Recitale
(1)
Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 al Comisiei (2) definește natura și amploarea obligațiilor menționate la articolele 78 și 79 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „tratatul”).
(2)
Având în vedere cantitățile din ce în ce mai mari de materiale nucleare produse, utilizate, transportate, reciclate și prevăzute a fi depozitate definitiv în Comunitate, precum și dezvoltarea comerțului cu aceste materiale, este esențial să se asigure eficacitatea și eficiența garanțiilor nucleare. Natura și amploarea obligațiilor prevăzute la articolul 79 din tratat și definite de Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 ar trebui, prin urmare, să fie actualizate având în vedere elementele nou apărute, în special în domeniul nuclear și în domeniul tehnologiei informației.
(3)
Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, și Comunitatea sunt părți la Acordul 78/164/Euratom (3) încheiat cu Agenția Internațională a Energiei Atomice în aplicarea articolului III alineatele (1) și (4) din Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare. Acordul 78/164/Euratom a intrat în vigoare la 21 februarie 1977. Ulterior, acesta a fost completat cu Protocolul adițional 1999/188/Euratom (4), care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2004.
(4)
Acordul 78/164/Euratom conține un angajament special introdus de Comunitate privind aplicarea de garanții nucleare privind materiile brute și materiile speciale de fisiune de pe teritoriile statelor care nu au arme nucleare proprii și care sunt părți la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare.
(5)
Procedurile definite prin Acordul 78/164/Euratom sunt rezultatul unor negocieri internaționale de mare anvergură cu Agenția Internațională a Energiei Atomice privind aplicarea articolului III alineatele (1) și (4) din Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. Aceste proceduri au fost aprobate de consiliul guvernatorilor Agenției.
(6)
Comunitatea, Franța și Agenția Internațională a Energiei Atomice sunt părți la un acord privind aplicarea garanțiilor nucleare în Franța (5). Acordul respectiv a intrat în vigoare la 12 septembrie 1981. Acesta a fost completat cu un protocol adițional (6) care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2004.
(7)
Pe teritoriul Franței, anumite instalații sau părți ale acestora, precum și anumite materiale pot fi implicate în ciclul de producție din rațiuni de apărare. În consecință, ar trebui să se aplice proceduri de garanții nucleare speciale care să țină cont de aceste circumstanțe.
(8)
Acordurile de cooperare nucleară (ACN) sunt acorduri de cooperare privind utilizarea pașnică a energiei nucleare, încheiate între Comunitate și țări terțe. Prin aceste acorduri se urmărește facilitarea comerțului nuclear, a cercetării și a dezvoltării sau a altor activități de cooperare de interes comun pentru părți în legătură cu utilizarea pașnică a energiei nucleare, respectându-se în același timp angajamentele și politicile Comunității. În temeiul articolului 77 litera (b) din tratat, Comisia ar trebui să se asigure că pe teritoriul statelor membre sunt respectate dispozițiile referitoare la furnizarea de materiale nucleare și orice obligație specială privind garanțiile nucleare asumată de Comunitate în temeiul unui astfel de acord. Prezentul regulament abordează aspecte specifice legate de raportarea materialelor nucleare, astfel cum se specifică în anumite ACN, dar nu se referă la alte articole decât materialele nucleare.
(9)
Pentru a se asigura eficacitatea garanțiilor nucleare, este esențial să se aibă în vedere considerații privind garanțiile nucleare încă de la început în fazele de planificare și proiectare a noilor instalații, precum și în lucrările de modificare majoră sau dezafectare a instalațiilor existente.
(10)
Pentru a se asigura eficiența garanțiilor nucleare, natura și amploarea cerințelor de raportare a materialelor nucleare și de declarare a caracteristicilor tehnice de bază ale instalațiilor ar trebui să țină seama de capacitatea materialului nuclear și a instalațiilor nucleare de a fi utilizate în scopuri nepașnice, fără a se aduce atingere eventualelor obligații speciale privind garanțiile nucleare asumate de Comunitate în temeiul unui acord încheiat cu o țară terță sau cu o organizație internațională.
(11)
În Comunicarea către Comisie din 30 iunie 2022 intitulată „Strategia digitală a Comisiei Europene – Comisia digitală de nouă generație” (7) se subliniază importanța structurării accesului la date și a schimbului de date de către Comisie și statele membre. În cadrul respectivei strategii, Comisia urmărește să permită interacțiunea digitală transfrontalieră, interoperabilitatea și modernizarea digitală a administrațiilor publice. În acest context și în vederea sporirii eficienței garanțiilor nucleare, rapoartele și declarațiile ar trebui transmise prin mijloace electronice.
(12)
Prezentul regulament ar trebui să prevadă o abordare mai graduală și, prin urmare, reducerea sarcinii pentru operatori. După caz, în prezentul regulament sunt incluse dispoziții diferite, proporționale cu valoarea strategică a materialelor nucleare și a instalațiilor și activităților conexe.
(13)
În cazul informațiilor dobândite în temeiul prezentului regulament ar trebui să se aplice normele de securitate prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei (8) și în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (9), fără a se aduce atingere Regulamentului (Euratom) nr. 3 al Consiliului din 31 iulie 1958 (10).
(14)
Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a proteja secretele comerciale, tehnologice și industriale, precum și alte informații confidențiale care îi sunt aduse la cunoștință în aplicarea prezentului regulament.
(15)
Inspecțiile și alte activități legate de garanțiile nucleare efectuate de inspectorii Comisiei în conformitate cu articolele 81 și 82 din tratat ar trebui să se limiteze la realizarea obiectivelor prevăzute în capitolul VII din tratat, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 84 al doilea paragraf din acesta.
(16)
Comisia ar trebui să furnizeze în timp util feedback relevant cu privire la informațiile furnizate de operatori, cum ar fi, lista echipamentelor esențiale și a structurilor reziduale specifice instalației. Având în vedere că, în multe cazuri, acest lucru depinde nu numai de Comisie, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a obține feedbackul necesar de la părți terțe, după caz, și să îl transmită operatorilor și statelor membre în cauză.
(17)
În cazul anumitor instalații, pentru punerea în aplicare a garanțiilor este important să existe dispoziții speciale actualizate privind garanțiile nucleare. În acest context, Comisia ar trebui să adopte în continuare dispoziții speciale privind garanțiile nucleare, după o consultare strânsă cu operatorii și cu statele membre în cauză, acordând o atenție deosebită asigurării faptului că acestea sunt actualizate. În măsura posibilului, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a adopta dispoziții speciale privind garanțiile nucleare înainte de darea în exploatare a instalației.
(18)
Aplicarea prezentului regulament ar trebui evaluată, în termen de 10 ani de la intrarea sa în vigoare, prin prisma progreselor tehnologice din industria nucleară și a evoluțiilor din domeniul tehnologiilor informației. În circumstanțe speciale, ar putea fi necesar totuși ca prezentul regulament să fie revizuit înainte de respectiva evaluare, de exemplu pentru a se respecta eventuale obligații speciale privind garanțiile nucleare asumate de Comunitate în cadrul unui acord încheiat cu un stat terț sau cu o organizație internațională.
(19)
Din motive de securitate juridică, Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 ar trebui să fie abrogat,
Articolul 1
Domeniu de aplicare
CAPITOLUL I DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Prezentul regulament se aplică oricărei persoane sau întreprinderi care înființează sau exploatează o instalație pentru producerea, separarea, reprocesarea, depozitarea, depozitarea definitivă sau o altă utilizare a materialului nuclear.
Prezentul regulament nu se aplică deținătorilor de produse finite, cum ar fi aliajele sau materialele ceramice, care sunt utilizate în scopuri nenucleare și înglobează materiale nucleare care sunt irecuperabile în practică, nici deținătorilor de materiale minerale, altele decât minereurile, și de substanțe procesate conexe, care sunt utilizate în scopuri nenucleare și nu pentru obținerea de materii brute.
