Recitale
(1) Conferirea unor atribuții de supraveghere Băncii Centrale Europene (BCE) prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (1) reprezintă o provocare pentru eficacitatea și eficiența procesului decizional al BCE, dat fiind numărul ridicat de decizii necesare în legătură cu atribuțiile de supraveghere bancară ale BCE.
(2) În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, toate instituțiile Uniunii trebuie să acționeze în limitele atribuțiilor care le sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Articolul 9.3 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”) prevede că BCE are două organe de decizie, respectiv Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.
(3) Articolul 11.6 din Statutul SEBC stabilește responsabilitatea Comitetului executiv pentru administrarea curentă a BCE. În această privință, articolele 10.1 și 10.2 din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Regulamentul de procedură”), astfel cum a fost adoptat prin Decizia BCE/2004/2 (2), stabilesc că toate unitățile operative din cadrul BCE sunt plasate sub conducerea Comitetului executiv. În conformitate cu articolul 13m.1 din Regulamentul de procedură, competența Comitetului executiv în ceea ce privește structura internă și personalul BCE include atribuțiile de supraveghere.
(4) În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, atribuțiile conferite BCE trebuie îndeplinite separat de atribuțiile sale legate de politica monetară și de orice alte atribuții și fără să aducă atingere acestora. De asemenea, articolul 25 prevede că personalul implicat în îndeplinirea acestor atribuții trebuie să fie separat din punct de vedere organizațional și să facă obiectul unei raportări ierarhice separate față de personalul implicat în îndeplinirea altor atribuții conferite BCE. Această separare organizațională, prin care personalul implicat în îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 raportează președintelui Consiliului de supraveghere, a fost pusă în aplicare în conformitate cu Decizia BCE/2014/39 (3).
(5) Comitetul executiv nu are competențe decizionale cu privire la deciziile în materie de supraveghere. Articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 a instituit Consiliul de supraveghere ca un organism intern care realizează planificarea și executarea atribuțiilor conferite BCE prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. În conformitate cu articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Consiliul de supraveghere efectuează lucrări pregătitoare cu privire la atribuțiile de supraveghere conferite BCE și propune spre adoptare Consiliului guvernatorilor proiecte complete de decizii, care sunt adoptate dacă acesta din urmă nu obiectează cu privire la acestea. Consiliul de supraveghere nu este un organ de decizie al BCE în conformitate cu articolul 129 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 9.3 din Statutul SEBC.
(6) Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că poate fi necesară o procedură de delegare a deciziilor, ținând seama de numărul considerabil de decizii pe care o instituție poate fi obligată să le adopte, pentru a permite instituției să-și îndeplinească atribuțiile. CJUE a recunoscut că asigurarea posibilității de funcționare a unui organ de decizie reprezintă un principiu inerent în toate sistemele instituționale (4). Prin urmare, competențele conferite unei instituții includ dreptul de a delega, în conformitate cu dispozițiile TFUE, o anumită parte a acestor competențe, sub rezerva condițiilor specificate de către instituție. Prin urmare, o instituție a Uniunii poate stabili măsuri de natură organizațională, delegând competențe propriilor organe de decizie interne, în măsura în care aceste măsuri sunt justificate și respectă principiul proporționalității.
(7) Este necesară o decizie-cadru generală privind delegarea ca parte a organizării interne a BCE și a organelor de decizie ale acestora. Instrumentele juridice a căror adoptare poate fi delegată includ deciziile în materie de supraveghere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (5), sau instrucțiunile referitoare la atribuțiile de supraveghere, menționate la articolul 17a.3 din Regulamentul de procedură. Prezenta decizie-cadru generală ar trebui să urmărească clarificarea procedurii care trebuie urmată pentru adoptarea deciziilor specifice în materie de supraveghere și ar trebui să stabilească limitele responsabilităților Comitetului executiv și ale oricărui șef de unitate operativă din cadrul BCE către care sunt delegate competențe decizionale. Prezenta decizie-cadru generală nu ar trebui să afecteze exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere sau să aducă atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor.
(8) În acest cadru, Consiliul guvernatorilor ar trebui să adopte decizii de delegare în conformitate cu prezenta decizie-cadru generală și cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Aceasta corespunde jurisprudenței CJUE, care prevede că o decizie de delegare trebuie luată în conformitate cu procedura care ar fi aplicabilă în cazul în care ar fi adoptată o decizie definitivă de către autoritatea de delegare. Consiliul de supraveghere poate prezenta în orice moment o propunere de proiect complet de decizie Consiliului guvernatorilor, în conformitate cu articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, propunând abrogarea sau modificarea unei anumite decizii de delegare. Această abrogare sau modificare nu ar trebui să aducă atingere niciunei decizii delegate deja adoptate. Deciziile referitoare la aspectele care nu fac obiectul deciziei de delegare trebuie adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții,