin urmare, menținerea unei industrii siderurgice competitive și avansate din punct de vedere tehnologic este vitală pentru securitatea economică a Uniunii. În consecință, Uniunea consideră că sectorul siderurgic este important din punct de vedere strategic și se angajează să asigure viabilitatea, reziliența și sustenabilitatea sa pe termen lung.
(2) Uniunea are o tradiție îndelungată în ceea ce privește producția de oțel în orașe și regiuni, unde competențele au fost transmise de-a lungul generațiilor de lucrători din sectorul siderurgic, care au jucat un rol esențial în fundamentarea producției Uniunii și sunt esențiale pentru susținerea competitivității și a valorii sociale ridicate a sectorului siderurgic.
(3) Industriile siderurgice din toate țările și regiunile, inclusiv din Uniune, suferă efectele negative ale creșterii supracapacității structurale mondiale. Această provocare la nivel mondial afectează negativ piața Uniunii și piețele altor țări fie direct, prin importuri din țări cu supracapacitate, fie indirect, ca urmare a efectului de „excludere” sau în ambele moduri. Soluționarea eficace a supracapacității mondiale necesită eforturi comune sporite din partea Uniunii și a țărilor partenere care împărtășesc aceeași viziune care nu contribuie la supracapacitatea mondială. Uniunea își va intensifica, prin urmare, eforturile pentru a fi lider în activitatea internațională, inclusiv în cadrul Forumului mondial privind supracapacitatea producției siderurgice (GFSEC), în ceea ce privește abordarea cauzelor primare ale supracapacității mondiale și punerea în aplicare a unor soluții care să consolideze transparența pieței mondiale a oțelului și care iau în considerare tehnicile moderne de producție și aprovizionare, inclusiv prin aplicarea principiului „topit și turnat”, precum și prin monitorizarea importurilor și a exporturilor. Uniunea își menține angajamentul de a păstra piețele echitabile și deschise și de a-și consolida în continuare relația cu partenerii de liber schimb existenți și viitori. Din această perspectivă și pentru a-și delimita economiile de supracapacitatea mondială și pentru a-și spori accesul reciproc pe piață, Uniunea și țările care împărtășesc aceeași viziune ar trebui să colaboreze urgent, reflectând interesele strategice comune și beneficiile reciproce, asigurând în același timp lanțuri de aprovizionare sigure, previzibile și diversificate.
(4) O analiză aprofundată încheiată de Comisie în 2019 a arătat că industria siderurgică din Uniune se afla încă la vremea respectivă într-o situație de risc de producere a unui prejudiciu grav și că era probabil ca situația să se transforme într-un prejudiciu grav real în viitorul previzibil, în absența unor măsuri de salvgardare. Comisia a concluzionat că ar fi în interesul Uniunii să se adopte măsuri adecvate pentru a se evita o nouă creștere a importurilor de produse siderurgice.
(5) La 31 ianuarie 2019, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 (2) de instituire a unor măsuri de salvgardare definitive împotriva importurilor de anumite produse siderurgice, abordând astfel riscul de reorientare a schimburilor comerciale și riscul de prejudiciu grav care ar fi urmat probabil pentru produsele vizate de regulamentul respectiv. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 urmează să expire la 30 iunie 2026.
(6) În noiembrie 2024, liderii Uniunii au adoptat Declarația de la Budapesta privind noul pact pentru competitivitatea europeană, subliniind necesitatea urgentă și hotărârea de a face Uniunea mai competitivă. În plus, liderii Uniunii și-au declarat angajamentul de a asigura reînnoirea industrială și decarbonizarea, și care să permită Uniunii să rămână o putere industrială și tehnologică care promovează locuri de muncă de calitate. Liderii Uniunii au recunoscut, de asemenea, necesitatea creșterii capabilităților și a gradului de pregătire pentru apărare, în special prin consolidarea în consecință a bazei industriale și tehnologice de apărare. În acest scop, liderii Uniunii s-au angajat să elaboreze o politică industrială pentru Uniune pentru a asigura creșterea tehnologiilor-cheie de mâine, acordând în același timp o atenție deosebită industriilor tradiționale aflate în tranziție.
