Recitale
(1) În temeiul articolului 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), lucrătorilor sau reprezentanților acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de dreptul intern și practicile naționale. Principiul nr. 8 al Pilonului european al drepturilor sociale reafirmă dreptul lucrătorilor sau al reprezentanților acestora de a fi informați și consultați în timp util cu privire la aspecte relevante pentru ei.
(2) În ceea ce privește aspectele transnaționale, obiectivul Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) este de a pune în practică principiile de bază respective prin stabilirea unor cerințe minime pentru informarea și consultarea lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară.
(3) În evaluarea Directivei 2009/38/CE din 15 mai 2018, Comisia a confirmat valoarea adăugată și relevanța în principiu a directivei respective. Comisia a constatat că multe dintre dispozițiile directivei sunt suficient de flexibile pentru a ține seama de realitățile tehnologice și economice în evoluție și de o varietate de forme de întreprinderi sau de grupuri. De exemplu, directiva se aplică tuturor grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, indiferent de tipul de acorduri juridice care permit exercitarea influenței dominante încheiate între întreprinderile care exercită controlul și cele controlate care formează astfel de grupuri. În consecință, întreprinderile legate, de exemplu, prin contracte de franciză sau de licență pot intra sub incidența definiției grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară, cu condiția stabilirii influenței dominante.
(4) Cu toate acestea, evaluarea Comisiei a identificat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește, de exemplu, eficacitatea procesului de consultare, accesul la justiție, sancțiunile și interpretarea anumitor concepte.
(5) La 2 februarie 2023, Parlamentul European a adoptat, în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), o rezoluție legislativă din proprie inițiativă conținând recomandări referitoare la revizuirea Directivei 2009/38/CE. Ulterior, Comisia a efectuat o consultare în două etape a partenerilor sociali, în temeiul articolului 154 din TFUE, cu privire la necesitatea și conținutul posibil al măsurilor de remediere a deficiențelor Directivei 2009/38/CE. De asemenea, Comisia a colectat dovezi prin intermediul unui studiu care a implicat un sondaj online specific, interviuri cu părțile interesate, ateliere și o analiză a jurisprudenței naționale și a dispozițiilor relevante din dreptul intern.
(6) Dovezile arată că insecuritatea juridică în ceea ce privește conceptul de aspecte transnaționale a condus la diferențe de interpretare și la litigii. Pentru a îmbunătăți securitatea juridică și a reduce riscul unor astfel de litigii, este necesar să se clarifice conceptul de aspecte transnaționale. În acest scop, este oportun să se clarifice faptul că Directiva 2009/38/CE nu acoperă numai cazurile în care se poate preconiza în mod rezonabil că măsurile avute în vedere de conducerea unei întreprinderi sau a unui grup de întreprinderi vor afecta lucrătorii întreprinderii respective, ai grupului respectiv sau ai oricărei unități a întreprinderii sau a grupului respectiv în mai multe state membre, ci și cazurile în care se poate preconiza în mod rezonabil că astfel de măsuri vor afecta lucrătorii respectivi într-un singur stat membru, iar consecințele lor vor afecta lucrătorii respectivi în cel puțin un alt stat membru. Această clarificare este necesară din perspectiva cazurilor în care o întreprindere are în vedere măsuri, cum ar fi disponibilizări, concedieri, alocarea activităților de producție sau externalizarea activităților, care vizează în mod explicit unități dintr-un singur stat membru, dar cu privire la care se poate preconiza în mod rezonabil că vor avea consecințe care vor afecta lucrătorii întreprinderii respective, ai grupului respectiv sau ai oricărei unități a întreprinderii ori a grupului respectiv într-un alt stat membru, de exemplu din cauza modificărilor lanțului de aprovizionare transfrontalier sau ale activităților de producție transfrontaliere. Conceptul de aspecte transnaționale acoperă măsuri care ar putea afecta lucrătorii într-un mod substanțial, nu doar într-un mod nesemnificativ, și care nu privesc numai lucrători individuali sau decizii operaționale obișnuite. În acest scop, ar trebui clarificat faptul că, pentru a se stabili dacă un aspect intră în sfera de competență a unui comitet european de întreprindere, trebuie luate în considerare amploarea efectelor potențiale ale aspectelor transnaționale asupra forței de muncă și nivelul de conducere implicat.