Articolul 2
Definiții
CAPITOLUL I DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
În sensul prezentului regulament:
1. „state membre care nu dețin arme nucleare” înseamnă Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Suedia;
2. „stat membru care deține arme nucleare” înseamnă Franța;
3. „țară terță” înseamnă orice stat care nu este membru al Comunității;
4. „material nuclear” înseamnă minereuri, materii brute sau materii speciale de fisiune, astfel cum sunt definite la articolul 197 din tratat;
5. „minereuri” înseamnă minereuri în sensul definiției de la articolul 197 punctul 4 din tratat și astfel cum sunt specificate în Regulamentul nr. 9 al Consiliului CEEA (11);
6. „categorii” (de material nuclear) înseamnă uraniu natural, uraniu sărăcit, uraniu îmbogățit cu uraniu-235 sau uraniu-233 într-un grad de îmbogățire mai mic de 20 %, uraniu îmbogățit cu uraniu-235 sau uraniu-233 într-un grad de îmbogățire mai mare sau egal cu 20 %, toriu, plutoniu și orice alt material specificat de Consiliu în conformitate cu dispozițiile articolului 197 din tratat;
7. „deșeuri” înseamnă material nuclear care, date fiind concentrațiile sau formele sale, nu este recuperabil din motive practice sau economice, pentru care nu este prevăzută nicio altă utilizare și care poate fi depozitat definitiv;
8. „deșeuri conservate” înseamnă deșeuri provenite din tratare sau dintr-un accident de exploatare, măsurate sau estimate pe bază de măsurători, care au fost transferate într-un loc determinat din zona de bilanț material de unde pot fi scoase și care sunt considerate nerecuperabile pentru moment;
9. „deșeuri condiționate” înseamnă deșeuri în care materialul nuclear, măsurat sau estimat pe bază de măsurători, a fost condiționat într-un mod (de exemplu, în sticlă, ciment, beton sau bitum) care îl face impropriu pentru o utilizare ulterioară în scop nuclear;
10. „deșeuri eliminate în mediu” înseamnă material nuclear, măsurat sau estimat pe bază de măsurători, care, ca rezultat al unei acțiuni planificate de eliminare a deșeurilor, a fost irevocabil eliminat în mediul înconjurător într-un mod care îl face impropriu pentru o utilizare ulterioară;
11. „depozitare definitivă” înseamnă amplasarea deșeurilor, a combustibilului uzat sau a oricărui alt material nuclear într-o instalație, fără intenția de a le mai scoate de acolo;
12. „combustibil uzat” înseamnă combustibilul nuclear care a fost iradiat și îndepărtat definitiv din zona activă a reactorului; combustibilul uzat poate fi considerat o resursă utilizabilă care poate fi reprocesată sau poate fi depozitat definitiv, dacă nu este prevăzută nicio altă utilizare;
13. „articol” înseamnă o unitate identificabilă, cum ar fi un ansamblu de combustibil sau un ac de combustibil;
14. „lot” înseamnă o porțiune de material nuclear care este considerată ca o unitate, în scopuri contabile, într-un punct de măsură principal și pentru care compoziția și cantitatea sunt definite printr-un set unic de specificații sau măsurători; materialul nuclear poate fi în vrac sau conținut într-un număr de articole;
15. „date privind lotul” înseamnă masa totală a fiecărei categorii de material nuclear și, în cazul plutoniului și uraniului, compoziția izotopică, după caz; pentru raportare, masa articolelor individuale din lot se însumează înainte de a se face rotunjirea la cea mai apropiată unitate;
16. „kilogram efectiv” este o unitate specială utilizată în contextul aplicării garanțiilor nucleare pentru materiale nucleare, obținută prin considerarea: (a) pentru plutoniu, a masei sale în kilograme; (b) pentru uraniu cu un grad de îmbogățire de cel puțin 0,01 (1 %), a masei sale în kilograme înmulțită cu pătratul îmbogățirii sale; (c) pentru uraniu cu un grad de îmbogățire sub 0,01 (1 %) și peste 0,005 (0,5 %), a masei sale în kilograme înmulțită cu 0,0001; și (d) pentru uraniu sărăcit, cu un grad de îmbogățire de cel mult 0,005 (0,5 %), și pentru toriu, a masei sale în kilograme înmulțită cu 0,00005;
17. „zonă de bilanț material” (MBA) înseamnă o zonă astfel încât, pentru stabilirea bilanțului material: (a) cantitatea de material nuclear în cadrul fiecărui transfer să poată fi determinată la intrarea și la ieșirea din fiecare zonă de bilanț material; și (b) inventarul fizic de material nuclear în fiecare zonă de bilanț material să poată fi determinat, atunci când este necesar, în conformitate cu procedurile specificate;
18. „punct de măsură principal” înseamnă un loc în care materialul nuclear se prezintă într-o formă care permite să fie măsurat pentru a se determina fluxul sau inventarul de materiale, inclusiv, dar fără să se limiteze la locurile în care materialul nuclear intră în, iese din sau este depozitat în zonele de bilanț material;
19. „inventar scriptic” al unei zone de bilanț material înseamnă suma algebrică a inventarului fizic determinat de cel mai recent inventar din respectiva zonă de bilanț material și a tuturor variațiilor de inventar care au intervenit de la data efectuării respectivului inventar fizic;
20. „inventar fizic” înseamnă suma tuturor cantităților măsurate de material nuclear din loturi sau a estimărilor derivate ale cantităților de material nuclear din loturi, care se găsesc la un moment dat într-o zonă de bilanț material, obținută în conformitate cu proceduri stabilite;
21. „material necontabilizat” înseamnă diferența dintre inventarul fizic și inventarul scriptic;
22. „diferență între expeditor și destinatar” înseamnă diferența dintre cantitatea de material nuclear dintr-un lot măsurată în zona de bilanț material destinatară și cantitatea declarată de zona de bilanț material expeditoare;
23. „date de bază” înseamnă acele date, înregistrate în timpul măsurării sau calibrării sau folosite pentru a obține relații empirice, care identifică materialul nuclear și oferă date privind lotul, printre care: masa componentelor; factorii de conversie pentru determinarea masei elementului; greutatea specifică; concentrația elementului; rapoartele izotopice; relația dintre volum și înregistrările manometrice și relația dintre plutoniul produs și energia generată;
24. „amplasament” înseamnă o zonă delimitată de Comunitate și de un stat membru care nu deține arme nucleare, care cuprinde una sau mai multe instalații, inclusiv instalații oprite, astfel cum sunt definite în caracteristicile lor tehnice de bază aferente, considerându-se că: (a) în cazul unei instalații oprite în care, în general, s-au folosit materii brute sau materii speciale de fisiune în cantități mai mici de un kilogram efectiv, sensul termenului „amplasament” se limitează la locurile cu camere fierbinți sau cele în care s-au desfășurat activități legate de conversia, îmbogățirea, fabricarea sau reprocesarea combustibilului; (b) noțiunea de „amplasament” include, de asemenea, toate instalațiile amplasate în același loc cu instalațiile care furnizează sau utilizează servicii esențiale, în special celule fierbinți pentru procesarea materiilor iradiate care nu conțin material nuclear; instalații pentru tratarea, depozitarea și eliminarea deșeurilor și clădiri asociate cu activități specificate în anexa I la Protocolul adițional 1999/188/Euratom și identificate de statul respectiv; (c) în cazul unui amplasament național din afara instalațiilor (LOF), toți deținătorii de cantități mici de material nuclear care sunt incluși în acesta pot constitui împreună un singur amplasament;
25. „celulă fierbinte” înseamnă o celulă sau un ansamblu de celule interconectate, cu un volum total de cel puțin 6 m3 și cu un grad de protecție egal cu sau mai mare decât echivalentul a 0,5 m de beton, cu o densitate egală cu sau mai mare de 3,2 g/cm3 și dispunând de echipament de manipulare de la distanță;
26. „reprezentant al amplasamentului” înseamnă orice persoană, întreprindere sau entitate desemnată de un stat membru care nu deține arme nucleare drept responsabilă pentru declarația prevăzută la articolul 6 alineatul (1);
27. „instalație” înseamnă, din etapa de planificare până la confirmarea dezafectării sale: (a) un reactor, o instalație critică, o instalație de conversie, o instalație de fabricație, o instalație de reprocesare, o instalație de separare a izotopilor, o instalație de depozitare separată, o instalație de încapsulare, un depozit geologic de adâncime, o instalație de tratare a deșeurilor, de depozitare a deșeurilor sau de depozitare definitivă a deșeurilor sau orice alt loc în care sunt deținute sau în care sunt utilizate, în mod obișnuit, în cantități mai mari de un kilogram efectiv, materii brute sau materii speciale de fisiune; (b) orice LOF; (c) orice amplasament în care se extrag, se păstrează sau se prelucrează minereuri pentru a obține materii brute;
28. „amplasament din afara instalațiilor (LOF)” înseamnă un amplasament care nu se încadrează în definiția prevăzută la punctul 27 litera (a), în care sunt deținute sau în care sunt utilizate, în mod obișnuit, în cantități mai mici sau egale cu un kilogram efectiv, materii brute sau materii speciale de fisiune;
29. „amplasament național din afara instalațiilor” înseamnă un LOF specific alcătuit din deținători de cantități mici de material nuclear conform criteriilor stabilite de comun acord de statele membre în care este deținut materialul și de Comisie;
30. „zonă de bilanț material global (CAM – Catch All MBA)” înseamnă un LOF specific alcătuit din cantități mici de material nuclear conform criteriilor stabilite în anexa I-N;
