Recitale
(1)
În temeiul articolului 1 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, mecanismul de protecție civilă al Uniunii (Union Civil Protection Mechanism – „UCPM”) are drept scop consolidarea cooperării dintre Uniune și statele membre și facilitarea coordonării în domeniul protecției civile în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om.
(2)
Prin adoptarea Deciziei (UE) 2019/420 a Parlamentului European și a Consiliului (2), Decizia nr. 1313/2013/UE a fost modificată pentru a consolida UCPM, printre altele prin creșterea asistenței financiare a Uniunii pentru Rezerva europeană de protecție civilă (European Civil Protection Pool – „ECPP”) și prin instituirea rescEU ca rezervă de capacități de protecție civilă ale Uniunii. Anterior, au fost adoptate Deciziile de punere în aplicare 2014/762/UE (3), (UE) 2018/142 (4) și (UE) 2019/1310 (5) ale Comisiei, în scopul de a oferi un cadru pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE.
(3)
Pentru a pune în aplicare în mod corespunzător cadrul juridic creat în urma modificării Deciziei nr. 1313/2013/UE, ar trebui actualizate normele de punere în aplicare, în special pentru a oferi definiții și dispoziții privind echipele de asistență tehnică și de sprijin (technical assistance and support teams – „TAST”), echipa de protecție civilă a Uniunii („echipa EUCP”), inclusiv în ceea ce privește înregistrarea acestora, alte capacități de răspuns, precum și pentru a face trimitere în mod consecvent la ECPP și rescEU, pentru a actualiza normele privind certificarea, înregistrarea și donarea de capacități în temeiul UCPM și pentru a prevedea norme clare privind sprijinul națiunii gazdă și o procedură simplificată privind solicitarea și primirea de asistență din partea Uniunii.
(4)
Pentru a simplifica și a facilita accesul la dispozițiile care sunt incluse în prezent în două decizii de punere în aplicare, acestea ar trebui să fie reunite într-un singur act.
(5)
Sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (Common Emergency Communication and Information System – „CECIS”) este un element esențial al UCPM. Acesta garantează autenticitatea, integritatea și confidențialitatea informațiilor care fac obiectul schimburilor între statele membre, atât în condiții obișnuite, cât și în situații de urgență. Date fiind cerințele specifice de care trebuie să se țină seama atunci când se răspunde la incidentele de poluare marină, ar trebui creată o versiune separată a CECIS, care să ofere acces la sistem secretariatelor convențiilor maritime regionale și țărilor terțe care împart un bazin maritim regional cu Uniunea.
(6)
Pentru a asigura eficacitatea operațională, ar trebui stabilite cerințe minime pentru capacitățile de răspuns, astfel cum se prevede la articolul 9 din Decizia nr. 1313/2013/UE. O capacitate de răspuns ar trebui să fie autosuficientă și independentă de orice sprijin oferit de țara care beneficiază de operațiunile capacității respective. Normele privind autosuficiența ar trebui să permită ca elementele necesare pentru o funcționare autonomă să fie puse la dispoziție sau achiziționate în țara care beneficiază de asistență.
(7)
Ar trebui instituită o procedură de certificare și înregistrare pentru a confirma îndeplinirea cerințelor necesare de către capacitățile de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecție civilă.
(8)
Având în vedere complexitatea anumitor capacități rescEU și faptul că acestea conțin mai multe componente, precum și cerințele de interoperabilitate pe care acestea din urmă trebuie să le îndeplinească, certificarea capacităților rescEU va fi necesară numai în cazul capacităților identificate de Comisie. Capacitățile pentru care este necesară o certificare vor fi identificate în urma discuțiilor cu experții din statele membre, în cadrul grupului de experți relevant al Comisiei. Pe baza acestei identificări, capacitățile rescEU relevante ar putea fi supuse unui proces de certificare al Uniunii, astfel cum este cazul capacităților Rezervei europene de protecție civilă. Întrucât rezerva rescEU servește drept soluție de ultimă instanță pentru acordarea de asistență în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, capacitățile rescEU care sunt în curs de finalizare a procesului de certificare la nivelul Uniunii pot fi în continuare trimise pe teren, dacă este necesar.
(9)
Ar trebui să se definească conceptul de angajament prealabil al capacităților de răspuns ale ECPP, întrucât, în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, valoarea asistenței financiare din partea Uniunii alocate pentru trimiterea pe teren a capacităților de răspuns în cadrul UCPM depinde de angajarea în prealabil a capacităților de răspuns în cadrul ECPP.
(10)
În temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (c) din Decizia nr. 1313/2013/UE, capacitățile de răspuns care beneficiază de sprijin financiar din partea Uniunii pentru costurile de adaptare trebuie să fie puse la dispoziție ca parte a ECPP pentru o perioadă minimă. Această perioadă minimă trebuie să fie corelată cu finanțarea primită și trebuie să fie cuprinsă între 3 și 10 ani începând de la data disponibilității efective a capacităților de răspuns, cu excepția cazului în care durata lor de viață economică este mai scurtă. Pentru a garanta securitatea juridică, ar trebui să se precizeze perioada exactă a angajării capacităților de răspuns.
(11)
Pentru ca rezultatele acțiunilor întreprinse în cadrul UCPM să fie vizibile pentru cetățeni, ar trebui să se prevadă modalități adecvate de asigurarea a vizibilității în ceea ce privește capacitățile de răspuns ale ECPP și rescEU utilizate pentru operațiunile de răspuns.
(12)
În conformitate cu articolul 12 alineatul (5) din Decizia nr. 1313/2013/UE, care prevede că statele membre pot utiliza capacitățile rescEU în scopuri naționale atunci când acestea nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, statelor membre care găzduiesc capacități rescEU cu caracter consumabil ar trebui să li se permită să doneze capacitățile respective.
(13)
O astfel de posibilitate urmărește să asigure gestionarea durabilă a rezervei rescEU în ceea ce privește capacitățile despre care se poate preconiza că nu vor fi utilizate pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii înainte de expirarea duratei lor de viață operaționale. Donarea unor astfel de capacități consumabile permite o utilizare mult mai eficientă din punctul de vedere al costurilor. Acest lucru ar trebui realizat după obținerea acordului prealabil al Comisiei. În coordonare cu Comisia, statelor membre care găzduiesc capacități rescEU ar trebui să li se permită să doneze capacitățile respective atunci când acestea se apropie de expirare, pentru a se asigura că sunt utilizate.
(14)
În cazul în care statele membre oferă asistență, acestea ar trebui să se asigure că asistența oferită este de o calitate adecvată și corespunde utilizării prevăzute.
(15)
Ar trebui stabilite obiective în materie de capacități de răspuns în cadrul ECPP. Comisia ar trebui să evalueze periodic caracterul adecvat al acestora pe baza riscurilor identificate în evaluările naționale ale riscurilor și a altor surse de informații. Statele membre ar trebui să fie informate în permanență cu privire la progresele înregistrate în atingerea obiectivelor în materie de capacități de răspuns.
(16)
Programul de formare, de exerciții și privind schimbul de experți din cadrul UCPM rămâne esențial pentru pregătirea personalului de protecție civilă și a personalului responsabil de gestionarea dezastrelor, precum și pentru pregătirea capacităților de răspuns în caz de dezastre trimise pe teren în contextul UCPM. În conformitate cu domeniul de aplicare stabilit la articolul 13 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, programul ar trebui să acopere etapele de prevenire, pregătire și răspuns.
(17)
Pentru a îmbunătăți reziliența la dezastre în domeniul protecției civile, lecțiile învățate ar trebui puse în aplicare într-un mod cuprinzător, care să acopere toate etapele gestionării dezastrelor – prevenirea, pregătirea, răspunsul și redresarea – și să fie sustenabil. Prin urmare, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de impactul schimbărilor climatice și al degradării mediului asupra riscurilor de dezastre. În prevenirea și atenuarea impactului dezastrelor asupra mediului ar trebui să se acorde o atenție deosebită reducerii la minimum a impactului operațiunilor de protecție civilă asupra mediului. În cadrul UCPM, existența unor proceduri operaționale clare de răspuns în caz de dezastre reprezintă o modalitate importantă de a asigura o asistență eficientă în caz de dezastre, inclusiv pentru organizațiile internaționale relevante menționate la articolul 16 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(18)
Pentru a asigura o coordonare eficace a asistenței, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (Emergency Response Coordination Centre – ERCC) ar trebui să transmită statelor membre, sub forma unor note de informare analitice, evaluarea sa privind nevoile critice și recomandările sale privind trimiterea pe teren a capacităților UCPM. Evaluările respective ar trebui să fie pentru uz intern și să se bazeze pe Mecanismul de consultanță științifică și tehnică (Scientific Technical Advisory Facility – „STAF”), pe sistemele de alertă timpurie existente și pe alte surse de date disponibile. Selectarea capacităților de răspuns ar trebui să se bazeze pe criterii specifice și obiective. ERCC ar trebui să evalueze gradul de prioritate al capacităților specifice în lumina nevoilor și a capacităților operaționale actuale. Având în vedere rolul ERCC în coordonarea eficientă a asistenței, atât statele membre care furnizează asistență, cât și personalul care participă la operațiunile capacităților de răspuns ar trebui să informeze periodic ERCC cu privire la furnizarea de asistență.