(7) Definițiile informării și consultării din Directiva 2009/38/CE includ cerințe normative. Din motive de coerență și claritate juridică, este oportun să se mute dispozițiile normative respective la articolul privind funcționarea comitetului european de întreprindere și procedura de informare și consultare pentru lucrători.
(8) Alegerea și numirea reprezentanților lucrătorilor sunt reglementate de dreptul intern și practica națională. Sistemele naționale de alegere și numire a reprezentanților lucrătorilor variază de la un stat membru la altul. Reprezentanții lucrătorilor pot fi reprezentanți ai sindicatelor, în cazul în care dreptul intern sau practica națională a unui stat membru prevede acest lucru.
(9) În vederea încheierii unui acord de instituire a unui comitet european de întreprindere, conducerea centrală are obligația să negocieze cu un organism special de negociere care reprezintă lucrătorii. Pentru a spori securitatea juridică în această privință, ar trebui să se clarifice faptul că conducerea centrală are obligația de a convoca un număr suficient de reuniuni cu organismul special de negociere pentru ca cele două părți să ajungă la un astfel de acord.
(10) Este posibil ca membrii organismelor speciale de negociere să aibă nevoie de consiliere juridică pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul Directivei 2009/38/CE. Cu toate acestea, nu este suficient de clar faptul că aceștia au dreptul să li se acopere onorariile juridice aferente. În acest scop, ar trebui să se clarifice faptul că conducerea centrală acoperă cheltuielile suportate de membrii organismelor speciale de negociere. Aceste cheltuieli ar trebui să fie notificate în prealabil conducerii centrale de către organismele speciale de negociere. În cazul în care valoarea exactă a cheltuielilor nu este cunoscută în prealabil, conducerii centrale ar trebui să i se notifice o estimare a acestora, inclusiv informații cu privire la natura lor. Este oportun să se limiteze răspunderea conducerii centrale pentru astfel de cheltuieli la costuri juridice rezonabile, pentru a garanta faptul că conducerea centrală nu este răspunzătoare pentru costuri vădit disproporționate, costuri fără o legătură justificată cu furnizarea de consultanță juridică relevantă sau costuri generate de cereri vădit nefondate, neserioase sau vexatorii. În plus, Directiva 2009/38/CE acordă statelor membre libertatea de a stabili norme bugetare privind funcționarea organismelor speciale de negociere și a comitetelor europene de întreprindere pe baza unor cerințe subsidiare, având în vedere principiul conform căruia cheltuielile legate de exercitarea corespunzătoare a funcțiilor organismului special de negociere trebuie să fie suportate de conducerea centrală. Prin urmare, dispozițiile din Directiva 2009/38/CE referitoare la numărul de experți care urmează să fie finanțați de conducerea centrală sunt redundante și ar trebui să fie eliminate.
(11) Directiva 2009/38/CE impune părților la un acord privind comitetul european de întreprindere să stabilească locul de desfășurare a reuniunilor comitetului european de întreprindere. Părțile respective ar trebui să stabilească și formatul unor astfel de reuniuni, și anume dacă sunt cu prezență fizică, online sau în format hibrid, printre altele, în scopul de a evita orice îndoială cu privire la libertatea lor de a conveni, pe de o parte, să desfășoare unele reuniuni sau toate reuniunile într-un mediu virtual, prin utilizarea de instrumente pentru reuniuni online, reducând amprenta de mediu a reuniunilor în conformitate cu obiectivele Uniunii, naționale și ale întreprinderilor în ceea ce privește reducerea emisiilor și asigurând în același timp activități semnificative și eficiente de schimb de informații și de consultare cu costuri de mediu și financiare mai mici, și, pe de altă parte, să desfășoare reuniuni cu prezență fizică care pot asigura un mediu caracterizat prin confidențialitate care inspiră încredere și oferă ocazia de a face schimb de opinii față în față.