31. „închis” înseamnă, atunci când se referă la o instalație, că s-a stabilit în urma unei verificări că operațiunile au fost oprite și că tot materialul nuclear supus garanțiilor nucleare Euratom a fost îndepărtat;
32. „în curs de dezafectare” înseamnă, atunci când se referă la o instalație, că, în scopul dezafectării instalației, sunt în curs activități de dezmembrare sau de recuperare și îndepărtare a materialului nuclear sau de îndepărtare sau scoatere din uz a echipamentelor esențiale;
33. „dezafectat” înseamnă, atunci când se referă la o instalație, că s-a stabilit în urma unei verificări că a fost îndepărtat tot materialul nuclear supus garanțiilor nucleare Euratom și că au fost îndepărtate sau scoase din uz structurile reziduale și echipamentele esențiale pentru utilizarea instalației în alte scopuri decât pentru depozitarea definitivă a materialului nuclear care nu mai este supus garanțiilor nucleare Euratom, astfel încât să nu mai fie posibilă procesarea sau utilizarea de material nuclear;
34. „operator” înseamnă orice persoană sau întreprindere, inclusiv orice organizație, care intenționează să înființeze o instalație sau care este responsabilă din punct de vedere juridic cu înființarea sau exploatarea unei instalații;
35. „principiul echivalenței” înseamnă că o obligație specială privind garanțiile nucleare care se aplică unei cantități de material nuclear poate fi aplicată și altei cantități de material nuclear, sub rezerva îndeplinirii unor criterii de echivalență;
36. „criterii de echivalență” înseamnă criteriile specifice de îndeplinit în ceea ce privește cantitatea, categoria, compoziția izotopică, forma fizică, forma chimică și starea materialului nuclear în vederea aplicării principiului echivalenței;
37. „principiul proporționalității” înseamnă că, atunci când se amestecă sau se transformă într-o anumită proporție material nuclear supus unei obligații speciale privind garanțiile nucleare cu material nuclear nesupus respectivei obligații, produsul, produsul secundar, deșeurile sau pierderile generate din procesare se supun în aceeași proporție obligației speciale privind garanțiile nucleare;
38. „contabilizare de pool” înseamnă o metodă specifică de contabilitate în care se utilizează un cod unic al obligațiilor (codul de pool) pentru a se declara Comisiei inventarele scriptice și listele inventarelor fizice în conformitate cu articolele 14 și 15, deși materialul nuclear poate fi supus unor diferite obligații speciale privind garanțiile nucleare;
39. „pool contabil” înseamnă domeniul de aplicare pentru care s-a autorizat aplicarea contabilizării de pool în una sau mai multe zone de bilanț material.
Articolul 3
Declararea caracteristicilor tehnice de bază
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Operatorii declară Comisiei caracteristicile tehnice de bază ale instalațiilor lor. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (c), se aplică dispozițiile articolelor 27 și 28. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 29, se aplică dispozițiile articolului 37. În cazul instalațiilor noi menționate la articolul 2 punctul 27 litera (a), se transmite Comisiei și statului membru în cauză o declarație preliminară de îndată ce sunt definite principalele opțiuni de proiectare, pentru a se permite integrarea considerațiilor privind garanțiile nucleare încă de la început în faza de planificare a instalației.
(2) Atunci când caracteristicile tehnice de bază se declară pentru prima dată („declararea inițială a caracteristicilor tehnice de bază”) sau se actualizează, se utilizează chestionarul relevant din anexa I, completându-se informațiile pertinente care se aplică instalației.
(3) Declarația caracteristicilor tehnice de bază este transmisă prin mijloace electronice.
(4) Inspectorii Comisiei transmit observațiile inițiale, inclusiv cu privire la echipamentele esențiale, după caz, sau solicită informații suplimentare inițiale în termen de 6 luni de la declarația caracteristicilor tehnice de bază operatorului. În cazul în care se solicită explicații suplimentare în legătură cu informațiile comunicate în declarația caracteristicilor tehnice de bază, acestea se transmit Comisiei în termen de 30 de zile sau în alt termen stabilit de comun acord.
Articolul 4
Termene pentru declararea inițială a caracteristicilor tehnice de bază
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Declarația completă privind caracteristicile tehnice de bază ale instalațiilor noi se transmite Comisiei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), cu cel puțin 200 de zile înainte de data la care este programată primirea primului transport de material nuclear.
(2) În cazul instalațiilor noi menționate la articolul 2 punctul 27 litera (a), toate informațiile disponibile referitoare la proprietar, la operator, la amplasament, la scopul și tipul instalației și la capacitate, precum și informațiile despre etapa anterioară dării în exploatare se transmit Comisiei de îndată ce sunt disponibile sau într-un alt termen convenit de operator, de statul membru și de Comisie pe baza declarației preliminare a caracteristicilor tehnice de bază menționată la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf, care nu poate fi ulterior transmiterii inițiale a cererii de autorizație de construcție. Pentru a facilita integrarea considerațiilor privind garanțiile nucleare din primele faze ale procesului de proiectare a instalațiilor, pot fi furnizate, de asemenea, Comisiei ca parte a informațiilor menționate la primul paragraf, informații privind tipul, forma, cantitatea de material nuclear preconizată a fi folosită în instalație și inventarele de materiale nucleare preconizate, precum și schițe ale fluxurilor și depozitelor de materiale nucleare preconizate.
(3) Orice operator al unei instalații care intenționează să utilizeze procedee pentru tratarea chimică a materiilor iradiate furnizează, în același timp cu informațiile menționate la alineatul (2), eventualele informații suplimentare care îi sunt necesare Comisiei pentru aprobarea respectivelor procedee în conformitate cu articolul 78 din tratat.
(4) Informațiile prevăzute la alineatele (2) și (3) se furnizează în câmpurile specifice din chestionarul relevant din anexa I.
(5) Orice operator al unei instalații de pe teritoriul unui stat care aderă la Uniunea Europeană declară Comisiei caracteristicile tehnice de bază ale instalației respective în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament în statul respectiv sau în alt termen stabilit de comun acord.
Articolul 5
Declararea schimbărilor survenite în caracteristicile tehnice de bază
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Schimbările semnificative survenite în informațiile menționate la articolul 4 alineatele (2) și (3) se declară Comisiei și statului membru relevant de fiecare dată când proiectarea instalației astfel cum a fost notificată este modificată sau în alt termen stabilit de comun acord.
(2) Schimbările semnificative survenite în caracteristicile tehnice de bază în ceea ce privește scopul, tipul sau dispunerea instalației, în special schimbările care afectează căile de acces în zonele în care sunt utilizate sau depozitate materiale nucleare, se declară de îndată ce se ia decizia de realizare a lor și cu cel puțin 20 de zile înainte de data la care este programată începerea lucrărilor de modificare. În dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare, menționate la articolul 8, se pot specifica cerințe suplimentare cu privire la schimbările survenite în caracteristicile tehnice de bază care trebuie declarate în prealabil.
(3) Schimbările survenite în caracteristicile tehnice de bază pentru care nu este nevoie de o declarație prealabilă în temeiul alineatului (2), se declară în termen de 30 de zile de la finalizarea modificării. 1. Planurile de dezafectare și termenele de punere în aplicare aferente se declară în momentul adoptării și, respectiv, al stabilirii acestora, utilizându-se câmpurile specifice din chestionarul relevant din anexa I. Orice actualizare se declară ori de câte ori se modifică informațiile furnizate în chestionar.
(4) Schimbările survenite în caracteristicile tehnice de bază care rezultă din activități de dezafectare se declară lunar, până la sfârșitul lunii următoare, dar numai dacă informațiile din chestionarul relevant din anexa I s-au modificat în cursul lunii.
Articolul 6
Declararea unei descrieri generale a amplasamentului
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Fiecare stat membru care este parte la Protocolul adițional 1999/188/Euratom desemnează un reprezentant de amplasament pentru fiecare amplasament de pe teritoriul său, iar respectivul reprezentant transmite Comisiei o declarație care conține o descriere generală a amplasamentului, în conformitate cu anexa II la prezentul regulament. Declarația descrierii generale a amplasamentului este transmisă în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Protocolului adițional 1999/188/Euratom în statul membru respectiv, iar actualizarea se transmite până la data de 1 aprilie a fiecărui an. Declarația descrierii generale a amplasamentului și actualizarea acesteia se transmit prin mijloace electronice. Declarația descrierii generale a amplasamentului respectă cerințele de la articolul 2 litera (a) punctul (iii) din Protocolul adițional 1999/188/Euratom și este distinctă de declarația caracteristicilor tehnice de bază.