(19)
Capacitățile rescEU sunt puse la dispoziție pentru operațiuni de răspuns în cadrul UCPM. În urma unei cereri de asistență în temeiul articolului 15 sau al articolului 16 din Decizia nr. 1313/2013/UE, ERCC trebuie să decidă cu privire la trimiterea pe teren a capacităților respective, în strânsă coordonare cu statul membru solicitant și cu statul membru care deține sau ia în chirie ori în leasing capacitățile rescEU. Ar trebui prevăzute criterii pentru deciziile de trimitere pe teren, precum și proceduri operaționale relevante, pentru a se asigura un proces decizional eficace și transparent. De asemenea, ar trebui prevăzute criterii pentru luarea deciziilor de trimitere pe teren în cazul unor solicitări divergente privind utilizarea capacităților rescEU.
(20)
Capacitățile rescEU ar trebui să poată fi folosite în scopuri naționale, atunci când nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul UCPM. Ar trebui să se stabilească norme adecvate privind o astfel de utilizare în scopuri naționale, pentru a se asigura pregătirea și disponibilitatea capacităților rescEU în vederea trimiterii lor pe teren în cadrul UCPM în termenul stabilit de cerințele de calitate pentru fiecare tip de capacitate rescEU.
(21)
În temeiul articolului 12 alineatul (10) al doilea paragraf din Decizia nr. 1313/2013/UE, statele membre pot refuza, în anumite cazuri, să trimită pe teren personal care să participe la operațiuni ale capacităților rescEU în afara Uniunii. Ar trebui prevăzute norme pentru astfel de cazuri specifice.
(22)
În temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (i) din Decizia nr. 1313/2013/UE, trebuie stabilite norme care să reglementeze sprijinul națiunii gazdă. Normele respective ar trebui să permită statului care furnizează asistența în materie de protecție civilă și statului care o primește să convină asupra faptului că nu trebuie acordat niciun sprijin din partea națiunii gazdă. Normele ar trebui, de asemenea, să impună desemnarea unui punct național de contact de legătură, care să faciliteze furnizarea de sprijin din partea națiunii gazdă, dar nu ar trebui să prevadă că punctul de contact trebuie să fie desemnat fie pe bază permanentă, fie pentru fiecare situație de urgență în parte. Ar trebui instituite norme pentru a permite acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru prepoziționarea capacităților de răspuns.
(23)
Disponibilitatea experților tehnici, a celor în materie de coordonare și evaluare, precum și a șefilor de echipă și a șefilor de echipă adjuncți ai echipei EUCP este un element important al UCPM. Ar trebui să se definească sarcinile și profilurile de funcții ale experților și să se stabilească procedura de trimitere pe teren a acestora.
(24)
Articolul 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește dispoziții privind sprijinul în caz de dezastru pentru a facilita un răspuns rapid și eficace prin intermediul UCPM. Este necesar să se stabilească un set de norme și proceduri mai raționalizate, care să permită statelor membre să solicite sprijin din partea Uniunii și Comisiei să trateze astfel de cereri.
(25)
Ar trebui să se instituie norme care să permită ca finanțarea resurselor logistice și de transport necesare pentru a asigura un răspuns coordonat, eficace și eficient la dezastre, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE, să ia forma unui centru logistic al UCPM. Înființarea unui centru logistic al UCPM ar trebui să satisfacă nevoile identificate de ERCC, inclusiv recomandările operaționale privind amplasarea centrului logistic al UCPM, formulate de ERCC prin intermediul CECIS, și normele detaliate referitoare la furnizarea de asistență în caz de dezastre, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.
(26)
Ar trebui instituite norme care să permită ERCC să faciliteze coordonarea operațiunilor de evacuare medicală, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, după depunerea unei cereri de asistență în temeiul articolului 15 sau al articolului 16 din Decizia nr. 1313/2013/UE. Normele care reglementează asistența Uniunii ar trebui să permită finanțarea operațiunilor de evacuare medicală, inclusiv a acțiunilor de sprijin suplimentare și complementare necesare, pentru a facilita coordonarea răspunsului respectiv în modul cel mai eficace, cum ar fi înființarea unui centru de operațiuni.
(27)
Granturile pentru acțiunile de răspuns acordate autorităților competente pentru facilitarea rolurilor operaționale și administrative ale asistenței Uniunii în temeiul articolului 22 din Decizia nr. 1313/2013/UE ar trebui să poată lua forma unor granturi pentru acțiuni multiple.
(28)
Deciziile de punere în aplicare 2014/762/UE și (UE) 2019/1310 ar trebui abrogate.
(29)
Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru protecție civilă,
Articolul 1
Obiect
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
Prezenta decizie stabilește normele detaliate de punere în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE în ceea ce privește:
(a) interacțiunea Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență („ERCC”) cu punctele de contact ale statelor membre;
(b) componentele sistemului comun de comunicare și informare în caz de urgență („CECIS”), precum și organizarea schimbului de informații prin intermediul CECIS;
(c) identificarea experților, a modulelor, a altor capacități de răspuns și a echipelor de asistență tehnică și de sprijin („TAST”) angajate în cadrul Rezervei europene de protecție civilă („ECPP”);
(d) cerințele tehnice minime pentru module și TAST;
(e) procedurile de certificare, recertificare și înregistrare necesare pentru funcționarea ECPP și a rescEU;
(f) identificarea lacunelor în materie de capacități de răspuns în cadrul ECPP și modul de soluționare a acestora;
(g) identificarea obiectivelor în materie de capacitate ale ECPP;
(h) organizarea de programe de formare, de exerciții și privind schimbul de experți;
(i) programul dedicat identificării și promovării lecțiilor învățate;
(j) procedurile operaționale aplicate de ECPP și rescEU pentru a răspunde la dezastre în interiorul și în afara Uniunii și identificarea organizațiilor internaționale relevante;
(k) procedura de trimitere pe teren a echipelor de protecție civilă ale Uniunii Europene;
(l) organizarea asistenței din partea Uniunii în cadrul acțiunilor de răspuns.
Articolul 2
Definiții
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:
1. „solicitant de asistență” înseamnă statul membru afectat sau țara terță afectată de un dezastru care s-a produs sau de un dezastru iminent ori care se așteaptă să fie afectat(ă) de un dezastru iminent, Organizația Națiunilor Unite, agențiile acesteia și alte organizații internaționale relevante, astfel cum sunt menționate în anexa VI;
2. „asistență în materie de protecție civilă” înseamnă experți, module, alte capacități de răspuns sau echipe de asistență tehnică și de sprijin destinate protecției civile, împreună cu echipamentele aferente și asistența în natură, inclusiv materialele sau ajutoarele necesare pentru atenuarea consecințelor imediate ale unui dezastru;
3. „echipă de asistență tehnică și de sprijin” („TAST”) înseamnă resursele umane și materiale alocate de unul sau mai multe state membre pentru îndeplinirea unor sarcini logistice și de sprijin;
4. „echipă de protecție civilă a Uniunii Europene” („echipă EUCP”) înseamnă o echipă de experți și, atunci când este necesar, o echipă TAST, care este selectată și trimisă pe teren de ERCC în cadrul unui mandat legat de o cerere de expertiză în materie de prevenire sau pregătire sau legat de un răspuns în situații de urgență în contextul unei cereri de asistență în curs;
5. „alte capacități de răspuns” înseamnă o formă de organizare bazată pe sarcini și nevoi a capabilităților statelor membre, care este autosuficientă, autonomă și predefinită și poate fi trimisă pe teren, sau o echipă operațională mobilă a statelor membre. Acestea reprezintă o combinație de mijloace umane și materiale care pot fi caracterizate prin capacitatea lor de intervenție sau prin sarcina (sarcinile) pe care poate (pot) să o (le) îndeplinească și pentru care nu au fost definite cerințe tehnice minime. În această categorie intră și ajutoarele;
6. „durată de viață operațională” înseamnă durata totală a perioadei în care o capacitate își poate îndeplini din punct de vedere tehnic funcția în conformitate cu cerințele sale de calitate, luând în considerare componentele sale;
7. „capacitate de răspuns angajată în prealabil în cadrul ECPP” înseamnă o capacitate de răspuns oferită de un stat membru în vederea înregistrării în cadrul ECPP și în cazul căreia Comisia a notificat în mod oficial statului membru în cauză că certificarea a fost finalizată.