(12) De asemenea, pot exista incertitudini și litigii și în ceea ce privește acoperirea anumitor cheltuieli și accesul la anumite resurse în timpul funcționării comitetelor europene de întreprindere. În conformitate cu principiul autonomiei părților, este oportun să se solicite ca anumite tipuri de resurse financiare și materiale să fie stabilite în mod specific în acordurile privind comitetul european de întreprindere, și anume posibilitatea de a primi asistență din partea unor experți, cum ar fi reprezentanții unor organizații sindicale recunoscute de la nivelul Uniunii, experți tehnici sau experți juridici, acoperirea onorariilor experților și posibilitatea participării experților la reuniuni. Acordurile ar trebui să abordeze, de asemenea, furnizarea de formare relevantă pentru membrii comitetului european de întreprindere și acoperirea cheltuielilor aferente, fără a aduce atingere cerinței de a furniza formarea necesară în temeiul Directivei 2009/38/CE.
(13) Cerința din Directiva 2009/38/CE de a lua în considerare, acolo unde este posibil, necesitatea unei reprezentări echilibrate a lucrătorilor în funcție de gen atunci când se stabilește componența comitetelor europene de întreprindere s-a dovedit insuficientă pentru a promova echilibrul de gen. Femeile rămân subreprezentate în majoritatea comitetelor europene de întreprindere. Prin urmare, este necesar să se stabilească obiective mai eficiente și mai specifice în ceea ce privește echilibrul de gen, care să fie puse în aplicare de către conducere și reprezentanții lucrătorilor atunci când își negociază sau renegociază acordurile. Pentru a atinge aceste obiective, poate fi necesar, în anumite cazuri, să se acorde prioritate sexului subreprezentat în componența comitetelor europene de întreprindere sau a comitetelor restrânse ale acestora. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (4), o astfel de acțiune pozitivă este posibilă, în conformitate cu principiul egalității de tratament între bărbați și femei, cu condiția ca măsurile luate pentru atingerea obiectivului legat de echilibrul de gen să nu acorde în mod automat și necondiționat prioritate persoanelor de un anumit sex, ci să permită luarea în considerare a altor criterii, cum ar fi meritele și calificările și procedura de alegere stabilită de legile naționale relevante. Prin urmare, părților la acordurile privind comitetul european de întreprindere ar trebui să li se acorde flexibilitatea necesară pentru a respecta limitările de drept și de fapt ale acțiunii pozitive. Din considerente similare, este, de asemenea, oportun să se depună eforturi pentru a realiza echilibrul de gen în componența organismelor speciale de negociere, astfel încât echilibrul de gen să fie deja promovat în etapa de negociere.
(14) Dovezile arată că inițierea negocierilor este uneori amânată dincolo de perioada de șase luni prevăzută în Directiva 2009/38/CE. În unele cazuri, conducerea nu ia măsuri și nici nu refuză în mod expres să înceapă negocierile în urma unei cereri de înființare a unui comitet european de întreprindere. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că cerințele subsidiare prevăzute în Directiva 2009/38/CE se aplică în cazul în care prima reuniune a organismului special de negociere nu este convocată în termen de șase luni de la cererea de instituire a unui comitet european de întreprindere, indiferent dacă conducerea centrală refuză în mod expres începerea negocierilor sau nu.
