Recitale
(1) În baza articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Banca Centrală Europeană (BCE) îndeplinește atribuția exclusivă de a supraveghea instituțiile de credit pentru a asigura aplicarea consecventă a standardelor de supraveghere, pentru a favoriza stabilitatea financiară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile.
(2) În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite prin articolul 4 din acel regulament, BCE are toate prerogativele și obligațiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, precum și toate prerogativele și obligațiile ce revin autorităților competente în temeiul dreptului relevant al Uniunii.
(3) În temeiul modificărilor aduse Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) care au fost introduse prin Directiva (UE) 2024/1619 a Parlamentului European și a Consiliului (4) cu efect de la 11 ianuarie 2026, autoritățile de supraveghere a instituțiilor de credit au la dispoziție toate competențele de supraveghere care le permit să acopere operațiunile semnificative care pot fi efectuate de entitățile supravegheate. Prin urmare, BCE are competența de a adopta decizii în exercitarea competențelor de supraveghere acordate în temeiul Directivei 2013/36/UE în cazul fuziunilor, divizărilor sau achizițiilor de participații semnificative care implică entități supravegheate semnificative. Aceasta se adaugă competențelor BCE de a adopta decizii în exercitarea prerogativele în materie de supraveghere acordate în temeiul dreptului național.
(4) Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede că BCE trebuie să aplice integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive.
(5) Pentru a facilita procesul decizional, este necesară o decizie de delegare cu privire la adoptarea deciziilor privind fuziunile, divizările sau achizițiile de participații semnificative. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară pentru a se asigura că o instituție care trebuie să adopte un număr considerabil de decizii își poate îndeplini atribuțiile. În mod similar, aceasta a recunoscut nevoia de a se asigura că organele de decizie pot funcționa drept principiu inerent tuturor sistemelor instituționale (5).
(6) Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar.
(7) La stabilirea criteriilor pentru delegarea deciziilor luate în exercitarea competențelor de supraveghere acordate în temeiul Directivei 2013/36/UE în cazul fuziunilor, divizărilor sau achizițiilor de participații semnificative care implică entități supravegheate semnificative, este oportun ca anumite criterii să fie aplicabile pe o perioadă de cel puțin trei ani de la data efectivă a operațiunii relevante. Acest lucru se datorează faptului că documentele transmise de entitatea supravegheată relevantă în legătură cu evaluarea operațiunii relevante acoperă această perioadă de timp.
(8) Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40) stabilește procedura care trebuie urmată în vederea adoptării deciziilor de delegare în materie de supraveghere și persoanele cărora li se pot delega competențele decizionale. Această decizie nu afectează exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere și nu aduce atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor.
(9) În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate, astfel cum sunt stabilite în prezenta decizie, nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și detaliată la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene (6). În plus, procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții ar trebui utilizată și în cazul în care șefii de unități operative au îndoieli cu privire la îndeplinirea criteriilor de evaluare din cauza complexității evaluării, a caracterului delicat al situației – în ceea ce privește impactul asupra reputației BCE și/sau asupra funcționării Mecanismului unic de supraveghere – sau a interconectării deciziei BCE referitoare la fuziune, divizare sau achiziția unei participații semnificative cu una sau mai multe alte decizii care necesită aprobarea autorității de supraveghere.
(10) Deciziile BCE în materie de supraveghere pot face obiectul unui control administrativ în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și astfel cum se detaliază în Decizia BCE/2014/16a Băncii Centrale Europene (7). În cazul unui astfel de control administrativ, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină seama de avizul Comitetului administrativ de control și să transmită Consiliului guvernatorilor spre adoptare prin procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții un nou proiect de decizie.
(11) Întrucât modificările aduse Directivei 2013/36/UE au intrat în vigoare la 11 ianuarie 2026, este oportun ca deciziile adoptate în exercitarea competențelor de supraveghere acordate în temeiul directivei respective să poată fi delegate în conformitate cu prezenta decizie cât mai curând posibil după data respectivă,