(2) Reprezentantului amplasamentului îi revine responsabilitatea de a colecta la timp informațiile relevante și de a transmite Comisiei declarație unei descrieri generale a amplasamentului, în timp ce responsabilitatea pentru corectitudinea și exhaustivitatea declarației respective revine persoanelor sau întreprinderilor care înființează sau exploatează instalația; pentru clădirile dintr-un amplasament care nu implică material nuclear, răspunderea respectivă revine în continuare statului membru în cauză.
(3) În cazul în care se solicită detalii sau explicații suplimentare în legătură cu informațiile comunicate în declarația unei descrieri generale a amplasamentului, acestea se transmit Comisiei în termen de 15 zile.
Articolul 7
Programul activităților
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Pentru a permite Comisiei să își planifice activitățile în domeniul garanțiilor nucleare, operatorii comunică electronic Comisiei următoarele informații: (a) un program general al activităților care a fost stabilit pe baza anexei XI și în care se indică, în special, datele provizorii pentru efectuarea inventarului fizic; (b) cu cel puțin 40 de zile înainte de efectuarea unui inventar fizic, programul preconizat în acest scop. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (b), se comunică cel puțin datele provizorii pentru efectuarea inventarului fizic. Schimbările care afectează programul general al activităților și, în special, efectuarea inventarelor fizice se comunică fără întârziere Comisiei.
(2) Dacă nu se specifică altfel în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare, menționate la articolul 8, programul activităților se comunică anual, cel mai târziu la data de 15 noiembrie a anului anterior.
Articolul 8
Dispoziții speciale privind garanțiile nucleare
CAPITOLUL II CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ȘI DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GARANȚIILE NUCLEARE
(1) Hotărând pe baza declarației caracteristicilor tehnice de bază, Comisia adoptă dispoziții speciale privind garanțiile nucleare referitoare la aspectele prevăzute la alineatul (2). Respectivele dispoziții speciale privind garanțiile nucleare pot fi revizuite la cererea statului membru în cauză. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (a), dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare se stabilesc printr-o decizie a Comisiei adresată operatorului în cauză, ținând cont de constrângerile de natură operațională sau tehnică și în urma unei consultări strânse cu operatorul în cauză și cu statul membru respectiv. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (b), se poate elabora o singură decizie a Comisiei adresată mai multor operatori sau tuturor operatorilor în cauză, în care să se stabilească dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare. Aceste dispoziții speciale privind garanțiile nucleare se stabilesc în urma unei consultări strânse cu operatorul în cauză și cu statul membru respectiv. Operatorul căruia îi este adresată o decizie a Comisiei primește o notificare în acest sens, iar o copie a respectivei notificări se transmite statului membru relevant.
(2) În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (a), dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare includ următoarele: (a) zonele de bilanț material și selectarea punctelor de măsură principale pentru determinarea fluxului și a stocurilor de materiale nucleare; (b) schimbările survenite în caracteristicile tehnice de bază pentru care este nevoie de o notificare prealabilă; (c) procedurile de păstrare a evidențelor privind materialele nucleare pentru fiecare zonă de bilanț material și pentru întocmirea rapoartelor; (d) frecvența și procedurile necesare pentru efectuarea inventarelor fizice în scopuri contabile, ca parte a măsurilor de garanții nucleare; (e) măsurile de confinare și supraveghere, în conformitate cu procedurile stabilite de comun acord cu operatorul în cauză; (f) procedurile de prelevare de probe de către operator, doar pentru rațiuni legate de garanțiile nucleare; (g) lista echipamentelor esențiale pentru instalație. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (b), dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare se limitează la literele (a), (c) și (d) de la primul paragraf de la prezentul alineat.
(3) În dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare se pot specifica, de asemenea, următoarele: (a) conținutul comunicărilor ulterioare prevăzute la articolul 7 sau 16; (b) condițiile în care se aplică dispozițiile prezentului regulament, în special condițiile în care este necesară notificarea prealabilă a expedierilor și recepțiilor de material nuclear; (c) alte măsuri de garanții convenite considerate necesare pentru a se asigura că materialele nucleare nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute, în conformitate cu modalitățile convenite cu operatorul în cauză.
(4) Comisia rambursează operatorului în cauză costul prestațiilor speciale care sunt prevăzute în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare sau care sunt prevăzute ca urmare a unei cereri speciale din partea Comisiei sau a inspectorilor acesteia, exclusiv pe baza unui acord în care sunt definite costurile respective și condițiile pentru rambursarea lor. Nu sunt rambursabile lucrările executate de operator înainte de semnarea acordului. Rambursarea se limitează la cuantumul necesar pentru compensarea costurilor suportate de operator pentru prestațiile speciale și nu include niciun profit. Procedura care trebuie urmată de operator pentru a solicita rambursarea costurilor legate de inspecții este descrisă în orientările menționate la articolul 42.
Articolul 9
Sistemul contabil
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Începând din momentul în care operatorii dețin materiale nucleare, aceștia mențin un sistem de evidență contabilă și control al materialelor nucleare care este eficace pentru prevenirea, detectarea și remedierea în timp util a neregulilor generatoare de situații de contabilizare incorectă a materialului nuclear. Acest sistem include evidențe contabile și operaționale și, în special, informații privind cantitățile, categoria, forma și compoziția materialelor nucleare, astfel cum se prevede la articolul 21, amplasarea lor reală și obligațiile speciale privind garanțiile nucleare prevăzute la articolul 19, precum și date referitoare la destinatar sau expeditor în cazul transferului de materiale nucleare.
(2) Sistemul de măsurători pe care se bazează evidențele contabile este conform cu cele mai recente standarde internaționale sau echivalent cu aceste standarde, din punct de vedere al calității. Pe baza respectivelor evidențe trebuie să fie posibilă întocmirea și justificarea tuturor declarațiilor contabile către Comisie. Toate evidențele referitoare la materiale nucleare se păstrează atât timp cât materialele nucleare sunt prezente în instalație și timp de cel puțin cinci ani după ce materialele nucleare au încetat să mai fie prezente în instalație, dacă nu se convine altfel. Detalii suplimentare pot fi specificate în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8 pentru fiecare instalație.
(3) Evidențele contabile și operaționale se pun la dispoziție în format electronic, în cazul în care sunt ținute în această formă de către instalație. În cazul instalațiilor menționate la articolul 2 punctul 27 litera (a), o listă actualizată a articolelor de inventar se pune la dispoziția inspectorilor Comisiei în format electronic, în urma unei cereri motivate, utilizându-se informațiile disponibile în conformitate cu formatul orientativ prevăzut în anexa X.
Articolul 10
Evidențe operaționale
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Pentru fiecare zonă de bilanț material a unei instalații, evidențele operaționale includ, după caz: (a) datele operaționale utilizate pentru a determina toate variațiile în ceea ce privește cantitățile și compoziția materialului nuclear prezent în instalație, inclusiv documentele de expediere atât pentru loturile primite, cât și pentru loturile expediate de material nuclear; (b) o listă cu articolele de inventar și amplasările acestora, cât mai actuală posibil; (c) datele, inclusiv estimările derivate ale erorilor aleatorii și erorilor sistematice, obținute prin calibrarea rezervoarelor și instrumentelor, precum și prin prelevare de probe și analiză; (d) datele care rezultă din măsurile de control calitativ aplicate sistemului de evidență contabilă a materialelor nucleare, inclusiv estimările derivate ale erorilor aleatorii și erorilor sistematice; (e) o descriere a succesiunii acțiunilor întreprinse pentru pregătirea și efectuarea unui inventar fizic, precum și pentru garantarea unui inventar corect și complet; (f) o descriere a acțiunilor întreprinse pentru recunoașterea, investigarea și soluționarea discrepanțelor care au apărut în sistemul de evidență și control al materialelor nucleare; (g) rezultatele procedurilor de control al inventarului și, pentru instalațiile de manipulare în vrac, rezultatele testelor de acceptare a bilanțului material, ținându-se seama de măsurătorile justificate și incertitudinile procesului; (h) o descriere a acțiunilor întreprinse pentru a stabili cauza și amploarea oricărei pierderi accidentale sau nemăsurate care s-ar fi putut produce; (i) compoziția izotopică a plutoniului, inclusiv izotopii proveniți din dezintegrare, precum și datele de referință, în cazul în care au fost înregistrate la instalație pentru nevoi operaționale.
(2) Evidențele operaționale originale se pun la dispoziția inspectorilor Comisiei, în format electronic dacă acesta este disponibil. În urma unei cereri motivate și în conformitate cu articolul 40 alineatul (2), se transmit Comisiei copii ale evidențelor operaționale, în format electronic dacă acesta este disponibil. La cererea motivată a operatorului, se poate conveni asupra unor proceduri speciale cu privire la forma și transmiterea informațiilor.