(15) Atunci când face schimb de informații sensibile cu membri ai organismelor speciale de negociere, cu membri ai comitetelor europene de întreprindere sau cu reprezentanți ai lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare și consultare, conducerea centrală poate impune obligația ca aceste informații să fie partajate cu titlu confidențial și poate interzice divulgarea lor. Pentru a preveni utilizarea excesivă a unor astfel de restricții privind confidențialitatea și pentru a alinia dispozițiile relevante ale Directivei 2009/38/CE la dispozițiile corespunzătoare din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), restricțiile privind confidențialitatea ar trebui să fie posibile numai pentru a proteja interesul legitim al întreprinderii în cauză. Existența unui astfel de interes legitim ar trebui evaluată pe baza unor criterii obiective care trebuie să fie stabilite în dreptul intern. Mai mult decât atât, atunci când face schimb de informații cu titlu confidențial, conducerea centrală ar trebui să aibă obligația de a furniza în același timp motivele care justifică confidențialitatea. Restricția privind confidențialitatea ar trebui să fie aplicată numai atât timp cât motivele confidențialității persistă. Instituirea unor mecanisme adecvate pentru a proteja confidențialitatea informațiilor sensibile poate inspira încredere și poate facilita schimbul de astfel de informații, protejând în același timp interesele întreprinderilor și ale lucrătorilor, inclusiv evitând riscurile din ce în ce mai mari, cum ar fi spionajul industrial.
(16) Posibilitatea oferită conducerii centrale de a nu transmite informații membrilor organismelor speciale de negociere, membrilor comitetelor europene de întreprindere sau reprezentanților lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare și consultare ar trebui să fie limitată la cazuri în care o astfel de transmitere ar afecta grav funcționarea întreprinderilor în cauză. Din motive de transparență și pentru a asigura căi de atac efective, conducerea centrală ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a preciza motivele care justifică netransmiterea informațiilor într-un mod care să permită un control juridic suficient, fără a divulga informații protejate.
(17) În vederea sporirii clarității juridice, este oportun să se stabilească dispoziții privind transmiterea de informații cu titlu confidențial și privind netransmiterea informațiilor în două articole separate. Mai mult decât atât, dispoziția care permite statelor membre să stabilească norme speciale pentru întreprinderile care urmăresc obiectivul de orientare ideologică ar trebui mutată la un articol privind relația cu alte dispoziții naționale, deoarece se referă la punerea în aplicare a cerințelor Directivei 2009/38/CE în sens mai larg.
(18) Deciziile privind aspectele transnaționale pot avea consecințe profunde pentru lucrători, cum ar fi în cazul concedierilor care decurg din planuri de afaceri, planuri sociale sau remodelarea proceselor de afaceri. O consultare eficientă la nivel transnațional necesită un dialog veritabil între conducerea centrală și comitetele europene de întreprindere sau reprezentanții lucrătorilor în cadrul unei proceduri de informare și consultare. Aceasta implică faptul că informarea și consultarea trebuie să se desfășoare într-un mod semnificativ și în timp util, care să le permită reprezentanților lucrătorilor să își exprime opinia înainte de adoptarea deciziei. Aceasta implică, de asemenea, faptul că avizele emise de comitetele europene de întreprindere sau de reprezentanții lucrătorilor urmează să primească un răspuns motivat din partea conducerii centrale sau a unui nivel de conducere mai adecvat înainte ca decizia privind măsura propusă în cauză să fie adoptată. Directiva 2009/38/CE ar trebui să prevadă cerințe explicite în acest sens pentru a asigura securitatea juridică.
(19) În contextul informării și consultării cu privire la aspecte transnaționale, este important să se asigure faptul că întreprinderile de dimensiune comunitară sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară pot lua decizii în mod eficace și că informarea și consultarea nu duc la întârzieri nejustificate în procesul decizional. De asemenea, este esențial ca reprezentanților lucrătorilor să li se acorde suficient timp pentru a își forma, coordona și exprima opiniile cu privire la aspectele transnaționale uneori complexe, ținând seama de eventualele modalități convenite de corelare a informării și consultării comitetului european de întreprindere și a organismelor naționale de reprezentare a lucrătorilor. Pentru a permite părților să țină seama de aceste considerente în practică, cerințele minime pentru procesul de consultare ar trebui să rămână suficient de flexibile, permițându-le să programeze procesul după caz, în funcție de circumstanțele și conținutul consultării. În loc să se impună un termen rigid până la care reprezentanții lucrătorilor să își emită avizul, iar conducerea să furnizeze un răspuns motivat, este oportun să se prevadă principiul conform căruia consultarea trebuie să aibă loc într-un termen rezonabil, ținând seama de gradul de urgență al aspectului. Acest principiu permite părților să accelereze procesul de consultare în situații de urgență. De asemenea, ar trebui să fie clarificat faptul că cerința ca conducerea să furnizeze un răspuns motivat înainte de adoptarea unei decizii se aplică în cazul în care reprezentanții lucrătorilor și-au exprimat opinia într-un termen rezonabil, cu privire la toate circumstanțele relevante, cum ar fi complexitatea sau importanța aspectului sau interesul conducerii de a lua o decizie cu promptitudine.