Articolul 3
Interacțiunea dintre ERCC și punctele de contact ale statelor membre
CAPITOLUL 2 CENTRUL DE COORDONARE A RĂSPUNSULUI LA SITUAȚII DE URGENȚĂ (ERCC)
(1) Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact pentru ERCC care este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Desemnarea acestuia se face utilizând „modelul de țară” prevăzut în anexa I.
(2) ERCC menține legături strânse cu punctele de contact ale statelor membre în scopul îndeplinirii atribuțiilor sale obișnuite și al desfășurării operațiunilor de răspuns prevăzute în prezenta decizie și în Decizia nr. 1313/2013/UE.
Articolul 4
Nivelurile CECIS
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
CECIS este alcătuit din următoarele trei componente:
(a) un nivel de rețea, care conectează autoritățile competente și punctele de contact ale statelor membre, pe de o parte, și ERCC, pe de altă parte;
(b) un nivel de aplicații, care constă în bazele de date și în alte sisteme de informare necesare pentru funcționarea mecanismului de protecție civilă al Uniunii, în special cele necesare pentru: (i) comunicarea notificărilor; (ii) asigurarea comunicării și a schimbului de informații dintre ERCC, pe de o parte, și autoritățile competente și punctele de contact, pe de altă parte; (iii) comunicarea lecțiilor învățate în urma intervențiilor, precum și a documentației și a procedurilor operaționale;
(c) un nivel de securitate, format dintr-un set de sisteme, norme și proceduri necesare pentru asigurarea autenticității, a integrității și a confidențialității datelor stocate în CECIS și schimbate prin intermediul acestuia.
Articolul 5
Securitatea informațiilor
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
(1) CECIS are capacitatea să trateze documentele, bazele de date și sistemele de informații în mod securizat, prin intermediul serviciilor transeuropene securizate de telematică între administrații (sTESTA) sau al unei rețele comparabile.
(2) Documentele și informațiile clasificate „EU CONFIDENTIAL” sau având un nivel mai ridicat de confidențialitate se transmit în conformitate cu acordurile speciale dintre expeditor și destinatar(i) prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (6).
Articolul 6
Informarea și actualizarea
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
(1) Statele membre transmit Comisiei informațiile adecvate utilizând „modelul de țară” prevăzut în anexa I.
(2) Statele membre furnizează informații privind punctele de contact și, după caz, privind alte servicii care se ocupă de gestionarea dezastrelor naturale, tehnologice, chimice, biologice, radiologice și nucleare și a altor dezastre provocate de om sau accidente de mediu, inclusiv în ceea ce privește poluarea marină.
(3) Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informațiilor menționate la alineatele (1) și (2).
(4) Baza de date a CECIS conține o secțiune specială cu informații privind înregistrarea și disponibilitatea capacităților de răspuns în cadrul ECPP și al rescEU. Comisia se asigură că punctele naționale de contact în materie de protecție civilă au acces continuu la aceasta.
(5) Statele membre se asigură că secțiunea specială din baza de date a CECIS este actualizată în permanență în ceea ce privește disponibilitatea și toate datele factuale necesare privind caracteristicile relevante ale tuturor capacităților de răspuns înregistrate în cadrul ECPP.
(6) După caz, statele membre pot acorda acces la CECIS altor autorități naționale relevante sau autorităților competente desemnate.
Articolul 7
Grupul de utilizatori ai CECIS
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
În cadrul activității de validare, testare și dezvoltare ulterioară a CECIS, Comisia primește asistență din partea unui grup de utilizatori format din reprezentanți desemnați de statele membre.
Articolul 8
Implementarea și dezvoltarea ulterioară
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
(1) Comisia asigură gestionarea și dezvoltarea ulterioară ale CECIS, luând în considerare nevoile și cerințele statelor membre.
(2) Statele membre implementează mediul tehnologic informatic adecvat al CECIS pe teritoriul lor în conformitate cu angajamentele asumate, utilizând „modelul de țară” prevăzut în anexa I.
Articolul 9
Poluarea marină abordată prin intermediul CECIS
CAPITOLUL 3 SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)
(1) Comisia asigură disponibilitatea unei aplicații speciale în cadrul CECIS, accesibilă statelor membre și Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă pentru cazurile de poluare marină, pentru a reflecta cerințele specifice ale răspunsului la incidentele maritime.
(2) Aplicația specializată din cadrul CECIS poate fi deschisă și țărilor terțe care au un bazin maritim regional comun cu Uniunea. Comisia poate acorda, pe o bază ad hoc, acces la aplicație secretariatelor convențiilor maritime regionale relevante.
Articolul 10
Înregistrarea experților, a modulelor, a altor capacități de răspuns și a TAST
CAPITOLUL 4 EXPERȚI, MODULE, ALTE CAPACITĂȚI DE RĂSPUNS ȘI ECHIPE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN („TAST”)
(1) Statele membre înregistrează în baza de date CECIS informații privind experții, modulele și alte capacități de răspuns de care dispun, astfel cum sunt menționate la articolul 9 alineatul (6) din Decizia nr. 1313/2013/UE, precum și informații privind echipele lor TAST.
(2) Comisia monitorizează exactitatea informațiilor transmise în vederea înregistrării.
(3) Experții, modulele, alte capacități de răspuns și echipele TAST angajate în prealabil în cadrul ECPP sunt înregistrate în baza de date CECIS și sunt identificate ca atare.
(4) Statele membre actualizează, atunci când este necesar, informațiile menționate la alineatele (1) și (2).
Articolul 11
Componența echipelor EUCP, a modulelor, a altor capacități de răspuns și a TAST
CAPITOLUL 4 EXPERȚI, MODULE, ALTE CAPACITĂȚI DE RĂSPUNS ȘI ECHIPE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN („TAST”)
(1) Echipele EUCP, modulele, alte capacități de răspuns și TAST pot fi compuse din resurse furnizate de unul sau mai multe state membre.
(2) În cazul în care un modul, o altă capacitate de răspuns sau o echipă TAST este compus(ă) din mai multe componente operaționale, trimiterea sa pe teren în cadrul unei intervenții poate fi limitată la componentele necesare pentru intervenția respectivă.
Articolul 12
Autosuficiența modulelor și a altor capacități de răspuns
CAPITOLUL 4 EXPERȚI, MODULE, ALTE CAPACITĂȚI DE RĂSPUNS ȘI ECHIPE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN („TAST”)
(1) Următoarele elemente de autosuficiență sunt obligatorii pentru fiecare modul, cu excepția cazului în care se specifică altfel în cerințele tehnice minime prevăzute în anexa II, precum și pentru alte capacități de răspuns, cu excepția ajutoarelor: (a) adăpost corespunzător pentru condițiile meteorologice predominante; (b) combustibili, generator de energie electrică și sistem de iluminare care să asigure consumul bazei de operațiuni și al echipamentelor necesare pentru îndeplinirea misiunii; (c) instalații igienico-sanitare pentru personalul modulului; (d) rezerve de apă și de alimente pentru personalul modulului; (e) personal medical sau paramedical, instalații și materiale de uz medical pentru personalul modulului; (f) depozitarea și întreținerea echipamentelor modulului; (g) echipamente pentru comunicarea cu partenerii relevanți, în special cu cei responsabili de coordonarea pe teren; (h) transportul local, atunci când este necesar; (i) sprijinul logistic, echipamentele și personalul necesar pentru instalarea unei baze de operațiuni și demararea fără întârziere a misiunii, imediat după sosirea la fața locului.
(2) Statul membru ofertant garantează respectarea cerințelor în materie de autosuficiență prin oricare dintre următoarele modalități: (a) incluzând în modul sau într-o altă capacitate de răspuns personalul, echipamentele și consumabilele necesare; (b) luând măsurile necesare pe teren, la locul operațiunilor; (c) luând măsurile prealabile necesare pentru a combina o capacitate de răspuns care nu este autosuficientă cu o echipă TAST, în vederea respectării cerințelor menționate la articolul 13, înainte de înregistrarea modulului în cauză în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).
(3) Perioada pentru care trebuie garantată autosuficiența la începutul misiunii nu poate fi mai mică: (a) de 96 de ore; (b) decât perioadele prevăzute în anexa II.
Articolul 13
Cerințe pentru module, alte capacități de răspuns și TAST
CAPITOLUL 4 EXPERȚI, MODULE, ALTE CAPACITĂȚI DE RĂSPUNS ȘI ECHIPE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN („TAST”)
(1) Modulele și TAST respectă cerințele tehnice minime prevăzute în anexa II.
(2) Statele membre se asigură că: (a) modulele și alte capacități de răspuns, cu excepția ajutoarelor, pot funcționa împreună cu alte module și capacități de răspuns, cu excepția ajutoarelor; (b) echipele TAST pot lucra împreună cu alte echipe TAST și cu actorii relevanți de pe teren; (c) componentele unui modul pot funcționa împreună ca un singur modul; (d) componentele unei echipe TAST pot funcționa împreună ca o singură echipă TAST; (e) modulele, alte capacități de răspuns, cu excepția ajutoarelor, și echipele TAST pot lucra împreună cu capacitățile internaționale de răspuns în caz de dezastre care acordă sprijin țării afectate; (f) șefii de echipe, adjuncții acestora și ofițerii de legătură din cadrul modulelor, al altor capacități de răspuns și al echipelor TAST, cu excepția ajutoarelor, participă la cursuri de formare și la exerciții corespunzătoare organizate de Comisie, astfel cum se prevede în capitolul 7.