(7) Competitivitatea industrială a sectorului siderurgic este o prioritate principală pentru Uniune, care va contribui la creștere sustenabilă, la prosperitate pe termen lung și la reziliență. Decarbonizarea poate fi un accelerator puternic de creștere și reziliență atunci când este integrată în politicile industriale, concurențiale, economice și comerciale. Supracapacitatea mondială afectează industria siderurgică din Uniune în contextul tranziției sale către o producție neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Prin urmare, traiectoria de decarbonizare a sectorului siderurgic din Uniune ar trebui să fie unul dintre elementele care pot fi luate în considerare de Comisie atunci când modifică volumele contingentelor tarifare deschise în temeiul prezentului regulament și ar trebui să facă parte dintre elementele care trebuie să fie luate în considerare la evaluarea eficacității prezentului regulament.
(8) Industriile energointensive sunt sectoare prioritare care necesită sprijin urgent pentru decarbonizare și electrificare, precum și pentru a face față costurilor ridicate cu energia, concurenței neloiale la nivel mondial și reglementărilor complexe, toate acestea afectândule competitivitatea. Este esențial să se permită acestor industrii să rămână competitive la nivel mondial și să crească producția și gradul de utilizare a capacității de producție în Uniune.
(9) Astfel cum este recunoscut în Comunicarea Comisiei din 19 martie 2025 intitulată „Planul de acțiune european privind oțelul și metalele”, oțelul este un metal de importanță strategică pentru capabilitatea de apărare a Uniunii. În special într-un context marcat de o instabilitate mondială tot mai accentuată și de presiuni crescute în materie de securitate, lanțurile de aprovizionare stabile și reziliente cu metale, inclusiv oțelul, și producția internă solidă și competitivă a acestuia sunt esențiale pentru apărare și industria aerospațială, pentru realizarea rezilienței economice și pentru evitarea dependențelor nedorite de furnizorii din țări terțe.
(10) Se preconizează că supracapacitatea la nivel mondial va crește de la cele 602 milioane de tone în 2024, echivalent cu de cinci ori mai mult decât cererea Uniunii, la 721 de milioane de tone până în 2027. Uniunea a adoptat deja mai multe măsuri de apărare comercială în sectorul metalurgic, inclusiv în ceea ce privește fierul și oțelul. Cu toate acestea, respectivele măsuri de apărare comercială sunt compensate de o capacitate suplimentară semnificativă în alte regiuni, complet separate de evoluția cererii interne și mondiale. Industria siderurgică din Uniune este din ce în ce mai afectată de supracapacitatea mondială și de distorsiunile la nivel mondial, inclusiv de politicile și practicile care nu se bazează pe piață în anumite țări terțe, care sprijină în mod artificial industriile lor naționale sau eludează măsurile de apărare comercială și sancțiunile Uniunii. În consecință, Uniunea este singura regiune siderurgică majoră care înregistrează în prezent o scădere a capacității sale. Prin urmare, orice măsură referitoare la sectorul siderurgic ar trebui să aibă o perspectivă pe termen lung, deoarece supracapacitatea mondială este o problemă structurală, care este puțin probabil să fie rezolvată pe termen scurt sau mediu.
(11) În plus, evoluția recentă a măsurilor comerciale restrictive aplicate de țări terțe sporește și mai mult presiunea importurilor asupra pieței Uniunii, atât în ceea ce privește volumele, cât și prețurile. Se preconizează că această presiune va crește și mai mult și riscă să provoace o scădere și mai accentuată a producției Uniunii.