(20) Dispozițiile Directivei 2009/38/CE privind rolul și protecția reprezentanților lucrătorilor ar trebui să fie modificate pentru a spori claritatea și acuratețea, în special în ceea ce privește protecția membrilor organismelor speciale de negociere și a membrilor comitetelor europene de întreprindere împotriva măsurilor de retorsiune sau a concedierilor legate de exercitarea funcțiilor lor. În cadrul procedurii de informare și consultare, membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere și reprezentanții lucrătorilor ar trebui să se bucure, în exercitarea propriilor atribuții, de un grad de protecție și de garanții echivalente celor prevăzute pentru reprezentanții lucrătorilor naționali în dreptul intern sau în practica națională aplicabilă în țara în care sunt încadrați în muncă.
(21) Pentru a evita litigiile, ar trebui să se precizeze, de asemenea, că conducerea centrală suportă costurile rezonabile ale formării și cheltuielile conexe ale membrilor organismului special de negociere și ale membrilor comitetului european de întreprindere, care sunt necesare pentru exercitarea atribuțiilor acestora, în cazul în care conducerea centrală a fost informată în prealabil cu privire la costurile respective.
(22) În anumite state membre, titularii de drepturi în temeiul Directivei 2009/38/CE întâmpină dificultăți în introducerea de acțiuni în justiție pentru a asigura respectarea drepturilor lor. Prin urmare, este necesar să se consolideze obligațiile statelor membre de a asigura căi de atac efective și acces la justiție, precum și supravegherea de către Comisie a respectării acestor obligații. În ceea ce privește titularii de drepturi în temeiul directivei respective, inclusiv organismele speciale de negociere și comitetele europene de întreprindere, statele membre ar trebui, în conformitate cu dreptul intern privind calitatea procesuală sau forma de reprezentare juridică, să garanteze accesul la procedurile judiciare și, după caz, la procedurile administrative pentru a asigura respectarea drepturilor în temeiul Directivei 2009/38/CE. În plus, ar trebui să se clarifice faptul că procedurile relevante trebuie să permită o asigurare a respectării eficace și în timp util. În cazul în care statele membre impun proceduri prealabile obligatorii de soluționare extrajudiciară, este important să se asigure faptul că astfel de cerințe nu împiedică părțile să își exercite pe deplin dreptul de acces la sistemul judiciar și nici nu le fac imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor lor în temeiul dreptului Uniunii, în ceea ce privește eventuale întârzieri, efecte asupra termenelor, costuri și alte obstacole potențiale (6). Prin urmare, în Directiva 2009/38/CE ar trebui să fie clarificat faptul că, în cazul în care statele membre condiționează accesul la procedurile judiciare de punerea în aplicare prealabilă a unei proceduri de soluționare alternativă a litigiilor, procedura respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului părților în cauză de a introduce acțiuni în justiție sau să limiteze acest drept. Mai mult decât atât, în scopul supravegherii de către Comisie, statele membre ar trebui să aibă obligația de a notifica Comisiei modul și circumstanțele în care titularii de drepturi în temeiul Directivei 2009/38/CE pot iniția proceduri judiciare și, acolo unde este cazul, proceduri administrative, cu privire la drepturile lor în temeiul directivei respective.
