Recitale
(1) În temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Banca Centrală Europeană (BCE) îndeplinește atribuția exclusivă de a supraveghea instituțiile de credit pentru a asigura aplicarea consecventă a standardelor de supraveghere, pentru a favoriza stabilitatea financiară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile.
(2) În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, BCE îndeplinește atribuții de supraveghere în ceea ce privește planurile de redresare. În calitate de autoritate competentă pentru entitățile supravegheate semnificative, BCE este responsabilă de examinarea și evaluarea planurilor de redresare ale acestor entități în temeiul articolelor 5-8 din Directiva 2014/59/UE, astfel cum a fost transpusă în legislația națională. În plus, BCE, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată sau de autoritate de supraveghere a entităților supravegheate semnificative care sunt filiale ale unei instituții de credit cu sediul principal într-un stat membru neparticipant, trebuie, împreună cu celelalte autorități relevante, să examineze planurile de redresare a grupului și să evalueze măsura în care acestea îndeplinesc cerințele și criteriile prevăzute în Directiva 2014/59/UE, astfel cum a fost transpusă în legislația națională.
(3) În acest context, BCE trebuie să adopte în fiecare an un număr substanțial de decizii comune privind planurile de redresare a grupului. Pentru facilitarea procesului decizional, este necesară o decizie de delegare în legătură cu adoptarea de către BCE a acestor decizii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară și adecvată pentru a se asigura că o instituție care trebuie să adopte un număr considerabil de decizii își poate îndeplini atribuțiile. În mod similar, aceasta a recunoscut că nevoia de a asigura posibilitatea de funcționare a organelor de decizie reprezintă un principiu inerent tuturor sistemelor instituționale.
(4) Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar.
(5) Domeniul de aplicare al delegării trebuie limitat la situațiile în care BCE și toate autoritățile competente relevante ajung la un acord cu privire la o decizie comună și prin cadrul stabilit prin articolele 5-9 din Directiva 2014/59/UE, secțiunea A din anexa la directiva respectivă, Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 și orientările autorităților europene de supraveghere referitoare la planificarea redresării.
(6) Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40) stabilește procedura care trebuie urmată în vederea adoptării deciziilor de delegare în materie de supraveghere și persoanele cărora li se pot delega competențele decizionale. Această decizie nu afectează exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere și nu aduce atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor.
(7) În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții, prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene (5). În plus, procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții ar trebui utilizată și în cazul în care șefii de unități operative au preocupări cu privire la complexitatea evaluării planului de redresare a grupului sau la caracterul delicat al situației, sau în cazul în care rezultatul evaluării relevante are un impact direct asupra uneia sau mai multor decizii ale BCE și, prin urmare, deciziile ar trebui analizate concomitent de către același factor de decizie pentru a preveni rezultate contradictorii,