Recitale
(1) Lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite, menționată la articolul 17 alineatul (12) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, ar trebui să faciliteze identificarea momentului în care este necesară publicarea de informații privilegiate în temeiul articolului 17 alineatul (1) din regulamentul respectiv. Prin urmare, o astfel de listă ar trebui să fie cât mai cuprinzătoare posibil, incluzând procesele prelungite care sunt cel mai des întâlnite în rândul emitenților. Un proces prelungit implică o serie de acțiuni, etape sau decizii eșalonate în timp, care trebuie realizate, cel puțin parțial, de către un emitent în vederea atingerii unui obiectiv urmărit sau a obținerii unui rezultat scontat.
(2) Pentru a ține seama de particularitățile statelor membre, inclusiv în ceea ce privește dreptul societăților comerciale, legislația privind insolvența și normele care reglementează procedurile judiciare sau administrative, lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite ar trebui să aibă un caracter generic. Participanții la piață și autoritățile competente ar trebui să utilizeze lista respectivă ținând seama de totalitatea dispozițiilor relevante din legislația Uniunii și din legislația națională.
(3) Lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere evaluării care urmărește să stabilească dacă, în circumstanțele unui caz specific, un proces prelungit generează sau nu informații privilegiate. Prin urmare, atunci când, într-un caz specific, informațiile referitoare la un eveniment final sau la circumstanțe finale dintr-un proces prelungit, incluse în lista neexhaustivă, nu pot fi considerate drept informații privilegiate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, un emitent nu ar trebui să aibă obligația de a publica informațiile respective în temeiul articolului 17 alineatul (1) din regulamentul respectiv.
(4) Legislația națională, actele de constituire sau statutul emitentului pot prevedea obligația aprobării unei decizii în acest sens de către consiliul de supraveghere. Pentru a ține seama de emitenții cu un sistem dualist de administrare, consiliul de supraveghere respectiv ar trebui să îndeplinească rolul de organ de conducere al emitentului pentru a asigura respectarea momentului relevant al publicării prevăzut în lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite. Pentru a asigura publicarea în timp util, în cazul în care consiliul de supraveghere al unui emitent trebuie să aprobe decizia consiliului de administrație, procesul decizional intern al emitentului respectiv ar trebui să prevadă ca decizia consiliului de supraveghere să fie luată cât mai curând posibil după decizia consiliului de administrație.
(5) Pentru a ține seama de situațiile în care, într-un proces prelungit, consiliul director al unui emitent a delegat oricare dintre competențele sau atribuțiile sale unui comitet sau unui director executiv, inclusiv unui director general, sau în cazul în care un comitet sau un director executiv are dreptul să acționeze în numele unui emitent, comitetul sau directorul executiv respectiv ar trebui să îndeplinească rolul de organ de conducere al emitentului pentru a asigura respectarea momentului relevant al publicării prevăzut în lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite.
(6) Pentru a ține seama de diferențele dintre statele membre ale Uniunii în ceea ce privește dreptul societăților comerciale, în cazurile în care legislația națională care reglementează societățile comerciale prevede că o decizie a organului de conducere al emitentului, astfel cum este menționată în lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite, trebuie să fie aprobată de acționari și în cazul în care lista respectivă se referă la o decizie a organului de conducere al emitentului ca fiind momentul relevant pentru publicare, decizia organului de conducere respectiv de a prezenta o propunere acționarilor spre aprobare ar trebui să constituie momentul relevant pentru publicare.
(7) Pentru a asigura o mai mare claritate juridică pentru emitenții care sunt instituții de credit, lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite ar trebui să includă procesele prelungite care sunt specifice redresării și rezoluției instituțiilor de credit. Cu toate acestea, anumite măsuri de redresare și de intervenție timpurie prevăzute în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) nu sunt specifice redresării și rezoluției instituțiilor de credit, ci corespund mai degrabă proceselor prelungite care sunt întâlnite în rândul tuturor emitenților. Prin urmare, pentru aceste procese prelungite des întâlnite, pentru a identifica momentul în care ar trebui să aibă loc publicarea informațiilor privilegiate, instituțiile de credit ar trebui să facă trimitere la secțiunea din lista neexhaustivă care vizează procesele prelungite referitoare la strategia de afaceri a unui emitent. Din același motiv, lista neexhaustivă a evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite ar trebui să includă și procesele prelungite legate de pregătirea măsurilor de rezoluție cu privire la întreprinderile de asigurare și de reasigurare.
(8) Având în vedere caracterul neexhaustiv al listei evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite, identificarea evenimentelor finale sau a circumstanțelor finale din cadrul proceselor prelungite care nu sunt incluse în lista respectivă ar trebui să facă în continuare obiectul unei evaluări de la caz la caz. Aceasta înseamnă că emitenții ar trebui să fie în continuare responsabili de identificarea evenimentului final sau a circumstanțelor finale, precum și a momentului relevant al publicării. În astfel de cazuri, emitenții ar trebui să se poată baza pe lista neexhaustivă, cu condiția să existe similitudini între evenimentele finale sau circumstanțele finale din cadrul proceselor prelungite care nu sunt incluse în listă și cele incluse în listă. Pentru a demonstra conformitatea cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, un emitent ar trebui, la cererea autorității competente, să poată să justifice motivele pe care se bazează pentru a identifica evenimentul final sau circumstanțele finale și momentul relevant al publicării informațiilor.
(9) Lista neexhaustivă a situațiilor menționate la articolul 17 alineatul (12) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui să ofere securitate juridică emitenților și participanților la piața certificatelor de emisii atunci când aceștia evaluează dacă există o contradicție între informațiile privilegiate a căror publicare intenționează să o amâne și cel mai recent anunț public sau alt tip de comunicare cu privire la aceeași chestiune. În mod excepțional, în cazurile în care nu este posibil să se tragă o concluzie clară cu privire la existența unei contradicții numai pe baza celui mai recent anunț public sau a unui alt tip de comunicare, un emitent sau un participant la piața certificatelor de emisii ar trebui să aibă în vedere și anunțurile sau comunicările anterioare.
(10) Pentru a asigura o mai mare claritate juridică pentru emitenți și participanții la piața certificatelor de emisii atunci când aceștia evaluează dacă informațiile privilegiate sunt în contradicție cu anunțurile publice anterioare sau cu alte tipuri de comunicări, este necesar să se furnizeze o listă a tipurilor de comunicări pe care emitenții și participanții la piața certificatelor de emisii ar trebui să le aibă în vedere în evaluarea lor,