(23) Evaluarea din 2018 a Directivei 2009/38/CE efectuată de Comisie a arătat că sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării cerințelor de informare și consultare la nivel transnațional adesea nu sunt suficient de eficace, proporționale sau cu efect de descurajare. Prin urmare, este oportun să se stabilească în sarcina statelor membre obligația de a prevedea sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În cazul nerespectării procedurilor de informare și consultare prevăzute în Directiva 2009/38/CE ar trebui să fie prevăzute sancțiuni financiare. Ar putea fi prevăzute și alte forme de sancțiuni. Pentru a fi eficace, proporționale și cu efect de descurajare, sancțiunile ar trebui să fie stabilite ținând seama de gravitatea, durata și consecințele nerespectării și de caracterul intenționat sau din neglijență al acesteia. Pentru ca sancțiunile să fie cu efect de descurajare, ar trebui să se țină seama de cifra de afaceri a întreprinderii sau a grupului în cauză sau sancțiunile aplicabile ar trebui să aibă un caracter de descurajare similar.
(24) Organismele speciale de negociere, comitetele europene de întreprindere și, în numele acestora, membrii lor ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a suporta costurile reprezentării juridice și ale participării la proceduri judiciare și, acolo unde este cazul, la proceduri administrative. Aceste costuri pot acoperi cheltuielile de deplasare și de ședere în vederea participării la astfel de proceduri a membrilor care acționează în numele organismului în cauză. Statele membre ar trebui fie să prevadă ca conducerea centrală să suporte costurile rezonabile ale reprezentării juridice și ale participării la procedurile judiciare și, după caz, la procedurile administrative, fie să ia alte măsuri, echivalente, pentru a se asigura că organismele speciale de negociere și comitetele europene de întreprindere nu sunt împiedicate de facto să participe la procedurile judiciare sau, după caz, la procedurile administrative, din cauza lipsei de resurse financiare. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin impunerea alocării unui buget operațional adecvat pentru comitetul european de întreprindere, a creării de fonduri de solidaritate la nivel național, a furnizării de asigurări care să acopere cheltuielile juridice, a acordării accesului la asistență juridică în anumite circumstanțe sau prin alte dispoziții în conformitate cu dreptul intern și practica națională.
(25) Întreprinderile care au încheiat un acord privind informarea și consultarea la nivel transnațional a lucrătorilor înainte de 23 septembrie 1996, și anume înainte de data aplicării Directivei 94/45/CE a Consiliului (7), sunt exceptate de la aplicarea obligațiilor care decurg din Directiva 2009/38/CE. Organismele de informare și consultare a lucrătorilor instituite în temeiul unor astfel de acorduri încheiate în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii continuă să funcționeze în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii. Directiva 2009/38/CE nu oferă lucrătorilor din întreprinderile care fac obiectul exceptării posibilitatea de a solicita înființarea unui comitet european de întreprindere în temeiul directivei respective. Cu toate acestea, din motive de claritate juridică, de egalitate de tratament și de eficacitate, lucrătorii și reprezentanții acestora din toate întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară ar trebui, în principiu, să aibă dreptul de a solicita instituirea unui comitet european de întreprindere. La aproape 30 de ani de la instituirea la nivelul Uniunii a unui cadru legislativ de stabilire a unor cerințe minime pentru informarea și consultarea la nivel transnațional a lucrătorilor, aceste motive prevalează asupra considerentelor de continuitate pentru acordurile preexistente care au motivat inițial exceptarea. Prin urmare, exceptarea respectivă ar trebui să fie eliminată, fără a aduce atingere statutului juridic al unor astfel de acorduri, care continuă să fie reglementate de normele naționale aplicabile. Inițierea și desfășurarea negocierilor pentru instituirea de comitete europene de întreprindere în întreprinderile care au încheiat astfel de acorduri ar trebui să facă obiectul procedurii prevăzute în Directiva 2009/38/CE, în timp ce perioada după care cerințele subsidiare intră în vigoare ar trebui redusă de la trei la doi ani, în concordanță cu perioada aplicabilă adaptării acordurilor existente privind comitetul european de întreprindere.
(26) În plus, din aceleași considerente, aceleași cerințe minime ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor de dimensiune comunitară care au comitete europene de întreprindere care funcționează în temeiul Directivei 2009/38/CE și celor în cadrul cărora a fost semnat sau revizuit un acord privind comitetul european de întreprindere între 5 iunie 2009 și 5 iunie 2011. Prin urmare, exceptarea de la aplicarea Directivei 2009/38/CE în ceea ce privește întreprinderile respective ar trebui, de asemenea, eliminată.