(12) Prin urmare, industria siderurgică din Uniune se află într-o situație dezastruoasă, cu pierderea fără precedent a capacității de producție, care se ridică la peste 30 de milioane de tone începând din 2018, rata istorică scăzută de utilizare a capacității ajungând la 67 % în 2024, aproximativ 30 000 de locuri de muncă pierdute începând din 2018, cu alte câteva mii de pierderi de locuri de muncă anunțate, și pierderi financiare continue.
(13) Sistemul comercial multilateral bazat pe norme, în centrul căruia se află Organizația Mondială a Comerțului (OMC), continuă să fie fundamental pentru asigurarea stabilității, a previzibilității și a echității în comerțul mondial. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie elaborat și pus în aplicare cu respectarea deplină a obligațiilor care îi revin Uniunii în cadrul OMC, în special în ceea ce privește repartizarea contingentelor tarifare.
(14) Având în vedere înrăutățirea rapidă a situației industriei siderurgice din Uniune, importanța strategică tot mai mare a acesteia și progresele nesatisfăcătoare înregistrate până în prezent în găsirea unei soluții colective care să abordeze supracapacitatea mondială, în special în cadrul GFSEC, este necesar să se adopte o măsură care să înlocuiască Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159. În același timp, Uniunea își menține angajamentul de a pune în aplicare acordul, exprimat în cadrul reuniunii ministeriale a GFSEC din 10 octombrie 2025, de a acționa în direcția unui cadru cuprinzător de acțiune comună în vederea abordării cauzelor profunde ale supracapacității mondiale.
(15) Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru coerent și cuprinzător pentru a aborda efectele comerciale negative ale supracapacității mondiale pe piața oțelului din Uniune. Având în vedere perturbările grave din sectorul siderurgic și înrăutățirea rapidă a situației industriei siderurgice din Uniune, este necesar să fie vizate toate țările terțe, inclusiv cele cu care Uniunea a încheiat un acord de liber schimb și cele care beneficiază de preferințe tarifare autonome, cum ar fi sistemul generalizat de preferințe tarifare al Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Cadrul stabilit în temeiul prezentului regulament ar trebui să prevadă, pe de o parte, deschiderea de contingente tarifare și stabilirea unei taxe în afara contingentului și, pe de altă parte, posibilitatea, după caz, de a aplica măsuri de salvgardare bilaterale în ceea ce privește produsele care provin din țări terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de liber schimb. În cazul în care nu este oportun să se aplice măsuri de salvgardare bilaterale, produsele din țările terțe cu care Uniunea a încheiat un acord de liber schimb ar trebui să facă obiectul contingentelor tarifare și al taxei în afara contingentului prevăzute în prezentul regulament.
(16) Deși, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/159, taxa aplicabilă în afara contingentului tarifar este stabilită la 25 %, ținând seama de nivelul taxelor vamale din sectorul siderurgic de pe alte piețe-cheie, este oportun să fie majorată taxa aplicabilă în afara contingentului tarifar la 50 % pentru a reduce la minimum riscul de reorientare a schimburilor comerciale. Această taxă s-ar adăuga altor taxe care se aplică categoriilor de produse care intră sub incidența prezentului regulament.
(17) Având în vedere integrarea strânsă și unică din cadrul Acordului privind Spațiul Economic European (4), importurile Uniunii din Islanda, Liechtenstein și Norvegia ar trebui să fie excluse de la aplicarea contingentelor tarifare și a taxei în afara contingentului.
(18) Volumul total al contingentelor tarifare a fost calculat aplicând cota de piață a importurilor pe piața Uniunii în anul 2013 ca referință, care s-a situat la aproximativ 13 %, la consumul total de pe piața oțelului din Uniune în 2024, care este cel mai recent an pentru care sunt disponibile date complete. Calculul nu ia în considerare importurile originare din Belarus și Federația Rusă, care fac în prezent obiectul unor interdicții la import. Rezultă, astfel, un volum total al contingentului tarifar anual de 18 345 922 de tone.
