Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2018/1240 a instituit Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”) aplicabil resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză care doresc să treacă frontierele externe ale statelor membre.
(2) Costurile de funcționare și de întreținere a ETIAS urmează să fie acoperite din veniturile generate prin plata de către solicitanți a taxei aferente autorizației de călătorie. În conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1240, costurile aferente funcționării ETIAS trebuie să includă, de asemenea, sprijinul financiar acordat statelor membre pentru cheltuielile suportate în scopul personalizării și al automatizării verificărilor la frontiere în vederea punerii în aplicare a ETIAS.
(3) Respectivul sprijin financiar acordat statelor membre trebuie furnizat prin Instrumentul de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize („instrumentul”), instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1148 al Parlamentului European și al Consiliului (2).
(4) Instrumentul trebuie să contribuie la obiectivul specific de sprijinire a unei gestionări europene integrate eficace a frontierelor externe, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1148, prin axarea pe măsurile de punere în aplicare enumerate în anexa II la regulamentul menționat. Respectivele măsuri de punere în aplicare includ, în temeiul punctului 1 litera (e) din anexa II la regulamentul menționat, instituirea, funcționarea și întreținerea sistemelor informatice la scară largă în domeniul gestionării frontierelor, în special ETIAS. În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2021/1148, contribuția de la bugetul Uniunii la cheltuielile suportate de statele membre în scopul personalizării și al automatizării verificărilor la frontiere în vederea punerii în aplicare a ETIAS, în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1240, poate fi majorată la 100 % din totalul cheltuielilor eligibile.
(5) Întrucât costurile suportate în scopul personalizării și al automatizării verificărilor la frontiere nu pot fi stabilite în prealabil, Comisia a considerat că sprijinul financiar menționat la articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1240 ar trebui distribuit în mod egal între statele membre, în limita cuantumurilor maxime ale sprijinului financiar stabilite pentru primul an, pentru al doilea an și, respectiv, pentru fiecare an ulterior de funcționare a ETIAS. O astfel de repartizare a sprijinului financiar ar oferi statelor membre securitate juridică în ceea ce privește cuantumul pe care au dreptul să îl primească, în vederea unei bune gestiuni financiare și a unei puneri în aplicare eficace.
(6) Repartizarea sprijinului financiar, astfel cum este stabilită în anexa la prezentul regulament, a fost discutată cu statele membre în cadrul Grupului de experți în sisteme de informații pentru frontiere și securitate.
(7) Prezentul regulament nu afectează aplicarea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3).
(8) Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2018/1240 se bazează pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat decizia sa de a pune în aplicare Regulamentul (UE) 2018/1240 în legislația sa națională. Prin urmare, prezentul regulament este obligatoriu pentru Danemarca.
(9) Prezentul regulament nu constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(10) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(11) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8) și cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (9).
(12) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11) și cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (12).
(13) Prezentul regulament este un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005,