Articolul 11
Evidențe contabile
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
Pentru fiecare zonă de bilanț material, evidențele contabile conțin următoarele:
(a) toate variațiile de inventar, astfel încât să se permită determinarea inventarului scriptic în orice moment;
(b) toate rezultatele măsurărilor și numărărilor utilizate pentru determinarea inventarului fizic;
(c) toate corecțiile aduse variațiilor de inventar, inventarelor scriptice și inventarelor fizice.
Evidențele contabile legate de orice variație de inventar și de inventarul fizic includ identificarea materialului, datele privind lotul și datele de bază pentru fiecare lot. Aceste evidențe se țin separat pentru uraniu, toriu și plutoniu, în conformitate cu categoriile menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (b). De asemenea, pentru fiecare variație de inventar se indică data variației și, dacă este cazul, zona de bilanț material de expediere sau expeditorul și zona de bilanț material de recepție sau destinatarul.
Articolul 12
Rapoarte contabile
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
Începând din momentul în care operatorii dețin materiale nucleare, aceștia prezintă Comisiei rapoarte contabile.
Rapoartele contabile conțin informațiile disponibile la data raportării și se corectează ulterior, dacă este necesar. Rapoartele contabile se transmit Comisiei prin mijloace electronice.
În cazul în care se solicită, printr-o cerere motivată, detalii sau explicații suplimentare în legătură cu respectivele rapoarte contabile, informațiile respective se transmit Comisiei în termen de trei săptămâni sau în alt termen stabilit de comun acord.
Articolul 13
Inventar scriptic inițial
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
Orice operator de pe teritoriul unui stat care aderă la Uniunea Europeană prezintă Comisiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament în statul respectiv, un inventar scriptic inițial al tuturor materialelor nucleare pe care le deține, inclusiv materialele nucleare considerate anterior drept deșeuri conservate și materialele nucleare exceptate anterior de la garanțiile nucleare ale AIEA, cu excepția materialului nuclear în privința căruia au încetat garanțiile nucleare ale AIEA. Se utilizează formatul prevăzut în anexa V.
Articolul 14
Raportul privind variațiile de inventar
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Începând din momentul în care operatorii dețin materiale nucleare și pentru fiecare zonă de bilanț material, aceștia prezintă Comisiei rapoarte privind variațiile de inventar pentru toate materialele nucleare, utilizând formatul prevăzut în anexa III. Cu excepția cazului în care se specifică altfel în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8 pentru o instalație, rapoartele privind variațiile de inventar se trimit lunar, cu cel puțin 15 zile înainte de sfârșitul lunii, și ele conțin toate variațiile de inventar care s-au produs sau au fost constatate în cursul acelei luni.
(2) Pentru lunile în care se efectuează un inventar fizic și atunci când data efectuării acestuia nu coincide cu ultima zi din lună, se prezintă două rapoarte separate privind variațiile de inventar: (a) un prim raport privind variațiile de inventar care conține orice variație de inventar apărută până la data efectuării inventarului fizic, inclusiv; acest raport se transmite cel târziu odată cu cel de al doilea raport privind variațiile de inventar sau împreună cu lista inventarului fizic și cu raportul privind bilanțul material, în cazul în care acestea din urmă sunt transmise înainte de al doilea raport privind variațiile de inventar; (b) un al doilea raport privind variațiile de inventar care conține toate variațiile de inventar de la prima zi după data efectuării inventarului fizic până la sfârșitul lunii și care se transmite în termen de 15 zile de la sfârșitul lunii.
(3) Pentru lunile în care nu s-au produs variații de inventar, operatorii trimit raportul privind variațiile de inventar reportând inventarul scriptic final al lunii precedente.
(4) Pentru a putea fi raportate ca o singură variație de inventar, micile variații de inventar, cum ar fi transferurile de probe pentru analiză, se pot grupa, în conformitate cu dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8 pentru instalația respectivă.
(5) Rapoartele privind variațiile de inventar pot fi însoțite de comentarii în care se explică variațiile de inventar.
Articolul 15
Raportul privind bilanțul material și lista inventarului fizic
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Pentru fiecare zonă de bilanț material, operatorii transmit Comisiei: (a) rapoarte privind bilanțul material, în formatul prevăzut în anexa IV, în care se indică: (i) inventarul fizic inițial; (ii) variațiile de inventar (întâi creșterile, apoi descreșterile); (iii) inventarul scriptic final; (iv) inventarul fizic final; (v) materialul necontabilizat; (b) o listă a inventarului fizic, în formatul prevăzut în anexa V, în care se indică separat toate loturile.
(2) Rapoartele și lista menționate la alineatul (1) se transmit cât mai curând posibil, cel târziu în termen de 30 de zile de la data la care s-a efectuat inventarul fizic.
(3) Dacă nu se prevede altfel în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8 pentru o instalație, se întocmește în fiecare an calendaristic o listă a inventarului fizic, bazată pe efectuarea efectivă a inventarului tuturor materialelor nucleare prezente în zona de bilanț material. Perioada dintre două efectuări succesive ale inventarului fizic nu depășește 14 luni.
Articolul 16
Rapoarte speciale
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
Operatorii transmit Comisiei un raport special ori de câte ori apar oricare dintre circumstanțele menționate la articolul 17 sau 25.
Rapoartele speciale, precum și detaliile sau explicațiile suplimentare solicitate de Comisie în legătură cu respectivele rapoarte se prezintă Comisiei fără întârziere. Dacă sunt necesare investigații tehnice suplimentare, respectivele rapoarte speciale conțin informațiile disponibile la data raportării și se completează cât mai curând posibil cu rezultatul investigațiilor respective.
Articolul 17
Împrejurări excepționale
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
Se prezintă un raport special, astfel cum se prevede la articolul 16, în următoarele cazuri:
(a) în cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe sau incidente excepționale, se consideră că s-a produs sau că s-ar putea produce o creștere sau o pierdere de material nuclear, inclusiv în cursul unui transfer spre sau din instalație; în acest caz, raportul special cuprinde o descriere a incidentului sau a circumstanțelor, masa uraniului, a toriului și a plutoniului, conform categoriilor enumerate la articolul 21 alineatul (2) litera (b), masa izotopilor fisionabili în cazul uraniului îmbogățit, precum și o descriere a modului în care au fost stabilite masele și a eventualelor măsuri suplimentare care au fost luate, inclusiv pentru a se evita recurența unei pierderi;
(b) în cazul în care s-a produs o schimbare neprevăzută a condițiilor de confinare într-o măsură care face posibilă îndepărtarea neautorizată a materialului nuclear; în acest caz, raportul special cuprinde o descriere a incidentului sau a circumstanțelor și aceasta poate include, de asemenea, o descriere a eventualelor măsuri care au fost luate pentru a se reduce riscul de îndepărtare neautorizată și a se evita recurența.
Operatorii în cauză prezintă respectivele rapoarte speciale imediat ce își dau seama de apariția oricărei astfel de creșteri sau pierderi ori a oricărei astfel de schimbări bruște și neașteptate sau a oricărei situații care îi îndreptățește să considere că a apărut o astfel de situație. Cauzele unor astfel de împrejurări excepționale se menționează de asemenea, de îndată ce sunt cunoscute.
Pentru fiecare instalație se pot preciza, în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8, detalii suplimentare cu privire la informațiile de furnizat.
Articolul 18
Raportarea transformărilor nucleare
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
În privința reactoarelor, datele calculate privind transformările nucleare se declară în raportul privind variațiile de inventar, cel mai târziu la data la care combustibilul iradiat este transferat din zona de bilanț material a reactorului. De asemenea, în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8, se pot preciza alte proceduri de înregistrare și raportare a transformărilor nucleare.
Articolul 19
Obligații speciale privind garanțiile nucleare
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Materialele nucleare în cazul cărora se aplică obligații speciale privind garanțiile nucleare asumate de Comunitate într-un acord încheiat cu o țară terță sau cu o organizație internațională se identifică în următoarele notificări și evidențe prin codul corespunzător al obligației, astfel cum a fost comunicat de către Comisie: (a) inventarul scriptic inițial prevăzut la articolul 13; (b) rapoartele privind variațiile de inventar, inclusiv inventarele scriptice finale prevăzute la articolul 14; (c) rapoartele privind bilanțul material și listele inventarelor fizice prevăzute la articolul 15; (d) exporturile și importurile preconizate, prevăzute la articolele 23 și 24; (e) evidențele contabile prevăzute la articolul 11 primul paragraf literele (a) și (c). Cu excepția cazurilor în care se interzice în mod expres în unul din respectivele acorduri cu o țară terță sau o organizație internațională, identificarea materialelor nucleare menționate la primul paragraf nu exclude posibilitatea amestecului fizic al materialelor nucleare.