(27) Comitetele europene de întreprindere care funcționează pe baza cerințelor subsidiare prevăzute în anexa I la Directiva 2009/38/CE au dreptul de a se întâlni cu conducerea centrală o dată pe an, pentru a fi informate și consultate cu privire la evoluția activității întreprinderii sau a grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară în cauză și la perspectivele acesteia. Pentru a consolida informarea și consultarea la nivel transnațional a respectivelor comitete europene de întreprindere, este oportun ca numărul unor astfel de reuniuni ordinare prevăzute de cerințele subsidiare să crească la două reuniuni cu prezență fizică.
(28) În plus, ar trebui să fie aduse anumite modificări tehnice cerințelor subsidiare prevăzute în anexa I la Directiva 2009/38/CE, pentru a se asigura coerența cu partea dispozitivă.
(29) Prin urmare, este oportun să se modifice Directiva 2009/38/CE pentru a include toate întreprinderile eligibile în domeniul său de aplicare, pentru a clarifica unele dintre conceptele-cheie ale acesteia, pentru a îmbunătăți procesul de informare și consultare la nivel transnațional și pentru a asigura căi de atac eficace și respectarea efectivă a drepturilor.
(30) În temeiul articolului 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap trebuie să își poată exercita drepturile de muncă și drepturile sindicale în condiții de egalitate cu ceilalți. Întrucât Uniunea și statele sale membre sunt părți la convenția respectivă, Directiva 2009/38/CE și legislația națională relevantă trebuie interpretate în conformitate cu principiul respectiv, de exemplu în ceea ce privește accesibilitatea și amenajările corespunzătoare pentru membrii organismelor speciale de negociere, membrii comitetelor europene de întreprindere și reprezentanții lucrătorilor în cadrul unei proceduri de consultare sau informare, precum și suportarea costurilor aferente de către conducerea centrală.
(31) În temeiul Directivelor 2014/23/UE (8), 2014/24/UE (9) și 2014/25/UE (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului, statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că, în executarea contractelor de achiziții publice, operatorii economici respectă obligațiile aplicabile în domeniul social și al muncii instituite prin dreptul Uniunii. Integrarea, după caz, a criteriilor de durabilitate socială în criteriile de atribuire concepute de entitățile contractante pentru a identifica ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere economic poate contribui la punerea în aplicare efectivă a cerințelor prevăzute în prezenta directivă. Cu toate acestea, prezenta directivă nu creează nicio obligație suplimentară în legătură cu directivele respective.
(32) Atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, statele membre trebuie să respecte drepturile prevăzute în Cartă și să promoveze aplicarea acestora în conformitate cu articolul 51 din Cartă, inclusiv dreptul la libertatea de asociere la toate nivelurile și în special în domeniile politic, sindical și civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înființa sindicate și de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.
(33) Pentru a acorda reprezentanților lucrătorilor și conducerii centrale din întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară suficient timp pentru a examina cerințele minime revizuite și pentru a se pregăti în vederea aplicării acestora, este oportun să se amâne cu un an aplicarea dispozițiilor adoptate de statele membre pentru a se conforma prezentei directive.
(34) Este posibil ca acordurile privind comitetul european de întreprindere încheiate în temeiul Directivei 94/45/CE sau al Directivei 2009/38/CE înainte de transpunerea prezentei directive să nu abordeze cerințele privind conținutul acordurilor respective, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă. Prin urmare, este oportun să se prevadă dispoziții tranzitorii care să permită părților la astfel de acorduri să își modifice acordurile.
(35) Întrucât obiectivul general al prezentei directive, și anume de a asigura respectarea efectivă a cerințelor Directivei 2009/38/CE în ceea ce privește informarea și consultarea lucrătorilor din întreprinderile de dimensiune comunitară și din grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere caracterul și amploarea inerent transnaționale ale cerințelor respective, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,