(19) Contingentele tarifare ar trebui să fie defalcate pe categorii de produse pe baza cotei importurilor deținute de fiecare categorie de produse în perioada 2022-2024. Perioada de referință pentru defalcarea cotei din contingentul tarifar este adecvată, deoarece reflectă cu acuratețe fluxurile comerciale mai recente.
(20) Contingentele tarifare ar trebui să fie gestionate trimestrial, în conformitate cu sistemul de gestionare prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (5). Acest tip de gestionare asigură eficacitatea prin evitarea unor volume disproporționat de mari de importuri într-o perioadă foarte scurtă, fără a împiedica în mod nejustificat fluxurile comerciale. În cursul primului an de aplicare a prezentului regulament, contingentele tarifare care nu sunt utilizate în termen de un trimestru ar trebui să fie reportate în trimestrul următor în aceeași perioadă anuală de aplicare a contingentului tarifar, pentru a oferi o mai mare flexibilitate operatorilor economici și pentru a contribui la asigurarea continuității lanțurilor de aprovizionare și la realizarea contractelor de aprovizionare existente. După primul an de aplicare a prezentului regulament, ar putea fi necesar să se adapteze normele privind reportarea contingentelor tarifare neutilizate, ținând seama de reacțiile pieței la măsurile prevăzute de prezentul regulament, precum și de necesitatea de a aborda posibilele perturbări ale pieței. De exemplu, experiența în ceea ce privește gestionarea contingentelor tarifare în sectorul siderurgic, dobândită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159, a arătat că reportarea contingentelor tarifare neutilizate poate, în anumite circumstanțe, să contribuie la creșterea presiunii importurilor în anumite trimestre sau categorii de produse, în special în cazul în care cererea de pe piață scade sau consumul scade, în timp ce importurile rămân ridicate. În schimb, absența reportării poate, în anumite alte circumstanțe, să contribuie la dificultăți în ceea ce privește asigurarea continuității lanțurilor de aprovizionare și realizarea contractelor de aprovizionare existente.
(21) Prin urmare, în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili dacă reportarea contingentelor tarifare neutilizate trebuie să fie permisă, ținând seama, pe de o parte, de nivelul crescut al presiunii importurilor și, pe de altă parte, de nivelul mediu de utilizare a contingentelor tarifare și de disponibilitatea insuficientă a aprovizionării pentru utilizatorii de oțel din aval. În special, în cazul în care utilizarea medie a contingentelor tarifare pentru o anumită categorie de produse depășește 80 % în primele trei trimestre ale perioadei anuale de aplicare a contingentelor tarifare, reportarea ar trebui să fie permisă, deoarece riscul unui volum foarte mare de importuri scutite de taxe vamale într-un anumit trimestru ar fi redus în mod semnificativ.
(22) Pentru a garanta că prezentul regulament este eficace în abordarea efectelor supracapacității mondiale și având în vedere particularitățile produselor siderurgice și tehnicile moderne de producție și aprovizionare, este important să se identifice țara de „topire și turnare”, care înseamnă locul inițial în care oțelul brut sau fierul sunt inițial produse sub formă lichidă într-un cuptor de producere a oțelului sau a fierului și apoi sunt turnate în prima stare solidă. Prima stare solidă respectivă poate cuprinde fie un produs semifinit, inclusiv plăci, țagle sau lingouri, fie un produs finit de oțelărie. Importatorii ar trebui să aibă obligația de a furniza dovezi privind țara de „topire și turnare”, de exemplu prin intermediul unui certificat de uzină. O astfel de cerință ar spori transparența lanțului de aprovizionare pentru importurile de oțel și ar permite Comisiei să obțină informații fiabile cu privire la originea importurilor de oțel în Uniune.
(23) De asemenea, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili tipul de dovezi pe care importatorii trebuie să le prezinte pentru a dovedi țara de „topire și turnare”. Înainte de a-și exercita competențele de executare în ceea ce privește dovezile privind țara de „topire și turnare”, este important să fie organizate de către Comisie consultări cu părțile interesate, inclusiv cu producătorii de oțel, cu utilizatorii și cu statele membre, pentru a se asigura că tipul de dovezi necesare este suficient pentru a dovedi țara de „topire și turnare” și să se evalueze cu atenție situația specifică a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și să evite sarcinile administrative disproporționate.