(2) După caz, atribuirea codurilor de obligații în evidențele prevăzute la articolul 11 și în rapoartele prevăzute la articolele 14 și 15 respectă principiul proporționalității.
(3) Alineatul (1) nu se aplică niciunui acord încheiat de Comunitate și statele membre cu Agenția Internațională a Energiei Atomice.
Articolul 20
Contabilizare de pool și schimburi de obligații
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Utilizarea contabilizării de pool, domeniul de aplicare al acesteia, raportarea în cadrul contabilizării de pool și modalitățile de realizare a acesteia necesită o autorizare prealabilă din partea Comisiei, care poate fi acordată de la caz la caz, dacă o astfel de utilizare este justificată de tipul și activitățile instalației și în conformitate cu criteriile descrise în recomandarea menționată la articolul 42. Modalitățile de realizare a contabilizării de pool nu aduc atingere îndeplinirii angajamentelor Comunității, cum ar fi respectarea principiului echivalenței și a principiului proporționalității. Se transmite în scris Comisiei o cerere motivată de autorizare a utilizării contabilizării de pool, împreună cu o propunere de modalități de realizare a contabilizării de pool.
(2) În rapoartele prevăzute la articolele 14 și 15, se utilizează codul de pool, astfel cum a fost comunicat de Comisie, pentru identificarea tuturor materialelor nucleare din respectivul pool contabil. Cantitățile totale de materiale nucleare atribuite respectivului pool se cunosc în orice moment pentru fiecare cod de obligații și se transmit Comisiei în fiecare lună sub forma unui raport electronic referitor la pool.
(3) Autorizația menționată la alineatul (1) poate fi retrasă dacă nu mai sunt îndeplinite dispozițiile prezentului regulament sau condițiile specificate în autorizație.
(4) Între două cantități de materiale nucleare poate avea loc un schimb de obligații speciale privind garanțiile nucleare, astfel cum sunt menționate la articolul 19, dacă sunt îndeplinite criteriile de echivalență aplicabile ACN relevant și condițiile speciale comunicate operatorului într-un interval de timp convenit, după primirea cererii și a tuturor informațiilor relevante. Se transmite Comisiei, prin mijloace electronice, o cerere motivată de schimb de obligații, utilizându-se formularul prevăzut în anexa XVI. Operatorul în cauză este informat într-un interval de timp convenit dacă sunt îndeplinite condițiile pentru schimbul de obligații.
Articolul 21
Unități de masă și categorii de materiale nucleare
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) În orice notificare menționată în prezentul regulament, cantitățile de materiale care intră în domeniul de aplicare al regulamentului se exprimă în grame. Evidențele contabile corespunzătoare privind materialele se țin în grame sau în unități mai mici. Ele se țin astfel încât să se garanteze că datele furnizate sunt de încredere și, în special, sunt în conformitate cu practicile curente din statele membre. În notificări, cantitățile pot fi rotunjite la unitatea inferioară în cazul în care prima zecimală este de la 0 la 4 și pot fi rotunjite la unitatea superioară în cazul în care prima zecimală este de la 5 la 9.
(2) Dacă nu se prevede altfel în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare menționate la articolul 8, orice notificare menționată în prezentul regulament include următoarele elemente: (a) masa totală a elementelor uraniu, toriu, plutoniu, precum și, în cazul uraniului îmbogățit, masa totală a izotopilor fisionabili; (b) rapoarte separate privind bilanțul material, precum și înregistrări separate în rapoartele privind variațiile de inventar și în listele inventarelor fizice pentru următoarele categorii de materiale nucleare: (i) uraniu sărăcit; (ii) uraniu natural; (iii) uraniu îmbogățit cu mai puțin de 20 %; (iv) uraniu îmbogățit cu cel puțin 20 %; (v) plutoniu; (vi) toriu.
Articolul 22
Derogări
CAPITOLUL III EVIDENȚA CONTABILĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
(1) Un operator poate beneficia de o derogare de la normele privind frecvența rapoartelor privind variațiile de inventar prevăzute la articolul 14, pentru a se ține seama de eventualele circumstanțe specifice în care sunt utilizate sau produse materiale care intră sub incidența garanțiilor nucleare. Operatorul în cauză transmite Comisiei prin mijloace electronice o cerere pentru o astfel de derogare, utilizând formatul prevăzut în anexa IX. O astfel de derogare se poate aplica numai pentru o întreagă zonă de bilanț material în care materialul nuclear nu este procesat sau depozitat împreună cu materiale nucleare pentru care nu se acordă derogare.
(2) O derogare se poate aplica pentru o zonă de bilanț material care deține: (a) cantități de material nuclear corespunzătoare celor specificate în anexa I-N, care sunt păstrate în aceeași stare pe perioade lungi; (b) uraniu sărăcit, uraniu natural sau toriu utilizat exclusiv în activități nenucleare; (c) materii speciale de fisiune care sunt folosite, în cantități de ordinul gramului sau mai mici, ca elemente sensibile în cadrul unor instrumente; (d) plutoniu cu o concentrație izotopică de plutoniu-238 care depășește 80 %.
(3) Operatorul și statul membru în cauză sunt informați dacă sunt îndeplinite condițiile de derogare prevăzute la alineatele (1) și (2). Dacă respectivele condiții sunt îndeplinite, până la data de 31 ianuarie se transmite Comisiei pe cale electronică, în formatul prevăzut în anexa III, un raport anual privind variațiile de inventar. În respectivul raport se descrie situația valabilă la 31 decembrie a anului calendaristic precedent. În același timp, se transmit pe cale electronică, în formatele prevăzute în anexele IV și V, un raport privind bilanțul material și o listă a inventarului fizic în care se prezintă separat toate loturile.
(4) În plus, în cazul unei variații de inventar produse în cursul anului într-o zonă de bilanț material în cazul căreia se aplică o derogare, operatorul în cauză transmite Comisiei, pe cale electronică, cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 15 zile de la sfârșitul lunii în care s-a produs variația de inventar, un raport privind variațiile de inventar, utilizând formatul prevăzut în anexa III.
(5) În cazul în care condițiile de derogare prevăzute la alineatele (1) și (2) nu mai sunt îndeplinite și în urma unei verificări cu operatorul în cauză, operatorul în cauză și statul membru relevant sunt informați că derogarea nu se mai aplică.
Articolul 23
Exporturi și expedieri
CAPITOLUL IV TRANSFERURI ÎNTRE STATE
(1) Operatorii transmit o notificare prealabilă Comisiei în toate cazurile în care materii brute sau materii speciale de fisiune: (a) sunt exportate către o țară terță; (b) sunt expediate dintr-un stat membru care nu deține arme nucleare într-un stat membru care deține arme nucleare; sau (c) sunt expediate dintr-un stat membru care deține arme nucleare într-un stat membru care nu deține arme nucleare.
(2) Notificarea prealabilă este necesară doar în cazul în care: (a) cantitatea transportată depășește un kilogram efectiv; sau (b) o instalație transferă în același stat o cantitate totală de materiale care depășește sau poate să depășească un kilogram efectiv în orice perioadă consecutivă de 12 luni, chiar dacă niciunul dintre transporturi nu depășește cantitatea de un kilogram efectiv.
(3) Notificarea prealabilă se efectuează după încheierea contractului care prevede transferul, folosindu-se formularul prevăzut în anexa VI, și ajunge la Comisie cu cel puțin opt zile lucrătoare înainte ca materialul să fie ambalat în vederea transferului.
(4) În cazul în care pentru transfer este necesar consimțământul prealabil al unei țări terțe, transferul nu poate să aibă loc înainte de confirmarea de către Comisie a faptului că un astfel de consimțământ prealabil a fost acordat.
(5) La cererea motivată a operatorului, se poate conveni asupra unor proceduri speciale cu privire la forma și transmiterea notificării prealabile.
(6) Dispozițiile alineatelor (1)-(4) nu se aplică exporturilor și expedierilor de material nuclear conținut în deșeuri sau minereuri.
Articolul 24
Importuri și recepții
CAPITOLUL IV TRANSFERURI ÎNTRE STATE
(1) Operatorii transmit o notificare prealabilă Comisiei în toate cazurile în care materii brute sau materii speciale de fisiune: (a) sunt importate dintr-o țară terță; (b) sunt recepționate într-un stat membru care nu deține arme nucleare, dintr-un stat membru care deține arme nucleare; sau (c) sunt recepționate într-un stat membru care deține arme nucleare, dintr-un stat membru care nu deține arme nucleare.
(2) Notificarea prealabilă este necesară doar în cazul în care: (a) cantitatea transportată depășește un kilogram efectiv; sau (b) o instalație importă sau primește din același stat o cantitate totală de materiale care depășește sau poate să depășească un kilogram efectiv în orice perioadă consecutivă de 12 luni, chiar dacă niciunul dintre transporturi nu depășește cantitatea de un kilogram efectiv.