Articolul 14
Obiectivele în materie de capacitate ale ECPP
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Obiectivele în materie de capacitate ale ECPP sunt definite în anexa III.
(2) Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența obiectivelor în materie de capacitate cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, le revizuiește în funcție de riscurile identificate în cadrul evaluărilor de risc naționale sau pe baza altor surse corespunzătoare de informații de la nivel național, european sau internațional.
(3) Statele membre transmit Comisiei informațiile relevante referitoare la riscuri care sunt necesare pentru evaluarea în timp util a obiectivelor în materie de capacitate.
Articolul 15
Procedura de certificare și înregistrare a capacităților ECPP
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Procedura de certificare și înregistrare se aplică modulelor, altor capacități de răspuns și echipelor TAST din cadrul ECPP, fiind prevăzută în anexa V.
(2) Certificarea modulelor și a echipelor TAST trebuie să îndeplinească cerințele tehnice minime prevăzute în anexa II.
(3) Atunci când primește o cerere de certificare și înregistrare în cadrul ECPP, Comisia evaluează dacă modulul, o altă capacitate de răspuns sau echipa TAST în cauză pot fi luate în considerare pentru a fi incluse în ECPP și comunică fără întârziere concluziile sale statului membru în cauză. În evaluarea sa, Comisia ia în considerare, dacă este necesar, îndeplinirea obiectivelor în materie de capacitate, caracterul complet al informațiilor furnizate, proximitatea geografică și participarea tuturor statelor membre, precum și alți factori relevanți pe care îi stabilește în prealabil.
(4) După acceptarea cererii de certificare și înregistrare în cadrul ECPP, Comisia inițiază procedura de certificare a modulului, a unei alte capacități de răspuns sau a echipei TAST pe baza informațiilor furnizate și a oricăror informații suplimentare pe care le poate solicita și primi de la statul membru în cauză.
(5) Comisia comunică în scris statului membru în cauză constatările intermediare și finale ale procesului de certificare.
(6) În cazul în care statul membru reangajează în cadrul ECPP același modul de răspuns, o altă capacitate de răspuns sau o echipă TAST, certificarea respectivei capacități de răspuns se reevaluează cel târziu după 5 ani.
(7) În cazul în care Comisia consideră, pe baza informațiilor disponibile, că au fost îndeplinite cerințele de certificare, aceasta înregistrează modulul, o altă capacitate de răspuns sau echipa TAST în ECPP.
(8) Statele membre înregistrează capacitatea ECPP în CECIS.
Articolul 16
Procedura de certificare și înregistrare a experților în cadrul ECCP
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Șefii de echipă și șefii de echipă adjuncți ai echipelor EUCP sunt considerați certificați și devin eligibili pentru înregistrarea în ECPP după ce au încheiat, dacă este necesar, cursurile și exercițiile relevante din cadrul programului de formare și exerciții al UCPM.
(2) Statele membre înregistrează în ECPP șefii de echipă certificați și șefii adjuncți certificați ai echipelor de protecție civilă ale UE, după ce transmit Comisiei un angajament scris.
(3) Statele membre pot angaja și înregistra, în cadrul unor profiluri specifice, prevăzute în anexa IV, un anumit număr de experți în materie de coordonare și evaluare și de experți tehnici.
(4) Comisia verifică, în momentul desemnării experților în materie de coordonare și evaluare și a experților tehnici în vederea trimiterii pe teren, conformitatea acestora cu profilurile lor respective.
Articolul 17
Procedura de certificare și înregistrare a capacităților rescEU
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Comisia, împreună cu statele membre, identifică capacitățile rescEU relevante care urmează să fie certificate de statele membre.
(2) Statele membre certifică, după caz, capacitățile rescEU în conformitate cu procedura de certificare și înregistrare prevăzută în anexa V. Procesul de certificare ține seama, acolo unde este cazul, de caracterul multifuncțional al capacităților rescEU în cauză.
(3) Capacitățile rescEU care sunt în curs de finalizare a procesului de certificare al Uniunii pot fi trimise pe teren în conformitate cu articolul 34.
(4) Statele membre înregistrează capacitățile rescEU în CECIS.
Articolul 18
Angajamentul pe termen lung al capacităților rescEU
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru trimiterea pe teren în temeiul articolului 34 pe întreaga lor durată de viață operațională, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Comisia sau capacitățile respective sunt donate în conformitate cu articolul 36.
(2) Sub rezerva disponibilității bugetare, Comisia și statul membru care găzduiește capacitățile furnizează resursele necesare pentru a asigura disponibilitatea și desfășurarea capacităților menționate la alineatul (1).
Articolul 19
Angajarea în cadrul ECPP a capacităților care beneficiază de finanțare din partea Uniunii pentru costurile de adaptare
CAPITOLUL 5 Dezvoltarea ECPP și a rescEU
(1) Statele membre care primesc sprijin financiar din partea Uniunii pentru costurile de adaptare ale capacităților în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (c) din Decizia nr. 1313/2013/UE angajează aceste capacități în cadrul ECPP pentru următoarele perioade minime: (a) o perioadă de 3 ani pentru capacitățile care primesc sprijin financiar în valoare de până la 300 000 EUR din partea Uniunii; (b) o perioadă de 5 ani pentru capacitățile care primesc un sprijin financiar cuprins între 300 001 EUR și 1 000 000 EUR din partea Uniunii; (c) o perioadă de 7 ani pentru capacitățile care primesc un sprijin financiar cuprins între 1 000 001 EUR și 2 000 000 EUR din partea Uniunii; (d) o perioadă de 10 ani pentru capacitățile care primesc un sprijin financiar de peste 2 000 000 EUR din partea Uniunii.
(2) În cazul în care durata de viață operațională a unei capacități este mai scurtă decât perioada minimă menționată la alineatul (1), perioada minimă se stabilește pe baza duratei de viață operaționale.
(3) Comisia poate conveni, prin intermediul ERCC, să elimine cerința privind perioada minimă menționată la alineatul (1) în legătură cu o anumită capacitate, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător de către statul membru care primește sprijin financiar din partea Uniunii.
Articolul 20
Monitorizarea progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivelor în materie de capacitate
CAPITOLUL 6 ACOPERIREA LACUNELOR ÎN MATERIE DE CAPACITATE DE RĂSPUNS
(1) Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează în permanență progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor în materie de capacitate, ținând seama de capacitățile identificate prevăzute la articolul 22.
(2) Comisia informează periodic statele membre cu privire la evaluarea sa privind progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor în materie de capacitate.
Articolul 21
Procedura de identificare a lacunelor în materie de capacitate de răspuns din cadrul ECPP
CAPITOLUL 6 ACOPERIREA LACUNELOR ÎN MATERIE DE CAPACITATE DE RĂSPUNS
(1) Ca parte a monitorizării progreselor realizate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează diferența dintre capacitățile statelor membre, astfel cum sunt înregistrate în ECPP, și obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.
(2) Comisia și statele membre consideră drept capacități angajate în prealabil în cadrul ECPP numai acele capacități care corespund unui angajament valabil și care au fost certificate.
(3) Comisia informează statele membre cu privire la eventualele lacune rămase în materie de capacitate de răspuns.
Articolul 22
Procedura de identificare a capacităților de răspuns din afara ECPP
CAPITOLUL 6 ACOPERIREA LACUNELOR ÎN MATERIE DE CAPACITATE DE RĂSPUNS
(1) Atunci când Comisia, împreună cu statele membre, identifică, în conformitate cu articolul 21 din prezenta decizie, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns, aceasta analizează, în cooperare cu statele membre, dacă respectivele capacități necesare sunt disponibile în afara ECPP, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(2) Comisia ia în considerare numai următoarele capacități disponibile în afara ECPP: (a) capacitățile înregistrate în CECIS; (b) capacitățile care nu intră sub incidența literei (a), dar care ar putea fi puse rapid la dispoziția statului membru sau a statelor membre în cantitățile, la locul și în intervalul de timp necesare, pentru perioada de timp necesară.
(3) Pentru a stabili capacitățile menționate la alineatul (2) litera (b), Comisia adresează punctelor de contact naționale o cerere în care prezintă detaliile evaluării lacunelor potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns și prin care invită statele membre să prezinte informații cu privire la eventualele capacități disponibile în afara ECPP menționate la litera respectivă.
(4) În cererea sa formulată în temeiul alineatului (3), Comisia stabilește un termen de răspuns de până la 60 de zile calendaristice, în funcție de complexitatea preconizată pentru statele membre a stabilirii capacităților menționate la alineatul (2).