(24) De asemenea, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili repartizarea pe țări a contingentelor tarifare deschise în temeiul prezentului regulament. La stabilirea respectivei repartizări, Comisia ar trebui să țină seama de cota de piață a importurilor care prevala pe piața oțelului din Uniune înainte de impactul supracapacității mondiale. Anul 2013 este baza cea mai adecvată pentru acest calcul, întrucât nu a fost afectat de prevalența supracapacității mondiale, care a crescut semnificativ în 2015, dar ale cărei efecte erau deja vizibile, în ceea ce privește creșterea penetrării importurilor, în 2014. În același timp, este important ca contingentele tarifare anterioare, în special cele prevăzute în Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2023/1331 (6) și (UE) 2023/2840 (7) ale Comisiei în ceea ce privește fluxurile comerciale de produse siderurgice originare din Regatul Unit și introduse în Irlanda de Nord prin transport direct din alte părți ale Regatului Unit, să fie luate în considerare la repartizarea contingentelor tarifare. În plus, Comisia ar trebui să țină seama de acordurile de liber schimb actuale și viitoare, în special de cele care se află într-un stadiu avansat al negocierilor. După caz, ar trebui să fie luate în considerare și alte elemente, cum ar fi efectele de denaturare a comerțului ale măsurilor țărilor terțe care afectează piața oțelului din Uniune, faptul că se constată că o țară terță încalcă convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) sau acordurile multilaterale de mediu, încheierea de către Uniune a unor acorduri internaționale în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994, încheierea oricărui acord internațional sau a oricărei înțelegeri internaționale fără caracter obligatoriu care abordează nivelurile supracapacității mondiale pentru produsele care intră sub incidența prezentului regulament și necesitatea de a asigura diversificarea surselor de aprovizionare. În mod similar, ar trebui să fie luate în considerare interesele țărilor candidate la aderarea la Uniune care se confruntă cu o situație excepțională și imediată în materie de securitate, în special în cazul în care acestea au beneficiat anterior de acces preferențial pe piața Uniunii pentru categoriile de produse care fac obiectul prezentului regulament, cum ar fi Ucraina, fără a submina eficacitatea prezentului regulament. În plus, Comisia ar trebui să țină seama de eventualele contingente tarifare deschise în cadrul măsurilor de salvgardare bilaterale, astfel încât să se asigure că volumul total al contingentelor tarifare deschise de Uniune nu depășește volumul prevăzut în anexa relevantă. În plus, în vederea asigurării coerenței și a consecvenței acțiunii externe a Uniunii, în cazul în care măsurile restrictive interzic importul din țări terțe al uneia sau mai multor categorii de produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, Comisia nu ar trebui să repartizeze contingente tarifare țărilor terțe respective pentru categoriile de produse în cauză. În cele din urmă, de la 1 octombrie 2027, Comisia ar trebui să țină seama de informațiile colectate de la importatori cu privire la țara de „topire și turnare”.
(25) De asemenea, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a aplica, dacă este necesar, măsuri de salvgardare bilaterale privind importurile de produse originare din țările terțe cu care Uniunea a încheiat acorduri de liber schimb. Aceste măsuri de salvgardare bilaterale ar trebui să respecte acordul de liber schimb aplicabil. La stabilirea măsurilor de salvgardare bilaterale care urmează să fie aplicate, este important să fie luată în considerare de către Comisie necesitatea de a stabili un cadru coerent și cuprinzător în temeiul prezentului regulament și de contracarare a efectelor comerciale negative ale supracapacității mondiale pe piața oțelului din Uniune. În plus, pentru a se asigura faptul că Comisia este în măsură să aplice rapid măsuri de salvgardare bilaterale, este necesar să nu li se aplice măsurilor de salvgardare bilaterale aplicate în temeiul prezentului regulament condițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/287 al Parlamentului European și al Consiliului (8).