(3) Notificarea prealabilă se efectuează cu cât mai mult timp posibil înainte de data estimată pentru sosirea materialului și cel târziu la data recepției, folosindu-se formularul prevăzut în anexa VII, și ajunge la Comisie cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte ca materialul să fie dezambalat.
(4) La cererea motivată a operatorului, se poate conveni asupra unor proceduri speciale cu privire la forma și transmiterea notificării prealabile.
(5) Prezentul articol nu se aplică importurilor și recepțiilor de material nuclear conținut în deșeuri sau minereuri.
Articolul 25
Pierderi sau întârzieri în timpul transferului
CAPITOLUL IV TRANSFERURI ÎNTRE STATE
Operatorii care notifică un transfer în temeiul articolului 23 sau 24 depun un raport special, astfel cum se menționează la articolul 16, în cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe excepționale sau a unui incident, au primit informații că s-au pierdut sau par să se fi pierdut materiale nucleare sau dacă s-a produs o întârziere considerabilă în timpul transferului. În astfel de cazuri, raportul special cuprinde o descriere a incidentului sau a circumstanțelor și poate cuprinde totodată eventualele măsuri suplimentare care au fost luate.
Pentru fiecare instalație se pot preciza, în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare adoptate în temeiul articolului 8, detalii suplimentare cu privire la informațiile de furnizat.
Articolul 26
Comunicarea privind schimbarea datei
CAPITOLUL IV TRANSFERURI ÎNTRE STATE
Orice schimbare a datelor indicate pentru ambalarea înainte de transfer, pentru transport sau pentru dezambalarea materialelor nucleare în notificările prealabile menționate la articolele 23 și 24 se comunică fără întârziere, cu precizarea datelor revizuite, dacă acestea sunt cunoscute, cu excepția cazului în care schimbarea respectivă impune un raport special.
Articolul 27
Instalații pentru minereuri
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
(1) Orice operator al unei instalații menționate la articolul 2 punctul 27 litera (c) de pe teritoriul unui stat membru declară Comisiei caracteristicile tehnice de bază ale instalației, utilizând chestionarul din anexa I-Q, cu cel puțin 120 de zile înainte de începerea extracției minereului și comunică programul activităților în conformitate cu articolul 7.
(2) Prin derogare de la articolele 9, 10 și 11, orice operator care extrage sau păstrează minereuri ține evidențe contabile care indică, în special, cantitățile de minereuri extrase, cu precizarea conținutului mediu de uraniu și toriu, și stocul din mină de minereuri extrase. De asemenea, evidențele conțin detalii privind expedierile, cu precizarea, în fiecare caz, a datei, a destinatarului și a cantității. Aceste evidențe contabile se păstrează o perioadă de minimum cinci ani.
(3) Orice operator al unei instalații menționate la articolul 2 punctul 27 litera (c) de pe teritoriul unui stat care aderă la Uniunea Europeană declară Comisiei caracteristicile tehnice de bază ale instalației respective în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament în statul respectiv.
Articolul 28
Rapoarte privind expedierea/exportul de minereuri
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Prin derogare de la articolele 12-19 și 21, orice operator care extrage sau păstrează minereuri raportează Comisiei, utilizând formularul prevăzut în anexa VIII, în legătură cu:
(a) cantitatea de material expediată de la fiecare mină, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul calendaristic anterior; și
(b) exporturile de minereuri către țări terțe, cel târziu la data expedierii.
Articolul 29
Transportatori și agenți de depozitare temporară
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Orice persoană sau întreprindere care desfășoară, pe teritoriul statelor membre, activități de transport sau depozitare temporară în timpul transportului a materialelor nucleare recepționează sau predă astfel de materiale nucleare numai pe baza unei recipise semnate și datate în mod corespunzător. Această recipisă conține denumirile părților care predau și recepționează materialele nucleare și menționează cantitățile transportate, precum și categoria, forma și compoziția materialelor nucleare.
În cazul în care rațiuni de protecție fizică impun acest lucru, descrierea materialelor nucleare transferate poate fi înlocuită cu o identificare corespunzătoare a transportului. O astfel de identificare permite regăsirea evidențelor ținute de operatorii care expediază și recepționează materialele nucleare.
Aceste evidențe se păstrează de către părțile contractante pe o perioadă de minimum cinci ani.
Articolul 30
Alte evidențe pentru transportatori și agenți de depozitare temporară
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Evidențele ținute deja de persoane sau întreprinderi în conformitate cu reglementările în vigoare care li se aplică pe teritoriul statele membre în care își desfășoară activitatea pot fi considerate ca fiind evidențele prevăzute la articolul 29, cu condiția ca aceste evidențe să conțină toate informațiile cerute în temeiul articolului menționat.
Articolul 31
Intermediari
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Orice intermediar care ia parte, în special în calitate de mandatar, broker sau agent comisionar, la încheierea unui contract de furnizare de materiale nucleare păstrează, pe o perioadă de cel puțin cinci ani de la data expirării contractului, toate evidențele referitoare la tranzacțiile efectuate de el sau în numele lui. Aceste evidențe conțin denumirile părților contractante și indică data contactului, precum și cantitatea, categoria, forma, compoziția, originea și destinația materialelor.
Articolul 32
Transmiterea informațiilor și a datelor
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Comisia poate transmite Agenției Internaționale a Energiei Atomice informațiile și datele obținute în temeiul prezentului regulament.
Articolul 33
Situația inițială a stocurilor de deșeuri și evidențele contabile aferente
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
(1) Când deține material nuclear în deșeuri condiționate în privința căruia au încetat garanțiile nucleare ale AIEA, orice operatori de pe teritoriul unui stat care aderă la Uniunea Europeană furnizează Comisiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament în statul respectiv, situația inițială a tuturor stocurilor de astfel de material nuclear, defalcată pe categorii.
(2) Orice operator care tratează sau depozitează material nuclear care a fost declarat în prealabil drept deșeuri conservate sau condiționate ține evidențe contabile ale materialului respectiv. Prin derogare de la articolele 9-13 și 15 și de la articolul 19 alineatul (1) pentru materialul declarat în prealabil drept deșeuri conservate și prin derogare de la articolele 9-15 și de la articolul 19 alineatul (1) pentru materialul declarat în prealabil drept deșeuri condiționate, respectivele evidențe includ: (a) datele operaționale utilizate pentru determinarea variațiilor în privința cantităților și compoziției materialului nuclear; (b) o situație a stocurilor, care se actualizează anual după efectuarea inventarului fizic; (c) o descriere a succesiunii acțiunilor întreprinse pentru a se pregăti și a efectua un inventar fizic și pentru a se asigura că inventarul este corect și complet; (d) o descriere a acțiunilor întreprinse pentru a stabili cauza și amploarea oricărei pierderi accidentale care s-ar fi putut produce; (e) toate variațiile de stoc, astfel încât să se poată stabili inventarul scriptic la cerere. Obligațiile specifice de raportare privind tratarea deșeurilor pot fi precizate în dispozițiile speciale privind garanțiile nucleare menționate la articolul 8.
Articolul 34
Tratarea deșeurilor
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Operatorii transmit Comisiei o notificare prealabilă privind orice campanie de tratare a materialului declarat în prealabil drept deșeuri conservate sau condiționate, cu excepția reambalării sau a condiționării ulterioare fără separarea elementelor.
Respectiva notificare prealabilă include informații privind cantitatea de plutoniu, uraniu cu grad mare de îmbogățire și uraniu-233 pe fiecare lot, forma, cum ar fi sticlă sau lichid foarte activ, durata estimată a campaniei și amplasarea materialului înainte și după campanie. O astfel de notificare se transmite Comisiei, în format electronic, folosind formularul prevăzut în anexa XII, cu cel puțin 200 de zile înainte de începerea campaniei.
Articolul 35
Transferul deșeurilor condiționate
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
Operatorii depun în format electronic, până la 31 ianuarie, rapoarte anuale privind:
(a) expedierile sau exporturile de deșeuri condiționate către o instalație aflată pe teritoriul statelor membre sau în afara acestuia, utilizând formularul prevăzut în anexa XIII;
(b) recepțiile sau importurile de deșeuri condiționate de la o instalație aflată pe teritoriul statelor membre sau în afara acestuia, utilizând formularul prevăzut în anexa XIV;
(c) schimbările de amplasament ale deșeurilor condiționate care conțin plutoniu, uraniu cu grad mare de îmbogățire sau uraniu-233, utilizând formularul prevăzut în anexa XV.