(5) Statele membre informează Comisia în scris, în termenul stabilit, cu privire la detaliile privind eventualele capacități menționate la alineatul (2).
(6) Atunci când un stat membru nu răspunde în scris în termenul prevăzut, Comisia presupune, în scopul evaluării sale, că în respectivul stat membru nu sunt disponibile capacitățile prevăzute la alineatul (2).
(7) Pe baza informațiilor primite de la statele membre și luând în considerare numai capacitățile menționate la alineatul (2), Comisia evaluează dacă respectivele capacități acoperă lacunele în materie de capacitate de răspuns identificate în conformitate cu articolul 21. Comisia consideră că lacunele în materie de capacitate sunt acoperite numai atunci când numărul combinat al capacităților din cadrul ECPP și al capacităților menționate la alineatul (2) îndeplinește sau depășește obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.
Articolul 23
Procedura de acoperire a lacunelor în materie de capacitate de răspuns
CAPITOLUL 6 ACOPERIREA LACUNELOR ÎN MATERIE DE CAPACITATE DE RĂSPUNS
(1) În cazul în care, împreună cu statele membre, Comisia a identificat, în conformitate cu articolul 21, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns care nu pot fi abordate în conformitate cu articolul 22, aceasta notifică în scris statele membre, oferind detalii cu privire la ceea ce consideră a fi lacune în materie de capacitate de răspuns și invitându-le să remedieze lacunele respective, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(2) Statele membre informează Comisia dacă, în ce moment și în ce mod intenționează să remedieze, fie individual, fie în cooperare cu alte state membre, lacunele semnificative în materie de capacitate de răspuns.
Articolul 24
Dispoziții comune privind programele de formare, de exerciții și privind schimbul de experți
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
(1) Pentru a consolida cooperarea și coordonarea între statele membre și Comisie în domeniul protecției civile și al gestionării dezastrelor în cadrul Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă, înființată în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, se instituie un program de formare, un program de exerciții și un program privind schimbul de experți.
(2) Comisia este responsabilă de coordonarea și organizarea programelor menționate la alineatul (1).
(3) În scopul elaborării, al punerii în aplicare, al orientării strategice și al priorităților programelor menționate la alineatul (1), Comisia colaborează îndeaproape cu statele membre prin intermediul grupului de lucru instituit în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1956 a Comisiei (7). Grupul de lucru poate lua în considerare orice recomandare a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Decizia nr. 1313/2013/UE, precum și activitatea desfășurată de Comisie și de statele membre în vederea elaborării de scenarii în conformitate cu articolul 10 din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(4) Statele membre desemnează coordonatori naționali pentru formare, care au responsabilitatea de a coordona la nivel național identificarea și gestionarea experților și a părților interesate care participă la programele de formare, de exerciții și privind schimbul de experți. Coordonatorii naționali pentru formare acționează în strânsă consultare cu autoritățile naționale și regionale relevante și cu alte entități, după caz.
(5) Comisia monitorizează programele menționate la alineatul (1) și se asigură că există un sistem de evaluare adecvat.
Articolul 25
Caracterul suplimentar al programului de formare
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
În conformitate cu responsabilitatea principală a statelor membre, astfel cum este prevăzută la articolul 1 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE, de a pune la dispoziție capacități suficiente pentru sistemele lor de gestionare a dezastrelor, programul de formare completează formarea personalului de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor care se desfășoară la nivelul național corespunzător.
Articolul 26
Participanții la programul de formare
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
(1) Grupurile țintă ale programului de formare sunt: (a) personalul de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor din statele membre direct implicat în operațiunile prevăzute în capitolele II, III și IV din Decizia nr. 1313/2013/UE și personalul autorităților sau entităților competente naționale sau regionale relevante cu funcții legate de mecanismul de protecție civilă al Uniunii; (b) personalul Comisiei, în special ofițerii de legătură ai ERCC.
(2) Participarea la programul de formare este, de asemenea, deschisă, după caz, experților selectați ai: (a) instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii; (b) Organizației Națiunilor Unite și ai agențiilor acesteia; (c) organizațiilor internaționale menționate în anexa VI; (d) țărilor terțe; (e) altor entități relevante.
Articolul 27
Conținutul, formatul și programa cursurilor de formare
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
Comisia, în cooperare cu grupul de lucru instituit în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1956, stabilește conținutul, formatul și programa cursurilor, inclusiv cerințele de selecție și alocarea locurilor în cadrul cursurilor de formare.
Articolul 28
Programul de exerciții
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
(1) Programul de exerciții constă în: (a) exerciții de simulare teoretică și exerciții pe teren în cadrul modulelor; (b) exerciții la scară largă; (c) alte tipuri de exerciții, pe baza nevoilor identificate. Aceste exerciții pot fi desfășurate în afara Uniunii.
(2) Programul de exerciții vizează în special: (a) îmbunătățirea nivelului de pregătire al sistemelor de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor; (b) asigurarea unui răspuns eficace și rapid din partea statelor membre, în special în ceea ce privește experții, echipele și alte active furnizate în cadrul intervențiilor de asistență în temeiul mecanismului de protecție civilă al Uniunii; (c) verificarea și îmbunătățirea cerințelor de calitate privind trimiterile pe teren în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, pentru a consolida coordonarea asistenței în materie de protecție civilă; (d) intensificarea cooperării dintre serviciile de protecție civilă și alte servicii relevante ale statelor membre și Comisie, inclusiv în ceea ce privește desfășurarea exercițiilor transfrontaliere menționate la articolul 20 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului (8); (e) identificarea și împărtășirea lecțiilor învățate; (f) testarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate.
Articolul 29
Programul privind schimbul de experți
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
Programul privind schimbul de experți ajută membrii personalului din domeniul protecției civile și al gestionării dezastrelor:
(a) să dobândească și să împărtășească experiențe specifice și cunoștințe relevante;
(b) să se familiarizeze cu diferite tehnici și proceduri operaționale;
(c) să studieze abordările urmate de alte servicii și instituții responsabile de gestionarea situațiilor de urgență care participă la program;
(d) să participe ca observatori la exercițiile de simulare desfășurate în alte state membre și să desprindă învățăminte în urma acestora;
(e) să participe la cursuri pentru a dobândi cunoștințe de specialitate specifice, care nu sunt disponibile în cadrul organizației lor de origine.
Articolul 30
Participanții la programul privind schimbul de experți
CAPITOLUL 7 PROGRAME DE FORMARE, DE EXERCIȚII ȘI PRIVIND SCHIMBUL DE EXPERȚI
Programul privind schimbul de experți este deschis entităților, experților și voluntarilor din domeniul protecției civile și al gestionării dezastrelor din statele membre, precum și celor din țările candidate și potențial candidate la UE și din țările din vecinătatea estică și sudică.
Articolul 31
Monitorizarea, analiza și evaluarea
CAPITOLUL 8 IDENTIFICAREA LECȚIILOR
(1) Comisia și statele membre fac schimb de date, informații și analize relevante necesare pentru a evalua toate acțiunile de protecție civilă din cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, în vederea identificării lecțiilor învățate, inclusiv a bunelor practici și a domeniilor în care sunt necesare îmbunătățiri.
(2) Comisia facilitează, împreună cu părțile interesate relevante, identificarea lecțiilor învățate, inclusiv prin organizarea de reuniuni în cadrul Rețelei de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii instituită în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
Articolul 32
Promovarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate
CAPITOLUL 8 IDENTIFICAREA LECȚIILOR
(1) Comisia, împreună cu statele membre, monitorizează și promovează punerea în aplicare a lecțiilor identificate.
(2) Lecțiile identificate sunt luate în considerare în procesul decizional în scopul dezvoltării în continuare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii și al stabilirii priorităților în ceea ce privește: (a) programul de formare prevăzut la articolul 25, inclusiv, după caz, conținutul și programa cursurilor de formare, precum și programul de exerciții prevăzut la articolul 28; (b) cererile de proiecte de prevenire și pregătire; (c) activitățile de planificare menționate la articolul 10 din Decizia nr. 1313/2013/UE.
Articolul 33
Cererile de asistență și de răspuns
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) În cazul producerii unui dezastru sau al unui dezastru iminent în Uniune, în urma primirii unei cereri de asistență prin intermediul CECIS, ERCC desfășoară, după caz și fără întârziere, acțiunile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(2) În cazul producerii unui dezastru sau al unui dezastru iminent în afara Uniunii, pentru care este posibil să fie nevoie de asistență în materie de protecție civilă, Comisia poate informa țara terță în cauză cu privire la modul în care poate solicita asistență în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii.