(26) Competențele de executare conferite în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Pentru adoptarea actelor de punere în aplicare relevante ar trebui să se recurgă la procedura de examinare.
(27) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de necesitatea de a asigura repartizarea în timp util a contingentelor tarifare sau aplicarea în timp util a măsurilor de salvgardare bilaterale, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.
(28) Pentru a se asigura că nivelul contingentelor deschise pentru importurile în Uniune este adaptat la circumstanțele în schimbare de pe piețele produselor vizate de prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea volumelor contingentelor tarifare prevăzute în prezentul regulament. În același timp, orice modificare a volumelor respective ar trebui să rămână în concordanță cu obiectivul prezentului regulament. Prin urmare, este oportun să se stabilească o valoare combinată minimă și o valoare combinată maximă a volumelor contingentelor tarifare prevăzute în prezentul regulament, ținând seama, în același timp, de faptul că, în conformitate cu Perspectivele privind industria siderurgică din 2025 ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, se preconizează că consumul de oțel în Uniune va rămâne stabil până în 2030. Valoarea maximă combinată ar trebui să fie calculată prin aplicarea unei cote de piață de 13 % la nivelul consumului înregistrat în 2018, care a fost cel mai ridicat nivel anual din perioada 2013-2024. Valoarea minimă combinată ar trebui să fie stabilită ținând seama de necesitatea de a asigura un nivel echivalent de flexibilitate în cazul unei recesiuni a pieței. În consecință, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice volumele contingentelor tarifare prevăzute în prezentul regulament numai în măsura în care valoarea lor totală rămâne între 14 400 000 de tone și 22 200 000 de tone. În exercitarea competențelor sale delegate, Comisia ar trebui să țină seama, după caz, de evoluția cererii, de modificările cotelor de piață ale importurilor, de evoluțiile semnificative ale supracapacității mondiale, de nivelul progreselor înregistrate în direcția decarbonizării sectorului siderurgic din Uniune, având în vedere obiectivele climatice ale Uniunii, de evoluția și amploarea măsurilor țărilor terțe care au un impact asupra importurilor de oțel, de potențialele probleme de disponibilitate a aprovizionării pentru anumite categorii de produse legate de capacitatea insuficientă și de creșterile semnificative ale prețurilor aferente, de obiectivele politicii de securitate și apărare comune a Uniunii și de efectele de excludere nejustificate din anumite contingente tarifare. De asemenea, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei produselor din anexa la Regulamentul (UE) 2020/2170 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Este deosebit de important ca, în cursul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(29) În cazul în care Comisia repartizează contingente tarifare, aplică măsuri de salvgardare bilaterale sau modifică volumele contingentelor tarifare, aceasta ar trebui să țină seama de interesul Uniunii. Determinarea interesului Uniunii ar trebui să se bazeze pe toate informațiile disponibile și ar trebui să constea într-o evaluare a diferitelor interese aflate în joc, luate în ansamblu. Printre aceste interese se numără interesele operatorilor economici din Uniune, inclusiv ale industriilor din amonte și din aval, precum și interesele consumatorilor finali din Uniune.
(30) Deoarece prin prezentul regulament se stabilesc noi cerințe pentru operatorii economici din Uniune, Comisia ar trebui să pună la dispoziție un punct de contact online căruia operatorii economici din Uniune să-i solicite informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește sistemul de administrare a tarifelor, repartizarea contingentelor tarifare și aplicarea principiului „topire și turnare”.