Articolul 36
Încetarea garanțiilor
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
(1) Garanțiile prevăzute în prezentul regulament pot să înceteze pentru următoarele categorii de material nuclear: (a) material nuclear care este măsurat sau estimat pe bază de măsurători și care a fost eliminat irevocabil în mediu, ca rezultat al unei acțiuni planificate de eliminare a deșeurilor; în acest scop, eliminările în mediu se declară în raportul privind variațiile de inventar, menționat la articolul 14; (b) material nuclear care este considerat irecuperabil din rațiuni practice sau economice și care este încorporat în produse finite utilizate în scopuri nenucleare, cum ar fi aliajele sau materialele ceramice; în acest scop, încetarea utilizării se declară în raportul privind variațiile de inventar, menționat la articolul 14; (c) materiale nucleare conținute în deșeuri în concentrații foarte scăzute măsurate sau estimate pe bază de măsurători, chiar dacă aceste materiale nu sunt depozitate definitiv; în acest scop, încetarea garanțiilor se declară în raportul privind variațiile de inventar, menționat la articolul 14; (d) material nuclear conținut în deșeuri condiționate în concentrații foarte scăzute, care este deja depozitat definitiv; în acest scop, încetarea garanțiilor se declară în raportul privind variațiile de inventar, menționat la articolul 14.
(2) Pentru încetarea garanțiilor în temeiul alineatului (1) literele (b), (c) și (d), operatorul transmite Comisiei o cerere motivată. Operatorul în cauză și statul membru relevant sunt informați dacă sunt îndeplinite condițiile pentru încetarea garanțiilor.
Articolul 37
LOF național
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
(1) La cererea adresată Comisiei de autoritatea responsabilă a unui stat membru, în interiorul statului membru respectiv poate fi instituit un LOF național, alcătuit din deținători individuali de cantități mici de material nuclear (denumiți în continuare „mici deținători”). Într-un stat membru pot fi instituite mai multe LOF-uri naționale.
(2) Autoritatea responsabilă supraveghează LOF-ul național și asigură punerea în aplicare a articolelor 3-7, 12-19, 21 și 23-26.
(3) Inventarul combinat de materii brute și materii speciale de fisiune dintr-un LOF național nu depășește un kilogram efectiv.
(4) Declarația privind caracteristicile tehnice de bază ale LOF-ului național se transmite Comisiei de către autoritatea responsabilă prin chestionarul din anexa I-M. Orice actualizare se transmite cel târziu la transmiterea listei inventarului fizic, menționată la articolul 15.
(5) Declarația privind caracteristicile tehnice de bază cuprinde o descriere a modului în care autoritatea responsabilă și micii deținători individuali își împart responsabilitățile în scopul punerii în aplicare a articolelor 9-11.
(6) În scopul punerii în aplicare a articolelor 9, 14 și 15, autoritatea responsabilă ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că: (a) inventarul fizic este efectuat de către toți micii deținători individuali care alcătuiesc LOF-ul național, iar datele de la micii deținători reflectă inventarul efectiv la data efectuării inventarului fizic stabilită de autoritatea responsabilă; (b) inventarele fizice ale fiecărui mic deținător individual pot fi identificate în lista inventarului fizic transmisă Comisiei; (c) rapoartele contabile sunt susținute de evidențe operaționale relevante, menționate la articolul 10 alineatul (1); (d) dispozițiile prezentului regulament sunt puse efectiv în aplicare în cadrul LOF-ului național.
Articolul 38
Obligații internaționale
CAPITOLUL V DISPOZIȚII SPECIFICE
(1) Dispozițiile prezentului regulament, în special articolul 6 alineatul (1), articolul 34 și articolul 35 litera (c), se aplică în conformitate cu obligațiile Comunității și ale statelor membre care nu dețin arme nucleare, în temeiul Protocolului adițional 1999/188/Euratom.
(2) Dispozițiile prezentului regulament, în special articolele 19, 20, 23 și 24, se aplică în conformitate cu ACN în vigoare între Comunitate și țările terțe și astfel încât Comisia să poată îndeplini obligațiile privind materialele nucleare care îi revin Comunității în temeiul unor astfel de ACN.
(3) Dispozițiile prezentului regulament, în special articolele 9-18, 22-26 și 36, se aplică în conformitate cu obligațiile Comunității și ale statelor sale membre în temeiul oricăror acorduri de garanții nucleare încheiate cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
Articolul 39
Dispoziții specifice aplicabile în statul membru care deține arme nucleare
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII SPECIFICE APLICABILE PE TERITORIUL STATULUI MEMBRU CARE DEȚINE ARME NUCLEARE
(1) Prezentul regulament nu se aplică: (a) instalațiilor și părților de instalații care au fost afectate îndeplinirii unor cerințe legate de apărare și care sunt situate pe teritoriul statului membru care deține arme nucleare; sau (b) materialelor nucleare care au fost afectate, de către statul membru care deține arme nucleare, îndeplinirii unor cerințe legate de apărare.
(2) În ceea ce privește materialele nucleare, instalațiile sau părțile de instalații care pot fi afectate îndeplinirii unor cerințe legate de apărare și care sunt situate pe teritoriul statului membru care deține arme nucleare, gradul de aplicare a prezentului regulament și procedurile prevăzute pentru aplicarea sa sunt definite de comun acord de Comisie și statul membru care deține arme nucleare, ținându-se seama de articolul 84 al doilea paragraf din tratat. Astfel de proceduri nu pot să aducă atingere posibilității ca inspectorii Comisiei să aplice garanții nucleare materialelor nucleare civile și să asigure respectarea articolului 77 din tratat. Din astfel de proceduri fac parte dispozițiile pentru instalații sau părți de instalații aflate în curs de dezafectare. Prin derogare, se poate conveni, de la caz la caz, ca inspectorilor Comisiei să li se prezinte evidențe specifice în locul documentelor de expediere menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a).
(3) În pofida alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol: (a) dispozițiile articolului 3 alineatul (1) și ale articolelor 4 și 8 se aplică instalațiilor sau părților de instalații care sunt exploatate în anumite momente exclusiv cu materiale nucleare care pot fi afectate îndeplinirii unor cerințe legate de apărare, dar care în alte momente sunt exploatate exclusiv cu materiale nucleare civile; (b) dispozițiile articolului 3 alineatul (1) și ale articolelor 4 și 8 se aplică, cu excepția rațiunilor de securitate națională, instalațiilor sau părților de instalații la care accesul ar putea fi restricționat din astfel de motive, dar în care se produc, tratează, separă, reprocesează, depozitează sau utilizează în orice alt mod, simultan, atât materiale nucleare civile, cât și materiale nucleare care sunt sau pot fi afectate îndeplinirii unor cerințe legate de apărare; (c) dispozițiile articolelor 2 și 7, ale articolelor 9-37, ale alineatelor (1) și (2) din prezentul articol și ale articolelor 41, 42 și 43 se aplică tuturor materialele nucleare civile situate în instalații sau părți de instalații menționate la literele (a) și (b) din prezentul alineat; (d) dispozițiile articolului 6, ale articolului 34 și ale articolului 35 litera (c) nu se aplică pe teritoriul statului membru care deține arme nucleare.
Articolul 40
Confidențialitatea datelor
CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE
(1) În cazul informațiilor obținute sau tratate de Comisie în temeiul prezentului regulament se aplică normele de securitate prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 și (UE, Euratom) 2015/444, fără a aduce atingere Regulamentului (Euratom) nr. 3.
(2) Securitatea transmiterii informațiilor respectă normele Comisiei și cerințele statelor membre în privința transmiterii unor astfel de informații.
Articolul 41
Instalații controlate din afara Comunității
CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE
Atunci când o instalație este controlată de o persoană sau întreprindere stabilită în afara Comunității, orice obligație prevăzută de prezentul regulament se îndeplinește de către conducerea locală a respectivei instalații.
Articolul 42
Punere în aplicare și monitorizare
CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE
(1) Comisia adoptă și publică orientări pentru aplicarea prezentului regulament prin intermediul unei recomandări și, dacă este necesar, le actualizează pe baza experienței dobândite, în strânsă consultare cu statele membre și după ce a primit observații de la părțile interesate.
(2) Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament în termen de 10 ani de la intrarea sa în vigoare. Aceasta raportează Consiliului cu privire la principalele constatări.
Articolul 43
Abrogare
CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE
Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 se abrogă de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Cu toate acestea, anexele III-IX și XII-XV se abrogă de la 16 octombrie 2028 și anexele I, II și XI se abrogă de la 16 decembrie 2025.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 44
Intrarea în vigoare
CAPITOLUL VII DISPOZIȚII FINALE
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Anexele III-X și XII-XV se aplică de la 16 octombrie 2028 și anexele I, II XI și XVI se aplică de la 16 decembrie 2025.