(3) În cazul în care dorește să solicite asistență în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, un stat membru afectat sau o țară terță afectată de un dezastru sau amenințat(ă) de un dezastru iminent adresează ERCC, prin intermediul autorităților naționale competente, o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă. O țară terță poate solicita, de asemenea, asistență în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii adresând ERCC o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă prin intermediul Organizației Națiunilor Unite, al agențiilor acesteia sau al oricăreia dintre organizațiile internaționale menționate în anexa VI.
(4) Un stat membru afectat de un dezastru sau amenințat de un dezastru iminent poate solicita ERCC rapoarte științifice de urgență întocmite în cadrul STAF.
(5) Statul care solicită asistență informează ERCC cu privire la intervalul de timp, punctul de intrare și locul pentru care se solicită asistența, precum și punctul de contact operațional de la fața locului care este responsabil de gestionarea dezastrului și de măsurile de sprijin ale națiunii gazdă.
(6) Comisia poate lua și alte măsuri de sprijin sau măsuri complementare pentru a asigura coerența și eficiența furnizării de asistență și pentru a facilita coordonarea răspunsului.
(7) Comisia poate pregăti, în măsura posibilului, o sinteză analitică, înainte de producerea unui dezastru iminent sau imediat după producerea acestuia, contribuind astfel la cunoașterea cuprinzătoare a situației. Această sinteză analitică se bazează, printre altele, pe STAF și pe sistemele de alertă timpurie existente.
(8) În procesul de selecție a capacităților ECPP se iau în considerare următoarele criterii, a căror prioritate poate depinde de natura specifică a cererii de asistență: (a) situația operațională din statele membre și riscurile potențiale de dezastre; (b) caracterul adecvat și oportun al capacităților pentru a răspunde la dezastrul respectiv; (c) localizarea geografică a capacităților, inclusiv estimarea numărului de ore și a costurilor aferente transportului către zona afectată; (d) alte criterii relevante, inclusiv durabilitatea și experiența și utilizarea anterioară a capacităților.
(9) Cu excepția cazului în care se convine altfel împreună cu statele membre, ERCC nu invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice ale ECPP în zone în care există un conflict armat sau în care există pericolul declanșării unui astfel de conflict sau în alte zone în care siguranța și securitatea capacităților în cauză și a personalului acestora sunt amenințate.
(10) Statele membre care sunt invitate să trimită pe teren capacități ale ECPP comunică ERCC, în conformitate cu articolul 11 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE, decizia lor finală privind trimiterea acestora pe teren. ERCC stabilește un termen în care statul membru trebuie să răspundă la invitația de a trimite capacități pe teren.
(11) Țara care solicită asistență informează ERCC cu privire la ofertele de asistență pe care le-a acceptat. ERCC informează statele membre cu privire la ofertele acceptate.
(12) Statele membre care acordă asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la trimiterea capacităților de răspuns și a mijloacelor de intervenție, inclusiv a capacităților care fac parte din ECPP.
(13) În conformitate cu articolul 17 din Decizia nr. 1313/2013/UE, Comisia poate selecționa, desemna și trimite o echipă EUCP pentru a oferi sprijin la fața locului.
Articolul 34
Criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren a capacităților rescEU
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) La primirea unei cereri de asistență, ERCC evaluează dacă sunt suficiente capacitățile existente oferite de statele membre prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii și cele angajate în prealabil în cadrul ECPP, astfel încât să se asigure un răspuns eficace la cererea respectivă. În cazul în care nu se poate asigura un răspuns eficace, Comisia, prin intermediul ERCC, decide trimiterea pe teren a capacităților rescEU în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (6) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(2) Decizia de trimitere pe teren a capacităților rescEU ține seama de următoarele criterii specifice: (a) situația operațională din statele membre și riscurile potențiale de dezastre; (b) caracterul adecvat și oportun al capacităților rescEU de a răspunde la un dezastru; (c) localizarea geografică a capacităților rescEU, inclusiv orele și costurile estimate ale transportului către zona afectată; (d) alte criterii relevante, inclusiv sustenabilitatea, experiența anterioară și utilizarea capacităților.
(3) În cazul unor solicitări de asistență divergente, atunci când se decide asupra trimiterii pe teren a capacităților rescEU, se iau în considerare următoarele criterii suplimentare: (a) riscurile preconizate pentru viețile omenești; (b) riscurile preconizate pentru infrastructura critică și entitățile critice, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva (UE) 2022/2557, indiferent dacă acestea sunt situate în interiorul sau în afara Uniunii; (c) impactul preconizat al dezastrelor, inclusiv impactul asupra mediului; (d) nevoile identificate de ERCC; (e) riscul potențial de răspândire a dezastrelor; (f) efectele socio-economice; (g) invocarea clauzei de solidaritate în temeiul articolului 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; (h) alți factori operaționali relevanți.
Articolul 35
Utilizarea la nivel național a capacităților rescEU
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Statele membre care utilizează capacitățile rescEU în scopuri naționale asigură: (a) disponibilitatea și pregătirea capacităților respective pentru operațiuni în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii în termenul prevăzut de cerințele de calitate relevante, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel cu Comisia; (b) egalitatea de tratament a capacităților rescEU și a altor capacități naționale în ceea ce privește întreținerea adecvată, depozitarea, asigurarea, personalul alocat și alte activități relevante de gestionare și de întreținere; (c) reparația rapidă în cazul unor daune.
(2) Prin intermediul ERCC, statele membre transmit Comisiei notificări cu privire utilizarea la nivel național a capacităților rescEU și prezintă Comisiei un raport în urma utilizării acestora.
(3) În cazul în care utilizarea la nivel național a capacităților rescEU influențează disponibilitatea acestora, astfel cum este prevăzută la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, statele membre trebuie să obțină, înainte de trimiterea pe teren, acordul Comisiei prin intermediul ERCC.
(4) În cazul în care capacitățile rescEU în cauză sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, statele membre asigură disponibilitatea acestora în cel mai scurt timp posibil.
Articolul 36
Donarea de capacități rescEU
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
Statele membre care găzduiesc capacități rescEU cu caracter consumabil pot dona aceste capacități de comun acord cu Comisia și după obținerea aprobării acesteia.
Acordul Comisiei privind donarea de capacități rescEU cu caracter consumabil ține seama în special de următoarele criterii:
(a) nevoile operaționale ale activărilor în curs în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii;
(b) durata de viață operațională și data expirării capacităților;
(c) eligibilitatea beneficiarului donației pentru a primi donația în cauză;
(d) nevoile beneficiarului donației;
(e) capacitatea beneficiarului donației de a primi și a gestiona capacitățile în cauză.
Articolul 37
Refuzul de a trimite personal pe teren în afara Uniunii
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) În cazul în care o decizie de trimitere pe teren a capacităților rescEU în afara Uniunii a fost luată în conformitate cu articolul 12 alineatul (10) din Decizia nr. 1313/2013/UE, statele membre pot refuza trimiterea pe teren a personalului lor în următoarele cazuri: (a) în cazul în care au fost rupte relațiile diplomatice dintre statul membru în cauză și țara terță solicitantă; (b) în cazul unui conflict armat, al amenințării unui conflict armat sau al altor motive la fel de grave care ar duce la periclitarea siguranței și securității personalului și ar împiedica statul membru în cauză să își îndeplinească obligația de diligență.
(2) Statul membru care refuză trimiterea pe teren a personalului său informează de îndată ERCC și îi furnizează o justificare motivată.
Articolul 38
Modalități de asigurare a vizibilității pentru utilizarea capacităților ECPP și ale rescEU
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
În cazul în care capacitățile ECPP și ale rescEU sunt utilizate pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, statul membru care găzduiește capacitățile ECPP sau ale rescEU și statul membru care solicită asistență asigură o vizibilitate adecvată a Uniunii în conformitate cu articolul 20 litera (a) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
Articolul 39
Misiunile de experți
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Experții menționați la articolul 47 se sigură că sunt disponibili pentru misiuni, înainte de desemnarea lor în conformitate cu articolul 51.
(2) Experții trimiși desfășoară activitățile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Aceștia raportează periodic autorităților statului care solicită asistență și ERCC.
(3) ERCC informează în permanență statele membre cu privire la progresele înregistrate de misiunea experților.
(4) Solicitantul de asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la evoluția activităților în curs la fața locului.
(5) ERCC compilează toate informațiile primite și le transmite punctelor de contact și autorităților competente ale statelor membre.
Articolul 40
Dezangajarea operațională a capacităților
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) În cazul în care statul membru solicitant sau oricare dintre statele membre care acordă asistență consideră că aceasta nu mai este necesară sau nu mai poate fi furnizată, statul membru în cauză informează cât mai curând posibil ERCC, precum și experții și capacitățile de răspuns trimise pe teren, cu privire la acest aspect. Dezangajarea efectivă este organizată în mod corespunzător de către solicitantul de asistență și de către statele membre. ERCC este informat în permanență cu privire la aceasta.