(31) Comisia ar trebui să efectueze evaluări periodice ale domeniului de aplicare al produsului din prezentul regulament. În special, până la 31 decembrie 2026, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea modificării domeniului de aplicare al produsului pentru a include anumite produse. Până la 30 iunie 2027, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea modificării domeniului de aplicare al produsului, în special pentru a stabili dacă acesta ar trebui să includă și produsele care sunt fabricate din oțel sau conțin o cantitate semnificativă de oțel, inclusiv, cu prioritate, produse siderurgice din aval care nu intră sub incidența prezentului regulament. În plus, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare suplimentară a domeniului de aplicare al produsului până la 30 iunie 2029 și, ulterior, la fiecare doi ani, cu excepția cazului în care perturbări semnificative ale pieței sau modificări bruște ale modelelor comerciale mondiale necesită o evaluare anticipată. În plus, Comisia ar trebui să organizeze în timp util consultări cu părțile interesate înainte de fiecare evaluare a domeniului de aplicare al produsului. În special, având în vedere intervalul scurt de timp pentru evaluarea inițială, ar trebui să fie inițiată o consultare până la 1 iulie 2026. În cazul în care evaluările arată necesitatea modificării domeniului de aplicare al produsului, Comisia ar trebui să ia în considerare prezentarea unei propuneri legislative Parlamentului European și Consiliului în vederea modificării prezentului regulament.
(32) Până la 30 iunie 2028, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza informațiilor colectate în temeiul prezentului regulament, necesitatea de a fi desemnată țara de „topire și turnare” ca bază pentru a beneficia de contingentele tarifare prevăzute în prezentul regulament, în special pentru a împiedica oțelul produs în anumite țări terțe care contribuie la supracapacitatea mondială să intre în mod nejustificat pe piața Uniunii în urma unor transformări suplimentare în alte țări terțe. Pe baza respectivei evaluări, Comisia ar trebui să ia în considerare prezentarea unei propuneri legislative Parlamentului European și Consiliului.
(33) Până la 30 iunie 2028 și, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul respectiv ar trebui să fie publicat și ar putea să conțină în special informații privind utilizarea și evoluția contingentelor tarifare, precum și categoria și volumul importurilor care nu intră sub incidența contingentelor tarifare.
(34) Până la 30 iunie 2029 și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea prezentului regulament, luând în considerare evoluția parametrilor-cheie care au justificat adoptarea acestuia, inclusiv evoluția și tendințele supracapacității mondiale și efectele sale comerciale asupra pieței oțelului din Uniune și asupra intereselor Uniunii și să evalueze evoluția situației industriei siderurgice din Uniune, inclusiv nivelurile prețurilor și gradul de utilizare a capacității de producție, impactul asupra industriilor din amonte și din aval, precum și asupra consumatorilor finali din Uniune, și traiectoria de decarbonizare a sectorului siderurgic din Uniune, având în vedere obiectivele climatice ale Uniunii. În plus, este important să fie luată în considerare de către Comisie situația măsurilor restrictive privind comerțul cu oțel aplicate de țări terțe și implicațiile și efectele pe care acestea le-ar putea avea sau ar putea să le aibă în ceea ce privește riscul de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii, precum și să fie analizată situația privind existența unor politici și practici care nu se bazează pe piață în țările terțe și impactul acestora asupra pieței oțelului din Uniune.
(35) Este necesar să se modifice Regulamentul (UE) 2020/2170 pentru a se asigura aplicarea în continuare a regimurilor existente pentru produsele siderurgice originare din Regatul Unit și puse în liberă circulație în Irlanda de Nord care sunt enumerate în anexa la regulamentul respectiv.
(36) În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și oportun, în vederea realizării obiectivului fundamental al contracarării efectelor comerciale negative ale supracapacității mondiale pe piața oțelului din Uniune, să se deschidă contingente tarifare și să se stabilească o taxă în afara contingentului și să se prevadă posibilitatea de a aplica măsuri de salvgardare bilaterale în ceea ce privește importurile de produse siderurgice în Uniune. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(37) Având în vedere nevoia de a garanta că măsurile prevăzute în prezentul regulament se aplică de la 1 iulie 2026, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,