(2) În țările terțe, în cazul în care șeful de echipă al echipei EUCP consideră, în urma consultărilor corespunzătoare cu solicitantul de asistență, că asistența nu mai este necesară sau nu mai poate fi furnizată, acesta informează ERCC cât mai curând posibil cu privire la aspectul respectiv. ERCC transmite informațiile respective delegației Uniunii din țara terță în cauză, precum și serviciilor relevante ale Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și statelor membre. ERCC, în coordonare cu solicitantul de asistență, asigură dezangajarea efectivă a experților și a capacităților de răspuns trimise pe teren.
Articolul 41
Criterii pentru deciziile de dezangajare a capacităților rescEU
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Capacitățile rescEU sunt dezangajate în următoarele cazuri: (a) la primirea în CECIS a unei notificări prealabile închiderii; (b) atunci când există o nevoie operațională mai importantă de capacități în altă parte sau atunci când nevoile de pe teren nu mai justifică utilizarea acestora; (c) atunci când una dintre situațiile menționate la literele (a) și (b) se produce în timp ce o operațiune este în desfășurare.
(2) Decizia de a dezangaja o capacitate rescEU este luată de Comisie prin intermediul ERCC, în strânsă coordonare cu statul membru care găzduiește capacitatea rescEU și statul care solicită asistență, precum și, după caz, cu țări terțe sau cu organizații internaționale.
(3) În scopul luării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia ia în considerare, printre altele, criteriile enumerate la articolul 34 alineatele (2) și (3).
Articolul 42
Raportarea și identificarea lecțiilor învățate
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Autoritățile competente ale statului care solicită asistență și ale statelor membre care au acordat asistență, precum și experții trimiși pe teren au posibilitatea de a prezenta ERCC concluziile lor cu privire la toate aspectele intervenției. ERCC pregătește un raport de sinteză cu privire la asistența furnizată și la toate lecțiile relevante identificate.
(2) În completarea dispozițiilor articolelor 31 și 32, ERCC, împreună cu statele membre, monitorizează și promovează punerea în aplicare a lecțiilor identificate în vederea îmbunătățirii intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii.
Articolul 43
Costurile asistenței
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, statul care solicită asistență suportă costurile asistenței acordate de statele membre.
(2) Statul membru care acordă asistența poate, luând în considerare în special natura dezastrului și amploarea eventualelor daune, să își ofere asistența gratuit, integral sau parțial. Acesta poate renunța, de asemenea, în orice moment, integral sau parțial, la rambursarea costurilor pe care le-a suportat.
Articolul 44
Costurile operaționale
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Costurile operaționale menționate la articolul 23 alineatele (2), (4b) și (4c) din Decizia nr. 1313/2013/UE includ toate costurile de funcționare ale unei capacități pe parcursul unei operațiuni. Aceste costuri pot include costurile legate de personal, de transportul internațional și local, de logistică, de consumabile și de furnituri, de mentenanță, precum și alte costuri necesare pentru a asigura utilizarea eficace a capacității în cauză.
(2) Costurile menționate la alineatul (1) nu sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii în cazul în care sunt acoperite în temeiul articolului 45 din prezenta decizie sau al articolului 3 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 al Comisiei (9), sau în cazul în care sunt finanțate prin intermediul altor instrumente financiare ale Uniunii.
(3) Procedurile de solicitare de asistență din partea Uniunii prevăzute la articolul 54 se aplică, de asemenea, cererilor de asistență financiară pentru costurile operaționale.
Articolul 45
Sprijinul națiunii gazdă
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Cu excepția cazului în care se convine altfel, statul care solicită asistență facilitează, pe durata intervenției în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, masa, cazarea și transportul local pentru echipele de asistență și reface în mod gratuit rezervele de materiale, combustibil și alimente.
(2) Statele membre desemnează un punct național de contact de legătură însărcinat cu facilitarea sprijinului națiunii gazdă și notifică desemnarea respectivă Comisiei. În cazul în care se desemnează un punct național de contact de legătură pentru o situație de urgență individuală, informațiile cu privire la desemnarea respectivă se transmit odată cu cererea de asistență.
(3) În cazurile menționate la articolul 15 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, Comisia poate cofinanța costurile menționate la alineatul (1).
Articolul 46
Compensații pentru daune
CAPITOLUL 9 PROCEDURI OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL ÎN CAZ DE DEZASTRE
(1) Statele membre care solicită asistență sau primesc o donație în temeiul articolului 36 se abțin de la trimiterea oricărei cereri de despăgubire altor state membre pentru daunele cauzate ca urmare a intervenției de asistență efectuate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii sau ca urmare a unei donații în temeiul articolului 36, cu excepția cazului în care se dovedește că aceste daune sunt rezultatul unui act intenționat sau al unei neglijențe grave.
(2) Statele membre se abțin de la depunerea oricărei plângeri împotriva Comisiei pentru daunele care decurg din intervențiile de asistență efectuate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii sau pentru consecințele netrimiterii pe teren, ale demobilizării ori ale dezangajării capacităților rescEU furnizate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii și în temeiul prezentei decizii sau pentru consecințele donării unor astfel de capacități în temeiul articolului 36, cu excepția cazului în care se dovedește că acestea sunt rezultatul unui act intenționat sau al unei neglijențe grave.
(3) În cazul în care părțile terțe suferă daune în urma intervențiilor de asistență, statul membru care a solicitat asistență sau care a primit o donație în temeiul articolului 36 și statul membru care acordă asistență sau oferă o donație în temeiul articolului 36 cooperează în vederea facilitării acordării de compensații pentru daunele în cauză în conformitate cu legislația și cadrele relevante aplicabile.
Articolul 47
Categoriile de experți
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
Statele membre clasifică experții în următoarele categorii:
(a) șefi de echipă și șefi de echipă adjuncți;
(b) experți în materie de coordonare și evaluare în domeniul gestionării informațiilor, al operațiunilor, al siguranței și securității, precum și al logisticii;
(c) experți tehnici.
Articolul 48
Sarcinile și atribuțiile
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
(1) Șeful de echipă și șeful de echipă adjunct sunt responsabili de conducerea echipei EUCP în timpul unei misiuni. Șeful de echipă este responsabil de asigurarea legăturii cu autoritățile din țara afectată, cu ERCC, cu alte organizații internaționale și, în cazul intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii în afara statelor membre, cu delegația Uniunii din țara respectivă.
(2) Experții tehnici sunt în măsură să ofere consiliere cu privire la aspecte specifice și foarte tehnice, precum și cu privire la riscurile implicate.
(3) Experții în materie de coordonare și evaluare sunt în măsură să realizeze o evaluare a situație în ceea ce privește nevoile și să ofere consiliere cu privire la acțiunile corespunzătoare care trebuie întreprinse.
(4) Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de Comisie, de comun acord cu statul membru care îi desemnează, să îndeplinească oricare dintre atribuțiile specificate la articolul 47 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de pregătire adecvate, inclusiv în ceea ce privește capacitatea administrativă, nevoile în materie de avertizare timpurie, formarea, exercițiile și sensibilizarea.
(5) Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de către Comisie, de comun acord cu statul membru care îi desemnează, să îndeplinească oricare dintre atribuțiile menționate la articolul 47 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de prevenție adecvate și la capacitatea de gestionare a riscurilor.
(6) Ofițerii de legătură ai ERCC trimiși de Comisie sunt pe deplin integrați în echipa EUCP.
(7) Comisia poate decide să integreze în echipa EUCP alți experți, trimiși de organizații internaționale relevante.
Articolul 49
Baza de date privind experții
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
(1) Informațiile privind experții sunt compilate de către Comisie într-o bază de date privind experții și sunt puse la dispoziție prin intermediul CECIS.
(2) Experții incluși în ECPP sunt identificați în mod clar în baza de date menționată la alineatul (1).
Articolul 50
Cerințele privind formarea și exercițiile
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
Atunci când este necesar, experții participă la programul de formare și exercițiile prevăzute la articolul 24.
Articolul 51
Desemnarea
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
În cazul unei cereri de asistență, statele membre au sarcina de a numi experții disponibili și de a transmite către ERCC datele de contact ale acestora.
Articolul 52
Trimiterea pe teren a experților, a echipelor EUCP și a echipelor TAST
CAPITOLUL 10 PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A EXPERȚILOR
(1) ERCC mobilizează și trimite pe teren experții selectați și echipele TAST într-un termen foarte scurt de la desemnarea acestora de către statele membre pentru misiunea specifică.
(2) Costurile aferente trimiterii pe teren a experților și a echipelor EUCP și TAST sunt tratate în conformitate cu articolul 22 litera (a) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(3) În cazurile în care se încheie un acord de serviciu, acesta cuprinde următoarele elemente: (a) obiectivele misiunii; (b) mandatul; (c) principiile etice și conduita; (d) durata preconizată a misiunii; (e) informații privind persoana de contact la nivel local; (f) acoperirea asigurării; (g) valoarea diurnei pentru acoperirea cheltuielilor; (h) condițiile de plată specifice; (i) orientări pentru experții tehnici, experții în materie de coordonare și evaluare și șefii de echipă și șefii de echipă adjuncți ai echipei EUCP.
Articolul 53
Asistența Uniunii destinată acțiunilor de răspuns
CAPITOLUL 11 ASISTENȚA UNIUNII DESTINATĂ ACȚIUNILOR DE RĂSPUNS
(1) Orice stat membru care oferă asistență în materie de protecție civilă sau trimite pe teren o capacitate rescEU în temeiul articolului 34 poate solicita asistență din partea Uniunii în conformitate cu articolul 54.
(2) Asistența Uniunii poate consta în: (a) acordarea de granturi statelor membre pentru a acoperi costurile cu echipamentele, transportul și resursele logistice, precum și orice măsură de sprijin suplimentară și orice acțiune complementară necesară pentru a facilita coordonarea răspunsului; (b) facilitarea accesului la echipamente, transport și resurse logistice și la serviciile aferente prin punerea în comun cu alte state membre și a accesului la piața comercială sau la alte surse prin intermediul Comisiei, cum ar fi serviciile de transport achiziționate de la entități private sau de la alte entități.
(3) În cazul în care costurile legate de o cerere de asistență din partea Uniunii, astfel cum este menționată la alineatul (2), sunt mai mici de 10 000 EUR, acestea nu sunt eligibile, cu excepția cazului în care sunt acoperite de parteneriatele-cadru menționate la alineatul (4) sau se referă la trimiterea pe teren a capacităților rescEU sau la facilitarea accesului la echipamente, transport și resurse logistice, precum și la serviciile aferente, prin punerea în comun cu alte state membre.
(4) Comisia poate stabili parteneriate-cadru financiare cu autoritățile competente relevante ale statelor membre menționate la articolul 130 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
Articolul 54
Cererile de asistență din partea Uniunii prin acțiuni de răspuns
CAPITOLUL 11 ASISTENȚA UNIUNII DESTINATĂ ACȚIUNILOR DE RĂSPUNS
(1) Cererile de asistență din partea Uniunii sunt emise de autoritatea competentă menționată la articolul 57 și sunt trimise Comisiei prin intermediul CECIS sau prin e-mail (sau alte mijloace electronice) înainte de demararea oricărei acțiuni de răspuns legate de cererea respectivă. Comisia informează autoritatea solicitantă cu privire la informațiile necesare pentru a da curs cererii.
(2) De îndată ce Comisia primește o cerere de asistență din partea Uniunii, costurile acțiunii de răspuns solicitate devin eligibile pentru finanțare din partea Uniunii, fără a aduce atingere articolului 55.
(3) Comisia poate decide să utilizeze un sistem electronic specific de schimb pentru toate schimburile cu beneficiarii, inclusiv pentru încheierea unor acorduri de grant, notificarea deciziilor de grant și orice modificări ale acestora, în temeiul articolului 148 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(4) Atunci când primește o cerere de asistență din partea Uniunii printr-o acțiune de răspuns, Comisia notifică, prin intermediul CECIS, punctele de contact desemnate de statele membre în temeiul articolului 9 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(5) În cazul în care un stat membru solicită asistență din partea Uniunii, astfel cum este menționată la articolul 53 alineatul (2) litera (b), Comisia poate invita statele membre sau operatorii privați sau ambii să îi furnizeze detalii cu privire la orice echipamente, resurse de transport și resurse logistice pe care le pot oferi. Comisia indică un termen pentru furnizarea acestor informații.
(6) Comisia transmite statului membru care a adresat cererea informațiile primite în temeiul alineatului (5), împreună cu orice alte informații pe care le deține cu privire la echipamentele, resursele de transport și resursele logistice disponibile din alte surse, inclusiv de pe piața comercială, și ajută statele membre să aibă acces la aceste resurse suplimentare.
(7) Statul membru care a adresat cererea informează Comisia cu privire la soluțiile alese în ceea ce privește echipamentele, transportul și logistica și ia legătura cu statele membre care oferă un astfel de sprijin sau cu operatorul care oferă astfel de servicii identificat de către Comisie. Acesta informează, de asemenea, Comisia cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește furnizarea asistenței sale în materie de protecție civilă.
(8) În cazul în care statul membru selectează serviciile furnizate de piața comercială, acesta confirmă în scris cererea sa de servicii de transport și de servicii logistice și angajamentul său de a rambursa cheltuielile suportate de Comisie în conformitate cu alineatul (9).
(9) În ceea ce privește costurile suportate de Comisie atunci când statul membru solicitant selectează serviciile furnizate de piața comercială, Comisia emite o notă de debit adresată statului membru care a beneficiat de asistență financiară din partea Uniunii.
(10) În cazul articolului 53 alineatul (2) litera (b), un stat membru poate lua inițiativa de a coordona procedura prevăzută la prezentul articol.
Articolul 55
Decizia privind asistența din partea Uniunii pentru acțiuni de răspuns
CAPITOLUL 11 ASISTENȚA UNIUNII DESTINATĂ ACȚIUNILOR DE RĂSPUNS
(1) Atunci când evaluează cererile în conformitate cu articolul 53, Comisia ia în considerare următoarele: (a) informațiile furnizate în cererea de asistență financiară din partea Uniunii pentru acțiuni de răspuns depusă de către statul membru în conformitate cu articolul 54 alineatul (1); (b) nevoile exprimate de țara afectată care activează mecanismul de protecție civilă al Uniunii, nevoile identificate de ERCC și nevoile altor țări afectate, la fel ca în cazul activărilor privind asistența consulară; (c) orice evaluări ale nevoilor efectuate de echipa EUCP trimisă în țara afectată și de experții care raportează Comisiei imediat înainte de producerea dezastrului sau în timpul acestuia; (d) alte informații relevante și fiabile de care Comisia dispune la momentul adoptării deciziei și care au fost furnizate de către statele membre și organizațiile internaționale; (e) eficiența și eficacitatea soluțiilor sau a operațiunilor de transport și logistică concepute pentru a asigura furnizarea la timp a asistenței în materie de protecție civilă; (f) alte acțiuni relevante întreprinse de către Comisie.
(2) Statele membre furnizează orice informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererilor în conformitate cu articolul 53. După primirea unei cereri de informații suplimentare din partea Comisiei, statele membre furnizează informațiile solicitate cât mai curând posibil.
(3) Comisia indică valoarea sumei care trebuie plătită. Suma prefinanțării poate fi de până la 85 % din contribuția financiară a Uniunii solicitată, sub rezerva disponibilității resurselor bugetare. Nu se acordă prefinanțare pentru acțiunile de răspuns care s-au încheiat deja. Nu se acordă prefinanțare dacă granturile sunt inferioare pragului stabilit pentru granturile de valoare scăzută, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (41) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, cu excepția cazului în care statul membru care solicită sprijin financiar poate demonstra că absența prefinanțării ar compromite realizarea acțiunii de răspuns.
(4) Comisia comunică imediat decizia privind asistența din partea Uniunii acordată pentru acțiuni de răspuns statului membru care a solicitat sprijin financiar și tuturor celorlalte state membre.
Articolul 56
Compensații pentru daune
CAPITOLUL 11 ASISTENȚA UNIUNII DESTINATĂ ACȚIUNILOR DE RĂSPUNS
Fără a aduce atingere articolului 340 din tratat, statul membru care solicită asistență din partea Uniunii se abține de la solicitarea oricărei compensații din partea Uniunii pentru daunele cauzate bunurilor sale ori personalului său atunci când daunele respective sunt o consecință a acordării de resurse sau servicii de transport în temeiul prezentei decizii, cu excepția cazului în care se dovedește că daunele respective sunt rezultatul unui act intenționat sau al unei neglijențe grave.
Articolul 57
Desemnarea autorităților competente
CAPITOLUL 11 ASISTENȚA UNIUNII DESTINATĂ ACȚIUNILOR DE RĂSPUNS
(1) Statele membre desemnează autoritățile competente pentru a solicita și a primi asistență financiară din partea Uniunii sau autorizează alte entități să solicite și să primească asistență financiară din partea Uniunii pentru punerea în aplicare a altor acțiuni de răspuns în temeiul articolului 22 litera (c) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Statele membre informează Comisia în consecință și îi notifică imediat orice modificare.
(2) Entitățile care dețin capacități sau controlează efectiv capacități care sunt angajate în prealabil în cadrul ECPP, atunci când sunt trimise pe teren, pot fi desemnate sau autorizate de statele membre în sensul alineatului (1).
Articolul 58
Abrogarea
CAPITOLUL 12 DISPOZIȚII FINALE
Deciziile de punere în aplicare 2014/762/UE și (UE) 2019/1310 se abrogă.
Trimiterile la deciziile de punere în aplicare abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VII.
Articolul 59
Destinatari
CAPITOLUL 12 DISPOZIȚII FINALE
Prezenta decizie se adresează statelor membre.